Have you been... my love? (+16)

Subiect: Have you been... my love? (+16) Sam 02 Aug 2014, 16:39

Deci copilasii,m-am cam plictisit de ficurile Naruto,asa ca am sa va lansez un fic,defapt o idee mai veche pe care o mai am undeva,dar atunci nu aveam o idee destul de buna cat sa lungesc ficul,dar acum ca s-au facut niste mificari mici,sper sa va placa.
Sa nu o mai lungim atata si sa relansam noul capitol exact cum ar fi trebuit postat.

Have you been... my love?

Capitolul I

A fost odata ca niciodata,o prea ciudata fata care se nascuse pe 21 februarie,nu foarte departe de asa zisa si stupida sarbatoare pe care toti o stiu ca Dragobetele.
Gretos.
Eram o fire sociabila,cateodata inchisa in mine,dar si dracoasa uneori,vesela,inca dorind sa imi traiesc copilaria pana la 18 ani.
Recent aveam saptesprezece ani ani. Iubeam adolescenta la fel cum imi iubeam si mama,care evident mai avea si ea momentele ei cand ma calca pe nervi,dar tot o iubeam. Mama si tata divortasera acum cinci ani din cauza tatei,care evident era un alcoolic. Intotdeauna se certau si lui nu ii pasa de mama si nici de mine si surioara mea. Ii pasa numai de el. sa isi traiasca viata,sa se uite numai dupa femei si sa o insele pe mama fara nerusinare.
Sora mea mica,Emily statea si se uita la un film in timp ce il mangaia pe Tommy,pisoiasul nostru. ea era singura singurul copil brunet de pe aici si cu ochii ca ai mei.
Pentru mine,era ca o jucarie mica de plus.
De plictiseala m-am dus in camera mea de la etaj sa ma pun la punct unpic. Spre deosebire de alte camere,a mea era imensa,ordonata si foarte distractiva.Si sa nu uit, eram o fire baietoasa.Nu suportam fustele si rochiile.Sunt groaznice!
Sa trecem peste banalitati si sa trecem la lucruri serioase.Multa lume ma intreba de ce nu aveam un iubit sau de ce nu imi doream?
Intrebarea stupida,evident. Si de fiecare data trebuia sa ma exprim in felul acesta:"Nu am iubit pentru ca nu sunt interesata",asta pentru prima intrebare.Iar al doilea raspuns suna cam asa: "E treaba mea de ce nu vreau.Nu trebuie sa dau nimanui explicatii de ce nu vreau sa am iubit.E viata mea si alegerea mea".
Uram ca cineva sa isi bage nasul in viata mea. Cu ce era asa de interesanta viata mea? Va spun eu! Nimic!
Aveam o viata obisnuita ca oricare alta fata.
Indragosteala nu era pe lista mea de prioritati importante.Scoala era prioritatea mea mea numarul unu. Nu iubeam scoala,dar nici nu o uram. Eram indiferenta,atata timp cat aveam note mari,ma durea fix in cot de ce credea lumea.
Nu aveam nevoie de iubit. Alte fete ar dori sa aiba un iubit,inafara de mine.Cred ca asta ma face un pic diferita.Lipsa asta de dorinta.
Ramasem cu privirea in gol pana mi-am revenit si m-am dus la dulap sa vad cu ce ma puteam imbraca.Cum toate hainele mele erau la spalat nu aveam decat o pereche de blugi scurti taiati si un maieu lalai cu o inima mare pe el.
Dupa ce m-am schimbat,am aruncat o privire in oglinda la parul meu.
Arata groaznic!
Era ciufulit,dus in toate partile. Mi-am luat peria si mi-am pieptanat parul lung si rosu ca focul. Chipul imi era foarte palid.Ochii mei albastri ca spuma marii adanci erau cam mici din cauza oboselii.Ar fi trebuit sa dorm mai mult aseara,dar nu eram genul care dormea la ore corespunzatoare.
Am incercat sa schitez un zambet scurt,dar fortat.Sincer nu prea imi venea sa zambesc,deoarece nu aveam in momentul de fata un motiv din care sa zambesc aiurea.
M-am ridicat de pe scaun incercand sa-mi regasesc echilibrul.Asta era jenant,clar! Oare de ce eram asa aeriana?
Uram cand eram asa.Ma simteam ca naiba. Am scos o limba la oglinda. Bleah! Aratam mai rau. Am renuntat sa ma mai stramb si am incercat sa zambesc ca sa mai scot din fata aia de posomorata.
Am coborat jos,spre bucatarie sa imi iau ceva de halit. Eram o mare pofticioasa si nu prea aveai ce sa imi faci,dar na. Asta era viata si asa eram eu.
-Clare,doar nu o sa mananci toate pungile de chipsuri,ma mustra mama. O sa ajungi obeza.
Mama era o femeie in varsta de treizeci si sapte de ani,foarte frumoasa,cu parul roscat,doar ca mai inchis,de parca i-ar sangera capul,dar trebuia sa recunosc ca era o culoare care imi placea mult,ochii sai negrii erau ca doua oceane in care te puteai pierde,si unpic mai maricei,un trup bine format,spre deosebire de cum ma vedeam eu.
Am mormait eu ceva destul de urat si am iesit din casa sa scot niste aer liber. Imi placea sa simt soarele cum imi mangaie pelea alba ca laptele,dar nu imi placea sa stau prea mult pentru ca ma ardeam repede. Eram mai sensibila si uram asta. Voiam si eu sa fiu bronzata,dar nu toate erau cum voiam eu,nu?
-Roscato,asteapta-ma si pe mine!striga o voce cunoscuta mie.
M-am intors sa il vad pe ......................

Clare : Have you been... my love? (+16) 2s8o6sk

Mama lui Clare: Have you been... my love? (+16) 2qiz71e

Sora lui Clare : Have you been... my love? (+16) A1kda9

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Sam 02 Aug 2014, 22:07

Vai, fic nou! Yuupi! xD
Deci vreau sa spun ca imi place mult capitolul 1! Si ador atitudinea Clarei! :)))
Oare cine era acel om pe care l-a vazut Clare? Vom afla, desigur. :D
Sper sa ma anunti de next, pe care il vreau repede!! ;D

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Dum 03 Aug 2014, 19:47

Ah, mai omule, tu cu suspansul asta!
Ce capitol dragut!!! woaaaa

Imi place mult inceputul si cred ca o sa iasa ceva foarte frumos din asta.
Pentru inceput, imi place foarte mult atitudinea lui Clare si modul sau de a privi lucrurile. Cel mai mult si cel mai mult imi place ca nu suporta rochiile. Nici eu nu le suport.
Ficul tau m-a atras si de abia astept continuarea. Anunta-ma cand pui nextul!
Spor la scris! kiss

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Dum 03 Aug 2014, 22:41

Capitolul II

M-am intors sa il vad pe Tyler alergand dupa mine.
-Hei,nu pot tine pasul cu tine. Esti mult prea rapida,nu gluma,spuse el gafaind.
Tyler era un baiat de aproape optsprezece ani,roscat ca mine si cu ochii verzi ca cel mai scump smarald. Mai energic din fire,amuzant dar si de multe ori enervant,dar mai bine ramanea asa. Nu cred ca l-as putea vedea schimbat intr-un fel anume,inafara de par care si-l tundea la doua luni,desi nu imi placea sa il vad tuns,ci cu parul ciufulit si dus in toate directiile,dar nu puteam sa ii zic asta,sigur ar fi ras de mine,nu era de ajuns ca facea mica,desi aveam doar 1,60 inaltimea si el 1,80. Da,era foarte inalt pentru varsta lui incat a trebuit sa ridic capul ca sa ii vad fata vesnic zambitoare.
Purta niste blugi inchisi la culoare,un tricou albastru mai deschis,o bratara dintr-alea de cauciuc albastra cu Coca-Cola,niste niste tenisi negri,si un ceas auriu.
-Eu nu sunt melc ca tine,am spus eu zambind ironic. Haide,nu am timp de pierdut.
El incerca sa tina pasul cu mine desi nu prea ii iesea,ma amuza intr-un fel. am ridicat privirea sa ma uit la el si statea cu sprancenele ridicate,tipic lui. L-am privit timp de doua minute dar nu am putut rezista deoarece ma cam incerca un ras,dar am incercat sa il stapanesc,evident dand gres din cauza lui.
Il lua rasul si eu m-am imbufnat dandu-i si un pumn frumos in spate. El se prostea spunand ca il doare groaznic. Stiam ca ma tachina doar pentru ca nu eram in stare sa dau nici macar un capac dupa ceafa.
El scoase telefonu,un Samsung Galaxy S5 ,ceea ce imi crea un nod de gelozie. Ce cauta pe acolo,doar el stia,dar un lucru ma facu sa ii dau un pumn in coaste.
-Opreste maneaua aia! Nu le sufar si stii bine,am murmurat eu dar el parea sa nu auda.
-Daaar eu te iubeesc de moor de acolooo din corasoon! De acolo din Corasoon!
-Te baat,am spus eu lesinand de ras. Nu esti normal cap,Tyler.
-Stiu ca ma iubesti,ma tachina el. Nu degeaba esti coleguta mea,spuse el folosind un zambet care te putea lasa fara aer,dar l-am ignorat. Haide mai glumeam si eu! Claree!
L-am ignorat.
-Claryy,folosi el acest nume pentru ca stia cat ma enerva. Clarissa,te rog!
-Nu ma cheama nici Clary,nici Clarissa,am marait eu. Ma cheama Clare!
-Ok,ramane Clare,draga mea,spuse el razand dar puteam sa jur ca il vazusem rosind,desi nu il mai vazusem niciodata imbujorat.
-Draga ta,am citat eu sarcastica. Ma lasi,Ty?
El izbucni in ras si ma pocni prieteneste in umar. Intr-adevar il iubeam,dar numai ca pe un prieten bun si nimic mai mult.
-Te urasc,am murmurat eu rosind,de nervi sau emotie,nu stiam sigur.
-Si eu te urasc la fel de mult precum ma urasti tu,sa nu uiti asta,spuse el incercand sa ma calce pe nervi.
Mi-am dat ochii peste cap si am incercat sa nu ii mai dau ascultare. E clar ca era pus pe glume si nu ii iesea tocmai cum voia el pentru ca facuse botic si niste ochii de nevinovat.
-De nu-as capaci,nu ai tu idee,am spus eu cu superioritate. Sa nu uiti asta
-Tu pe mine? Nu cred asa ceva,concluziona el. Deci viseaza in continuare,papusa.
Am simtit cum mi se urca sangele la cap. Cum isi putea permite sa ma faca papusa? Deci clar aveam sa il bat intr-o zi si si-o cerea bine.
-Du-te naibii! am injurat eu cu o voce slaba.
-Sa stii ca te-am auzit. Si eu te iubesc,comenta el.
Ne-am oprit la o cafenea si am intrat. Inauntru era destul de dragut si racoare pentru caldura oribila de afara. Stateam si ma uitam ca un copil mic care mai avea putin si saliva. Ce jenant din partea mea..
Am simtit niste degete legandu-se de ale mele si am observat ca Tyler ma tinea de mana si ma conducea catre o masa uitandu-se de un loc mai intim. Cand in sfarsit vazu o masa libera ma conduse si imi facu semn sa ma asez. El se duse la casa sa cumpere niste bauturi racoritoare. Il priveam cum se misca cu agilitate,nu ca mine,cu doua maini stangi. In timp ce astepta bauturile imi facu cu ochiul si atentia ii fu atrasa de vanzatoarea care ii arunca o privire frustrata.
El lua sucurile si veni,asezandu-se in fata mea. desi nu era chiar o intalnire,ma simteam aiurea si obrajii incepusera sa imi arda groaznic din cauza jenei.
am incercat sa il privesc dar tot ce puteam vedea pe chipul lui era un zambet larg si fericit. Inima imi batea mai tare decat de obicei si incepusem sa ma sint unpic rau.
Nu,Clare! El este doar prietenul tau bun si enervant. cred ca vrea sa te mai tachineze unpic.
-Hei,Clare,e ceva in neregula? Esti bine?intreba el acum ingrijorat. Nu ma puteam pacali de tonul lui. Nu era tonul lui si nu il mai vausem niciodata ingrijorat.
Nu am raspuns ci doar simteam cum cad intr-o incostienta. El se intinse si ma zgaltai unpic,dar fara niciun rezulat apoi...................

Tyler: Have you been... my love? (+16) 11kjzgn

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Lun 04 Aug 2014, 08:55

Apoi ce? Mai, tu, cu suspansul! Se pare ca iti place sa-i lasi pe oameni in aer.
Oricum, mi-a placut si se pare ca lui Tyler ii place de Clare, dar oare si Clare simte acelasi lucru pentru Tyler? Sunt curioasa sa aflu si te rog sa ma anunti cand pui next!
Spor la scris!

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mar 05 Aug 2014, 22:36

Capitolul III

El se intinse si ma zgaltai unpic,dar fara niciun rezulat apoi fara sa ma astept,ma stropi cu sticla de apa direct in fata. M-am uitat la el enervata,binenteles ca alt sentiment nu puteam sa am in momentul de fata.
-Excelent,Tyler! Alta idee nu mai aveai infara de asta?am intrebat eu cu asprime.
-Draga,si scumpa mea,ma ironiza el,Clare. Nu uita ca era sa lesini aici in fata mea si nu e asa usor de privit cum o fata lesina in fata ta,ca baiat,sa stii. Nu stiu daca o sa ma ierti asa usor pentru asta,dar trebuie sa recunosc ca mi-ar fi parut rau daca ar fi fost mai grav.
-Adica nu iti era mila de mine nici cand m-am inecat? am intrebat eu suierand. Asta sa fie oare iubirea de prieteni,Tyler?
-Clare,nu e asta....
Eram atat de nervoasa incat vedeam rosu in fata ochiilor. Nu voiam sa il mai vad sau sa il aud vreodata. Mi-am luat bautura si m-am ridicat de pe scaun ducandu-ma spre iesire fara sa imi iau ramas bun.
Ce prieten bun mai era si el? Cum putuse sa imi tranteasca fraza aia in fata?
"Mi-ar fi parut rau daca ar fi fost mai grav.."
Mi-am ingustat ochii. Ceva nu era in regula si o simteam. Daca nu l-ar fi interesat m-ar fi lasat pur si simplu sa lesin si fara sa il intereseze,ceea ce nu a facut. El singura solutie ca sa ma faca sa ma trezesc a fost sa ma stropeasca,in ciuda nerviilor care ii acumulasem. Imi parea rau ca plecasem si il lasasem acolo pur si simplu. Mai mult ca sigur ca era nervos pe mine acum,dar avea sa ii treaca. Lui ii trecea repede supararea. Nu era genul dusmanos.
Incepusem sa ma plimb aiurea fara stiu mai exact unde ma duc cu adevarat. Am ignorat asta si am continuat sa merg,mai incetisor ca sa nu dau nimic de banuit nimanui. Eram inca cu mintea aiurea si nu realizam in ce pericol ma puteam baga intr-un moment de prostie. Sa te plimbi de una singura nu era tocmai cea mai buna idee mai ales pentru o fata care nu se putea apara decat prin vorbe,si nu si prin fapte.
In timp ce inaintam si am luat-o pe un colt.Am auzit niste rasete si niste voci groase si neclare. Puteam sa simt mirosul puternic de alcool care ma facu sa ma inec destul de tare.
-Hey,papusa ce cauti aici fara iubitelul tau? intreba un barbat cu parul blond si cu plete. Stii ca nu e bine sa pleci asa de una singura pe strazi?
Nu am raspuns. Inghetasem cimplet si simtem cum imi paralizasera picioarele. Inima imi batea atat de tare incat simteam ca avea sa imi explodeze in orice moment pieptul. Imi era o frica. Frica ca ar putea sa se dea la mine,sau mai rau,sa ma foloseasca in scopuri murdare si scarboase.
-Papusico,nu vrei sa bei si tu cu noi? intreba un baiat mai tanar,zambind smechereste. Nu e chiar atat de rau pe cat crezi,sa stii. Esti numai buna de luat. Ai corp tare frumos si bine format.
-N-nu multumesc,am soptit eu speriata.
-Tare pacat,dulceata,spuse el si se apropie de mine.
-Nu te apropia de mine,am spus eu cu o voce care se presupune ca ar trebui sa fie puternica.
El nu ma asculta si veni din ce in ce mai aproape. Scoase din buzunarulpantalonilor un cutit destul de mare si mi-l duse la gat si ma prinse de par, facandu-ma sa imi dau capul pe spate,icnind de durere.
-Acum te mai opui,papusico? intreba el razand ca un nebun evadat din Siptalul 9.
Deci asta imi era sfarsitul? Asa se termina povestea vietii mele? Se pare ca da. Nu aveam de ales decat sa imi accept moartea cu respect.
-Ia-ti mainile de pe ea ca te omor! striga o voce care as fi recunoscut-o oriunde si oricand. Era salvarea mea. Nu puteam crede ca avea sa vina intr-un moment ca asta.
-Tyler,te rog...
-Papusa,ar trebui sa iti spui rugaciunea,spusese brunetul,evident enervat de aparitia pretenului meu bun.
Tyler nu ma asculta si il pocni pe tipul mai tanar fix in falca si cazu pe jos. Mi-am dus mana la gat si am simtit o durere mica dar totusi ascutita. Era uimitor cum sentimentul de frica se diminuase,luand locul sentimentului de liniste. Il priveam pe prietenul meu bun cum se batea cu tipii aia si cum cadeau unul cate unul lesinati.
Ma simteam protejata si vinovata ca il acuzasem mai devreme din nimic. Eram mare pacoste si ar fi trebuit sa o stiu. Era inca suparat si nu il invinuam. Avea tot dreptul sa fie nervos pe mine.
Cand ii aranja pe toti se apropie de mine si.......................

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mar 05 Aug 2014, 22:51

Super capitol, papusa, dar ce ne facem noi cand tu nu termini ultima fraza?
Ce pot sa spun decat ca a mancat-o undeva pe Clare sa se plimbe singura. Asa merita.
Mersi de anunt. kiss

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mier 06 Aug 2014, 18:11

Capitolul IV

Cand ii aranja pe toti se apropie de mine si se aseza in genunchi. I-am privit fata lipsita de expresie si cred ca incepusem sa plang pentru ca ochii mi se umezisera si nu il mai vedeam clar. Cat de proasta putusem sa fiu sa il cert pentru ceva ce nici macar nu facuse? Cum de nu se uita cu furie la mine?
Am simtit cum doua brate m-au cuprins si am ajuns la pieptul lui. Inima imi batea destul de tare cat sa o simta si el. In sfarsit pericolul se terminase. Eram salvata de prietenul meu cel mai bun si asta era tot ce conta.
Mi-am ascuns emotiile sub o fata neutra si i-am spus cu sinceritate:
-Imi pare atat de rau,Tyler. Am fost asa o idioata sa ma iau de tine si sa te las acolo.
-Stai linistita,Clare,spuse el bland. Si eu am fost de vina pentru ca nu am stiut cum sa ma exprim intr-un mod mai clar si te-am suparat. Deci in concluzie suntem doi idioti?
Am chicotit jenata.
-Cam asa ceva,am spus eu amuzata. Suntem doi idioti.
Ne-am ridicat de pe jos si ne-am dus pana intr-un parculet in apropiere. Nu erau atat de multi copii,ceea ce era bine. Nu suportam copii mici,mai ales sa ii aud cum se smiorcaie si sa ii vad cum le curge balele. Cah!
Incepuse sa se racoreasca unpic,asa ca am inceput sa imi frec bratele ca sa imti tin de cald,fara succes,bineinteles. Dintii incepusera sa imi clantane. Cel mai penibil lucru care mi s-ar fi putut intampla. M-am uitat la Tyler cum umbla prin rucsac cautand ceva util, probabil. Am revenit la frecatul de brate si incercam sa imi tin dintii sub control.
Cand reusisem sa imi opresc clantanitul observasem ca prietenul meu bun scoase un hanorac in genul jachetelor college,visiniu si cu maneci negre. ar fi fost chiar util acum.
-Faci ceva cu hanoracul? m-am trezit si eu intreband.
-Nu,spuse el incurcat de intrebarea mea.
-Si nu mi-l dai si mie?am contiuat intrebarea de data aceasta facand si o fata de catel nevinovat.
-Bine,ia,spuse el dandu-mi hanoracul razand.
L-am pus pe mine simtind unpic de caldura. Oare l-o fi purtat inainte sa vina dupa mine? Oricum imi era mai bine acum si nu ma mai interesa altceva. Mi-am scos o sticla de apa din geanta,cand l-am auzit pe Tyler:
-Clare? intreba el ezitant.
-Da? intrebai eu derutata.
-Pai..um...?
-Of,zici ca esti un copil de ala mic. Si de ce naiba rosesti?am intrebat eu suspicioasa. Zii odata ce ai de spus si gata.
-Pai...e cam complicat,spuse el soptit. Iti place,stii tu,de mine in felul acela?
Nu stiam sigur ce aveam de gand sa fac in momentul acela. Sa inghit toata apa aia sa o scuip cat mai repede? Nici nu aveam vreo idee buna.
El izbucni in ras,lacrimand,bineinteles. Imi venea sa il bat chiar in momentul acela,dar mi-am adus aminte ca el era mai puternic decat mine si nu aveam nici o sansa in fata lui. As fi devenit cea mai buna tinta pentru glume proaste. M-am uitat in cel mai urat mod la el,dar tot se prapadea de ras. Am incercat sa il ignor sa imi beau apa cu un copil normal si insetat.
-Stii ca o sa te bat in curand din cauza asta. Sa nu uiti,l-am avertizat eu.
-Haide mai,voiam sa iti vad reactia si sa aud ce spui. Ai fost amuzanta fara sa vrei,continua el,cica serios. Ma asteptam sa rosesti intr-un fel.
-Ma asteptam sa te rosesti intr-un fel, l-am maimutarit eu. Nu o sa vezi asa ceva de la mine niciodata,dragule.
El facu o fata,care sincera sa fiu,nu o puteam explica,dar ce stiu era ca ma inerca un ras sanatos. Si el la randul lui era amuzant fara sa vrea,chiar si confuz cum era mai des,era chiar usor de indragit.
-N-ai de unde sa stii,ma contrazise el incapatanat. Poate o sa te vad macar odata rosind. De sta pot fi sigur.
M-am strambat. Nu imi placea sa ma contrazica,mai ales cand stiam ca nu are dreptate,dar el nimic. o tinea cu a lui de fiecare data.
Am tras o privire la ceas si apoi m-am ridicat uitandu-ma atenta la Tyler care parea complet blocat de reactia mea. Era deja tarziu si nu mai puteam sta. I-am facut semn sa vina cu mine. Se ridica si veni langa mine cand...............................

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mier 06 Aug 2014, 20:28

Nici eu nu suport copiii mici. Mai ales cand vin langa tine si te intreaba : Vrei sa te joci cu mine?
In legatura cu capitolul, nu prea stiu ce sa spun. E cam scurt, asa ca astept next.
Spor la scris! a hug

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mier 06 Aug 2014, 21:01

Doamne, cat am ratat... :(( Imi cer asa scuze pentru asta! T^T
Oricum, capitolele au fost geniale. Pot spune ca ficul are mare potential! ;D
Pai, astept sa vad cum iese totul! :)
A, da, suspans iar. Uff... :)))
Si wow, Tyler e Robert Pattinson. No, bine. :))))
Anunta-ma de next te rog!!! :D

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Joi 07 Aug 2014, 14:56

Capitolul V

Se ridica si veni langa mine cand am primit un mesaj cu un numar necunoscut. Nu stiam ce sa fac. Poate era vreun nebun ca cei care s-au luat de mine.
Fii desteapta,Clare. Pot fi chiar ei. Orice ai face,nu raspunde!
Nu am sa fac asta. Nu voiam inca un pericol in plus. Si nu voiam sa ii devin datoare lui Tyler,care era prietenul meu bun. Asta sigur i-ar fi creeat si lui probleme si nu se merita sa-l bag in problemele mele.
Am incercat sa ignor sentimentul de frica si sa imi revin la normal. Nu trebuia sa se ingrijoreze si el pentru mine. Trebuia sa rezolv singura asta,era datoria mea si numai a mea. Am respirat adanc si am zambit cam fals,de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Tyler imi intoarse zambetul,dar nu era cel pe care il asteptasem eu,ci un zambet cam ingrijorat. Pentru ce era ingrijorat? Speram ca nu pentru mine,desi se pare ca asa era.
Mi-am asezat o mana micuta pe bratul lui,privindu-l ingrijorata. El ma privi ciudat si nu intelegeam de ce se uita asa,ma speria putin. Ochii sai verzi ca iarba cruda ma fixau atenti.
-Tyler,ce s-a intamplat?
-Clare,vreau sa stiu un singur lucru. Te-a atins cumva nenorocitul intr-un mod brutal? Adevarul,te rog.
Fragmente din atacul de mai devreme se impanzesc in mintea mea si incep sa tremur. Tot ce imi aminteam era ca tipul isi indrepta cutitul spre gatul meu gata sa-l taie. Doua margelute incolore se rostogoleau pe obrajii mei,fara incetare. Nu le puteam controla si sincera sa fiu,chiar nu aveam chef sa le sterg. Ce rost avea sa imi ascund teama intr-un moment ca asta? Eu imi cauzasem necazuri deci aveam motive destule sa plang in clipa asta.
-Clare,ti-a facut ceva? intreba el disperat vazandu-mi lacrimile. Te rog,spune-mi. Doamne in ce hal tremuri. Clare,raspunde!
Nu il puteam auzi. Tot ce puteam auzi erau amintirile care imi umpleau creierul.
"Papusico,nu vrei sa bei si tu cu noi? intreba un baiat mai tanar,zambind smechereste. Nu e chiar atat de rau pe cat crezi,sa stii. Esti numai buna de luat. Ai corp tare frumos si bine format."
Eram complet paralizata si nu mai reactionam deloc. Parca eram, statuie. Efectiv,nu puteam face absolut nimic,nici macar sa ridic un deget,ceva. Voiam sa uit totul dar se pare ca nu totul era de partea mea.
-Clare,pe toti sfintii,spune ceva! striga el frustrat.
-Nu mi-a facut nimic,am soptit eu. Inafara de ce ai vazut nu s-a intamplat mai mult. Nu mi-a facut altceva mai rau inafara ca mi-a spus ca sunt buna de dus la produs,stii tu.
-Ce ti-a spus? suiera el nervos. Clare,mai zii odata.
-Ai auzit foarte bine,Tyler. Nu ma pune sa repet,am spus eu nervoasa acum.
Puteam sa vad furia in ochii lui, o ura pe cate nu o mai vazusem vreodata in ochii lui. Nu l-am vazut niciodata urand ceva in viata lui mai mult decat in momentul asta. Era complet schimbat acum. Era de nerecunoscut. Nu mai semana cu Tyler cel glumet, vesnic fericit,ironic si enervant. Era cu totul o alta persoana,o alta latura isi facuse loc in sufletul lui. Ura. Puteam sa simt valurile de manie care razbateau din el. Nu suportam sa il vad asa,dar pur si simplu nu stiam ce ar trebui sa zic.
-Clare,uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu e adevarat ce ti-a zis nebunul ala,spuse el furios. Te rog,spune-mi ca nu e adevarat.
-Ba ma tem ca este adevarat,Tyler.... Chiar este,am aprobat eu.
El se apropie de mine din ce in ce mai mult si ma stranse protector in brate. Imi era frica ca tipii acea aveau sa ma gaseasca si chiar sa imi faca vreun rau. Nu eram nici curajoasa si nici puternica. Nu stiam cum ar trebui sa actionez in altfel de situatii. Eram complet inutila. Nu eram buna de nimic,inadara de scoala ca invatam bine,dar in rest nu aveam niciun rost pe lumea asta. Ma uram pe mine insami. Imi uram existenta pe acest pamant. Nu meritam sa traiesc deloc.
El se uita la expresia mea speriata si fata i se imblanzi usor,transformandu-se in mila. Ma tinuse mai mult decat era necesar in brate,dar intr-un moment ca acesta de spaima as fi preferat sa stau cat mai mult asa. Cand se desparti de imbratisare ma lua de mana si mi-o stranse cu putere,ca si cum ar fi fost atent sa nu fug pe undeva. Nu mai simteam nevoia sa plec,mai ales singura. Aveam nevoie de cineva sa ma protejeze,sa tina la mine,poate ca la un frate mai mare care isi protejeaza surioara mai mica,dar sa ma tina la mine unpic.
"Pai...e cam complicat,spuse el soptit. Iti place,stii tu,de mine in felul acela?"
Intrebarea asta,oricat de stupida ar fi fost,imi bantuia mintea. Oare ce simteam eu mai exact pentru el? Care erau sentimentele care le aveam? Oare ce sens mai aveau ele acum?
Nu stiam mai exact rostul intrebarii,dar nu imi dadea pace in minte. Felul in care o spusese,imi dadea de banuit ceva. Oare era posibil asa ceva? Sincer sa fiu,nici eu mai stiam ce sa cred. Nu simteam nimic mai mult decat o legatura stransa de prietenie pentru el. Il iubeam ca un prieten bun,il iubeam ca un frate,dar nu cred ca se putea mai mult,desi inima incepea de la un timp sa imi bata cu putere cand il vedeam. Tot timpul zambeam cand ii vedeam chipul fericit in fiecare zi,in fiecare moment.
Era de o mie de ori mai greu decat imi inchipuisem. Nu era usor sa incerci sa iti dai seama ce sentimente poti avea pentru o persoana apropiata tie. Nici chiar pentru mine.
Am tras aer in piept si apoi................

Poster
Have you been... my love? (+16) 2912gwh

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Joi 07 Aug 2014, 19:59

Ce next frumos! :3
Ce dragut din partea lui Tyler ca tine asa mult la Clare! :) Biata de ea, sufera de ce s-a intamplat... :'(
Pai, sa nu o mai lungesc, astept next.
Anunta-ma! ;D

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Joi 07 Aug 2014, 22:15

Super! Îl ador! Faza cu apa a fost prea amuzantă. Și ideea e originala , deci îmi place și mai mult. Te rog, nu mă anunți și pe mine când pui next? Merci. Spor la scris și multă inspirație :).

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Vin 08 Aug 2014, 21:28

Capitolul VI

Am tras aer in piept si am spus:
-Tyler,promite-mi ca nu ai sa spui niciodata si nimanui,nimic despre atac. Te rog!
Macar atata puteam cere de la el. Era ceva important pentru mine si nu voiam sa fie aflat de nimeni altcineva. El era singurul om pe care ma puteam baza acum.
-Clare,mama ta trebuie sa stie,spuse el pe un ton slab. E cea mai importanta persoana care trebui sa ii spui. Nu vreau sa ai probleme,intelegi?
Am tacut malc in timp ce ma holbam la el ca idioata. Sa ii spun mamei? Nu se gandea ca nu as mai putea iesi vreodata din casa daca ar afla si altii de la ea? Nu puteam permite asa ceva. Trebuia sa imi indur rusinea doar eu,si numai eu. Era vina mea si datoria mea. Am clatinat din cap dezaprobator.
El isi ridica o spranceana.
-Nu pot sa fac asta,Ty,am soptit eu. Daca ar afla mama,si chiar altii de la ea,am continuat cu o voce mai puternica,nu as mai putea iesi din casa niciodata. As putea fi pedepsita toata viata in casa. Nu intelegi cat de grav este? Cat de greu imi este si va fi si mai rau?
-Nu te mai ingrijora atat,Clare! o sa fie totul bine,spuse el convingator,strangandu-mi mana in a lui.
As fi vrut sa aiba dreptate. As fi vrut sa nu se intample ceea ce credeam eu. Sa fie totul bine cum spunea el. El era tot ce aveam nevoie pe lumea asta. Un prieten bun de incredere asa cum era el. Nu stiu ce m-as fi facut fara el.
Am luat un taxi pana acasa. Nu am scos niciun cuvant pana acasa. Eram complet pierduta in gandurile mele si asa preferam sa fiu. Nu voiam ca cineva sa imi intre in cap. Eram speriata de viitor. Ma temeam pentru mine,cat si pentru Tyler. As da de o mie de ori timpul inapoi,sa schimb tot ce s-a intamplat,sa dau uitarii tot ce s-a intamplat. Sa nu ma fi certat cu fratiorul meu,sa nu ma fi dus singura si apoi sa fiu atacata de tipii aia. Si mai important de atat,sa nu ma mai gandesc la flururasii mei din stomac si la inima care imi batea ca o toba.
Totul trebuia sa fie atat de complicat? Da,se pare ca da. Trebuia sa fie asa,mai ales pentru mine. Ma uitam la amicul meu care se uita in gol pe geam. Oare se gandea si el ce ma gandeam eu? Oare se gandea cat de rau va fi,avand in vedere ca era si el implicat?
Cand am ajuns acasa,Tyler se opri unpic in fata mea blocat,ca si cum nu stia ce ar fi trebuit sa faca. El isi apropie buzele de obrazul meu si apoi le departa delicat. Era ceva neobisnuit la el,poate era si un ramas bun prieteneste,bineinteles,dar oricat de prietenos era,inima mi se zbatea in piept ca si cum ar fi incercat sa imi sparga pieptul.
-Pa,Clare. Ai grija de tine,spuse el soptit si pleca.
Incepuse sa ploua iar eu stateam inca afara uitandu-ma dupa el uimita. Nu era Tyler pe care il stiam eu. Cred ca imi imaginam eu lucrurile astea,dar nu le puteam ignora. Eram socata de gestul lui,dar incepusem usor sa ma inrosesc. Sigur daca ar fi fost de fata ar fi ras de mine,dar in stare era acum,nu cred ar fi fost in stare sa faca glume pe seama mea.
Am intrat in casa,uda leoarca,ca altfel nu se putea. Parul imi era lipit de fata si incepuse sa mi se faca frig,asa ca am luat o gura de ceai cald care fusese pregatit de mama mai mult ca sigur. Ma simteam mai bine luand cate o gura calda. M-am uitat in toate partile,dar nu era nimeni,ceea ce ma mira. Oare unde erau mama si sora mea?
Gandurile imi fura intrerupte de telefonul care imi vibra in buzunar. L-am scos,observand numarul mamei mele,asa ca am raspuns pe un ton sec:
-Mama,am ajuns acasa. Tu unde esti?
-Scumpo,sunt la spital cu sora ta. Tocmai a fost...
-Ce? Mama,ce a patit Emily?am intrebat eu speriata. Mama?
-Inca o resuscitare! auzisem vocea unui doctor strigand.
-Mama,raspunde! Zii naiba ce a patit surioara mea!
Apelul se inchisese,sau oprise ea chiar ea. Nu puteam sa cred ca tocmai mama mea imi ascundea starea surorii mele. Era atat....insuportabil. Simteam cum nervii isi fac de cap cu mine. Mi-am dat jos hanoracul lui Tyler de pe mine si mi-am luat haina mea de ploaie. Ce mama puteam sa am si eu? De ce imi ascundea cel mai important lucru?
Infierbantata de nervi cum eram,am intrat in masina mea si am bagat cheia in contact. Masina prinse viata si am luat-o repede fara sa ma mai uit la viteza. Nu mai interesa cu cat depaseam limita necesara. Trebuia sa ajung la spital inainte ca Emily sa pateasca ceva mai rau,si mai ales sa aud niste explicatii de la scumpa femeie ce mi-a dat viata.
Telefonul imi suna din nou. L-am scos si am vazut.............................................

Un al doilea poster:
Have you been... my love? (+16) 2ntegl1

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Sam 09 Aug 2014, 18:27

Prima :)
Pot eu sa comentez ceva? Nu. Nu pot. De ce? Ficul tău e prea super. Îl ador, e pur și simplu diferit de toate. Îmi place mult de Clare. Iubesc atitudinea ei, mai exact. Și încă ceva, nu mă treci și pe mine la lista ta de abonati? Ca sa nu îți zic în fiecare comentariu anunta-ma, anunta-ma. Merci :* ♡.

Și nu uita,NUTELLA! :)

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Dum 10 Aug 2014, 15:21

Capitolul VII

Telefonul imi suna din nou. L-am scos si am vazut un numar necunoscut.
Am inghitit in sec. Iarasi ma sunau tampitii aia? Acum chiar nu mai puteam de nervi. Nu era de ajuns ca mama imi ascundea starea surorii mele,trebuia sa ma mai caute si astia ? Frica de mai devreme se transforma in furie,incat vedeam rosu in fata ochilor. Puteam sa jur daca aveam sa ii mai vad pe tipii aia,o sa le arat un cadou frumos. Nu aveam de gand sa sa ma predau lor nici daca imi ofereau cea mai mare suma de bani. Aveam sa ii fac sa plateasca pentru ce mi-au facut. Nu aveau sa scape nepedepsiti,asta era sigur.
Primeam apeluri dupa acelasi numar de nu mai stiam de cate ori. Am dat pe acceptare si am raspuns furioasa:
-Ce dracu mai vreti de la mine,nenorocitiilor? Nu va ajunge ce mi-ati facut? Trebuie sa va luati cumva revansa? Nu o sa aveti parte de asa ceva!
Am inchis cu mana tremurandu-mi de nervi. Incepusem sa conduc cu mai multa viteza decat era necesar si nu ma interesa daca aveam sa iau vreo amenda. Trebuia sa ajung la spital cat mai repede. Necazurile se tineau dupa mine si nu puteam scapa de ele,oricat as fi vrut,dar nu toate se intamplau cum voiam eu,nu-i asa?
Incercam din rasputeri sa fiu atenta la drumul intunecat,dar nici nu puteam ignora apelurile enervante. Poate isi doreau o moarte rapida si nu stiau cum sa si-o ceara mai usor. Da,devenisem o masochista si imi placea ca deveneam asa. In momentul asta ii voiam morti pe betivii aia cu orice pret. Nu meritau sa traiasca,asta era clar.
As fi vrut sa il sun pe Tyler,dar mai mult ca sigur dormea asa ca nu l-am deranjat. Poate aveam sa ii dau un apel maine sa ii povestesc cele intamplate. Eram atat de stresata ca nici nu mai stiam cine eram cu adevarat. Nu era normal,dar nici anormal. Orice om se mai stresa,nu? Da,asta era adevarat.
Scumpul meu telefon suna din nou,dar spre bucuria mea,era un numar cunoscut. Era numarul mamei. In sfarsit poate avea sa imi spuna ce s-a intamplat cu adevarat. Am dus telefonul la ureche ca sa aud vocea mamei.
-Scumpo,sora ta....a murit,spuse mama cu o voce sfarsita.
Nu imi venea sa cred. Cum se putea asa ceva? De ce tocmai sora mea,Emily?
-Mama,ce s-a intamplat mai exact?am intrebat eu hotarata.
- A fost ucisa de niste nenorociti ,scumpo.... Imi pare atat de rau.
Am inghetat pur si simplu. Nu mai putea misca niciun deget. Nu era posibil.Daca nu cumva...?
Nu se poate asa ceva! Nu puteau fi cei de mai devreme. Nenorocitii aia o sa plateasca cu varf si indesat. O sa muriti! Sa fiti siguri de asta,nu mai avetiu sanse de scapare.O sa ajungeti Iad cat mai repede.
Exact acolo aveau sa ajunga pentru ca mi-au torturat sora ca sa ia informatii despre mine,si asta sunt sigura ca si voiau. Mii de imagini groaznice mi se aratau in minte si nu le puteam departa. Am strans degetele atat de tare pe volan,ca mai aveam putin si il rupeam de tot. Larimile imi inundau fata. Nu le puteam controla si nici nu voiam sa le sterg. Meritam din plin asta,meritam sa simt suferinta pentru rusinea mea.
Din cauza mea murise si o stiam prea bine. Nu ar fi trebuit sa ma bag in toate pericolele si chiar sa implic si pe altii in asta,dar se pare ca reusisem si imi primeam pedeapsa potrivita.
Sora mea scumpa nu mai era langa mine. Eram complet pierduta,complet distrusa,cat si interior,cat si pe exterior. Am marit viteza mai mult decat trebuia. Ar fi trebuit sa ii las mai devreme sa ma omoare. Ar fi trebuit sa imi iau ramas bun de la viata mea,si nu Emily. Fata imi era uda la lacrimi. Lacrimi de rusine si suferinta. Eram o sora proasta,inutila si imatura. Nu imi meritam viata. Nu,nu o meritam. Sora mea o merita din plin. Nu ea se dusese singura pe strazi si ar fi trebuit sa o salveze vcel mai bun prieten,nu ea ar fi trebuit sa simta rusinea pe care o simteam eu.
Ura pe care Tyler o simtise dupa ce m-a salvat,m-a cuprins si degetele mi se incordara intr-un pumn . Auzeam niste rasete de magari si le-am recunoscut. Andrenalina ma cuprinsese si stiam ce aveam de facut chiar in momentul acela. Aveam de gand sa ii bat,sa le rup oasele,sa ii las lesinati pe jos,sa nu se mai poata ridica niciunu. Asta era razbunarea pe care aveam le-o pregatesc acestor nemernici.
M-am decis sa opresc masina in fata unui magazin mic si sa o iau pe jos pana la colt. Incepeam sa merg cu mai multa viteza. Trebuia sa ii gasesc si sa ii omor in bataie. Daca avea sa o omoare si mama mea,trebuiau sa fie siguri ca vor fi cu adevarat morti.
Cand am luat-o la colt,l-am vazut uimita,dar si plina ura pe tipul brunet care isi infipsese cutitul ala jegos in gatul meu.
-Ce faci,papusa? Te-ai hotarat sa ni te alaturi?
Am marait .
-Nu,nu am venit sa alatur voua,am venit sa imi razbun sora,am suierat eu.
El rase si imi aruncaun zambet ironic.
-Tare mi-ar place sa te vad pe tine cum iti razbuni surioara,spuse el apropoindu-se de mine.
Am asteptat sa vina si mai aproape ca sa il pot ataca. El mai facu doi pasi si fata sa era aproape de a mea. Isi ridica o mana spre obrazul meu,dar l-am plesnit,asa ca am profitat neatentia lui si i-am dat un genunchi in zona sensibila si un pumn in fata,spargandu-i nasul si inca un genunchi in burta,si un pumn sanatos in spate.
Cazu lesinat pe jos si icni de durere. M-am lasat in genunchi si l-am tras de gulerul jachetei. El ridica privirea chinuita spre mine si se uita cu teama la mine.
-Asculta aici,nenorocitule,am suierat inca o data,daca nu imi spui unde sunt prietenii tai,o sa ai probleme si mai mari decat ce ti-am facut eu tie.
-Nu ma asteptam ca o ne urasti,dar da-mi voie sa iti spun ca ei au fugit,papusa.
-Atunci unde naiba s-au dus?am spus eu cu mult venin in voce.
-La sptal sopti,sopti el apoi lesina.
M-am uitat la tip dezgustata si am luat-o catre masina cand am auzit.................................................

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Dum 10 Aug 2014, 16:39

UAAAAAAAA! Prima, scumpi!
Ce pot sa iti reprosez? Nimic! E supermegabestialofantastic ficul tau, serios vorbesc. Te-ai gandit vreodata sa scrii un roman sau o carte? :P Nu ti-ar sta rau pe coperta uneia. Oricum, scumpa mea, cam atat am de comentat. In caz ca va intrebati, DA! O RIDIC IN SLAVI! Voi nu vedeti cum scrie? Calm, Dani, calm. Ok scumpi. Cam atat. Ti-am comentat ficul, te-am ridicat in slavi... daca mai vrei ceva, pe tava primesti :* ;) . Si nu uita, NUTELLA!

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Lun 11 Aug 2014, 00:11

Heyyyyy! Ai un fic superb, ma bucur mult ca mi-ai spus de el. Deobicei nu-mi plac ficurile originale, dar al tau e deosebit :* Apropo, nu numai magarii aia merita o batuta, ci si tu fiindca ai intrerupt actiunea chiar in momentul asta waiting

Deci adu nextul cat mai repede si trimite-mi terog MP pentru ca trebe sa stiuuuu! :*

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Lun 11 Aug 2014, 14:32

Capitolul VIII

M-am uitat la tip dezgustata si am luat-o catre masina cand am auzit alte rasete. Mai mult ca sigur erau tovarasii brunetului. Am simt cum sangele imi curgea in vene si era destul de fierbinte,incat mai aveam putin si luam foc. Trebuiau distrusi odata. Sa nu mai existe niciunu in raza mea vizuala. Trebuia sa ajung lala spital,inainte sa se mai intample ceva rau. Trebuia sa imi salvez mama de nenorocitii aia.
-Hey,papusa,iti cauti mamica?intreba tipul blond cu plete. Nu trebuie sa o mai cauti mult timp.
Am inghetat. Nemernicii aia imi rapisera mama? Nu se putea asa ceva. Nici in cele mai negre cosmaruri ale mele nu puteam percepe asemenea nebunie a unui om. Mai intai se lega de mine,de sora mea,si acum de mama?
-Scumpo,fugi,spuse femeia ce mi-a dat viata,soptit. Te rog! Nu ii lasa sa iti faca rau.
Nu aveam sa fug nici daca avea sa ma roage de zece ori. Trebuia sa o salvez,chiar daca asta insemna sa imi pierd eu viata. Nu avem sa permit asa ceva,sa fiu o lasa in fata unor criminali care isi permiteau sa ucida cea mai draga persoana de pe lumea asta,si in fata mea. O adevarata femeie se lupta,oricat de grea ar fi situatia,ea continua sa lupte pana la sfarsit.
Mi-am pregatit pumnul,alergand cu viteza catre blond,dar el prinse de brat,strangandu-l tare. Nu m-am dat batuta,ci am i-am dat cu genunchiul in zona sensibila,un pumn cu cealalta mana in barbie si inca unul in stomac. Incerca sa ma nimereasca,dar m-am ferit rapid de atac si l-am pus la pamant cu niste tehnici de karate,care erau esentiale. Nu fusese asa de greu pe cat imi imaginasem,dar nu era nici prea usor,cu fora lui. Era destul de musculos cat sa ma puna la pamant,dar la cata andrenalina aveam,sigur acum se simtea inferior in fata unei femei.
Am incercat sa ii fac la fel tipului cu creasta verde,dar ghinion,imi daduse un pumn destul de tare in ochi incat sigur imi rasarise o vanataie,dar sincera sa fiu nu ma interesa asta. Nici lacrimiile,spre surprinderea mea nu ieseau,ceea ce era excelent. Andrenalina incepea sa imi revina si m-am ridicat de pe jos incercand inca o data sa il atac. Parca eram posedata de un demon,de orice,dar sigur stiam ca nu mai eram un om in clipa asta. Trebuia sa ii elimin pe toti intrusii aia.
-Nu ai obosit,fetito? intreba iritat Creasta Verde. Nu plangi ca un copil normal care ar trebui sa reactioneze la o asa lovitura?
-Nu sunt nici copil si nici fetita,s-a inteles? am marai eu. Si daca nu imi lasi mama,poti sa fi sigur ca ultimile minute din viata sunt numarate.
Se lasa o liniste mormantala. Nimeni nu scoase niciun sunet,cu exceptia unei frane destul de puternice care ne facu sa intoarcem cu totii capetele. Era un Jeep destul de mare negru si lucios. Nu stiam cine era in ea,nu imi parea cunoscuta masina,defapt nu tineam minte ca un coleg de la mine din clasa sa aibe o asa masina imensa.
Mi-am intors privirea catre gazonul din fata mea,care imi tinea mama ostatica cu un cutit la gat. Am auzit portiera Jeep-ului trantindu-se si am tresarit putin. Se pare ca soferul era destul de nervos,ceea ce nu ma mira. La ce situatie era aici nu puteai sa iti furia in frau,oricat de mult ai vrea. Mana lui atinse umarul meu,asa ca mi-am ridicat privirea sa il vad pe Tyler,imbracat in aceiasi blugi,un tricou alb lalai si o jacheta neagra de piele. I-am privit expresia plina de ura atintita spre tipul cu parul verde.
-Iertati-ma de intarziere.oameni buni. Unde e si muzica?
-Tyler,ce cauti aici?am intrebat eu uimita.
El nu imi raspunse si continua sa il fixeze pe barbat,acum cu un zambet ironic,dar puteam simti valurile de furie cum pluteau . Incerca macar pe dinafara sa nu para dur,dar nu prea ii iesea cum trebuia. Orice om isi putea da seama ca se forta mult sa ranjeasca.
-Te rog,nu face asta,m-am milogit eu de el. Te rog,Tyler..
-Papusa nu te vrea aici,deci ascult-o,rase barbatul.
-Nu ma intereseaza daca ma vrea aici,sau nu ma vrea,raspunse el aspru.
Am tresarit cand i-am auzit tonul care era ca si o palma data peste fata. Nu avea niciun stres ca il putea face praf crestatul? Chiar nu-l interesa cat mult rau isi putea face? Nu,clar nu-l interesa asta.
M-am uitat ingrijorata la el. Pur si simplu nu stiam ce ar fi trebuit sa ii zic ca sa il conving sa renunte. Nu era acelasi prieten bun pe care il stiam. Era complet schimbat si nu avea sa isi revina vreodata. Imi era frica dupa acesta incaierare,nu stiam ce avea sa se intample cu el. Va reveni oare la comportamentul lui vesnic vesel,ironuc si amuzant? Nu puteam stii nimic pana nu aveam sa aflu mai exact in zilele urmatoare,dar acum era cu totul o alta persoana pentru mine. Nu il mai cunosteam,nu mai stiam exact cine era.
Tipul verde,lasa cutitul jos din gatul mamei,dar in schimb o lovi tare si ea cazu pe jos,inconstenta. Am dat sa fug dar Tyler ma prinsese de brat si ma trase in bratele lui,protector.
-Mama,mea...? am lasat intrebarea neterminata.
-O sa luam de aici dupa ce termin cu tipul asta. Clare te rog,fa acum ce iti spun,macar o data. Intra in masina si stai acolo pana iti fac semn sa iesi. Inteles?
-Nu pot sa te las sa te descurci singur,am spus eu incapatanata.
El intinse un deget catre ochiul meu vanat dar i-am luat-o imediat si m-am uitat adanc in ochii lui. Era ingrijorat,trebuia sa recunosc,dar nu ma voi da batuta si il voi ajuta.
-Clare,asculta...
-Nu,nu Tyler,asculta tu. Nu stii ce in ce pericol te pui. Nu poti face fata lui,singur.
-Si tu,Clare? Ai reusit,rezultand si avand ochiul vanat? Spune-mi pentru ca eu nu inteleg,Clarisa.
-Impreuna o putem face,Tyler. Suntem cei mai buni prieteni. Il putem rezolva,dar niciunu nu poate de unul singur,am spus eu pe un ton acid.
El ofta invins dupa care se uita in ochii mei atent si apoi spuse :
-Clare,eu.....................

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mar 12 Aug 2014, 00:14

Iiii, next :))) *Andra is happy* Frumos capitol, dar n-am idee ce vrei sa-i faci mamei: vrei sa o omori, asta vrei?! Nu ma supar :D atunci Clare se va baza mai mult pe Tyler si se vor indragostii mai repede... Apropo, Clare si Tyler seamana mult cu personajele din Kaichou wa maid-sama, Misaki si Usui si asta e atat de kawii :3 Astept next (anunta-ma, te rooog) si mersi pentru MP!
P.S.: Next la Eclipsa pun cred ca maine, daca nu maine (adica azi, ca e 00:14) pana joi sigur pun. Te-am pupacit kiss

*:* !

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mar 12 Aug 2014, 13:45

Uaaaa! Super! Nebuno, te ador. Scrii....... perfect. Trebuie sa scrii un roman. Ce tam***a sunt, nici macar nu am ce sa comentez. Sorry sys. Spor la scris si sper sa ma ierti <3. Zbye! :*

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mar 12 Aug 2014, 23:05

Capitolul IX

-Clare,eu nu stiu ce sa zic,spuse el neparand convins. Daca patesti ceva?
Mi-am dat ochii peste cap plictisita. De ce isi facea atatea griji? Deja parca era mai rau ca un tata,pentru numele lui Dumnezeu.
-Nu avem timp de pierdut,Tyler,am spus eu cu o privire salbatica. Cat despre tine,nenorocitule,nu ai sa scapi nepedepsit. Tyler,tine-l strans,te rog.
-Cred ca glumesti?! exclama el. Nu te cred!
-Nu ai decat sa nu ma crezi. Nu ma cunosti indestul de bine cat sa vezi de ce pot fi in stare,am mormait eu. Du-te odata si incearca sa il imobilizezi acum.
El se uita la mine ciudat dar aproba intr-un sfarsit si se duse sa il aranjeze unpic pe crestat. M-am uitat la mama mea. Statea pe trotuar inconstienta. Imi era teama sa nu o fi ucis-o cand o stransese de gat,dar nu aveam timp sa ii verific bataile inimii. Eram mult prea concentrata sa ma pregatesc sa il atac pe dubiosul din fata mea. Mi-am ingustat ochii incercand sa analizez niste puncte sensibile in care sa pot lovi fara sa ma ranesc si eu. Nu ar fi trebuit sa fie asa greu acum.
Cand in sfarsit Tyler il tinu sub control pe barbat,m-am apropiat usor,fara miscari prea bruste.
Am zambit in cel mai diabolic mod si i-am dat un genunchi puternic in zona sensibila,un pumn in gura destul de puternic,inca unu in nas,si in stomac,aa si unu in ochi. El ridica un picior sa ma atace,dar am sarit inapoi ca sa ma apar. Deci inca era in stare sa se miste,ceea ce era o problema mare. Nu trebuia sa il las sa ma loveasca,oricat de incet ar fi fost,trebuia sa ma feresc cat de bine puteam. Intr-adevar se misca greoi,dar nu ma ajuta deloc,asa ca l-am calcat grav intr-un picior,iar pe celalalt si-l dusese in spate,constient ca aveam sa fac acelasi lucru. Nu era chiar atat de greu sa-l fac sa renunte. Devenea chiar usor si imi convenea de minune.
-Mai ai de gand sa faci ceva? am intrebat eu cu o voce aspra.
El nu raspunse,ci doar se zbatea din stransoarea amicului meu. Deci tot nu se lasa. Bine,daca eu nu mai puteam face nimic atunci prietenul meu bun putea,asa ca am zambit strengareste.
-Tyler,rupe-i mainile,am spus eu indiferenta dand din umeri si bagand mainile in buzunare. Nu ma intereseaza daca il doare sau ca striga cat il tine gura.
Se uita la mine cu ochii mari cat cepele. De ce dracu se tot minuna atata? Nu ma mai vazuse vreodata asa masochista? Uram sa se uite cineva asa la mine prea direct. M-am strambat si i-am scos limba ca la un copil de cinci ani. M-am rezemat de masina si l-am vazut cum colegul meu de banca ii rupea mainile crestatului,si spatele chiar. Acum era chiar dureros dar si-o meritase pentru ce ii facuse mamei si surorii mele.
Uitasem complet sa verific inima mamei. M-am asezat langa si mi-am rezemat urechea de pieptul ei. Nimic. Nu se mai auzea nici macar o bataie slaba. Era complet inghetata. Am incercat sa fac niste tehinici de resuscitare. I-am aplecat capul,i-am ridicat barbia si am inceput sa fac ceva ce nu mai facusem niciodata,desi speram sa dea rezultate. Lectii de prim ajutor in situatii de stop cardiac. Mi-am apropiat de gura de a ei si am inceput sa fac asa cunoscuta respiratie gura la gura. Am inspirat aer profund si am insuflat timp de doua-trei secunde. Volumul de aer era mai important decat ritmul care il administram.
Cand am simtit ca nu mai puteam,mi-am asezat mainile,una peste alta,bineinteles si am inceput sa apas cu putere in pieptul ei. Trebuia sa fac ceva,desi nu eram prea sigura ca aveam sa rezolv ceva,dar sa incerci nu era rau,chiar daca stiam ca nu avea sa se mai trezeasca,trebuia sa incerc cat mult puteam. Macar sa stie ca luptam pentru viata ei.
Am oftat si mi-am asezat urechea din nou de piept si tot nimic. Am mai apasat de cateva ori,dar niciun semn ca inima si-ar relua bataile. Totul era distrus in fata mea si nu aveam ce sa mai fac. Totul era de rahat. Viata era de rahat la fel ca toate. Am lasat cateva lacrimi sa imi inunde fata. Nu ma interesa cina ma cunostea puternica,trebuia sa vada si latura mea sensibila. Nu plangeam zgomotos sau cu jeleala de aia mare,ci mai degraba eram tacuta. Preferam sa plang in tacere decat sa intru in centrul atentiei.
Am simtit o mana pe umarul meu si am ridicat privirea sa il vad pe Tyler in genunchi,langa mine. Se uita la mama si apoi la mine. Degetul lui imi sterse ambele lacrimi. M-am uitat la el socata. De ce mi le stergea? de ce il interesa atat de mult cat sufeream? De ce era atat de aproape de mine incat puteam sa simt bataia puternica a inimii sale? De ce era asa de afectuos cu mine?
-Clare....
-Ce vrei?am intrebat eu cu voce taioasa. Lasa-ma dracu singura.
Eram atat de nervoasa si trisata,incat puteam sa jur ca l-as fi putut pocni si pe amucul meu,dar mi-a prins incheietura inainte sa o ridic si se uita la mine suparat.
-Nu mi-ai face vreun rau,nu-i asa? intreba el.
-Ba da,daca nu ma lasi naibii odata,sa fii sigur ca o sa capacesc si pe tine,l-am amenintat cu o nota veninoasa,dar el ma ignora si ma prinse si de celalta mana.
-Nu ai sa o faci,Clarissa, spuse el taios. Nu mai esti tu! Nici nu te mai recunosc,spusxe el cu o urma de disperare.
-Nu intelegi nimic,Tyler,am suierat eu.
El imi tinu mainile stranse si se uita la mine cu un calm evident fortat.
-Nu,clare,tu nu intelegi absolut nimic! Incearca sa gandesti odata. Crezi ca memei tale i-ar fi facut placere sa te vada in halul asta? Crezi ca ar fi mandra?
-Ce te intereseaza pe tine de ce ar crede mama despre mine,Ty? Nu inteleg nimic,am soptit eu socata.
-Pentru ca.....................................

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mier 13 Aug 2014, 20:11

Pentru ca ce? Suspansul tau... hmm..realy?

De ce-mi faci asta? Sufar si eu acum... Oricum, fabulos capitol :)) Cred ca esti foarte mandra de tine :)) I-ai omorat sora, mama...acum cine va mai avea girja de ea? well? awesome right?

Il iubesc pe Ty, e atat de dulce si de grijuliu woaaaa

:3 Mersi pentru ca m-ai anuntat si adu next repede. Pentru ca trebe!

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mier 13 Aug 2014, 22:55

Capitolul X

-Pentru ca mama ta te-a iubit mult,si acum sunt sigur ca te iubeste. Sigur e mandra ca ai incercat sa o salvezi,cu totu ca tarziu,dar ea e mandra de tine,Clare.
Nu am mai scos niciun sunet. Eram complet blocata. Nu imi puteam misca buzele,erau paralizate,de parca ar fi fost cusute. Mi-am scuturat capul,dar el imi prinse fta in palme si se uita in ochii mei. Am simtit cum totul se spargea inj bucati si eram decat eu cu el. Nu mai era nimic. Totul era negru,iar eu deja incepeam sa ametesc. Cand ochii incercau sa mi se inchida,el incerca sa faca tot posibilul sa ma trezeasca.
-Clare,pentru numele lui Dumnezeu trezeste! striga el disperat. Haide,Clare!
Nu am auzit nimic. Ochii mi se inchisesera si totul deveni negru.

Mi-am deschis ochii uitandu-ma in jur. Eram intr-o camera cunoscuta vopsita in crem. Era camera mea,deci eram acasa,dar mama si sora mea? Nu erau si ele aici? De ce eram singura? De ce nu auzeam pe nimeni?
Am simtit cum capul imi zvacnea,asa ca mi l-am masat. M-am dat jos din pat si am mers catre scari le-am coborat aproape alergand. Tommy mieuna,semn ca ii era foame. I-am luat punga de Whiskas si i-am turnat cateva bucatele in bol si l-am mangaiat usor pe cap. Toarse unpic si apoi se apuca de mancat,dar daca stateam sa ma gandesc mai bine si eu eram cam infometata asa ca mi-am pregatit un bol de cereale.
Imaginile de aseara imi invadau mintea si incepeam usor,usurel sa imi aduc aminte de toate. Cum sora mea murise,mama la fel,cum ii luasem pe aia la bataie,cum Tyler venise sa ma salveze. Cred ca aseara plansesem cat pentru cateva luni pentru ca aveam nevoie de niste veselie,dar nu inainte de a mai trage un plans sanatos ca sa ma pot descarca definitiv.
in timp ce mancam ma gandeam la ziua de scoala. azi era luni,inceputul unei noi saptamanii la inchisoare. Mda,si profil de mate-info era si mai rau,noroc ca ma pricepeam unpic la info,T.I.C.,mate si restul. Le mai ajutam unpic pe colegele mele Rae,Chriss si Leah,care erau cam in pom cu matematica,fizica,chimia si informatica.
Dupa ce am terminat de mancat,m-am spalat pe dinti,m-am pieptanat,imbracat intr-un tricou albastru si niste blugi lungi pentru ca era mai racoare. Mi-am luat rucsacul negru de piele si am iesit din casa incuind usa. M-am dus la statia masinii mele scumpe de baza cu numarul 421. Norocul meu ca masina ma oprea aproape de liceu si ca nu faceam mult drum pe jos. Am mers vreo patru statii singura apoi l-am vazut pe Tyler,colegul meu. Cand a intrat in masina i-am facut semn sa stea cu mine si se aseza. Trebuia sa recunosc ca ma bucuram ca aveam cei mai buni prieteni pe fetele de care tocmai va povestisem,Tyler si inca unul.Mike,care era mai vesel decat cel de langa mine.
Rae era o fata mai timida,cu parul saten,ochii caprui inchisi,exact cum era ciocolata,tenul foarte deschis si slabuta, Era o prietena foarte buna si de incredere. Cu ea ma imprietenisem chiar a doua zi de cand se mutase cu noi in liceu.desi ea se prietenise si cu Chriss,tot o fata satena,dar cu ochii unpic mai deschisi la culoar,vesela,matura si Leah,o fata cu pielea cafenie,cu parul negru ca abanosul si ochii negri ca un abis intunecat,la fel de timida ca Rae. Ei bine Mark,era ca ca un fratior mai mic,pentru ca el avea saisprezece ani,glumet si cel mai bun prieten a lui Tyler.Ei erau echipa de bufoni din toata clasa,si Erik,un baiat cu ochelari inalt de aceeasi varsta ca noi.
Cam asa erau prietenii mei buni, dar sa revenim in prezent. Eu stateam cu colegul meu la vesnicele ciondaneli ca de obicei. El nu prea isi mai facea temele si lua note cam proaste,ceea ce ma cam ingrijora,dar sigur avea sa repare el pe drum.
Cand am ajuns in sfarsit la destinatie am iesit din masina insotita de amicul meu. Am traversat si m-am intalnit cu fetele. Mark venise si el si puteam sa jur ca o vazusem pe Rae rosind puternic. Da,ei ii cam placea de el,ei vorbeau mult si radeau deci se potriveau de minune. Chriss ma studie atenta si se incrunta. Sigur ma citise ca nu prea eram bine precum voiam sa par,dar am ignorat asta. Le-am luat pe toate si ne-am dus catre scoala. Mda, liceul nostru era unul cu doua profile.Unul era de Mate-Info si celalalt de Teologic,noi fiind binenteles cel mai greu profil. Clasa a unsprezecea A.
Ne-am grabit putin deoarece puteam intarzia. Cand am ajuns la poarte ne scosesem niste carduri electronice. La ce foloseau acestea? Pai in primul rand pe post de legitimatie si a doua sa le arate parintiilor daca noi chiuleam de la scoala,dar faza era ca mine nu mai avea cine sa afle,deci nu prea ma interesa daca faceam absente.
Am intrat in scoala si ne-am dus la etajul trei unde aveam ora de fizica la sala cu numarul 208. Ne-am pus gentiile langa planutele de la geam si ne-am luat ceva de mancare. Baietii se jucau,asa cum spuneau ei,de parca erau niste copii mici si prosti,dar na. Ce puteam sa le fac? Pauza era momentan de cinci minute,deci mai trebuia sa vina inca o ora ca sa avem pauza mare.
Chriss le lua si pe Rae si Leah la dans,dar din cate observasem,mai mult le ametea si ma lua rasul. Ele se vaitau ca le e rau din cauza lui Chriss si s-au pus jos ca sa isi revina. Cand terminasem de mancat m-am asezat si eu langa fete inchizand unpic ochii,dar cineva imi disturba momentul.
Vinovatul de asta era.....................................

Subiect: Re: Have you been... my love? (+16) Mier 13 Aug 2014, 23:14

Tyler! Da sa fie Tyler! Chiar daca imi pare rau pentru Clare, pentru Tommy fiindca am si eu 14 pisici acasa si imi plac animalele si pentru Tyler care se simte rau fiindca lui Clare ii e rau, vreau ca Ty sa o pupe odata pe Clare si totul sa fie doar curcubee si sa nu mai exste suspansul asta mortal. Ce pot sa pun de capitol, fantastic ca intodeauna, si nici corect numai stiu sa scriu la ce emotionata si nerabdatoare sunt. La inceput inainte ca Clare sa lesine, cand ea spunea ca numai erau decat ei doi, imi doream atat de mult sa nu i se intample nimic... Asa ca next repede, pitic, ok?