Asul negru

buna,buna o idee originala din punctul meu de vedere ... Te rog sa ma anunti si pe mn cand pui nextul ! $they see me trollin\$

TI poop $rainbow :\$

Bună, dragelor! Sper că veți aprecia lungimea capitolului care compensează în opinia mea, cu îndelungata absență. Capitol necorectat. Revin cu un edit. Sau nu. Lectură plăcută! Kiss.

Capitolul 5

Sakura's point of view

Încercam din răsputeri să stau nemișcată în capul scărilor, dar era imposibil, deoarece în timpul luptei verbale pe care Naruto și Asul o aveau din pricina mea se deplasaseră puțin, astfel că nu reușeam să-i mai văd bine. M-am aplecat, ținându-mă cu putere de bara metalică a scării în spirală pe care mă aflam. Atunci brunetul mi-a observat mișcarea și i-a făcut semn protectorului meu spre mine. Abia atunci când i-am văzut pe amândoi privindu-mă, am reacționat și am luat-o la fugă disperată pe holul liceului. Cam în același timp am auzit un răcnet dezgustător ce aparținea profului de chimie:

- Uzumaki, de ce absentezi? În biroul directorului acum!

Mi-a fost milă de Naruto din cauza faptului că nenorocitul acela îl descoperise și că acum avea să fie pedepsit. M-am refugiat în baia fetelor, sperând că nu era nimeni altcineva înăuntrul acelei încăperi. Am răsuflat ușurată când am văzut respectiva cameră goală, că nu era nicio fată urcată pe vreun closet și niciun tip prin jurul ei că făcând lucruri total nepotrivite în incinta școlii. Am deschis ușa uneia dintre cabine – a treia pe dreapta, preferata mea datorită faptului că era singura care nu avea poezii indecente scrijelite pe pereți - și am pus capacul toaletei, urmând să mă așez și să-mi sprijin capul în mâini, pradă întrebărilor care îmi asaltau mintea. Eram atât de speriată în legătură cu toată situația, cu protecția lui Naruto și intențiile care se aflau în spatele ei, cu dorința Asului de a mă avea indiferent dacă eu îl doream sau nu, cu proful de chimie care nu-mi dădea deloc pace și restul problemelor ce-mi îngreunau umerii, capul și inima.

Deodată o mână mi-a mângâiat obrazul lent, de parcă nu voia să se grăbească sau să mă determine să țip. Totuși, eram îngrozită, mai ales când am văzut cine era persoana care închisese ușa cabinei și așa destul de mici și înghesuite. Am deschis gura, dornică să strig atât de tare încât să determin să tresară oameni pe o rază de zece kilometri, dar Asul negru mi-a acoperit buzele cu palma și m-a lipit de closet cu trupul său, ridicându-mă ușor până când nici nu am mai atins capacul toaletei. Îi simțeam fiecare centimetru din corp peste al meu și acest lucru mă speria de-a binelea. Îl priveam speriată, încercând să-l împing de pe mine, să-l îndepărtez ca apoi să pot fugi până acasă fără oprire, dar fără niciun succes. Se holba la mine ca un idiot nenorocit, amuzându-se de numeroasele modalități în care încercam să-l împing. N-ar mai fi rânjit cum o făcea dacă nu mi-ar fi fost atât de frică să-l lovesc. Nu scosese nici măcar un sunet, părea că îi făcea plăcere să se joace așa cu mine, doar că eu nu găseam nimic amuzant în faptul că un tip care mă îngrozea era între picioarele mele, iar eu eram lipită de un closet murdar și plin de microbi.

Mi-a prins cu agilitate încheieturile într-o singură mână, iar cealaltă îmi mângâia ușor piciorul. Senzațiile pe care mi le trezea îmi erau pe cât de necunoscute, pe atât de surprinzătoare, deoarece nu mai avusesem parte de nicio experiență cu tentă se*uală și nici nu mă gândisem că avea să-mi placă vreo atingere de-a acelui monstru. Teroarea se diminuase considerabil datorită ochilor lui negri, atât de calzi și de expresivi care mă priveau neîncetat. Palma lui a alunecat încet spre interiorul coapsei mele și acela a fost momentul când groaza a revenit și am încercat să mă smulg din strânsoarea lui, evident fără șanse de succes. Am întors capul, încercând să-mi ascund lacrimile și să accept că nu puteam scăpa de Asul negru. Nu va renunța, știam asta.
Surprinzător, a oftat și apoi a început să râdă mulțumit. Murmura cuvinte pe care eu nu le puteam înțelege, iar atunci când mi-a observat confuzia m-a lămurit:

- Ești virgină, a spus el simplu. Știam eu. Totul a fost doar de fațadă.

Am înghițit în sec și mi-am îndreptat poziția, ridicându-mă imediat ce m-a eliberat din strânsoarea aceea nenorocită.

- Ce vrei să spui? Despre ce vorbești?

Atunci m-a privit întrebător, urmând ca un zâmbet să-i lumineze fața. Mă speria mai tare când zâmbea decât atunci când era jumătate urcat pe mine,
deoarece mă determina și pe mine să-i surâd înapoi, deși tremuram de frică.

- Sigur că nu ți-a spus. Păpușă, brațara aia pe care ți-a dat-o Uzumaki dă de înțeles că te-ai culcat cu el.

Am împietrit și nu am mai putut respira. Mi s-a pus un nod în gât la gândul că mai multe persoane credeau că eu am făcut s*x cu Naruto. Bineînțeles că a continuat să pună sare pe rană. Nici nu mă așteptam la altceva de la bestia aceea.

- De asta el se așteaptă ca eu să stau departe de tine pentru că ești văzută ca una dintre târf.. adică „fetele” lui. Toți seniorii știu despre astfel de însemne. De altfel, unele tipe din școala noastră au un medalion negru în formă de as de la mine.

La gândul că băieții își puteau da seama dacă o tipă se culca cu Naruto sau cu brunet, mi-a venit cu adevărat să vomit. Și asta am crezut că voi face asta până când el s-a apropiat și mai mult de mine lipindu-mă de peretele rece al cabinei. Parfumul lui îmi invada nările, ochii lui îi priveau pătrunzător pe ai mei, iar o ceață densă s-a așezat confortabil peste mintea mea când el rosti:

- Lasă-l pe Naruto! El are intenții ascunse cu privire la protecția pe care ți-o oferă. Fii cu mine! Voi avea grijă de tine, jur.

Am cântărit opțiunile pe care le aveam. Blondul îmi ascunsese faptul că toate clasele de seniori credeau că s-a culcat cu mine și se așteptau să mă apere cu dinții de Asul negru, care mă voia. Bestia cu ochi negri în schimb, dorea doar câteva nopți cu mine, apoi aș fi ajuns să primesc un medalion pe care îl consideram jignitor, de parcă ar fi exprimat „ Nu mai vreau să mă culc cu tine. Dispari și închide ușa în urma ta!”. Mă simțeam prinsă în mijlocul unui joc periculos în care intrasem doar prin participarea la o nenorocită de petrecere. Atunci îi căzusem cu tronc Asului și tot din acel moment începuse viața mea să se schimbe.

- Nu mai analiza atât, doar acceptă.

Am înghițit în sec. Mă pregăteam să îi dau o replică usturătoare și nu o puteam face când stătea atât de aproape de mine, cu o mână pe gâtul meu, atingându-mi clavicula și cu cealaltă pe talia mea, sustinându-mă, deoarece genunchii îmi tremurau puternic.

- Tu nu mă vrei pe mine, vrei doar să-mi ajungi între picioare.

A zâmbit și mi-a sărutat ușor gâtul, trasând o linie care mă ardea cu limba.

- Te vreau în patul meu, sub mine, e adevărat, spuse el cu o voce joasă și seducătoare. Dar m-am săturat de fetele ușoare, îmi doresc una pe care s-o pot lăsa acasă fără să mă tem că mă va înșela, care să-mi spună că mă iubește fără să aibă imaginea unui alt tip în minte. Vreau o fată doar a mea. Cred că astfel de fată ești tu.

Am înghețat, apoi mi-a venit să râd isteric. Asul negru, cel mai înfricoșător, periculos și superb tip din școală vrea o fată cuminte și nu oricare, ci pe mine, care sunt cea mai neînsemnată, nepotrivită și fraie*ă tipă din liceu. Amunzant.

- Nu te cred. Vreau să mă lași în pace, înțelegi?

A zâmbit puțin amenințător și m-a privit lung fără să spună nimic o bună bucată de timp, ceea ce m-a speriat de-a binelea. Când s-a întors cu spatele la mine mă așteptam să mă înjure, să mă lovească sau să mă arunce de la etaj fără niciun regret. În schimb el își aranja părul în oglinda băii, calm și relaxat, în timp ce eu eram un ghem de nervi și frica mă făcea să încerc să înghit nodul pe care îl aveam în gât și totuși să nu reușesc. Întreaga situație era încărcată de umor sec și morbid, iar eu voiam să părăsesc încăperea cât mai repede și să ajung în siguranță în patul meu acoperit de o lenjerie violet și de perne multicolore, învelită în plapuma mea preferată și extrem de călduroasă. Până atunci însă, voiam să scap de acest monstru care nu știa să iubească și totuși își oferea inima pe tavă, care rănea și umilea, apoi se ducea flexat să își ia un cappucino italian de la automatul de la colț. Știam ce îmi doream de fapt: să vină Naruto, cu părul lui blond ușor ciufulit, mersul lui de mafiot și ochii albaștri plini de furie și dorință de răzbunare, să îl determine pe As să mă lase în pace, apoi să mă ducă acasă ca să pot plânge în liniște. Însă blondul nu era pe aici, nici nu dădea semne că avea să vină laolaltă cu tot restul liceului și profesorilor de serviciu care s-au decis ca tocmai acum să-și ia pauza de cafea, scuipând cuvinte cu venin la adresa tuturor adolescenților existenți chiar dacă îi cunoșteau sau nu.

- Nu o să scapi de mine, Sakura. Tu îmi vei aparține. Te voi avea și mă vei iubi nebunește cum nu ai mai iubit pe nimeni în toată viața ta.

Un fior și-a făcut simțită prezența pe coloana mea vertebrală la auzul prenumelui meu pronunțat de vocea lui, determinându-mă să tresar din cauza intensității sale. Apoi am icnit speriată de-a dreptul din cauza vorbelor lui care sunau ca un blestem. O spunea de parcă era destinul meu să fiu a lui și nu mă puteam sustrage din fața acestei avalanșe de întâmplări care o reprezintă soarta. Am fugit de lângă el, încercând să scap de vraja pe care persoana lui o făcea cu mintea mea, dar am ajuns doar cât să urc cele câteva scări pe care puteam ieși din baie când el m-a întors cu violență spre fața lui, descoperindu-i ochii ce mă ardeau cu profunzimea cu care mă fixau. Îi simțeam mâna strângându-mi cu putere antebrațul și în același timp mângâindu-mă ușor cu degetul mare deasupra pulsului care bătea nebunește și pe care eram sigură că îl putea simți și el.

- Poți să fugi, Sakura, dar nu poți scăpa.

Apoi mi-a dat drumul și a trecut pe lângă mine, pornind pe holul lung din dreapta, lăsându-mă în urma lui cu genunchii tremurând și cu lacrimile șiroindu-mi pe față. Am luat-o la fugă spre scara din apropiere, iar după ce am coborât jumătate din trepte din cauza faptului că îmi tremurau picioarele am călcat strâmb și am căzut pe restul scărilor. Desigur, am scos un țipăt de toată frumusețea ceea ce l-a determinat pe As să vină după mine. L-am văzut coborând rapid și fără să se împiedice, evident, doar el nu se transformase în gelatină și ajutându-mă să mă ridic de pe scările pe care le îmbrățișasem ca o proastă de proporții gigantice. Am constatat că nu aveam prea multe răni, decât câteva vânătăi, dar mă simțeam de parcă îmi fuseseră extirpate o treime din organele vitale și tot pe atâtea coaste.

- Pe bune, nu îți poți face și tu o ieșire dramatică fără să-ți rupi oasele?

Mi-a venit să zâmbesc datorită replicii care abia aștepta să iasă, în ciuda durerii puternice pe care o simțeam.

- Ar mai fi o ieșire dramatică dacă nu mi-aș rupe oasele?

A râs din tot sufletul ceea ce m-a făcut și pe mine să izbucnesc în râs. M-a întrebat de locurile în care m-am lovit, iar eu am indicat o parte din antebrațul și piciorul drept. Și-a strâns buzele dezaprobator și mi-a mângâiat părul privindu-mă îngrijorat. Atunci mi-a părut chiar ...uman, eram impresionată. Bestia care încercase să mă violeze în noaptea petrecerii dispăruse cu desăvârșire, lăsând în urmă un tip de treabă pe care chiar l-aș fi plăcut în alte condiții. Păcat că el era un nenorocit în restul timpului, iar eu nu eram în stare să fiu cu un astfel de tip, nu aveam sângele rece necesar. Sunetul ascuțit al clopoțelului m-a făcut să tresar violent, ceea ce mi-a cauzat o durere în picior.

- Hai, împiedicato, fugi la ore! Vorbim mai târziu, vei vedea.

L-am ignorat și am pornit spre clasă, șchiopătând. L-am auzit oftând și i-am simțit privirea găurindu-mi spatele, sentiment care m-a determinat să mă împiedic, dar m-am redresat apucându-mă de o plantă pentru care proful de biologie m-ar fi ucis. Știam că felul în care se purtase azi era doar o mascaradă nenorocită, menită pentru a mă face să-i cad în plasă. Aveam să mă răzbun, să-l fac de râs, să-și dorească să nu mă fi atins niciodată în acea seară. Încrezătoare am zărit-o pe Oița Șefă ieșind de la oră și i-am făcut relaxată cu mâna, în timp ce imitam o oaie care era tunsă de către cineva. Eram sigură că acest lucru îmi va aduce un punct scăzut la purtare, dar merita, măcar mă simțeam puțin mai bine și mai pregătită pentru ce urma să fac. M-am dus lângă Ino, i-am îndepărtat numeroasele întrebări printr-un gest plictisit al mâinii și m-am prefăcut entuziasmată rostind:

- Știi ce am auzit? Că cineva l-a provocat pe Asul negru la un duel! Îți vine să crezi? Chiar după ora asta, în curtea școlii!

Am încercat să imit nerăbdarea și surprinderea cu care mi-ar fi adus această veste blondina chiar dacă mi se părea că semăn cu un prezentator de teleshopping, dar și cred că mi-a ieșit, deoarece fata s-a aplecat curioasă în față și m-a întrebat:

- Cine ar fi atât de nebun și de sinucigaș?

Am ridicat din umeri, aparent neinteresată de bietul frai*r care va fi linșat în mijlocul curții, încercând să desfac cojile bananei pe care Ino o cumpărase mai devreme. Am mușcat o gură mare în timp ce mă gândeam cum avea să reacționeze Asul când își va da seama că eu fusesem cea care îl provocase la duel. Eram sigură că va afla datorită faptului că Ino va împrăștia vestea prin toată școala în câteva minute. Totuși, ea continua să fie în fața mea, privindu-mă suspicioasă și uimită. Mi s-a făcut pielea de găină când m-am gândit că poate ea chiar își dăduse seama că eu eram acea sinucigașă. Am așteptat să mă atace, să se simtă rănită că am mințit-o, dar acest lucru nu s-a întâmplat. În schimb, ea a spus:

- Mănânci banane. Tu detești bananele. Ce e cu tine, Sakura?

Fir-ar să fie! Banane blestemate! Știam eu de ce le urăsc.

- Nu am nimic, Ino, am mințit eu. Îmi era doar poftă.

Imediat ce i-am văzut ochii privind cu subînțeles mi-am dat seama cu ce avea de gând să mă tachineze, dar nu i-am mai permis, ci am răspuns direct și râzând.

- Nu, nu sunt gravidă. Nici nu am de gând să numesc copilul Hiro sau Aya în caz că e fată. Nu vei fi domnișoară de onoare la nunta mea și nici n-am să mă comport ca în telenovelele acelea nenorocite pe care le urmărești.

Nu a părut foarte convinsă, dar totuși a plecat să le dea vestea și celorlalte prietene de la alte clase. Acel „mic” amănunt pe care îl constituia duelul a făcut înconjurul școlii în timpul unei singure ore, în care eu mă chinuiam să mă calmez și să prind curaj. Am pășit în mulțimea de elevi strânși în cerc în fața tribunelor din curtea școlii alături de Ino. M-am îndepărtat de ea și am început să înaintez printre elevii pe care îi cunoșteam, dar și printre cei pe care doar îi văzusem ocazional plimbându-se pe holurile liceului. Când cei de acolo și-au dat seama că eu eram de fapt cea care îl provocase pe As, au înlemnit pur și simplu. Eram tentată să mă maimuțăresc prin fața lor să văd dacă reacționează, dar m-am abținut cu stoicism, mergând pe culoarul care se formase când elevii se dăduseră din calea mea. La capătul acelui drum era Asul care mă privea șocat și apoi furios. Continuam să merg spre el șchiopătând, dar cu încăpățânare îmi forțam picioarele să se miște unul în fața celuilalt. Am zâmbit, acel zâmbet pe care îl vezi pe chipul celor care în scurt timp urmează să fie executați prin ghilotinare, dar zâmbeam. Și el zâmbea, deși nu era chiar un surâs, mai mult o înfricoșătoare ridicare a buzei de sus, dezvăluindu-i dinții. Mi se ridicase părul pe mâini și m-am gândit a mia oară ce greșeală extremă făcusem. Atunci am auzit cele mai îngrozitoare sunete în același timp: mârâitul puternic ce venea din pieptul Asului, respirațiile neregulate ale celor din jur care își dădeau seama că va avea loc o vărsare de sânge și inima ce bătea să-mi spargă pieptul, anticipând probabil măcelul care avea să se întâmple.

dau edit maine

EDIT:

Scuzeee, scuzeeeee, de o mie de ori imi voi cere scuze. Am fost o lenesa si am uitat complet sa dau edit, pana ce am vazut ca doar ce a aparut capitolul urmator. puppy eyes

Capitolul acesta a fost genial, ca toate cele din urma, de altfel. Mi-a placut mult de tot atitudinea brunetului, ceea ce I-a spus Sakurei, tot. Si, desigur, ador faptul ca Saku nu I-a cazut la picioare. Sper sa nu-l creada, caci, nu stiu, dar parca as crede ca are el un plan, ceva. Desi, sincer, a fost ataaaaaaat de dulce momentul in care Sasuke I-a zis Sakurei ca are nevoie de cineva ca ea, incat ma lipisem de ecran pentru a ma asigura ca citisem cum trebuie.
Imi cer, inca odata, scuze. Promit ca nu se va mai repeat niciodata. Multumesc mult pentru anunt kiss

Acum ma apuc de citit capitolul urmator, caci mor de curiozitate ce ne-ati mai pregatit.

Ori esti idioata, ori proasta, ori cretina! Oricum, nu conteaza, esti mega-geniala! in love

. Stiam de la inceput ca ficul asta va fi bestial, dar nu ma asteptam chiar la niste intamplari ca astea, care, drept sa iti spun, m-au entuziasmat pana peste masura. Aveam de gand sa comentez maine, dar simteam ca daca nu o fac acum, maine sigur nu voi mai avea rabdarea de a-ti impartasi toate ideile care imi trec prin cap acum. Incep de la faptul ca desi n-ai corectat capitolul, n-am vazut vreo greseala, lucru ce ma bucura nespus. Mi-au placut ideile capitolului, ideile tale si ale lui Rox, caci banuiesc ca v-ati cerut parerea una alteia si asa mai departe. In orice caz, ai facut o treaba excelenta cu acest capitol. Ai reusit sa fii amuzanta, am ras, ceea ce nu s-a mai intamplat de mult timp, m-ai facut sa ma enervez pe As si sa il injur pana l-au luat dr*cii si asa mai departe. Ai reusit sa imi aduci zambetul pe buze, iar atunci cand mi-ai spus ca scrii la AN, eram foarte entuziasmata, caci stiam ca ne vei oferi un capitol pe masura, iar eu nu am fost deloc dezamagita. Ai reusit multe si cred ca prin acest capitol ne-ai aratat tuturor ca poti combina mai multe stiluri intr-un singur capitol, fara a rezulta o ciorba de cuvinte. Ma bucur ca ati inceput acest fic, ma bucur ca il inecati in originalitate si ca scrieti ceva placut pentru mine, ceva bazat pe viata asta de liceu. In ciuda faptului ca multi vor idei originale si traznite, peste idei originale si traznite, eu ma bucur ca ati abordat aceasta tema, caci va fi mereu placuta pentru mine, indiferent de numarul de ficuri pe care le voi citi. Inca odata, ati facut o treaba excelenta si sunt sigura ca o veti face in continuare in love

. Fir-ar! M-am repetat cam mult!

~~EDIT! (GOO)~~

Am citit tot! :X Mi-a placut tot. A fost extrem de palpitant fiecare paragraf, ceea ce ma face sa cred ca voi doua sunteti unele dintre cele mai talentate scriitoare ale acestui forum. Ador modul vostru de a nara, mai ales ca e original si superb. Abia astept ce va face Asul in duelul cu Sakura. Sper ca rozalia sa nu-si piarda prea multe oase. :)) Serios. :| Mersi de anunt si sper s-o faceti in continuare! Scuze de acest comm amarat insa sunt buiamaca de somn. Foarte frumos capitolul. Hug.

Oh my God, oh my God, oh my God. O_O Ficul asta e genial, capitolul asta e genial, autoarele astea sun geniale, Doamne, spune-mi c=am murit si-am ajuns in Iad. Stii cum a fost capitolul asta? Ca un dus rece. Si mai stii cum a fost? Bestial. 'Ai de capul meu, cum sa le faci asa ceva propriilor personaje, cum? Si cum sa iti lasi proprii cititori intr-un suspans in halul asta de idiot? Si cum naiba, dupa toate cele de mai sus, sa si zambesti ca o scorpie ce esti ca ai reusit sa ne aduci in pragul disperarii? Cum?

Mi-a placut totul, absolut totul si partea cu bratara m-a surprins cu atat mai mult cu cat Naruto incepe sa devina din ce in ce mai suspicios, iar imaginea de baiat cuminte pe care si-a creat-o pare sa se strice incet, incetisor. Si Sasuke... Ce dorinte sunt si asta ma? In ce lume? Oricum ar fi, vreau sa-l vad pe tipul care sa vrea asa ceva, sincer. Si-apoi stii ce mai vreau eu sa vad. Vreau sa vad un next de la ailalta nebuna care sigur o sa ne tina in suspans mai mult decat este cazul si care o sa aduca si mai multe intrebari, dupa ce ca avem o gramada din capitolul asta. Cum ma sa le faci asa ceva? Vaaii, daca nu o scapi pe Sakura de acolo cu toate coastele intregi sa vezi ce-ti fac eu tie. Nu stiu ce-o sa inventati, nu imi pasa, numai sa faceti ceva ca nici ea sa nu iasa de-acolo pe o targa si nici el sa nu-si strice imaginea aia a lui de interesant. Of, of, vreau capitolul ala, Rin pune-te pe scris, nu-mi pasa cum si in ce fel, vreau capitolul ala! Si il vreau aici si acum, in momentul asta. (D)

Bafta in continuare si spor la scris. Tastare, tastare, dati din taste! Tchiuss.

palpitant , nemaipomenit , extraordinar.acestea sunt cuvintele ce pot descrie capitolul. i love you

dulceata si mesic pentru anunt.Akatsuki_lavy te kiss

si te asteapta cu next-ul.

Dana

genial,extraordinar,wow ce mai capitol
am citi fiecare propozitie cu atentie
ms de anunt
astept next sper sa vina ma repede decat asta
spor la idei in continoare

WOW-WOW si WOW! Am savurat din plin acest capitol absolut genial! Stiu ca ti-am mai spus, dar nu ma pot abtine: esti foarte talentata! jos palaria in fata

Nu stiu de unde iti vin ideile astea fabuloase! Intr-o zi o sa devi o scriitoare fantastica, iti spun sigur si sunt ferm convinsa 100%! happy

Naruto incepe sa isi strice reputatia de baiat mai cumintel si la faza cu bratara chiar nu ma asteptam, este din ce in ce mai suspect. yeah

Cat despre Sasuke, de el ce sa mai spun... are niste dorinte foarte ciudate... Ma intreb ce o sa-i faca bietei Sakura, si tu trebuie s-o scapi de acolo intreaga, urgent! waiting

Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! in love

Spor la scris si la idei! Kiss! kiss

Bună dimineața! (cam acum m-am trezit eu, deci pentru mine e dimineață). Ți-am citit capitolul aseară, însă sincer nici nu vedeam tastele calumea, și nici nu aveam chef să las comentariu cu un banal „edit”, așa că am așteptat să comentez după somn. Hehe. Fic-ul ăsta e absolut genial și îl ador! Dacă o ții tot așa o să intre în topul preferatelor mele :3333. Îmi place de As chiar dacă o mințea pe Saku în baie în ultimul hal. Mda. Cam asta cred și eu, deși mi-a plăcut când i-a trântit replicile ălea. Toată lumea știe că ea s-a culcat cu Naruto?! Ei, asta explică de ce Hin s-a enervat așa de rău când a văzut brățara aia. Personal cred și eu că blondul o apără ca să profite de slăbiciunea ei mai încolo. Acum n-o să mai zic nimic, că după îmi vine iar chef de citit și momentan capitolul nou lipsește. Hai repede cu next-ul și nu uita să mă anunți. Ciusss and kissez!

aaaa.....?
in ultimele propozitii pe care le-ai postat in capitol era vorba de o bataie intre As si Naruto ? (D)

...In orice caz vreau Next!

M-am indragostit! love

Deci ador expresia aceea sau,ma rog,fraza aceea:Monstrul care nu știa să iubească și totuși își oferea inima pe tavă",minunat!!Cred ca o s-o scriu pe toate gardurile care imi ies in cale!
Asa,sa revenim la fic:Mie nu mi se pare ca Sasuke vrea sa o pacaleasca din nou,adica din perspectiva mea,mi se pare chiar un tip de treaba(excluzand unele detalii) $can\'t see !!!$
Sakura,saraca si-a sapat singura groapa,ma intreb ce o sa faca Asul cu ea,sau o sa vina Naruto"salvatorul",numa salvator nu imi vine sa ii zic,ce tampenie,ciudat liceu,in care baietii pot reventica fetele ca pe niste cadouri personalizate cu "semnul"lor.
Abia astept nextul..Va "pupix"(mama cat urasc cuvantul asta),daca se poate numi asa.

Ei bine, desi as avea o groaza de comentat acum, pur si simplu ma abtin. Nu de alta, dar daca ai vedea cum am citit acest capitol, si ma refer la toate remarcile mele deloc silentioase, ai incremeni, mai ales ca n-au fost chiar remarcile la ccare se asteapta toata lumea sau la paragrafele la care se asteapta toata lumea. Fara alte detalii, caci roisc o vizita la un spital de boli mentale, ma rezum doar la a-mi arata aprecierea pentru acest capitol absolut criminal, perfect si incontestabil de natura divina in lumea scriitorilor si de-a pururi, dar fara doar si poate, fenomenal! Sper ca asta e o masca paluzibila pentru remarcile-mi.... nepotrivite.... Si, sper ca veti aduce cat mai curand nextul si va rog sa ma anuntati. Spor la scris! a hug

Va

dulec! Ja ne! hi!

OMFG!! OMFG!! what?lol!

Scriitoare de exceptie la orizont!! Aduceti aplauzele!! lough

Oh my Gosh... Cred ca este cel mai reusit capitol...!! :O
: Ma intreb ce o sa zica Naruto cand o sa ii spuna Sakura ca a aflat despre bratari. Ce idee idioata!
Cum sa la pui fetelor niste bratari ca sa se stie ca s-au culcat cu tine! Disperati se*ual... (D)

Oricum...Oare ce va face Sakura?
Nu cred ca se ia ea la bataie, asa ca sper sa gaseasca niste moduri mai
rapide sa il umileasca pe As.(ce aiurea suna...)
Ok, cam atat pentru azi happy

Va las si sper sa ma anuntati
si pe mine cand puneti next kiss

Va pupacesc dulce de tooooot! kiss

Kiddo was here... ^_^

Uhuhuhuhu. Ce capitooool!
Mi-a placut mult momentul dintre Sasuke si Sakura, a fost mult prea genial. Nu inteleg de ce ii este asa frica Sakurei de el, incat sa-i tremure picioarele etc. Mie nu mi-ar fi. Mai ales dupa ce i-a zis, ca o vrea, dar nu ca pe celelalte, vrea sa-l iubeasca. That was cute.
Sfarsitul m-a lasat fara cuvinte, totusi nu cred ca o va rani. Nu ii va face nimic. Poate o va lua pe sus si o va duce acasa la el. Unde... inca nu m-am gandit mai departe. Dar nu o va rani. Sper.
Sunt extrem de nerabdatoare sa vad cum veti continua. Hai cu nextul si cu PM-ul.

Hello dear a hug

Ma gandeam sa dau si eu o raita pe la ficul tau si pot sa iti spun cu mana pe inima ca iti ador ficul. Adica totul este superb in love

Am ramas masca cand am aflat ce semnifica bratara pe care i-a dat-o Naruto Sakurei...adica ce misogini is angry

Si cica Sasuke ii ala rau lough

.
Da chiar ce dorinte "ascunse" are Sasuke...serios..el chiar spera la o astfel de fata sau a fost doar vrajala ca sa o cucereasca pe Sakura? + pe langa "dorintele ascunse" ale lui Sasuke, Sakura ii sinucigasa? huh?

+ la ce fel de duel se refera?
Sper sa aduci repede nextul si te-as ruga sa ma anunti si pe mine de next happy

Si scuze ca nu am trecut mai repede pe aici puppy eyes

Pana data viitoare iti urez spor la scris in continuare kiss

~Sayonara~ a hug

WOW !
Azi am reusit in sfarsit sa termin de citit
acest fic minunat , fetelor sunteti grozave si ati creeat un fi super fic
cred ca mi-am gasit o nou pasiune
Astept cu nerabdare sa vad ce se intampla in continuare
cum o sa decurga "duelul" dinte Sakura si As (Sasuke)
apropo imi place aceasta porecta pe care i-ati dat-o
Vreau si sper sa aduce-ti next-ul
cat mai curand si de asemenea vreau sa
va rooooog daca puteti sa ma anuntati si pe mine cand il aduce-ti
MULT succces in continuare si spor la ideei cat mai bune cu care sa ne incatati
ca de fiecare data

Doamne cat ma bucur ca aproape am scapat de scoala si acum am mai mult timp liber sa citesc ficuri! Ceea ce scrieti voi este absolut fenomenal, ma bucur ca am descoperit si eu intr-un final ficul vostru. Nu am cuvinte sa imi exprim admiratia pentru talentul de care dati dovada. Sunteti geniale! Capitolul acesta a fost nemaipomenit, m-a lasat in suspans si sunt chiar foarte curioasa sa aflu ce se va intampla in continuare. Sper ca ma puteti anunta si pe mine cand aduceti nextul. Va urez spor la scris in continuare! kiss

Hei am ajuns la ficul vostru si sunteti GENIALE!

Deci chiar iubesc ficul asta...

Ce ma determinat sa il citesc a fost faptul ca e scris de doua ditre autoarele mele favorite!

Dar vreau neaparat next-ul cat mai repede!Deci nu mai pot...sunt nervoasa:x(:...fericita:D:...curioasa:-?:...toate intr-una!

Anuntati-ma la next! Va pwp dulce pe amandoua si spor la scris in continuare!!!

Capitolul 6

Zâmbetul său dispăru, expresia devenind indiferentă. Mă analiza din cap până în picioare, dându-mi senzaţia că nu ştia dacă să îmi accepte provocarea. Având în vedere situaţia, nu credeam că ar fi în stare să refuze, toată lumea ştia că popularitatea însemna totul pentru el. Ceilalţi începeau să strige să începem odată bătaia, dar au amuţit când Asul le-a aruncat o privire ucigătoare. Părea încă surprins, deşi încerca să nu lase asta să se vadă.

- Cred că glumeşti, a spus amuzat. Nu mă bat cu tine, puştoaico!

Spusele sale i-au dezamăgit pe toţi, începând să îşi arate supărărea. Unii spuneau că erau siguri că nu se va întâmpla nimic interesant, alţii doar făceau glume pe seama mea.

- Eşti un laş, l-am acuzat. Te crezi un geniu malefic, dar eşti doar o mâţă speriată.

A râs la comparaţia făcută de mine, la fel ca şi ceilalţi elevi din jurul nostru. Bine, recunosc, eram teribilă la comparaţii, dar niciodată nu omiteam să le folosesc. Şuşotelile începură din nou, iar de data asta elevii erau foarte siguri că o sa-mi iau bătaie. Adevărat, nu mulţi apucaseră să se bucure de popularitatea creată de insultarea Asului negru, ceea ce nu mă făcea să mă simt mai deşteaptă, având în vedere ce tocmai spusesem.

- Nu fac asta pentru mine, doar mă gândeam la tine, a spus zâmbind şi a continuat când mi-a văzut privirea confuză. Păpuşă, Naruto e suspendat, nu mai e nimeni care să te apere.

   Odată cu ultima replica spusă, de undeva din spatele meu s-a auzit „Proasta!” spus de Hinata, bănuiam eu. Am stat câteva clipe să reflectez asupra vorbelor sale. Mă deranja teribil că el încerca să îi facă pe toţi să creadă că eu mă bazam pe blondin, deşi nu era adevărat. Îi eram profund recunoscătoare că m-a salvat de la viol, dar mă dezgustau motivele lui.

- Asta nu schimbă nimic, nu mă bazez pe el.

Amuzamentul nu i-a pierit nici acum, continuând să-mi ia vorbele în glumă. M-am apropiat nervoasă de el. Nici eu nu ştiam exact ce voiam să fac până în momentul în care i-am simţit obrazul pe podul palmei mele. Brunetul păru şocat, la fel ca mine, la fel ca toţi din curtea liceului. Nimeni nu mai zicea nimic, toţi aşteptau să înceapă duelul pentru că, aşa cum îmi dădusem şi eu seama, Asul nu era cea mai calmă persoană când era vorba de aşa ceva. Am vrut să mă dau câţiva paşi înapoi ca să ajung la o distanţă considerabilă de el, dar el mi-a prins mâinile şi mi le-a pus la spate, ţinându-mă strâns pentru a nu fugi.

- Nu cred că ai făcut cea mai înţeleaptă alegere, drăguţă!

În momentul în care gândurile sale s-au făcut cunoscute, mi-a venit în minte adjectivul pe care l-a spus Ino referitor la persoana care îl provocase la duel. Sinucigaşă, da, asta eram eu. Un tremur mi-a traversat trupul, permiţându-mi să realizez cât de frică îmi era de băiatul din spatele meu. Mi-a tras trunchiul puţin spre el, apoi mi-a lovit picioarele, lăsându-mă să cad. S-a aplecat, încât să ajungă cu buzele la urechea mea.

- Doar nu credeai că o să te bat, nu-i aşa? Mi-a şoptit.

I-am putut simţi zâmbetul din voce, iar asta mă făcea să vreau să-l lovesc, dar din păcate nu puteam. Mi-a ciufulit părut, apoi a plecat, lăsându-mă singură în ring. Elevii au format o cărare pentru a trece brunetul, ţinându-şi gurile închise până când acesta a trecut. După ce erau siguri că nu îi mai poate auzi, au început să şuşotească, aruncându-mi câte o privire din când în când. Ino s-a apropiat de mine, supărată. M-a ajutat să mă ridic şi m-a tras de mână până am reuşit să intrăm în liceu.

- Nu pot să cred că ai făcut asta! A spus revoltată.

Şi eu aş fi fost dacă ar fi vorba de ea. Încă mai eram speriată, calculele mele nu fuseseră exacte. Adevărat, niciodată nu m-am priceput la matematică, dar de data asta puteam să fiu bătută până când aş fi intrat la urgenţe. Ideea care mi se păruse genială în urmă cu o oră acum părea doar o prostie. Încă nu puteam să cred cât de proastă am fost încât să cred că îl puteam face pe As de râs în faţa liceului şi până la urmă totul s-a întors împotriva mea.

- De ce a fost Naruto suspendat? Am întrebat, ştiind că deja aflase de asta.

Nu cred că va exista vreodată ceva în acel liceu ca Ino să nu ştie, veştile ajung la urechile ei chiar dacă ea nu se agită să le afle. Bârfele vor circula întotdeauna mult mai repede decât orice altceva.

- A făcut pe deşteptul la ora de chimie. Am înţeles că nu voia să intre la oră, dar l-a prins proful pe hol, apoi a început să facă urât ca să-l dea afară. Proful şi-a dat seama de asta şi l-a suspendat, vrând să se răzbune pentru gălăgia provocată.

Ascultam liniştită ce spunea Ino despre fratele ei şi totuşi nu puteam să nu mă întreb: A făcut asta ca să nu mă lase singură cu Asul? Imagina lui Naruto încercând să scape de ora de tortură mă făcea să pierd contactul cu realitatea, căutând motive pentru care el ar fi putut să facă asta. Dar tot mă gândeam la cuvintele brunetului, la adevărata semnificaţie a brăţărilor lui Naruto. El îmi fusese întotdeauna drag, dar în momentul de faţă tot ce simţeam pentru el era doar dispreţ. Cum a putut să-mi facă asta? Trebuia luat în calcul şi posibilitatea ca Asul să mă fi minţit, lucru ce mă făcea să înnebunesc. Nu ştiam cine minţea şi cine spunea adevărul, deci ce ar trebui să fac?

   - Ino, am şoptit de parcă aş vrea să-mi îngrop cuvintele, ce semnifică brăţările pe care fratele tău le dăruieşte fetelor din liceu?

Aceasta m-a privit surprinsă, nu se aştepta deloc la o astfel de întrebare. S-a gândit la asta pentru aproape un minut, apoi şi-a întors privirea spre partea opusă mie, părând că analizează ceva foarte interesant.

   - Le marchează, a spus supărată de comportamentul propriului său frate, astfel încât să ştie toată lumea cine i-a trecut prin pat.

Cuvintele păreau şi mai chinuitoare spuse de prietena mea, acum aveam dovada clară că Asul nu mă minţise. Am părut ca o proastă în faţa tuturor, nu, ca o cur*ă. Mă simţeam trădată de fratele celei mai bune prietene ale mele, poate că nu vorbisem niciodată prea mult, dar îl consideram o persoană dragă. El cum mă considera pe mine?

Nu puteam să cred că am avut încredere în el, că am crezut că mă salvează de As pentru că nu voia să fiu rănită, dar tot ceea ce voia era să mă aibă doar pentru el. Mi-am pus mâna pe brăţară, analizând-o atent. Cum a putut să-mi facă asta? De ce m-a făcut să cred că brăţara mă va ajuta să scap de As, când tot ce a făcut a fost să mă înjosească şi mai mult? Chiar îi plăcea atât de mult să mă rănească? Am scos micuţul obiect de pe mănă şi l-am aruncat într-un colţ, lăsându-l acolo.

Restul zilei a trecut foarte greu, în fiecare pauză elevii se holbau la mine, fata care a avut curajul să îl provoce pe Asul negru la un duel, dar totuşi a scapat nevătămată. Cam rar se întâmpla lucrul ăsta. Nu ştiu la ce se gândea Asul în acel moment, dar nu cred că voiam să aflu. Eram destul de surprinsă că fusesem capabilă să doresc să mă aflu la o distanţă foarte mică de el, aşteptând să ne duelăm. Fusese o prostie din partea mea să mă gândesc că aş putea să îl fac de râs, eram penibilă.

Dupa terminarea ultimei ore, am încercat pe cât posibil să mă îndepărtez de Ino. Îmi era atât de ruşine de ceea ce crezusem încât nici nu puteam să o privesc în ochi. Ştiam că era dezamăgită de mine, şi eu eram. Am ieşit din clasă înaintea ei, lăsând-o să îşi bage cărţile în ghiozdan. Cand eram aproape de poartă, l-am văzut pe As urcându-se într-un BMW X5 şi mi-am dat seama de asta după inscripţia de pe spatele maşinii. Eram teribilă la recunoaşterea maşinilor, salvarea mea erau cele pe care scria ce model sunt. Am micşorat pasul, lăsându-l să plece, astfel încât să nu mă vadă când trec. Dar eu nu am fost niciodată o norocoasă, de ce aş începe de acum? Chiar când mă hotărâsem să mă prefac că o aştept pe Ino, brunetul s-a întors cu privirea spre mine, de parcă ar fi ştiut că mă holbam la el.

- Hei, drăguţă! M-a strigat, afişând un zâmbet uriaş pe chip.

Înjurând în sinea mea, am observat o mare parte din elevii liceului cum se holbau la mine. La naiba, când o să înceteze să mai facă asta? M-am prefăcut că nu-l aud sau că nici măcar nu-l văzusem, dar el nu avea de gând să mă lase în pace.

- Vino!

Am ignorat şi această poruncă şi probabil voi face la fel cu următoarele.

- Dacă nu vii tu, o să vin eu la tine, a continuat să ţipe, sperând că mă va face să mă răzgândesc.

Ce-i drept, îi reuşise. Îmi era prea frică de el ca să îl enervez şi să mai vină şi la mine pe deasupra. M-am îndreptat spre maşină ca un căţel plouat şi cu coada între picioare. L-am văzut râzând, iar eu nu mi-am putut stăpâni impulsul de a scoate limba ca un copil râzgâiat. M-am oprit în dreptul geamului său deschis prin care el scosese capul până în momentul de faţă.

- Urcă, mi-a poruncit făcându-mi semn cu capul spre locul din dreapta.

Am dat dezaprobator din cap. Nu voiam să fiu văzută cu el în aceeaşi maşină şi, în plus, nu aveam destulă încredere în el încât să mă aflu într-un automobil pe care să-l conducă el.

- Haide, tocilaro, că nu-ţi fac nimic. Vreau doar să te duc acasă, ok?

- Nici moartă, am spus plecând de lângă el şi încercând să ajung acasă.

Am reuşit să fac vreo patru sau cinci paşi şi Asul deja îşi mutase maşina lângă mine. Am încercat să îl ignor şi să-mi văd de drumul meu, dar cu băiatul ăsta nu se putea. Văzând că nu aveam de gând să-l mai bag în seamă, a coborât din maşină şi m-a oprit, trăgându-mă de mână.

- Eşti o înţepată, m-a acuzat. Nu-ţi fac nimic, sunt băiat bun, ok?

Am râs când am auzit ultima parte. Asul negru, un băiat bun? Până şi numele îl dădea de gol şi el încerca să mă păcălească pe mine cu aşa ceva? Aiurea, pentru el, evident.

- Uite ce e, Asule, nu vreau să am de-a face cu tine, înţelegi?

A râs.

- E prima oară când îmi spui numele, sună frumos, a zis, ignorându-mi complet spusele.

Mi-am dat ochii peste cap şi i-am făcut cu mâna, dându-i de înţeles că aveam de gând să plec. M-a prins din nou de braţ, dar nu am mai apucat să fac nici o mişcare că mi-a prins ambele mâini cu ale sale la spate. În acelaşi timp, s-a apropiat foarte mult de corpul meu şi, fără să-mi dau seama de ce avea să se întămple, şi-a pus buzele moi peste ale mele. Nu am mai avut timp nici să reacţionez, totul se întâmpla prea repede. Deşi aveam de gând să protestez şi să-l împing, cineva l-a lovit, aruncându-l pe trotuar.

- Ţi-am mai spus, niciodată, dar niciodată să nu te mai apropii de ea! Ai înţeles?

Prima. Edit!

Edit: Hellau, Rin. *hug* Chiar imi place acest capitol, ador cum ai descris lucruriile intr-un mod atat de fluid, atragator si usor.Am ramas fara cuvinte. Stiam ca Asul nu o va bate! Yeeeah. b-) But, a venit si Naruto? Mama, se incinge atmosfera. in love

Abia astept sa vad ce se va intampla mai departe. Mersi de anunt. Va kiss pe amandoua. ^^

Mulțumesc de anunț!

Un capitol excepțional ca de fiecare data având în vedere ca nu mai citesc nici un fic in momentul asta,chiar imi prinde bine un nou capitol si încă ce capitol!Nu știu de ce,dar mi s-a părut destul de amuzant,mai ales replicile gen:"hai tocilaro","ești o înțepata".

Of of si Sakura asta tare "normala" ii: lough

Totuși ma bucur ca a ajuns Naruto la timp ca sa îl oprească,sau asa cred ca e el,oricum sunt curioasa de ce ii va zice Sakura,am un sentiment ca se vor tulbura rau de tot apele.

In fine,spor la scris în continuare!

~~Uite ca am revenit cu edit-ul~~
Mersi mult ca mai anuntat de capitol ....abia asteptam sa postezi next-ul
A fost superb capitolul...sincer ma asteptam sa reactioneze mai urat Sasuke dupa ce la lovit..dar a fost bine ce a facut
A sarutat-o...ce tare pacat ca la oprit cineva... si ala cred ca a fost Naruto care nu are ce face
Pana data viitoare iti urez spor la scris in continuare. Te-am
~Sayonara~

Voi planuiti asasinarea mea lenta, nu-i asa? lough

Serios, parca aveti ceva cu mine in seara asta. Intai incepe Lauren, cu capitolul de la ficul ei, iar acum apari tu in peisaj cu acest capitol care s-a termina mult prea repede. Al dracului de repede, la naiba! Si tocmai cand era o parte interesant. Blestemate sa fiti, voi astea care scrieti atat de bine, insa sunteti atat de rele incat nu lasatilumea sa vada mai mult, sa descopere mai mult. Argh! Nu mai spun mai multe, caci deja deviez de la subiect. Aste[t nextul, il vreau cu disperare si sper ca o sa apara curand, ca de nu, v-ai ars. Rau de tot. (D)

In sfarsit!.... La sfarsit... Ma rog, n-are asta importanta, cine se prinde bine, cine nu perfect! La fel, un capitol excelent! Recunosc insa, as fi cu mult mai captivata de o perspectiva a Asului. De ce? Pai gusturile nu se discuta, cel putin nu cand iesi la un suc cu gasca, iar gasca isi ia bere cu lamaie si tu suc! Serios acum, e batuta-n cuie perspectiva Sakurei? Intreb si eu, doar atat! Si ca veni vorba de ea... Cum ar vrea sa-l cheme ca sa fie "baiat bun" ? "Asul alb" ? Mi se pare complet aiurea o asemena remarca, dar nu eu sunt scriitoarea asa ca... BRAVO! Cam atat azi. Va rog sa ma anuntati la postarea urmatorului capitol. Va ! Spor la scris! Ja ne!