Asul negru

Subiect: Re: Asul negru Mar 08 Mar 2016, 22:03

De ce un capitol asa de scurt?! puppy eyes

Dupa o perioada atat de indelungata ma asteptam la un capitol mai lung crying

In orice caz, actiunea a fost captivanta, mai ales sfarsitul, iar eu una chiar m-am regasit in acest capitol sad

, e oribil sa treci prin asa ceva. Finalul m-a surprins, adica, chiar nu ma asteptam la asa ceva. El chiar o iubeste? Si daca da, atunci unde e logica in a face-o sa sufere?!

Mersi de anunt kiss

si sper sa reveniti cat mai repede cu continuarea roll

~Sayonara~

Subiect: Re: Asul negru Dum 05 Feb 2017, 23:23

Halu!

A trecut atat de mult timp (chiar cativa ani) de cand nu am mai intrat pe forum, si totusi iata-ma. Mi-am schimbat numele in cazul in care te confuzez (eram *~~*Ana*~~*, nu ca ai tine evidenta tuturor persoanelor lough

).
Nu stiu cat de activa mai e lumea pe aici, dar sper ca nu e inca prea tarziu.
In cazul in care mai ai de gand sa mai aduci vreun capitol la acest fic, sunt mai mult decat doritoare sa primesc anunt.

Multa bafta in continuare! ;;)

Capitolul 17

Pentru câteva momente am crezit ca totul o sa fie bine, că noi suntem bine. Poate că nu avusesem cea mai lunga relație, dar mă simțeam atrasă de el, simțeam ca eu îi apartin lui si el îmi aparține mie. Simțeam ca în sfârsit ajunsesem într-un punct în care nu mai voiam să îl las. Puteam să îl privesc minute în sir si să cred că locul lui era lângă mine. De asta îmi era atât de greu să îl las să plece, pentru ca relația noastră s-a terminat chiar înainte să înceapă si lucrul acesta durea cel mai rău. Răzbunarea aceea copilaroasă la care m-am tot gândit În ultimul timp era pur si simplu bolnavă. Eu nu eram asa. Eu eram o boboacă îndrăgostită până peste cap de un as negru cu care petrecusem câteva zile minunate. Nu eram îndrăgostită de asul negru al tuturor, cel care ar face orice să obțină ceea ce își dorește, ceea ce în acel moment era să mă facă sa sufăr. Fie asta, fie lui chiar îi place de Ino. Oricare ar fi, mi-am dat seama ca mă bagasem unde nu trebuia.
L-am împins astfel încât să nu mă mai țină în brațe și să îl pot privi. Privirea sa era una blândă, lucru suspicios la as.

Îmi pare rău, am șoptit, după care m-am ridicat în picioare și l-am ocolit.

Nu i-am mai oferit șansa de a răspunde, ci doar m-am îndreptat către masa noastră. Mi-am cerut scuze de la Ino și Itachi și m-am îndreptat către ieșire.

Realizasem în sfârșit cât de penibilă fusesem. Avusesem parte de cateva zile minunate cu un as negru pe care nimeni altcineva nu îl mai cunoștea și mă comportasem de parcă el trebuia să simtă anumite lucruri doar pentru că și eu le simțeam. Îmi perdusem prietena și stima de sine, măcar pe cea din urmă să o recuperez.

Am oprit un taxi si i-am mormăit adresa de acasă. Când a semnalizat ca să intre înapoi pe banda de circulație, m-am uitat înapoi la restaurant, știind că era ultima dată când aveam să mai merg la un restaurant așa luxos ca acela. M-a surprins totuși să văd în fața clădirii o siluetă atât de cunoscută mie, cea a Asului Negru. Nu schița niciun gest, de altfel nici eu. Aș fi vrut să îi zâmbesc, Dumnezeu știe cât de mult aș fi vrut, dar buzele mele nu se mișcau oricat aș fi încercat.

În mai puțin de cinci minute eram in fața blocului în care locuiam. I-am plătit taximetristului care fusese mai mult decât amabil să nu îmi vorbească tot drumul si am coborât. Liftul a ajuns imediat având în vedere că era o ora destul de târzie, așa că nu mi-a luat mult pană ajung la apartament. Tot ce voiam să fac era să arunc rochia și încalțămintea într-un colț al camerei și să mă bag sub pilotă și să nu mai ies pentru câteva zile de acolo. Mi-am scos cheile și am vrut să descui ușa de l intrare, dar am observat că era descuiat. Am avut un mini atac de panică, crezând că am uitat sa încui, dar mi-am luat inima-n dinți și am intrat. Sincer, mă așteptam ca cel puțin jumatate din lucrurile din sufragerie să fi dispărut, așa că am fost foarte surprinsă nu numai să văd că totul era la locul lui, ci și cel puțin vreo cinci valize.

Se pare că cineva a avut o întâlnire, am auzit o voce amuzată.

Mi-am îndreptat privirea către persoana care tocmai ieșise de la duș și m-am trezit sărind să o îmbrățișez.

Mamă, mi-a fost atât de dor de tine!

O singură îmbrățișare de la ea și mă simțeam în siguranță, ca și cum ultimele zile dispăruse.

Si mie mi-a fost dor de tine, scumpa mea! Ia spune, cine este norocosul?

Doar un băiat de la școală, dar nu a mers prea bine.

M-a îmbrățișat lung, știind că nu eram într-o stare prea bună. După aproximativ un minut, a aparut și tatăl meu din dormitorul lor. Am mai petrecut încă aproximativ o oră povestind ce se mai întâmplase în lipsa lor. Bineînțeles, le-am vorbit despre școală, despre note, despre absolut orice înafara întâmplărilor legate de Asul Negru și Naruto. Nu cred ca le-ar fi convenit să afle că mă îndrăgostisem de un astfel de băiat si nici că aș fi putut fi violata de două ori în nici măcar o lună.am evitat să le vorbesc și de cearta mea cu Ino, deși la un moment dat tot ar trebui să inventez ceva suficient de puternic încât să înțeleagă de ce eram atăt de categorică în privința ei.

Un lucru era satisfăcător si anume că am lipsit de la școală restul săptămânii pentru a petrece cât mai mult timp cu părinții mei cât încă erau în oraș. În numai câteva zile trebuiau să se întoarcă la muncă. Bineînțeles că cei de la școala cred că am nu știu ce fel de răceală.

Însă un lucru era dezamăgitor: oricat de bine mă simțeam petrecându-mi timpul cu ai mei, trebuia să mă întorc la realitate, așa că ziua de luni venise ca un glonde adânc înfipt in inimă. Tot ce era frumos se terminase, așa că trebuia să mă întorc la școală. M-am îmbrăcat în silă pentru școală ca și cum mergeam la tăiere. În drumul meu spre ieșire, am văzut-o pe mama împachetând ultimele lucruri pentru încă o lună de stat departe de casă. Mi-am mai luat încă o dată la revedere de la ea și am coborât din bloc.

În fața blocului se afla o mașină neagră marca Audi. Am recunoscut imediat mașina, deși nu puteam spune foarte multe despre model. Între mine și mașină se afla un brunet îmbrăcat sport, care se tot uita la ceas. Am încercat să trec pe lângă el neobservată, dar nu, nu eram atât de norocoasă.

Bună dimineața, păpușă! Haide, vei întârzia la școală!

Mi-am dat ochii peste cap. Se comporta ca și cum ultima dată când ne văzusem fusese doar lapte și miere. Probabil nu mă făcusem înțeleasă.

Itachi, las-o baltă, nu mai fac pe nebuna.

A râs la spusele mele. Mi-a deschis portiera și mi-a făcut semn să intru.

Iti propun să nu mai fii încăpățânată, mi-a spus rânjind când a observat că nu aveam de gând să îl ascult. Doar te voi duce la școală.

Văzând că nu avea de gând să renunțe la idee, m-am gândit să îi fac pe plac și să merg cu el. În fond, era destul de târziu, ca de obicei, și mi-ar fi prins bine să ajung și eu măcar o dată la timp la școală.

Mi se părea destul de ciudată senzația de a merge cu fratele asului la școală ca și cum am fi fost buni prieteni.

De ce te-ai răzgândit? Am crezut că vrei să îl faci sa sufere.

Spusele sale m-au făcut să mă gândesc la sentimentele care m-au făcut să mă gândesc pentru prima oara la așa zisa răzbunare. Aflând că prietena mea cea mai bună și băiatul pentru care îmi descoperisem sentimente speciale au făcut s*x a fost prea mult pentru mine. Știam ca nu apucasem să îi dau lui Ino prea multe detalii despre mine și As pentru că totul durase atât de puțin, dar știa că era ceva acolo. Iar asta încă se numea trădare.

A fost o idee proastă de la început, am șoptit ca pentru mine, dar suficient de tare încât să mă audă. M-am simțit trădată când i-am văzut împreună în felul... acela. Am realizat că eram mai mult supărată pe mine pentru că l-am îndepărtat. A fost vina mea...

Mi-am simțit ochii umezi rostind ultimele cuvinte. Nu realizasem că doream atât de mult să rostesc cuvintele cu voce tare încât nu mă mai deranja că ma confesam unui playboy ca Itachi care, cel mai probabil, era lipsit de sentimente.

Poate că tu crezi că a fost o idee proasta, dar fața lui frati-miu când ne-a vazut împreuna a fost de neprețuit, a râs.
De ce îi dorești răul propriului tău frate?

M-a privit gânditor. De când s-a dat la mine prima oară, am vrut să știu răspunsul la acea întrebare.

Nu-i doresc răul, ci binele. Trebuie să își dea seama de interesele fetelor, a răspuns rânjind în timp ce parca în fața liceului.

Starea de liniște sufletească pe care o dobândisem confesându-mă a dispărut instant imediat ce am auzit ce a spus.

M-ai folosit ca să-i dovedești lui Sasuke cât de nemernică sunt? am țipat.
Nu, te-am folosit ca să-i dovedesc lui Sasuke cât de nemernice sunt toate fetele.

Zâmbetul lui ștrengar mi-a făcut silă. Aveam un milion de jigniri pe care voiam să i le adresez, dar am decis că nu merita efortul. Am ieșit din mașină ca o furtună și m-am îndreptat spre intrarea în clădire. A trebuit să îmi stăpânesc dorința de a-i lovi portiera cu piciorul. Eram mai nervoasă decât fusesem vreodată. Știam că era un nemernic și neserios, dar nu mi-a trecut prin minte nici măcar pentru o secundă că ar putea să fie atât de jegos. Practic îl ajutasem să îi demonstreze asului negru că fusese o greșeală să aibă încredere într-o fată.

Un lucru știam sigur: trebuia să vorbesc cu Sasuke și să îi explic ce se întâmplase. Am urcat repede la etaj, practic alergând spre clasa lui. Mă rugam să nu fi intrat profesoara sau profesor sau orice oră aveau ei. Am deschis ușa clasei lor dintr-o singură mișcare și am intrat în încăpere fără să mă gândesc ce scuză aș fi putut să găsesc dacă ora începuse.

Eram pe jumătate norocoasă deoarece ora nu începuse, catedra fiind goală, dar nici Sasuke nu era în clasă. Forfota din clasă s-a oprit imediat ce elevii m-au observat. Era într-adevăr jenant să ai treizeci de perechi de ochi privindu-te și așteptând să spui ceea ce căutai. Nevăzându-l pe as acolo, m-am întors și am iesit din clasă. Când am ajuns aproape de scări, am simțit cum m-a prins cineva de mână.

Mă căutai?

M-am întors spre persoana care mi-a vorbit și am văzut un Naruto zâmbăreț.

Nici pe departe.
A, îl căutai pe iubițel, a râs batjocoritor.
Ai ceva să-mi spui, Naruto? am intrebat, încercând să ignor atitudinea de superiozitate a blondului.
De fapt, am, a spus zâmbind și încercând să se apropie cât mai mult. Nu ne-am mai văzut de la nefericitul incident si voiam să îți spun că am putea să încercăm să o luăm de la capăt.

Am bufnit in râs, spre surprinderea lui.

Naruto, mi-ai dat o brățară care spunea tuturor că m-am culcat cu tine, ai inventat un pariu ca să mă faci să mă culc cu tine și când nu am vrut, erai dispus să mă violezi dacă nu venea Sasuke.

Privirea sa îmi dădea de înțeles că punctul meu de vedere era foarte bun si probabil nu se aștepta ca eu să îi ofer drept răspuns o enumerare a tuturor lucrurilor rele pe care mi le făcuse.

Văzând că nu avea de gând sa mai spună ceva, m-am întors, sperând să mă lase să plec, dar nici vorba de așa ceva. Și-a pus din nou mâna peste a mea și m-a tras din nou spre el.

Am făcut unele lucruri de care nu sunt chiar mândru și recunosc că nu m-am comportat chiar exemplar cu tine.

În timp ce vorbea, i-am aruncat o privire răutăcioasa care spunea “ crezi?”.

Dar mă pot schimba!

Având în vedere că îmi începusem ziua cu sinceritatea enervantă a lui Itachi, nu aveam de gând să mai înghit aburelile niciunui tip.

Nu am nevoie să te schimbi, Naruto, pur si simplu nu vreau să mai am de-a face cu tine.

Am spus apăsat fiecare cuvânt și am plecat, nelăsându-i nici măcar o șansă să mă mai întoarcă. Era deja destul de târziu și trebuia să îi explic totul lui Sasuke, sperând, bineînțeles că aveam să îl mai găsesc. Se pare că putem fi cu toții de acord că indiferent ce se întâmplă, indiferent cine m-ar ajua, eu n-o să pot vreodată să ajung la timp la ore.

Am coborât rapid pe scările de langa clasa lui Sasuke și mă grăbeam să ajung la barul liceului, , unde găseam numai mâncare și băuturi ca apa și sucuri, nimic altceva. Știam că obișnuia să își mai petreacă timpul pe acolo. Am traversat holul care ducea la bar în mai puțin de zece secunde și mă rugam să nu mă întâlnesc cu vreun cadru didactic. Chiar nu mi-aș fi dorit să ajung în cancelarie așa la prima ora din prima zi a săptămânii.

M-am oprit brusc când am auzit un geamăt lung de după colț. Curioasă de fel și deloc speriată de ce aveam să văd, am mai făcut vreo doi pași doar ca să o văd pe Temari sărutandu-l pe As, iar el, la rându-l lui, având mâinile pe fundul ei. Voiam să plec de acolo, dar picioarele nu se mișcau, eram înmărmurită.

La ce tot te uiți? am auzit-o pe Temari spunând pe un ton plin de superioritate.

Vorbele sale și faptul că ea întrerupse sărutul l-a făcut pe as sa se întoarcă spre mine. Privirea sa se schimbase de la enervată la surprinsă. Dar nu atât de surprinsă pe cât eram eu. Nu m-as fi așteptat ca el să fie cu altcineva la atât de puțin timp după mine, după Ino, după tot. Dar până la urmă, el era Asul Negru.

WOW. Nu am mai intrat pe forumul asta de ceva timp si nu stiu ce mi-a venit sa intru acum si, uite, am ramas profund surprinsa sa vad un nou capitol postat in MAI 2020. Chiar nu ma asteptam la asta, dar ma bucura enorm.
Din pacate, au trecut ani buni de cand am citit povestea asta si nu prea mi-o mai aduc aminte bine, insa titlul mi-a ramas bine intiparit in memorie alaturi de faptul ca imi placea foarte mult ceea ce era in spatele acestuia. Asadar, daca tot sunt aici si inca nu a inceput sesiunea, o sa ma reapuc sa citesc totul de la inceput ca sa imi reimprospatez memoria. Sunt foarte curioasa sa redescopar toata povestea si nu pot decat sa ma bucur ca ai postat

Am intrat intamplator pe mailul vechi... N-am cuvinte sa iti descriu cat de surprinsa am ramas cand am vazut un mail de la acest forum cu "Asul Negru" din MAI anul asta!! huh?

Cum a spus si Alle, nu am mai intrat de ani pe acest site, and yet here i am.. La fel, nu mai tin minte povestea pentru ca a trecut atata timp.. dar vreau sa reiau de la inceput totul si sa retraiesc putin nostalgia a hug

Inca nu imi vine sa cred... aveam 14 ani cand am citit prima oara povestea ta si acum am 21 si astept sesiunea lough

Plec sa calatoresc in timp putin si revin cu noi emotii kiss

Deci nu pot sa cred. Cea mai frumoasă întâmplare pe pandemia asta a fost acest capitol. Nu am mai intrat de atat de mult timp pe forum, dar si cand am intrat si am vazut un capitol nou am zis ca nu e real. Nu va puteti imagina cate filme mi-am facut dupa ultimul capitol si chiar sunt mândră de mine ca imi aminteam majoritatea detaliilor. Ar fi fost superb daca pe o astfel de perioada, forumul sa fi mers mai bine ca scriitori vechi cu niste ficuri senzaționale sa poata sa mai posteze. Iti multumesc pt acest capitol si pentru acest fic care mi-a facut adolescenta mai frumoasă.
Poate, poate mai vedem si de la alte legende de pe forum niste activitate. Multumesc pt acest capitol si sper sa existe si o continuare :)).

wow wow! E mai 2021 si am gasit un capitol postat acum un an! Super, sper sa continui!! Asul negru - Pagina 13 2764

Bună, sunt Hanazawa Rin, doar că acum merg pe numele meu real, Roxana M. Vîrjoghe. Fanficul nu a mai fost continuat, în schimb eu l-am transformat în roman cu personaje reale, însă gândite cu imaginea personajelor din Naruto în minte. Am postat câteva capitole pe contul meu de Wattpad, iar întregul roman va apărea săptămână viitoare (așa sper) la editura Bestseller sub numele de Asul de inimă neagră. Sper să vă placă!

Mult succes iti doresc.
Mi se pare tare fain ca ai creat ceva artistic dintr-o pasiune veche