Hello, pipal! M-am decis sa va incant cu un fic drag mie, care nu-mi apartine, dar pe care il preatuiesc nespus de mult. Autoarea se numeste Andru, careia ii cer scuze pentru ca nu i-am cerut permisiunea sa-l postez, dar cu care am cazut la un acord. Toata lumea castiga.
Cei ce vor sa citeasca ficul in varianta originala Edward&Bella sa-mi trimita mesaj privat.
Capitolul 1 – Nimic nou sub soare
Din perspectiva Sakurei
- Haide, haide! mi-am rugat vechea camioneta in timp ce conduceam spre scoala.
A te trezi tarziu in prima zi de scoala, dupa vacanta de primavara nu era o idee chiar atat de buna… Si asta daca voiam sa-mi mentin perfectul meu record, ceea ce ma straduiam sa fac.
Insa stiam ca notele mele extrem de bune si recordul fara pata erau, cel mai probabil, cauzate de lipsa mea de popularitate. Adica, nu ma suparam daca oamenii spuneau tot felul de chestii urate pe la spatele meu, si chiar in fata mea, dar era putin aiurea sa nu am pe nimeni sa ma sprijine. Sau pe cineva care sa vorbeasca civilizat cu mine. Asta chiar este tot ce cer de la viata.
Mda, stiu ca o fata noua incepe scoala astazi, am raspuns unui gand trecator, dar nu aveam prea mari sperante in legatura cu ea. Ea era ruda cu Sasuke Uchiha; iar asta va asigur ca spune totul.
Sasuke Uchiha era rebelul scolii, baiatul rau. Desigur, era cel mai sexy tip din lume si fiecare fata din scoala si-ar fi vandut sufletul pentru el… inafara de mine. Ochii lui uimitori, negrii ca taciunele, parul lui ciudat begru si muschii socanti nu ma afectau cu nimic. Da, el este un tip superb si nu mi-e frica sa admit asta, dar niciodata nu trebuie sa te iei dupa aparente. Iar eu stiam ce era in spatele aparentelor: un „crai” usuratic, care nu dadea doi bani pe fetele pe care, cu un zambet, le ametea si le scotea la o aventura de o noapte, dupa care le zvarlea ca pe niste carpe, fara sa-i pese ca le frangea inimile. Dar paream sa fiu singura fata din liceul “Konoha” care vedea asta. Sau singura careia ii pasa. Ma rog, ati prins ideea.
Era un lucru bun ca il uram, deoarece se vedea de la posta ca si el ma ura pe mine. Acesta fusese un fapt evidentiat de multe ori, cel mai recent acum doua zile.
Am oftat in timp ce parcam masina in spatiul meu. Nu aveam spatii de parcare aliniate sau chestii de genul, dar eu parcam acolo de cand incepusem sa invat aici. Probabil din cauza ca era cel mai indepartat loc de scoala; un proscris, ca mine.
Mi-am insfacat ghiozdanul si am sarit afara din camioneta, incepand sa fug prin ploaia care era nelipsita, aici, in Konoha. M-am miscat cat de repede am putut, iar clopotelul suna exact dupa ce eu m-am lasat sa cad in scaunul meu. Imediat ce mi-am tras suflul si am citit de cateva ori lectia, mi-am scos copia din La Rascuce De Vanturi si am inceput sa citesc.
Doar dupa cateva minute dupa ce am ajuns eu, doamna Kurenai intra pe usa.
- Buna dimineata, clasa. Asezati-va, va rog.
Nu se schimba nimic. Zumzaiala convorbirilor continua netulburata. Doamna Kurenai absorbi o gura mare de aer si tipa:
- Taceti din gura!
Ca prin minune, toti se linistira.
- Multumesc, spuse doamna Kurenai
Am ignorat-o si mi-am infundat nasul mai adanc in cartea mea. Eram atat de absorbita incat nu am observat linistea relativ ciudata ce cuprinse camera cand usa se deschise, apoi se inchise la loc. Nu am observat schimbarea decat atunci cand o voce de clopotel incepu sa vorbeasca.
- Um… imi pare rau ca am intarziat, doamna, spunea ea.
Intr-un sfarsit, m-am uitat si eu in sus pentru a ma holba, ca toata lumea, la fata care statea in cadrul usii.
Avea un par lung, negru ca abanosul aranjat in toate partile, ca la un arici, deasupra ochilor de un albastru stralucitor, ca seninul cerului de vara. Era mica si scunda – imi amintea de un spiridus – si ceea ce purta erau fara doar si poate de firma. Puteam practic sa aud toti baietii din clasa palpitand. Mi-am dat ochii peste cap: noul Uchiha.
- Ah… Tu trebuie sa fii Hinata Uchiha, spuse doamna Kurenai si puteam spune ca incerca din toate puterile sa nu fie dezagreabila. Parea sa-i fie greu si nu o acuzam; adica, numai cu cateva saptamani in urma cel mai „faimos” baiat din scoala a aruncat o caramida prin geamul masinii ei pentru ca il notase cu un foarte meritat F, iar acum, sora lui statea in fata ei.
- Da, replica Hinata Uchiha. Iertati-ma pentru intarziere. Fratele meu ne-a condus la scoala – cred ca asta inseamna ceva.
- Poti sa spui asta din nou, mormai doamna Kurenai. Scutura din cap si flutura mana ingaduitoare. Ia loc.
Ochii frumosi ai Hinatei zburara deasupra clasei in cautarea unui loc liber. Din locul meu, din spate, i-am putut vedea pe toti colegii mei intepenind, o exteriorizare a dorintei ca ea sa se aseze langa ei. Pentru o clipa, era ca si cum le puteam citi mintile: Hinata arata super si ii va apropia de Sasuke. Mi-am dat ochii peste cap si eram cat pe-aci sa ma apuc de citit, cand Hinata facu ceva ce ma uimi. Ranji radioasa in timp ce trecea printre banci, si se aseza in locul liber de langa mine.
Am clipit socata. Scuzati-ma, dar in ce ciudata dimensiune paralela ar vrea un Uchiha sa stea langa mine?
- Salut, spuse ea zambind.
- Uh… buna, am murmurat. Puteam simti privirile colegilor gaurindu-ma, dar i-am ignorat.
- Ai avut o vacanta buna?
- Um… da, cred. A fost… linistita, am replicat pe jumatate sincera. Nu chiar atat de linistita, mai mult… plictisitoare. Dar tu? am intrebat-o.
- Desigur ca da! Am mers la o gramada de magazine! exclama ea cu ochii stralucind.
M-am luptat cu impulsul usor de explicat de a-mi da ochii peste cap. Ce era cu fete si cumparaturile, oricum? Eu nu ma chiar potrivesc in tiparul de adolescent tipic – cel mai probabil o alta cauza pentru lipsa de popularitate, la naiba – dar nu puteam vedea ce era atat de distractiv la cumparaturi oricum. Poate eu si Hinata nu ne vom intelege prea bine. Mai ales cand va afla ca toata scoala ma uraste.
- Eu am fost inainte la o scoala in Biloxi, dar nu mi-a placut prea mult, asa ca parintii mei au spus ca pot veni aici cu fratele meu, continua Hinata.
- Sasuke, am marait eu.
- Il cunosti? Sprancenele ei fin desenate se unira.
- Eu… m-am blocat la timp, inainte sa spun „il urasc” cum intentionam. Asta nu cred ca i-ar veni bine la inima Hinatei. Il… Il cunosc, am continuat. Sunt fortata sa stau cu el la Biologie.
Bravo Sakura, ai dat-o in bara si mai rau. Asta este ideea ta despre magulire?
- Oh. Hinata se holba la mine pentru un moment. Imi venea sa-mi trag palme singura, daca treaba asta nu ar face-o Hinata sau unul dintre asa zisii „prieteni” ai fratelui ei, daca afla ce spusesem.
- Scuze, i-am spus tinandu-mi privirea in carte.
- Am sa-ti dau un sfat, murmura ea.
Fu randul meu sa ma holbez la ea.
- De ce?
- Pentru ca pari o persoana draguta. Sunt sigura ca ne vom imprieteni, si nu vreau sa-ti distrugi viata, replica Hinata
- Um… bine. Nu ma puteam gandi la altceva ce puteam spune.
- Nu-ti da intalniri cu fratele meu. Nu vorbi cu fratele meu. La naiba, stai departe de fratele meu! spuse ea cu dintii inclestati.
A spune ca eram surprinsa nu ar fi exprimat ceea ce simteam acum. De ce as vrea eu sa fiu pe undeva pe langa Sasuke Uchiha? Si de ce mi-ar da el voie s-o fac? Doamne. Cred ca va afla adevarul in curand.
- Nu te ingrijora. Asta nu are sa se intample, am spus dupa o pauza destul de lunga.
- Nu, vorbesc serios! exclama Hinata neparand sa proceseze cuvintele mele. El este un porc arogant si… stai, ce-ai spus?
- Il urasc pe fratele tau. El este un porc arogant, ceva gen playboy. Nu vreau sa te jignesc pe tine, tu esti draguta, dar asta-i adevarul.
- Spune inca odata? se holba Hinata la mine cu ochii cat cepele.
- Playboy, crai… ma rog, sunt alte denumiri pentru un barbat care…
- Da, stiu ce vrei sa spui cu asta! Dar tocmai ai spus ca il urasti pe fratele meu? Hinata arata total socata, de parca vazuse o vaca sarind peste Luna.
- Da, am spus incet, nefiind singura daca a fost ofensata, asa ca am adaugat: Sentimentul este reciproc oricum.
- Reciproc? Adica, te uraste si el? intreba masurandu-ma de sus pana jos in timp ce eu dadeam din cap. Sunt surprinsa, continua ea. Tu pari a fi tipul lui.
Am tremurat.
- Are un tip? Credeam ca orice parasuta este tipul lui daca este de acord in a se culca cu el cand are el chef. Mi-am dat ochii peste cap si mi-am amintit ca Hinata era sora lui.
Din nou.
- Scuze.
Dar, spre usurarea mea, ea radea.
- Asta este foarte adevarat, spuse ea, si nu m-ai jignit deloc. Nu am ce face daca sunt ruda cu el, si sper ca asta nu va fi un obstacol in drumul prieteniei noastre. Cred ca o sa ne inteleg perfect. Ranji la mine. Unite de ura impotriva fratelui meu. Nu am crezut ca voi intalni o alta fata care nu-l idolatrizeaza.
Fu randul meu sa rad. Poate am gresit inainte; poate Hinata si cu mine putem fi prieteni pana la urma…
***
- Ugh. Uita-te la el cum se plimba pe aici de parca detine locul asta. Magar stupid, isi tranti Hinata furculita pe masa si isi impinse farfuria cu paste, dezgustata.
M-am intors sa ma uit in directia in care se uita si ea. Sasuke mergea ca de obicei spre masa lui „super”, cu o blonda superba agatata de bratul lui, care arata ca si cum urma sa se hiperventileze in orice secunda. Mi-am dat ochii peste cap cand am recunoscut-o: Temari Sabaku, o fata de la Seniori. Dar, din nou, Sasuke putea avea pe orice voia, chiar daca era cu 20 de ani mai batrana.
- Care-i faza, este masa lui sau ceva de genul? clocoti Hinata in timp ce la masa fratelui ei toti se intorceau sa vorbeasca cu el, toti odata.
- Ceva de genul, am murmurat uitandu-ma in farfuria mea cu pasta. Cred ca este un fel de cult. Unul malefic.
Ea pufni.
- Deci cine sunt toti tipii si fetele cu care sta el, oricum?
- Gasca lui si sleahta de fane, am raspuns.
- Are fane? ridica Hinata o spranceana.
- Pai, da. Si cred ca noi doua suntem singurele fete care nu fac parte din el. Pentru numele lui Dumnezeu, unii au si tricouri, e ca o religie! Cum am mai spus, malefic.
Rase.
- Nu glumesc.
Dar atentia Hinatei era din nou concentrata pe masa lui Sasuke.
- Cine este blondul?
- Naruto Uzumaki. Sora lui, Ino Uzumaki, a fost intr-un fel versiunea feminina a lui Sasuke pana cand a absolvit anul trecut, asa ca, desigur, el este in gasca lui Sasuke. M-am strambat. Stii, nu m-am gandit niciodata prea bine la asta, dar Naruto are un singur lucru in comun cu Sasuke: iscarea scandalulilor. El este rebelul tacut, pe cand celalalt este unul zgomotos, foarte zgomotos. Si, cea mai mare diferenta, nu l-am vazut niciodata cu o fata atarnand de el, cum este Sasuke. Are o multime de fete dupa el, evident, dar nu accepta avansurile niciuneia. Personal, cred ca e pe invers . Sau emo. Sau amandoua.
M-am oprit din vorbit pentru a lua o gura din suc. Sincer, incepeam sa sun ca Ten-Ten, adica moara stricata. Am uitat sa mentionez si patetica?
- E pe invers? Ochii Hinatei se marira considerabil.
Am dat din umeri.
- Nu stiu. Pana la urma, nu l-am vazut nici cu un ins atarnat de el. De ce? Esti interesata? am tachinat-o.
- Desigur ca nu! Adica, este prietenul lui Sasuke! se uita Hinata urat la mine, si privirea aceea fu destul sa ma faca sa-mi iau cuvintele inapoi.
- Glumeam, Hinata.
Strambandu-se, ea isi trase incet pastele in fata si incepu sa invarta furculita prin ele.
- Deci, ce ora mai avem?
- Pai… Trigonometrie si… oh, nu!
- Ce? se sperie Hinata.
- Psihologie… am gemut eu. Urasc ora asta.
- E chiar asa de rau? se amuza ea.
- Eh, subiectul in sine nu este chiar atat de rau, dar fratele tau este si el la ora asta, si are acest enervant obicei de a-mi face viata cat mai mizerabil posibil. Ca sa nu mai spun despre domnul Asuma, sotul profesoarei de Engleza, care este foarte pasionat de materia pe care o preda… Si chiar foloseste soareci ca sa demonstreze cum merge mintea umana. Cred ca va trebui sa observam pesti astazi… am meditat.
- Care-i treaba cu pestele? intreba Hinata tragand inca o privire la masa lui Sasuke.
- N-am nicio idee, dar ultima tema pe care ne-a dat-o a fost sa meditam o ora inainte de a veni la scoala ca sa vedem daca devenim mai calmi.
Hinata pufni.
- Desigur, Sasuke a folosit asta ca scuza sa intarzie la ore, am continuat scarbita. Tu cand ai psihologia?
- Nu o am. Nu fac ore de psihologie deloc, declara Hinata cu ochii inca pe Naruto Uzumaki.
Am oftat, si m-am intors spre masa „super” exact la timp ca sa il vad pe Sasuke ridicandu-se si indreptandu-se spre tomberonul de langa masa alaturata noua pentru a-si arunca tava plina cu mancare neatinsa.
- Alerta, un idiot se apropie, bolborosi Hinata.
Dar HInata era Hinata, si incepeam s-o cunosc destul de bine de-acum. Isi impinse piciorul in fata fratelui ei care tocmai trecea pe langa noi, facandu-l sa se impiedice. El scapa tava plina de paste pe podea, de unde pastele zburara pe rochia lui Temari, distrugand-o. Ea chitai alarmata, ca snoaba ce era, in timp ce el isi recapata echilibrul si se intorcea sa se uite la cine ii pusese piedica.
Asta are sa fie una buna.
- Hinata, am soptit speriata, observand ca toata lumea din cantina se holba la noi.
- Ooops, scuze, Sasu spuse ea cu ochii ei albastri stralucind inocenti. Cred ca va trebui sa fiu atenta de-acum unde imi pun picioarele mele mari.
Sasuke se uita incruntat la ea si tipa furios:
- Hinata, ce naiba ai… Dar atunci ma vazu pe mine si vocea lui cobori. De ce stai cu ea?
- Numele ei este Sakura, marai Hinata. Si este prietena mea.
Am privit-o cu neincredere. Serios? Eram prietena ei?
- Nu-mi pasa care este numele ei! sasai Sasuke. Incerci cumva sa-mi distrugi reputatia? Pentru ca merge!
M-am inrosit si mai tare in timp ce mai multi elevi se intorceau sa se holbeze la noi. Perfect. Absolut perfect.
- O crezi sau nu, Sasuke, dar reputatia ta nu este una de care ar trebui sa te mandresti!
Sasuke se incrunta la ea, si expresia fetei ii era cu adevarat infricosatoare. Dar Hinata nu clipi o geana si se holba la el cu o expresie la fel de ucigatoare. Insa Sasuke facu ceva care surprinse toata cantina. In loc sa raspunda cu insulte ucigatoare, cum in mod normal ar fi fost reactia lui, se intoarse brusc pe calcaie si iesi din cantina.
Toti, incluzandu-ma pe mine, se holbara la Hinata. Sasuke nu se daduse batut niciodata astfel.
- La ce va uitati? facu Hinata privind imprejur cu expresia aia de spiridus criminal. Aproape imediat, oamenii isi intoarsera ochii spre mancarea lor. Atunci, Hinata zambi si isi ridica mana in sus.
Si atunci mi-am dat seama de doua lucruri care erau clare: Hinata Uchiha nu era cineva cu care te puteai juca fara sa te arzi si… HInata chiar era prietena mea. I-am zambit in chip de raspuns si mi-am izbit mana de a ei, felicitand-o.
merita sa il continui?
:)
PS: probabil unii dintre voi o sa se intrebe UNDE E DESCRIEREA ?! dar stati cuminti:*
o sa avem capitole intregi numai cu descriere:*