Am revenit,
Cu un super next la fic
P.S: Am facut si rima
In fine...
Deci aici aveti cap 4 cap scurtulet, nu stiam ce sa mai scriu
Lectura placuta!
EDIT
Cap. IV: Urmari neasteptate.
[…] E chiar Sakura! Nu pot sa cred. Ea e fata cu italiana? Nu se poate! Amandoi ne holbam unul la altul ca doi handicapati mintal. Nu ne vine a crede. La nici unul. Se vede pe fata ei. Ce sa mai zic de a mea? Scot un marait din gat gen “Ahraam!” apoi ma intorc cu fata spre geanta, scot niste hartii si o rog sa le semneze. Ii dau un pix si pe masuta din fata canapelei le semneaza. Dupa care ii dau niste instructiuni printre care ii spun ca o saptamana e in proba. Pentru a vedea cum se descurca. Da afirmativ din cap si ma intreaba daca incepe de azi. Ii spun ca n-ar fi rau, insa azi se face o exceptie si poate pleca la 5 dupa-amiaza dupa ce-si termina lucrarile.
Ziua s-a desfasurat normal. Cu o gramada de intalniri pentru a prezenta potentiolilor chiriasi apartamente libere si evident, nici nu am vazut-o pe “traducaroarea cea noua”. Nici nu am avut timp sa ma gandesc la ea macar. Cand am terminat instruirea ei m-am asezat la birou si am inceput sa stampilez mai multe foi plus semnatura apoi am plecat. Nici n-am mancat azi. Cand am sa ajung acasa am sa comand o pizza. N-am mai mancat demult o pizza calda de la restaurantul meu preferat, Ikinisasha. Din vorba-n vorba am sarit adevarata idee.
Este deja ora 7:00. Cred ca Sakura a plecat deja. Ma intorc la birou ca sa-mi las niste hartii apoi ma intorc acasa ca sa-mi fac un dus si sa mananc mult dorita pizza. As dori sa fac comanda de pe acum pentru ora 8:30-9. De ce asa tarziu fiind dabea 7? Pai pana ajung la birou, las hartiile, ma intorc acasa, imi fac dus dureaza ceva timp. E bine ca nu mai e aglomerat pe sosea. Cred ca Sakura a terminat demult treaba. Chiar sunt curios sa vad ce a facut pe ziua de azi. Aveam 12 lucrari de cate 3 pagini de tradus. Poate intre timp a mai primit si alte lucrari. Vom vedea cat de curand. Mai sunt doar cateva minute distanta de birou. Pasarea de un rosu inchis ca focul se avanta spre cealalta jumatate a pamantului lasand frumosul disc de argint sa apara putin cate putin pe cerul senin.
Am vazut soarele, am vazut luna, am vazut pamantul si apa, nimic insa din toate acestea nu m-au facut sa-mi trezeasca interesul ca aceasta fata, Sakura. Simpla ei apropiere era o reamintire a faptului ca frumusetea si dragostea axista intr-adevar, pe lume chiar daca eu nu le pot avea.
Ajung la birou foarte ganditor si cu o curiozitate starnita la maxim de nerabdare. De ce? Sincer, nu vreau sa va mint. Mi-ar placea ceva distractie in seara aceasta. De aceea sper sa mia fie inca in cladire persoana, din punctul meu de vedere perfecta, Sakura. In biroul meu pustiu flutura foarte alert perdelele semn ca am uitat geamurile deschise. Nu-I paguba, abea se mai aeriseste, insa daca ploua la noapte nu vreau sa mi se piarda vreo foaie sau sa mi se ude macar umpic, de aceea de cum intru ma indrept spre ea pentru a o inchide. Pe pervaz vad un mic bilet desenat cu un pix o inima pe el indoit odata pe jumatate. Ma indrept spre el si-l deschid unde scrie:
“Buna sefule. Am plecat ora la 4:30 deoarece m-a solicitat matusa mea, insa as dori sa ma revansez in seara asta. La mine acasa. La ora 10. Stau pe strada …” De aici nu va mai spun deoarece e adresa ei si nu vreau ca un posibil pretendent sa se duca la ea.
Hmm. Avea dreptate cand spunea ca sta aproape. Trebuie numai sa dau coltul pe o strada si ajung in fata resedintei ei. Nu ma supar ca a plecat mai devreme, insa daca nu si-a terminat lucrarile o penalizez in noaptea asta cu catusele si biciul.
Sasuke, sunt mandru de tine! Asa, pai dupa ce spun asta in gandul meu parca ma simt mai bine. Imi las hartiile pe masa, ies din incapere si ma indrept spre hol la dosarele de italiata si incep sa le numar: 1, 2, 3,…, 12, 13, 14!!! Se pare ca stie bine italiana. Dau o mica privire cu ploapele pe jumatate inchise la actele traduse din Italiana pe japoneza si nu gasesc nici macar o greseala de ortografie sau exprimare.
Imi place!
Dupa ce le pun din nou de unde le-am luat mi-am salutat colegii care au mai ramas si eu ma indrept spre casa. Dupa aproximativ 20 de minute sunt deja in cabina de dus din resedinta mea.
Las siroaiele de apa fierbinte sa mi se prelinga pe corpul meu bine alcatuit si incep prin a-mi curata capul si de praf si infernul miros de transpiratie, si de griji. Dupa ce termin si sunt umpic mai relaxat trec la bust apoi la picioare.
Peste ceva timp imi inchid dusul pentru a oprii apa sa mai curga, imi pun un prosop in jurul taliei si ies. Dupa ce ma sterg bine de tot pe cap si pe corp imi iau halatul verde pe mine.
Se aude soneria.
Asta trebuie sa fie Gaara, baiatul cu pizza. Imi iau papucii albi pufosi in picioare si deschid usa unde Gaara asteapta cu 2 cutii de pizza medii, specialitatea casei. Exact ce am comandat.
- Multumesc Gaara, uite banii si ceva in plus de cheltuit. Ai grija de tine.
- Hei! Mersi frate, o sa am. Ne mai vedem.
Ii i-au cutiile din mana si in schimb ii dau bancnotele apoi ma rasucesc pe calcaie 180 de grade si inchid usa cu piciorul. In sufragerie deschid o cutie de pizza si incep a manca cu pofta cateva felli. Cand eram pe drum credeam ca sunt capabil sa mananc una intraga insa acum cand sunt cu ele in fata si a mai ramas ceva dintr-una nu mai sunt asa de sigur. E ora 9:57. Hmmm. Sa intrazii ca in filmele romantice sau sa fiu punctual. Neaaah! Prea siropos. Deci ramane punctualitatea. Ma imbrac intr-o bluza neagra mulata pe corp si peste o mica vesta albastra fara maneci. Dupa care trag o pereche de pantaloni cumparata odata cu vesta tot de aceeasi culoare, apoi in picioare incalt niste sosete si o pereche de adidasi simpli, albi. Pentru a nu ma duce totusi cu mana goala, i-au cealalta cutie nedesfacuta de pizza si dupa ce o pipai pe mai multe parti, simtind-o inca fierbinte, o i-au si pornesc la drum.
In mai putin de un minut sunt in fata cladirii printesei mele. Nu are sonerie deci sunt nevoit sa bat la usa. Sakura deschide usa cu o fata gen “Tu cine esti si ce mai vrei?” umpic dezorientata la inceput dupa care a zambit pervers la vazul persoanei, iar eu i-am spus:
- Pizza? Intreb eu cu o oarecare tragere de inima. Era totusi ora 10 si cu siguranta o fi servit cina.
Aceasta ingana un “Yummie!” si ma pofteste in casa.
Ma conduce in sufragerie unde e o curatenie de nedescris. In cateva cuvinte, totul era perfect parca abea mobilat si de neclintit. Carti in bibleoteca aranjate in ordine alfabetica, perne nici prea mari sau prea mici in jurul mesei de cafea si langa era canapeaua din piele crem inchis care era fata in fata cu o plasma de 120 de cm. Pe jos, parchetul sclipeste peste care e pus din loc in loc niste covoare asortate cu canapeaua. Asez pizza pe masa de cafea dupa care Sakura ma pofteste sa ma asez pe una din pernute. Ma asez discret pe una si constat ca sunt foarte confortabile. Aceasta se aseaza in fata mea, cu spatele la televizor si deschide cutia cu pizza. Pentru cateva clipe timpul a inghetat. Se uita la ea de parca nu a mai vazut in viata ei acest tip de mancare dupa care isi ridica capul spre mine si nemai facand vrun semn imi spune un banal “Pofta buna!” si fara ca macar sa mai astepte un raspuns, se serveste cu o felie de pizza. Putin uimit de situatie si satul raman incremenit neluand din pizza mai mult de o felie. Cand ajung pe la jumatatea acesteia, ii vorbesc:
- Stii nu credeam ca o sa-ti fie foame fiind deja ora asta tarzie. Aveai tot timpul sa iei o gustare, ma adresez ei pe un ton caracteristic mie cand ceva ma uimeste.
- Da pai, cum probabil ai si citit in bilet… face o pauza pentru a inghiti apoi conntinua: Matusa mea m-a sunat la birou cand mai aveam o lucrare si m-a rugat sa trec pe la ea. Pana pe la 9 am stat la ea si am vorbit, insa nu m-a servit cu nimic comestibil. In fine sa nu mai vorbim despre asta. Avem… alte subiecte mai incitante, spune in timp ce-si descheie cativa nasturi de la camasa alba, eu ramanand uimit de trecerea ei de la o simpla pofta de mancare la o pofta de prostioare.
Imi inchid ochii pentru cateva secunde ma frec cu mainile la ei apoi cand ii deschid constat ca nu visez si ca totul e real. Aceasta se indreapta spre mine si mi se pune in poale incepand sa-mi dea vesta si bluza jos timp in care ma saruta.
In 2 minute eram deja in patul ei dezbracati pusca umpic c-am confuz. Avea o expresie pe fata cand a adus aminte de matusa ei de parca s-ar fi intalnit cu o stafie, nu cu o cunostinta. Apoi, brusc a trecut la actiune de parca ar fi ultima ei zi de trait. In timp ce ea imi saruta bustul si amandoi gafaiam de placere ca doi nebuni totusi, eu, daca tot nu eram sigur, banuiam ca ea are o mica problema. In penumbra din camera ei, nu stiam unde se incheie realiatatea si unde incepe visarea.
Tot nemai putand de oboseala sa gesticulez, ma dau jos de pe ea gafaind de placere cu un zambet larg pe fata si totodata lafel de confuz. Aceasta se aseaza langa mine si ma intreaba daca deja am obosit. Eu ingand un “Da.” chinuit, iar aceasta se aseaza totusi pe mine putin obosita chiar daca nu vrea sa arate asta cu toate ca eu am batut in retragere. Nemai putand a ma abtine ii spun ce am pe suflet:
- Sakura, nu ne stim de prea mult timp, insa eu pot observa imediat daca un om este preocupat si nu se mai afla printre noi. Nu vreau sa insinuez ca nu ai fost fenomenala in seara asta pentru ca as mintii, insa ceva nu e in regula cu tine decand am venit.
Aceasta putin uimita se da jos de pe mine pe perna din stanga mea si se uita pe tavan parca la niste exraterestri. Ofteaza incet si incearca sa dezlege niste cuvinte.
- Uite, eu…
_________________________________
Sorry ca e scurt am sa dau un edit mai incolo [edit]
Poza capitolului: scena cand Sakura tabara pe Sasuke
Localizare
Nr. mesaje
Reputatie
Stare de spirit
Subiect: Re: Jurnalele lui Sasuke - Inceputurile 
Vin 24 Iun 2011, 16:24
Hobby-uri
acebook
. SUNT SIGURA 
Ai pus nextul iubit-o! Stii ce ma bucur! O noapte fierbinte v-a urma? Sa vadem sa vedem.... A tii in suspans? Biine! Bine! Daca asa vrei tu. Eu nu ma supar!
(glumesc 
