Fighting to survive

Fighting to survive!

Capitolul 1: Necazuri
Sakura P.O.V

Am fost mereu acolo, te-am urmarit ca o umbra, dar nu ai incercat nici macar odata sa te intorci si sa ma vezi. Am fost tot timpul alaturi de tine, te-am sustinut dar nu ai vrut sa ma observi niciodata. Faceam cele mai prostesti lucruri, incercam sa iti atrag atentia, dar vedeai doar ce vroiai. Eram invibila, nu, practic inexistenta atunci cand incercam sa-ti arat ca te iubesc. Tot ce era legat de mine, toate cuvintele ce ti le spuneam erau precum un vant tomnatic. Exact. Eram precum o adiere ce trecea aproape neobservata pe langa tine, la fel ca toate celelalte fete. Ma priveai si ma ajutai numai atunci cand intram in belele, ma salvai doar ca sa fii un bun coechipier. Nu ti-a pasat de nimic inafara de putere si razbunare.

Enervanta. M-ai numit cu atata usurinta ceva ce am devenit numai din cauza ta. Nu ti-a pasat niciodata cat de mult ranesti pe ceilalti. Ai fost ranit de faptul ca ti-ai pierdut parintii, de faptul ca fratele tau v-a tradat ca pe niste nimicuri. Daca m-ai fi ascultat macar odata, ai fi stiut ca suntem in aceeasi oala. Tu erai nimicul lui Itachi iar eu eram nimicul tau. Ranesti si la randul tau esti ranit. Nu ai vrut sa observi acest lucru. Poate ca daca nu faceai atat de mult rau, ii ascultai pe oameni, cautai adevarul si nu puterea, acum aveai prieteni care sa te astepte. Dar ai facut contrariul si acum esti practic un criminal; toti te cauta, toti te urasc, toti vor sa fii mort.

Ai incercat sa ma indepartezi de nenumarate ori, de ce? Iti stateam in drum, iti incetineam razbunarea sau chiar ti-a pasat. Nu ai vrut sa sufar? Nu ai vrut sa te vad cum te distrugi in fiecare zi, nu ai vrut sa-ti vad partea insangerata? Ce ai vrut defapt, Sasuke? Am fost in stare sa trec peste toate intamplarile doar stiindu-te in aceeasi echipa cu mine. Am fost in stare sa trec peste moartea parintilor mei doar gandindu-ma la tine si la prietenii mei. Tu cum iti alini durerea? Cum? Prin putere? Stiindu-te inconurat de ura si intuneric?

Si eu am nevoie de putere. Sunt slaba si o recunosc. Oricat as incerca, oricat m-as antrena, nu reusesc. Dar mai am nevoie si de iubire, de intelegere, de colegi. As suporta gandul ca voi spala holurile spitalului pentru tot restul vietii dar nu ca as fi singura. De ce nu vrei sa o recunosti, de ce te incapatanezi? Mai mult ca toti ceilalti, tu meriti cel mai mare sprijin, cea mai mare intelegere. Ai incercat sa ma omori dar n-as putea sa-ti port pica. La randul meu am incercat sa te pacalesc atunci si mi-ai aratat ca urasti tradatorii mai mult decat orice. Meritam si as fi fost fericita sa-mi gasesc sfarsitul in mainile tale. Ma urasc la fel de mult cum o faci si tu, dar continui sa traiesc stiind ca macar ai un sentiment fata de mine.

Am aruncat o ultima privire spre geam pentru a vedea peisajul nocturn. Strazile pustii si luna plina alcatuiau o priveliste melancolica si trista.. cel putin pentru mine. Am deschis geamul pentru a inspira aerul dulce si pentru a ma bucura de raceala serilor de vara. Auzeam din departare pasi. Erau cam doua persoane si se indreptau in ritm alert spre poarta nordica. M-am concentrat asupra chakrei incercand sa-mi dau seama daca este cineva cunoscut. Era familiara, dar nu era specifica nimanui din sat. Era oarecum intunecata si rece, asta insemna un singur lucru: probleme. Nu aveam timp sa anunt pe nimeni, era trecut cu mult de miezul noptii asa ca am luat kunaiul de pe birou, am sarit pe acoperisul de alaturi si am pornit dupa ei.

Am purtat sute de batalii pana acum dar de fiecare data ma cuprinde un tremurat de abia ma pot tine pe picioare. Poate ca este doar adrenalina ce-mi curge prin vene in loc de sange, senzatia de zbor ce ma cuprinde atunci cand fac salturi sau chiar teama. Mai mult ca niciodata de acesta data am un sentiment oribil. Se va intampla ceva dar nu pot renunta. Nu voi trece cu vederea faptul ca s-au infiltrat la noi in sat.. altfel nu-mi pot imagina de ce fug. Posibil totusi sa ma insel si sper asta, dar trebuie sa verific orice ar fi. Nu sunt in stare sa ma lupt singura, o stiu prea bine. In schimb reactionez repede, cunosc o multime de trucuri si daca adversarul nu se foloseste decat de putere fizica, e perfect. O sa iau oricum intariri de la poarta.

M-am uitat imprejur, nici urma de inamic. Am marit viteza si in mai putin de 3 minute eram la iesirea din nord. M-am oprit stupefiata scapand arma din mana; e de rau. Toti paznicii erau fie morti, fie lesinati. Am strans din pumni si din dinti si m-am abtinut cu greu sa nu lovesc ceva. M-am concentrat din nou asupra chakrei, am luat kunaiul si m-am indreptat spre padure. "S-a zis cu intaririle", mi-am spus ironica incercand sa-mi iau gandul de la ceea ce vazusem. Furia crestea si odata cu ea si teama, erau periculosi. Trebuia sa-mi distribui concentrarea in mod egal altfel eram un om mort. M-am oprit brusc pe o creanga si am privit speriata in jur.

Auzeam voci de peste tot, vedeam umbre din toate directiile.. am fost prinsa intr-o capcana. Trebuia mai intai sa-mi ascund chakra si dupa sa pornesc dupa ei. Si ma mai dau mare ca-mi merge bine mintea. Trebuia sa-mi pastrez cumva calmul, sa incerc sa gandesc logic dar simteam ca mai am un pic si-mi luam campii. Am luat arma in mana stanga tinand-o strans, adoptand o pozitie de lupta, iar cu dreapta mi-am cautat borseta la spate cu gandul de a lua niste shurikenuri. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca nu o am. M-am uitat pentru o secunda la mine ca sa-mi pot admira camasa de noapte ce-mi ajungea cu o palma mai sus de genuchi si papucii de casa. Inconstienta mi-am dat o palma peste frunte. Un ras batjocuritor se auzi precum un ecou in toata padurea. Priveam agitata in jurul meu dar nu zaream pe nimeni. Pana si umbrele disparuse-ra.

-Enervanta .. Am auzit o soapta in spatele meu. Priveam in gol nevenindu-mi sa cred. Era el. Ii puteam recunoste vocea dintr-o mie.

Eram pierduta. Incepeam sa tremur din nou; de frica, de emotie, nu stiu. Inima imi batea cu putere, pamantul parca se invartea cu mine iar eu nu faceam decat sa ma clatin precum o frunza in baiata cumplita a vantului. Cu mana stanga ma prinse de talie iar cu dreapta imi dadu parul intr-o parte. Ii simteam respiratia rece bantu-mi in ceafa, din ce in ce mai aproape. Ma uitam pierduta la stelele din departare traind cu atata bucurie momentul. De cate ori nu mi-am imaginat acesta scena, de cate ori nu m-am rugat sa ma tina atat de delicat in brate. Imi dadu capul intr-o parte si isi presa buzele umede si fierbinti pe gatul meu. Un fior imi strapunse tot corpul facandu-mi pielea de gaina. Isi plimba buzele pe gat in sus, imi saruta lobul urechii dupa care ma musca usor. Fara sa-mi dau seama scapasem un mic geamat. Surase lin, imi trasa o dara de saliva cu limba in timp ce cobora la baza gatului dupa care, isi infise caninii in pielea mea.

Simteam o durere groaznica in zona aceea si ma cuprinse o ameteala aproape instantaneu. "Otrava?", mi-am spus in gand. Totul parerea ca se cutremura. Copacii se miscau haotic, picioarele imi erau al nai*ide amortite si abia ma tineam dreapta. M-am prins cu ambele maini de copac tinandu-l strans incercand sa-mi dau seama ce se intampla. Am inchis ochii speriata si mi-am inclestat maxilarul in incercarea de a inghiti amaraciunea ce-mi venise in gura. Respiram sacadat si repede, imi minte imi veneau numai tampenii, nu mai gandeam deloc coerent. "Se joaca cu mine!", am constatat intr-un sfarsit. Am vrut sa ma intorc catre el dar mainile ce mai devreme le consideram protectoare, acum ma impinsera cu brutalitate. Am vrut sa ma rasucesc astfel incat sa pic in picioare dar corpul imi paralizasera de-a binelea.

- Patetic... A spus dispretuitor. Chiar esti demna de mila, Sakura.

M-am fortat cateva clipe iar dupa mai multe incercari esuate am reusit sa ma ridic in picioare. Mi-am ridicat incet privirea spre el si l-am privit cu ochii inlacrimati. Era atat de frumos.. Nu mai era brunetul de odinioara. Il ultimii 3 ani se maturizase-ra si mai mult; avea parul mai lung dar si-l purta in acelasi fel; hainele erau aceleasi dar acum ii evidentiau si mai mult corpul paraca sculptat; privirea rece, mult mai serioasa si mai glaciara. Vroiam, trebuia sa fiu puternica dar nu aveam cum. Statea in fata mea si ma privea oarecum cu mila si dispret. Oricat m-ar durea sa stiu ca-si bate joc de mine, nu puteam face nimic. Nu aveam cum sa-l urasc. Il iubeam. Il iubeam ca o proas*a inca de cand l-am vazut prima data. Abia il mai puteam zari printre lacrimi si perdeau de praf ce parea ca se amplifica in jurul meu. Trebuia sa-l ucid, trebuai sa-l fac sa plateasca pentru tot raul adus satului dar abia puteam respira, dare-mi-te sa ma mai si lupt cu el. Din instinct m-am dat un pas in partea dreapta evitand astfel kunaiul ce se indrepta initial spre inima mea. Am cascat gura de uimire si am inpirat adanc din cauza sperieturii trase. Am inceput imediat sa tusesc din cauza prafului ce-l inhalasem. Mi-am pus maneca la gura, m-am intors cu spatele si am inceput sa fug adancindu-ma to mai mult in padure.

- Ce ma fac, ce ma fac?! Am inceput sa ma smiorcai in timp ce fugeam cat ma tineau picioarele. Desigur ca ma miscam ca un melc. Practic paseam intr-un ritm putin alert. Aveam impresia ca tarasc dupa mine un bolovan de o tona. M-am uitat in spate, nici urma de brunet. Chiar cand sa ma intorc am primit un picior in burta atat de tare incat am zburat intr-un trunchi de copac. Am injurat in sinea mea cat timp ma frecam la cap cu mana stanga pentru a alina durerea. Sincera sa fiu, imi era de-a dreptul frica sa ma uit. Cine stie de cine mai dau.

- Ti-a fost dor de mine, Sakura-chan? A spus o voce familiara. Am deschis ochii stupefiata uitandu-ma la posesor.

- N-n-naruto?! am spus fiind parca in transa. Avea aceeasi privire batjocuritoare ca si Sasuke. Se uita la mine cu superioritate si cu o furie inimaginabila.

UUUUUUUU!Un fic nnouuuuuuuuu!Si eu sunt prima!!!!Sincer la inceput am crezut ca o sa fie la fel ca si animeul sau ceva de genul insa am ramas uimita de cand Sasuke a inceput sa o sarute pe Sakura iar atunci cand a aparut Naruto am ramas dea dreptul socata.Imi place cum descri si viteza cu care se consuma actiunea(adica foarte lent).Ai descriere sentimentala si chiar destul de multa.Alt fic care da pe afara de talent.Mi-am marit colectia de fucri la care astept cu nerabdare nextul.Sper sama anunti la next :*

Buna, scumpo!
Iti ador fic-ul! M-a captivat de la prima fraza. Sunt foarte fericita ca am trecut pe aici. happy

Acum despre captiol: uluitooooor. Ador felul cum descrii. Chiar te prinde si te face sa-ti doresti sa citesti fara oprire. Am fost foarte trista cand am vazut ca nu am mai avut ce citi. Apropo, am zarit cateva greselute, se rezolva cu un edit.
Cel mai mult m-au impresionat atitudinile celor 3. Foarte interesant, nu cred ca am mai citit asa ceva.
Abia astept next-ul! De asemenea, as fi foarte recunoscatoare daca m-ai anunta la postarea urmatorului capitol!
Spor la scris!
Te pup! kiss

Wow Pur si simplu nu stiu ce sa spun. De prima oara mi-ai atras atentia. Parca simteam eu ceea ce simtea Sakura. Imi place foarte mult acest capitol. Se vede ca esti profesionista. Abia astept sa pui capitolul urmator.
P.S. Sa ma anunti prin MP cand pui capitolul ! Imi place mult !

Doamnee..Atat de mult imi place..
Nu inteleg ce se intampla adica Naruto si Sasuke care o i-au la bataie pe Sakura ? Adica de Sasuke inteleg dar si Naruto ? Naruto cel bland si dulce
Sincer acum regret ca m-am apucat de citit pentru ca trebuie sa astept continuarea..
Paii astept continuare my dear, sa vedem ce se intampla..

Heiii!!! Am trecut si eu pe la ficul tau:-" Ca de obicei, titlul m-a atras.
La inceput nu mi s-a parut ceva foarte original, dar pana am ajuns la sfarsit deja parca uitasem sa respir. :o Omo! Naruto??? Chiar:O?
Ce pot spune, imi place foarte mult cum descrii, destul de lejer, ca si cum ar face parte din fiinta ta. Aberez!:))
Nu stiu ce as mai putea sa comentez avand in vedere ca a fost decat un capitol. Il astept pe urmatorul si te rog frumos, poti sa ma anunti? Te-am pupat!

Hei ^^

Îmi pare rău că nu am trecut mai devreme pe la noul tău fic, însă este bine că am ajuns şi acum.
Ei bine, Bell, să ştii că am rămas plăcut surprinsă. Ştiam că o să fie ceva frumos, dar nu mă aşteptam să fie atât de frumos. Încă din primul capitol m-a cucerit, mai ales comportamentul şi noua personalitate pe care i le-ai atribuit lui Naruto. Deşi acţiunea se petrece în lumea ninja, ceva destul de obişnuit, ideea este conturată diferit, ceea ce mă atrage foarte mult.
Şi ce mai descriere, pff, şi îmi spuneai că nu te pricepi. Ai reuşit să creezi o legătură între personaj şi cititor, ne-ai pus în locul Sakurei, facându-ne să îi simţim tristeţea şi iubirea. I-ai făcut o introducere potrivită, să nu mai menţionez şi modul în care şi-au făcut apariţia Sasuke şi Naruto. Ăştia sunt prieteni acum, amândoi împotriva tuturor? Bad boys, bad boys. What u gonna do, what u when they come for you? :)))
Ce o să faci, Sakura? Sunt atât de curioasă. Nu ai idee cât de mult mă bucur că ai postat capitolul.
Mult succes în continuare! kiss

Omg. I mean, you mean, what the.. Bun, ultima parte m-a ametit de-a dreptul. Ce Dumnezeu face Naruto in postura de baiat rau? Ce am pierdut? Stai, stai.. Bun, acum ca mi-am revenit putin din soc o sa o iau cu incetinitorul. Ce fic!! Ideea, cel putin partea cu schimbarea radicala a lui Naruto, mi se pare geniala. Chiar nu m-as fi gandit vreodata la un Naruto rau, fara suflet, care sa o loveasca pe Sakura. Ce s-a intamplat? Sunt atat de curioasa sa aflu care-i povestea din spatele tuturor acestor intamplari, incat abia daca am rabdarea necesara sa scriu corect gramatical. Ti-as insira randuri de litere fara noima, numai ca sa inteegi cat de mult vreau nextul. Sunt uimita, stupefiata, nerabdatoare si atat de curioasa ca probabil ma voi urca pe pereti si pe tavan pana voi afla ce s-a intamplat cu adevarat. O sa iti aduc o vedere din vacanta pe tavanul insorit, asa ca sa faci bine sa aduci capitolul urmator cat de curand. Sa ma anunti si pe mine, te rog. :3 Te pup. :*

Renesmee!! *hug*

Am venit si eu pe la fic-ul tau. Ce pot scpune? La incepet am zis ca e o idee banala, obisnuita folosita. Totusi, pana la sfarsit am reusit sa ma contrazic. Ideea cu Naruto cred ca e cea mai buna. Nu am mai intalnit-o. Asta e foarte bine, cel putin din punctul meu de vedere.
Ce imi mai place mult este descrierea. Te pricepi de minune sa descrii sentimentele. Am simtit ceea ce simtea si Sakura, am trait odata cu ea. Nici nu stiu sigur cand s-a terminat capitolul. Asta imi place mult, de cand asteptam sa mai puna cineva un fic sau un capitol ca acesta. Sa pot trai odata cu personajul. Abea astept urmatorul capitol. Sper ca stii ca o sa ma anunti, nu? Mult succes la scris, cu toate ca nu cred ca ai nevoie. ^^

Sincer nu ma asteptam la un asemenea comportament din parte lui Naruto. Cred ca e primul fic pe care l-am citit in care Naruto e la fel de indiferent ca si Sasuke, si amandoi vor raul Sakurei dar si al Konohai. Acum ca ai facut-o si pe Sakura asa slaba, si pe Naruto de partea raului, cine a mai ramas in sat sa il protejeze? Sunt foarte curioasa sa vad ce se va mai intampla in continuare cu cei trei, si cum de Naruto a ajuns alaturi de brunet... Sper ca Sakura sa se descurce cu cei doi si sa fie puternica dupa cum imi place! Abia astept next-ul pe care sper sa il aduci in cel mai scurt timp posibil. Si, daca nu iti cer prea mult, sper sa ma anunti si pe mine de el. Soo, nu te mai retin, spor la tastat si muulta inspiratie!

Buna, buna
Deci sincer, nu am cuvinte. Va multumesc atat de mult pentru comentarii si pentru faptul ca mi-ati ridicat moralul si m-ati motivat sa scriu mai repede. Inseamna foarte mult pentru mine si ma bucur enorm ca va place ficul. Sper din tot sufletul sa nu o dau in bara cu vre-un capitol desi mna, am cam toate sansele. Gata cu sentimentalismele :)) Siii eu va pup kiss

ღ

º°InnaArkane°º

ღ - Sincera sa fiu, cand am inceput capitolul nu am avut o idee anume. In mare parte planuiam ca in padure sa fie doar Sasuke dar Naruto a aparut asa, de nicaieri, chiar si pentru mine a fost o noutate =))

Lauren Smith - Greselute.. am citit si recitit capitolul ala, ohoo. Am vazut si eu, una-doua pe la sfarsit dar uita-i sa dau edit. Oricum, multumesc ca mi-ai spus si ma bucur ca ai o asa idee buna despre fic.

Pufi_Puf

- Profesionista, nici vorba :)) Sunt mai mult o amatoare. Hihi, ce pot spune, ma simt mandra ca te-a captivat umila mea creatie -.-"

Alli

- Da, Sasuke si Naruto ii da mare ciomageala (bataie) Sakurei :)) Ei, ce pot spune, daca tot te-ai apucat de acum de citit, eu zic sa-mi fii alaturi pana la final ^^

Hanazawa Rin - Asa pare? Ca scriu lejer? slava Domnului :)) Adevarul este ca ma chinui un pic. Mereu gasesc ceva si incep fraza din nou si din nou.. Naruto chiar v-a socat a? ;))

Lissa † - Recunosc, la partea cu Naruto ai contribuit si tu. Adica tu mi-ai sugerat ca el sa fie rau. Am schimbat contextul dar totusi isi multumesc enorm. Si nu, inca nu ma prea pricep >:P :))

Choco :) - Ma multumesc doar sa stiu ca va place ficul. Nu am nevoie de compuneri... pentru mine inseamna mult si o fraza -doua (minim 10 cuvinte =)) )

Elly :) - Mare om si Naruto asta. Nu am ce spune. M-ati lasat fara cuvinte. Ma bucur ca iti place si sunt surprinsa sa vad ca descriu in asa fel incat sa traiti odata cu Sakura toata actiunea.

Zizù- Presupun ca tu esti cea mai norocoasa, ai asteptat cel mai putin :)) Inca nu stiu. Satul cam ramane de izbeliste, intr-adevar. Poate ii revine mintea la cap cuiva sau poate Sakura devine mai puterni, cumva ..:> Nu spun mai multe :D

Capitolul 2: Din rau in mai rau.
Sakura P.O.V

Refuzam sa cred ca este Naruto, refuzam sa-mi imaginez macar ca ne-a tradat. Satul era tot ce avea; toti eram o famile; glumeam, radeam, sufeream si luptam impreuna. Impartea aceleasi sentimente ca si Sasuke, durerea de a nu avea parinti, pe cineva care sa te primesca acasa cu bratele deschise dar nu merita sa fie scufundat in ura si intuneric. A jurat ca il va aduce inapoi in sat dar nu a mentionat niciodata ca va trece de partea lui. Respiran incet, rar, imi era frica pana si sa clipesc. Puteam sa ma trezesc in orice clipa cu un rasengan sau un chidori care sa ma lase inconstienta pana la Sfantu asteapta. Mi-am musca buza in speranta ca ma voi calma. Era insa imposibil sa inteleg ce se petrece si sa gasesc o solutie de scapare. L-am analizat atent. Era Naruto fara dar si poate. Imi venea sa rad si in acelasi timp sa incep sa bocesc, sa-mi blestem soarta si clipa in care am fost aleasa fiu in echipa 7. Inebuneam. Mi-am strans puternic genuchii la piept si mi-am acoperit mainile cu ochii. Ce rost mai avea sa fiu atenta la ceea ce se petrece in jurul meu? Oricum aveam sa mor. Incercam sa ma pastrez indiferenta dar era un sentiment atat de straniu sa stii ca in cateva clipe nu vei fi decat o simpla amintire. Puteam totusi sa mor cu onoare, in lupta... dar impotriva cui? Impotriva lui Sasuke? Cel pe care il iubesc si pentru care mi-as lua chiar eu viata.. sau impotriva lui Naruto? Cel care mi-a fost alaturi mereu, cel pe care il consider ca un frate? Sunt slaba din atatea puncte de vedere..

Auzeam din nou pasi. Sunetul crengilor sfaramate era singurul lucru ce-l dadea de gol pe Naruto. . Se oprise la cativa centrimetri in fata mea. Ii puteam vedea privirea demonica ce nu credeam ca o sa o intalnesc vreodata la cineva ca el; zambetul ironic si dispretuitor gata sa te faca sa intri in pamant de teama si de rusine. Ma facea sa ma simt inferioara tuturor, mai intai Sasuke si acum el. Nu-i de mirare ca mi-am pierdut orice farama de incredere in propria persoana. Mi-am muscat buza asteptand ca din clipa in clipa sa-si infiga mana in parul meu si sa ma scuture ca pe o marioneta. Am tresarit speriata la contactul mainii sale cu umarul meu. Ma mangaia incet, protector, in semn de compasiune.

Am ridicat capul si am clipit des incercand sa ma acomodez cu intunericul. M-am uitat la el confuza incercand sa-mi revin din multitudinea de socuri. Avea mana intinsa inspre mine pentru a ma ajuta sa ma ridic. Daca refuzam il enervam iar daca acceptam, cine stie ce se mai intampla. Era posibil totusi sa-mi fi imaginat ca e rau? I-am prins mana fara sa mai stau sa judec si am zambit multumita. Nu eram in totalitate singura, mai aveam poate o sansa de scapare. Imi zambi dulce, ma prinse si de mana cealalta si incepu sa ma invarta. Imi era al nai*bi de rau, nu suportam nici macar sa fac doua-trei piruiete la rand. Stia ca asta este una dintre slabiciunile mele.. inca se mai juca cu mine. Ma uitam urat la el incercand sa-i dau de inteles ca vreau sa se opreasca, in schimb el ma invartea tot mai tare si aveam vaga impresie ca mi se intorce stomacul pe dos. Am strigat cat am putut de tare sa-mi dea drumul.

Nici bine nu terminasem de vorbit ca il si vedeam pe Naruto in vre-o 3-4 clone invartinduse agitate, indepartandu-se. Crengile copacilor treceau alarmant de repede pe langa mine, intunericul parea ca dispare si o lumina albastruie ma invaluia. Razele lunii se oglindeau in frunzele mari si verzi ale copacilor, facandu-ma sa pierd contactul cu blondul. In departare se zarea fantomatic satul Konoha, inconjurat de ziduri mari si frumos luminat de felinare. Imi era tot mai greu sa-mi dau seama de ceea ce se petrece in jurul meu, totul se intampla cu repeziciune si intr-o maniera haotica. Primeam lovitura dupa lovitura, dadeam peste tot felul de persoane.. deliram? Oricat de bolnava mintal as fi, nu-mi pot imagina atatea. Era clar aca lumina zilei, pe care cel mai probabil nu o voi mai vedea niciodata, ca toti se scufundau incet dar sigur in intuneric. Deveneau mai puternici pe zi ce trece, numai eu actionam invers, eram mai proas*ta si mai slaba cu fiecare secunda.

Piciorul ce-l primisem in spate din senin imi taiase toata respiratia, iar cu ultimul strop de energie scuipam sangele ce-mi navalea in gura in incercarea disperata de a nu ma ineca. Viteza cu care ma indreptam spre pamant era aproape uluitoare. Presimteam ca va fi ultima priveliste din viata acesta dupa care, totul va fi negru. Naruto ma astepta bucuros, cu bratele deschise si cu un ranjet larg, foarte fericit. Ma uitam ca picata din cer, la propriu, intrebandu-ma daca baiatul asta avea oare limite. Nesimtirea si imaturitatea cu care trata situatia ma lasa rece si muta de uimire. Tupeul si ironia nu-l caracterizau deloc pe blond; mai degraba prostia si imaturitatea. Dar cat de redus mintal sa fii sa-ti bati joc de cineva in halul asta. Meritam multe, recunosc, dar nu din partea lui.

Ma prinse in brate dar ma lasa rapid jos, legandu-ma mai apoi cu o sfoara de maini si sarind pe creanga de deasupra mea, ma atarna de acesta.

-De ce faci asta? L-am intrebat tematoare.

-Sasuke imi e ca un frate, il ajut doar. Imi zise dand nepasator din umeri. Ma bucur totusi si de momentele culminante, ca acesta. Hai recunoaste, a fost uimitor. E din ce in ce mai grozav! Incep sa prind experienta, nu ti se pare?

- Cum poti spune asta? Nu esti tu, Naruto... nu asa te stiu eu.

- Adevarat. Nu ma stii asa, nu ai de unde Sakura! Imi sriga indurerat repezindu-se asupra mea. Nu ai de unde sa ma cunosti, nu te-a interesat niciodata sa ma descoperi pe mine cel adevarat! Esti doar o prefacuta.. sfarsi indepartandu-se. L-am privit trista; avea dreptate.. mare dreptate. Nu te mai uita asa la mine! Se rasti din nou.

- Cum ai putut fi si cu Sasuke si cu noi? Am continuat imediat uitandu-ma in alta parte.

- Clone Sakura, clone! Rase cu dispret.

Sasuke aparu la cativa metri in fata, sprijinit de trunchiul altul pom, incepand sa arunce kunaiuri la intamplare in directia mea. Naruto se apropie din nou de mine si ma impinse din partea dreapta facandu-ma sa ma legan precum un pendul. Oscilam intre moarte si umilinta maxima, greu de ales. Se hilizeau si ma injurau degajati atunci cand se opreau din ras pentru a respira. Nu meritau efortul, chiar daca ma durea groaznic modul in care se comportau nu simteam nevoia sa plang, si totusi lacrimi mari se rostogoleau domol pe obrajii mei, dandu-le satisfactie. Stiam multe trcuri pe care le puteam folosi sa ma sinucid, dar ceva ma oprea. Preferam sa indur toata umilinta si sa-l privesc inca visatoare pe Sasuke. Era incredibil faptul ca un baiat ca el poate fi intruchiparea perfectiunii. Presupun ca aspectul placut si caracterul rece si indiferent il faceau atat de atragator. Dar acum, era un Sasuke diferit, dar inca al dra*u de sexy.

Cei doi se oprira brusc, suspinele mele fiind singurele care strapungeau linistea noptii. Incercam si eu sa ma opresc, sa nu le dau alt motiv de bataie, dar cu cat ma chinuiam mai mult cu atat se auzea mai groaznic si mai tare. Isi lua un ultim kunai si se indrepta amenintator spre mine. Isi invartea arma pe deget in timp ce mergea apasat, pastrandu-si aceeasi privire de gheata. Imi apuca camasa cu mana stanga si trase puternic de ea, aruncand bucata de material lui Naruto. Imi mangaie gatul, in locul in care ma muscase zambind victorios. Isi plimba degetul pe abdomenul meu, privindu-ma pierdut. Se apleca putin si cu varful kunaiului imi trasa o taietura pe piciorul drept. Naruto ma bandaja rapid, avand grija sa fie cat mai neidemanatic.

- Omoara-ma. I-am soptit calm lui Sasuke in momentul in care se ridicase din nou la nivelul meu.

- Asta asteptam! Imi raspunse scurt scotandu-si sabia.

Imi prinse capul cu mana stanga, ma privi lung si isi presa scurt buzele calde peste ale mele. Daca as fi fost pe picioarele mele si in toane bune, cel mai probabil as fi lesinat. Isi lipi fruntea de a mea si activa sharinganul. Imi lasasem privirea in jos de emotie uitandu-ma la razele soarelui ce incepeau sa se reflecte pe sabia brunetului. "Ultimul rasarit..", mi-am spus in minte inchizand ochii. Varful sabiei imi strapunse abdomenul facandu-ma sa tresar din cauza racelii acesteia. Imi vedeam parca fiecare celula strapunsa de lama ascutita si sangele curcand siroaie. Durerea era de o mie de ori mai rea decat ceea ce imi imaginasem.

- Inca te mai iubesc. Am spus aproape indescifrabil.

- Stiu.. A raspuns cu aceeasi raceala specifica lui. Dormi in pace. A fost ultimul lucru ce l-am mai auzit.

Baaaaii! Eu cred ca o sa ma urc pe pereti de fiecare data cand voi avea ocazia din cauza ficului tau. De ce nu ai anuntat pana acum ca esti un mic geniu? De ce m-ai lasat in suspans? De ce nu ma lasi sa dorm in pace? :)) Vaii, si cata actiune, cata descriere, cate emotii. Sunt curioasa, mai mult decat curioasa chiar si vreau neaparat nextul. Te pup. :*

YYY!!! Scuze c anu ti-am dat comentariu , inca din primul capitol , dar uneori sunt uituca , alte ori sunt obosita , fiind in ultumul an la liceu , mie cam greu sa dau comuri . Oricum vreau sa-ti zic ca esti o scriitoare geniala!!! Iti ador ficul la nebunie , mai ales ca e putin cam sadic si imi palce acest lucru , acum ca niciodata as vrea sa vad ce se petrece in capitolul urmator . Poate il aduci mai repede ca mor de nerabdare sa vad ce se petrece mai de parte!!!!

Doamnee... Asa ceva! Si eu care credeam ca visa, ceva de genu', ea deja moare (Adica nu moare, nu?? Zii ca nu moare!!! Nici nu prea are cum =)))) ). Cum de inca nu ti-am descoperit noi talentul, scumpo? Adica eu cel putin sunt la primul tau fic pe care il citesc. Geniul nostru mic! Mersii ca m-ai anuntat, sper sa o faci si in continuare! Mai mult nu o lungesc... Aaa... Doar un singur lucru! Hai repede cu urmatorul capitol, te roooog!

Doamnee.Ce a fost asta ??Cum poti sa fi asa rece si totusi asa fierbinte, Sasuke asta..
Dar cum sa o omoare pe Sakura ?? Si pana la urma nu inteleg de ce statea Naruto ca prostul acolo.El chiar nu tine la Sakura deloc ??Cat de putin daca tinea la ea totusi poate l-ar fi oprit pe Sasuke dar nuu..
Pff..Astept continuarea..
Ma anunti ??

Ce capitol minunat! Nici nu știam ce mai voiam: ori să citesc cât mai repede ca să văd ce se întâmplă, ori să citesc cu incetinitorul pentru ca nu voiam sa se termine. lough

Am optat, evident, pentru prima variantă. Sunt prea nerăbdătoare, deci mi-ai face o mare bucurie dacă ai posta repejor next-ul! ;;)

Nu uita să mă anunți, please! a hug

Kiss, kiss.

OMG!M-ai lasat in suspans! Fighting to survive 621493

.Mersi de anunt,ma apucat plansul pe la sfarsit.Eu trec prein ceva asemanator (sarind peste faptul ca a legato de incheieturi de o crenaga si ca aia era o sabie.La mine a fost un fular si un bat (: ) si sarind peste durerea fizica cea sufleteasca e ca naiba..Revenind la fic ca iarasi am luato razna,imi palce cum descri,iar daca nu ai fi descris asa de bine cred ca as fi citit indiferenta mai departe,nu m-as fi oprit sa imi suflu nasul sau sa dau cu manecile pe sub ochi.Saraca Sakura!Prima data cand am vazut Naruto am crezut ca este scris gresit sau ca te gandeai la altceva.Dar apoi...wow asta chiar este original,adica Naruto care a trecut de partea lui Sasuke....asta "deraiaza" rau de la ideea lui Kishimoto!Bafta la scris si sper sa ma anunti si la next.

Deci eu nu stiu cat o sa mai pot citi capitol cu capitol!!!:O Am ramas, din nou, :O
wtf? De ce naiba s-au intors amandoi impotriva ei? Sasuke ca Sasuke, dar Naruto?:O
Imi pare atat de rau de Sakura. Stiu ca pe Sasuke il iubeste si la Naruto tine foarte mult. Nu merita sa fie tratata in halul acesta! Mi-a placut intotdeauna de Sakura ca personaj feminin si chiar nu imi place sa o vad asa. Si omo! NU pot sa cred ca a omorat-o. Dar nu se poate, nu? Vei gasi o cale sa ramana in poveste, asa-i?:O3
Off mai mama! De ce trebuia sa se termine acum? Nu ai pic de suflett!!! Ne lasi sa asteptam atat:(( Deja presimt ca in seara asta o sa ma gandesc doar "Ce-ar fi daca...?"=)) Oricum, ai un fic splendid! Astept cu nerabdare urmatorul capitol. Te-am pupat!

Hei ^^

M-ai lasat complet fara cuvinte. Nu ma asteptam la asta, oh, Doamne. Ce sadici, macabri, fara mila si idioti sunt astia doi. Saraca Sakura...
Eram sigura ca ideea o sa fie originala si nu m-am inselat. Fic-ul tau este minunat, mi-as fi dorit sa fie un capitol lung, lung de tot. Ne-ai lasat intr-un suspans chinuitor. Nu se poate ca Sasuke sa o omoare, nuuuu! :((
Acel sarut, cand si-a lipit fruntea de a ei. Sa nu mai zic de bluza, perversii. :-L
Sunt foarte curioasa, abia astept urmatorul capitol si sper sa il postezi foarte repede. Have mercy, please! :))
Spor la scris si mult succes in continuare! kiss

Cât de nenorociți pot deveni doi colegi de echipă ! După ce că și-au bătut joc de ea în aproape cel mai josnic fel posibil (mai lipsea să abuzeze mai mult decât violent, de ea, dacă știi la ce mă refer)...

Picătura care a umplut paharul a fost replica dată de brunet "-Odihnește-te în pace !". Cum îi mai poți adresa ceva, unei persoane care și-ar fi dat viața pentru tine, dar totuși tu ai ignorat-o complet ?

Sasuke a ajuns un om fără scrupule, chiar mai rău decât nesuferitul de Naruto, care a fost cel care i-a înșelat pe toți, evident trădând și satul ! Sper ca Sakura să supraviețuiscă, iar dacă o va face, doresc să devină mult mai puternică și să își schimbe complet comportamentul devnind rece și răzbunătoare !

La următorul capitol, aș dori să mă anunți printr-un mesaj privat, dacă se poate...

Subiect: Re: Fighting to survive Sam 02 Feb 2013, 20:23

Buna. Va multumesc pentru comentarii, ma bucur ca va place ceea ce scriu si sper ca asta sa nu se schimbe ;)).
Am citit de curand un fic Naruto, mi se pare ca al lui Zizu, si am observat acolo acelasi cuvant: " Enervanta". Nu vreau sa crezi ca te-am plagiat, am scris cuvantul ala din mintea mea si cum mi-a venit pe moment, habar nu aveam ca mai exista un fic asemanator.
Desi in acest capitol nu mai este prea multa actiune, sper sa va lase o impresie buna totusi. Promit ca din urmatoarele capitole totul va fi mai... diferit.

Choco :) - Geniu.. eu? Choco, ai un simt al umorului foarte dezvoltat :)) Nu am eu inteantia sa va las in suspans. Pur si simplu la un momendat mi se rupe firul si trebuie sa ma opresc din scris :))

Casydy - stiu cum e cu oboseala. Ma bucur ca iti place. Niciodata nu am crezut ca sunt in stare sa scriu ceva sadic.. Este o surpriza ca mi-a iesit asa, crede-ma :))

Zizù - Esti a treia persoana care m-a facut geniu. Mi se urca la cap :)) Nu, glumesc, niciodata. Ma abtin sa nu comentez la partea cu visul, altfel.. ma dau de gol si nu e bine.

Alli

- Da.. stiu prea bine cum e cu Sasuke. :)) Naruto, ei bine, are motivele lui de se comporta asa. Vei descoperi pe parcurs.

Lauren Smith- Am cam intarziat serios cu next-ul. si eu sunt o mare curioasa. Fie un capitol cat de lung, la felul cum il citesc.. :)) Minunat? Rosesc rusinos

InnaArkane :3 - M-ai lasat fara cuvinte. Atunci cand scriu si ma gandesc la felul cum se simt personajele mi se inrosesc si mie ochii si mai mai plang si eu :))
Eu am facuto pe Sakura asa slaba caci asa ma duce pe mine capul sa fac ficul dar daca tie ti s-a intamplat ceva asemanator, nu trebuie sa te lasi calcata in picioare (vorba vine). Trebuie sa fii puternica a hug

Hanazawa Rin - Sa nu cumva sa ma parasesti, sa astepti sa termin ficul si dupa sa citesti :)) Hai ca de data asta nu v-am lasat in suspans.

Lissa † - Saracii baieti :)) M-am gandit ca daca scriu mai mult pe tema aia, cu ruptul camasii, o dau in altele :)) Nu prea am postat repede. Scuzee :D

Aneta Blanche - Cu ideea asta vad ca v-am intors pe toti impotriva lui Naruto :)) Toate la timpul lor.. Sakura va capata ceva puteri noi. Mai mult nu zic, desi probabil o sa va dati seama.

Cum sa nu va anunt eu pe voi ma? A? cum, cum? kiss

Muuuulti pupici in love

Capitolul 3: Doar un vis
Sakura P.O.V

Cu mana dreapta imi apasam puternic pe piept, in dreptul inimii, inercand sa ma calmez din sperietura ce-o primisem. Respiram greoi, intr-un ritm alert, tinand ochii stransi, iar maxilarul incordat. Aproape ca devenea incomod. Intunericul ce parea ca ma acapareaza, disperarea de a nu vedea nimic si totusi teama de a deschide ochii si de a descoperi ca nu este decat o iluzie. Imi venea sa plang de frica si scanceam de parca mai primeam odata bataie de aseara. Nu mai inteleam nimic. Deschisesem un ochi privind chioras in jurul meu. Imi vedeam camera neatinsa, la fel ca intotdeauna, dezordoata, dar fiecare lucru neclintit cu nici macar un centimetru. Prin cap mi se derulau mii de imagini, care mai decare mai sadice. Naruto, Sasuke, umilinta ce-o primisem; sabia ascutita a brunetului ce-mi strapungea pielea si sfasia tot ce-i iesea in cale.

Am marit ochii de uimire gandindu-ma ca acum ar fi trebuit sa fiu moarta. Mi-am coborat mana pe abdomen apasand incet. Nimic. Mi-am ridicat camasa, fiindu-mi oarecum teama de ceea ce voi vedea dar, nici macar o zgarietura. Era o parte buna si una proasta. Partea buna, nu sunt moarta, inca. Cea proasta, Sasuke inca mai rataceste undeva prin lume cautand razbunare. Mi-ar fi placut de mult ca totul sa fie realitate. Aroma buzelor sale, imbratisarea lui, zambetele.. chiar si rautacioase adresate numai mie. Insa, totul a fost: "Un vis?", am spus incurcata neintelegand cu adevarat ce se petrece. Parea atat de real si totusi a fost..

- Doar un vis .. Am rasuflat mai apoi usurata lasandu-ma pe spate. Inca mai am mult de trait. Ar fi mult mai frumos daca as avea si pentru cine. Parintii mei au disparut de mult; satul, se poate proteja si singur. Oricum, cu sau fara un gunoi ca mine tot aceeasi treaba.

Ma uitam pierduta la tavan in timp ce ma intindeam si cascam somnoroasa. Ma simteam urmarita desi eram ferm convinsa ca nimeni nu si-ar pierde timpul cu mine. Ma rasuceam la fiecare zgomot pe care il auzeam; inca mai retraiam experientele din vis. As zice ca n-am dormit tocmai bine; poate ar trebui sa ma culc mai devreme, atat cat am ocazia. M-am ridicat din nou in sezut privind incurcata spre ceasul de pe perete; la cat m-am culcat oare? Nu-mi aminteam clar decat intamplarile din padure, restul parea invaluit intr-un fum negricios, respingator. M-am uitat inca odata la ceas, era cu mult trecut de ora pranzului.

M-am ridicat incet din pat incerand sa inlatur amorteala. Imi simteam corpul intepenit, paralizat. Imi era greu sa ma misc; cu toate ca nu simteam farama de durere, mi-am tarat picioarele pana in baie leganandu-ma precum o trestie.. Mi-am dat jos camasa aruncand-o intr-un colt al camerei. M-am uitat lung la ea, parea intreaga. Inca un motiv pentru care sa nu cred ceea ce am visat. Adevarul este ca incercam sa ma conving ca am visat, dar ceva din mine, simtea si spera ca a fost adevarat; cu toate ca nu prea vedeam cum era posibil. Dupa toate cele petrecute trebuia sa am macar un semn pe corp dar, nu vedeam nici macar o zgarietura, cat de mica. Imposibil. Am apucat camasa cu ambele maini si am intors-o pe toate partile; trebuia sa fie murdara si rupta, dar arata mai bine ca atunci cand mi-am pus-o.

M-am indreptat din nou spre oglinda avand o ezitare prosteasca in orice gest. Mi-am dat stangace parul ce-mi atarna in valuri pe umeri la o parte, privind spre umarul stang. Imi deschisesem mecanic gura in incercarea esuata de a tipa dar nu faceam decat sa ma uit uimita cu ochii aproape iesiti din orbite, la semnul ce-mi aparuse de nicaieri. Era diferit de tot ceea ce mai vazusem pana acum dar, probabil ca simboliza acelasi lucru: semnul blestemat. Imi auzeam tare si clar bataile inimii, simteam fiecare vibratie pe care o provocau, ma cutremuram din toate incheieturile. Toate gandurile ma parasisera, ratiunea, vointa, nu-mi ramasese decat disperarea.

Cu podul palmelor mi-am acoperit ochii, apasand incet si miscandu-mi mainile energic in stanga si in dreapta. Iluzii. Trebuia sa fie o iulie creata chiar de mine, nimic mai mult. Imi imaginam ceva ce nu se va intampla vre-odata, eram doar eu de vina. Chiar daca vedeam in ceata si totul parea amestecat, nu era nici urma de vre-un semn. Am respirat usurata dandu-mi si restul hainelor jos, intrand in cada. Am mai aruncat o privire prin camera incercand sa-mi demostrez ca nu e nimeni. Nu aveam de ce ma teme. Am inchis ochii si m-am lasat prada lenei.

Ma uitam pierduta la manerul usii, mi se parea interesant modul in care ma reflectam in el. Simplitatea lui ma fascina; detaliile micute ce-i defineau conturul si modelul neobisnuit.. Lemnul masiv, lucios de care era sprijinit cu atata maestrie.. Incredibil cat de mult pot abera pe seama unui subiect. Stateam impietrita in fata usii de minute bune, analizand tot ce ma inconjura, numai ca sa nu ies din casa. Vroiam atat de mult sa evadez din umila mea locuinta, caci ma apucase o claustrofobie de nedescris, dar imi era atat de groaza sa dau ochii cu lumea de afara. Ma simteam diferit, eram nelinistita, mi-era scarba de mine si de faptul ca vazusem acel semn pe gatul meu.

Nu vroiam cu niciun chip sa dau ochii cu Naruto. Imaginile mi se derulau fara incetare in cap; erau acolo orice faceam. Sentimentul ca sunt nedorita ma macina, ma inspaimanta. Puteam simti veninul din vorbele lui, ura cu care ma privea, dispretul de care dadea dovada. Vis sau nu, avea completa dreptate. M-am considerat prietena lui desi nu incercasem niciodata sa vad cum se simte cu adevarat. Ma lasam inselata de zambetele aparent fericite si nu faceam decat sa ma plang lui. L-am impovarat mereu cu gandurile si sentimentele mele, nu i-am dat sansa de a se afirma niciodata. Ii spuneam cat imi lipsesc parintii negandindu-ma macar la modul in care se simtea el. Un monstru, asta eram.

Mi-am asezat pelerina mai bine, am tras cu putere de clanta si am iesit afara fara sa ridic privirea din pamant. M-am asigurat ca usa este inchisa si am sarit pe acoperisul de alaturi. Am inceput sa fug spre hokage nedorind sa ma intalnesc cu cineva. Atrageam mult atentia asupra mea, mai ales cu pelerina, dar nimeni nu prea avea sa stie ca sunt eu deci, era in regula. Imi era greu sa ma incred in sateni, nu stiu de ce. Traiam cu impresia ca toti ma privesc cu subinteles, ca toti vor sa ma acuze de ceva anume. Nu as fi iesit din casa daca nu eram chemata la Tsunade. Am oftat si m-am resemnat. Faceam parte din armata shinobi, trebuia sa ma supun tuturor ordinelor. Desi initial plecasem cu gandul de a-i spune cele petrecute, cu cat inaintam mai mult, cu atat eram mai nesigura. Nu aveam dovezi, nu avea sa ma creada. Stia cat il iubesc pe Sasuke, probabil avea sa creada ca din cauza lipsei lui mi-am imaginat absolut tot.

- Intra! I-am auzit vocea aspra si rece. Nu inceta sa ma inspaimante. Am deschis incet usa pasind timid. O Sakura, tu erai! a continuat zambind. Vino, asaza-te!

-Mm, s-a intamplat ceva? Vreti sa plec intr-o noua misiune? Am spus incet privind pierduta mormanul de hartii.

- Am nevoie sa te uiti peste aceste documente.

Imi arata cu mana un teanc si mai mare de dosare. Din instinct mi-am dus mana la frunte, sprijinindu-mi cotul pe unul din colturile mesei. Isi batea cumva joc de mine? Imi lua pe putin o luna sa le citesc pe toate. Daca ea nu stia cum sa-si organizeze timpul ca sa termine mai repede, nu era vina mea.

- Ce contin? Am intrebat mai tare privind-o in ochi.

- Informatii despre fostii membri ai clanului Uchiha. A raspuns degajata semnand in graba niste noi.

- De ce vreti sa fac eu asta? Adica, ce rost mai are? Sunt morti...

- Sakura, niciodata nu ai sa poti infrange pe cineva puternic daca nu ii stii pe deplind abilitatile. Clanul ala este plin de secrete si mistere. Afla-le si fa un raport detaliat. Liber!

Facea referire la Sasuke fara dar si poate. Doar el mai era singurul in viata. Stia ceva si mie nu-mi spunea. Am ridicat sceptica din spranceana dar era prea concentrata sa ma observe. Am inchis ochii inspirand adanc. "Ea e sefa..", mi-am spus ironica. M-a ridicat incet si m-am indreptat cu pasi mici spre mormanul de hartii. Am scos un pergament, am facut cateva semne si am sigilat dosare in el. Doar nu eram nebuna sa ma plimb prin sat cu teancul ala in mana. M-am indreptat spre iesire spunand un "La revedere!" sec, trantind usa in urma mea. Imi puteam imagina zambetul de pe fata ei. Cat ii placea sa exaspereze lumea..

Subiect: Re: Fighting to survive Sam 02 Feb 2013, 20:35

Deci m-ai lasat fara cuvinte!Nu imi credeam ochilor credeam ca am sarit din greseala la alt capitol sau ca nu am terminat de citit la cel vechi dar era real.Nici nu imi venea sa cred ca fusese un vis.Adica tot ce sa intampalt doar a visat?Credeam ca viseaza ca a visat ce sa intamplat.OMG!Nu ma asteptam la asta.Chestia asta ma atras si mai mult.Si cand am citit si chestia cu semnul pot sa jur ca imi tineam respiratia...Si ala a fost iluzie?Si Tsunade ce mai vrea/Eu una ii aruncam teancu de harti in fata.Oricum,adu nextul!Repede,vreau sa vad ce se mai intampla!!

Subiect: Re: Fighting to survive Sam 02 Feb 2013, 21:05

Cum ?Tu razi de noi ? Mai mult ca sigur da..Cum adica a visat ? Totul era asa real..Eu sincer nu cred ca a visat probabil totul sa intamplat si Sasuke si Naruto au aduso inapoi in sat au vindecato au reparato si au plecat..Sau nu ? Nici nu stiu ce sa cred doar tu sti ce ai in minte..
Dar ce a fost cu semnul ? De ce si-ar imagina ?? Adu next-ul repede sa vedem ce se intampla ca nu mai pot si sa fie multa actiune te rog happy2

Subiect: Re: Fighting to survive Sam 02 Feb 2013, 21:18

Hei, hei. :) Iti multumesc ca m-ai anuntat. Un vis? Totul parea atat de real, incat nu ma asteptam sa fie un vis. Si totusi, poate-i mai bine asa, cine stie? Poate ca data viitoare cand va da cu ochii de ei va fi pregatita. Sua poate va crede ca viata ei nu conteaza si se va lasa iar prinsa. Om trai si-om vedea, nu? Cat despre acest capitol, mi-a placut mult. Ai lasat la o parte actiunea, pentru a ma face sa ma relaxez putin, sa fac o pauza pentru a putea fi pregatita pentru cele ce urmeaza. Cine stie ce va descoperi Sakura in dosarele alea? Si Tsunade asta, oare i le-a dat special ca ea sa gaseasca ceva? Atatea intrebari la care tu va trebui sa imi raspunzi. Am observat cateva greseli, dar pe una am tinut sa ti-o spun si tie: este vorba despre verbul "a aseza". La persoana a treia este "el se asaza", nu "aseaza". Atat am avut eu de spus. Sper ca urmatorul capitol sa apara cat de curand. Te pup. :*

Subiect: Re: Fighting to survive Sam 02 Feb 2013, 21:21

Draga mea, nici nu ai idee cât de tare mă bucur când văd că ai mai postat un next. happy

Sunt ca un copil care primește jucăria pe care și-o dorea de prea mult timp. ;;)

Capitolul a fost superb! La fel cum ne-ai obișnuit de altfel! Felul tău de a nara te face să-ți dorești să citești mereu mai mult și mai mult. Ca pantofii, niciodată nu ai destui! rolling on the floor

Să nu uiți să mă anunți de next că ți-ai semnat sentința la moarte! rolling on the floor

Kiss, kiss.