Cap 1-Inceputul a ceva nou

Singuratatea este un lucru pe care cu totii incercam sa il evitam cu toate puterile noastre facand orice,chiar inconjurandu-ne cu oameni ce nu ne sunt prieteni adevarati si facand multe lucruri doar pentru ca acei "prieteni" sa nu plece si sa ne lase in marea numita singuratate,dar ce te faci cand ai ramas fara familie si doar cu cativa prieteni care te pot parasi oricand?Vei incerca sa iti pastrezi si acei putini prieteni fiind constient ca aceia chiar sunt de incredere sau te vei inconjura de tot felul de persoane in care nu ai atat de multa incredere sperand sa vei alunga singuratatea din inima ta?
Eu am ales prima varianta stiind ca daca voi incerca sa am incredere in alte persoane acestea ma vor trada si tot voi ajunge la vechii si bunii mei prieteni.
De 3 ani nu mai am nici un fel de ruda in viata,iar din toti prietenii mei pe care i-am avut doar cativa au ramas alaturi de mine aratandu-mi ca ei chiar merita sa poarte acest statut.Inainte ca parintii mei sa moara eram cea mai populara fata din sat.Aveam foarte multi prieteni si mult baieti tanjeau dupa mine,dar acum toate s-au schimbat.Prietenii aceia m-au parasit si eu acum ma axez numai pe antrenamente pentru a-mi imbunatati puterile.
Odata cu moartea parintilor mei am aflat ca eu fac parte dintr-un clan foarte puternic,dar care a fost asasinat exact in noaptea cand eu m-am nascut.Clanul meu se numea Shadows,dar pe cat de puternic pe atat de pasnic era.Nimeni nu stie cine si de ce i-a asasinat,dar un lucru stiu sigur:eu sunt mostenitoarea clanului Shadows si ma voi antrena pentru a deveni din ce in ce mai puternica si cand ii voi gasi pe cei care vinovati ii voi face cu mana mea sa plateasca.
Aud un mic fosnet venit de undeva de nu departe ceea ce inseamna ca cineva este prin apropiere.Incerc sa nu fac nici un fel de zgomot si sa nu ating frunzele care erau in jurul meu.Cum zgomotul incepea sa se apropie de mine ma intorc cat de silentios posibil spre directia din care acesta venea si imi activez Armaghedonul pentru a putea vedea mai bine prin aceasta bezna.Cand vad ca persoana care a provocat aceste sunete este Naruto imi dezactivez kekei genkaiul si sar de pe creanga pe care am stat pana acum.
-Ce bine ca te-am gasit repede Sakura,spune Naruto parand foarte usurat
-Ce s-a mai intamplat si de data asta Naruto?intreb eu fara interes
-Bunica Tsunade a zis ca vrea sa ne vada pe amandoi urgent in biroul ei
-Poftim?La ora asta ea ne cheama in biroul sau?Daca cumva dormeam?incep eu ca de obicei sa comentez faptul ca Tsunade gaseste cele mai proaste momente sa ne cheme la ea in birou
Naruto fara sa mai spuna ceva porneste cel mai probabil spre biroul lui Tsunade.Resemnata pornesc si eu in urma lui stiind ca oricum am sa ajung la Tsunade fie ca vreau sa nu.
Alergand in urma lui Naruto care din cate vad a inceput sa fie mai rapid vad o umbra ca si cum cineva ar fi ascuns urmarindu-ne.As fi vrut sa imi activez Armaghedonul,dar stiam ca nu am destul timp sa fac asta si daca as face-o l-as pierde pe Naruto din ochi asa ca imi vad de drum incercand sa uit acest lucru.
Ajungem destul de repede in sat si pentru a nu pierde timpul mergem cu pas grabit spre biroul lui Tsunade.Sunt sigura ca atunci cand o sa ajungem acolo ea va fi foarte nervoasa ca am intarziat,dar sunt deja obisnuita cu asta.
Ajunsi in fata usii ne uitam unul la altul pentru cateva secunde.Eu avand mai mult tupeu ca Naruto intru in birou fara sa bat la usa asa cum ar fi fost frumos si ar fi trebuit.
-A-ti intarziat si de data asta,spune Tsunade vizibil nervoasa
Se vedea din tonul vocii ca incerca pe cat posibil sa nu tipe la noi,mai ales la ora asta destul de tarzie.
-In apararea mea vreau sa spun ca Sakura era iar in padure si mi-a luat ceva timp sa o gasesc din cauza intunericului,incepe Naruto sa vorbeasca stiind ca asta ar fi cel mai bine ca sa nu o pateasca
-Bine.Acum vreau sa trecem direct la subiectul pentru ca v-am chemat aici chiar la ora asta
Cand aud asta devin brusc foarte atenta fiind in putinele dati din viata mea de cand mi-au murit parintii curioasa sa aflu ceva.
-Am primit informatii de la niste agenti AMBU cum ca Madara Uchiha a fost vazut prin sat si prin padurile de prin imprejurime asa ca vreau sa fiti cu ochii in patru si sa imi raportati mie tot ce vi se pare suspect.Nu stim ce cauta aici Madara,dar tot ce e sigur e ca nu e ceva bun asa ca nu uitati de voi depinde siguranta satului si a tuturor oamenilor.
Ceea ce ne spusese Tsunade chiar ma pusese pe ganduri si pentru un moment avusesem tendinta sa ii spun despre aceea umbra din padure,dar ceva ca o forta venita din interiorul meu ma facu sa tac si sa nu spun acest lucru.In fond nu eram sigura de ce am vazut si putea fi pur si simplu rodul imaginatiei mele si sa nu aiba nici o legatura cu Madara.
Eu si Naruto aprobam dupa care iesim din birou destinatia finala fiind casele noastre pentru a ne putea odihni si noi.Maine presimt ca va fi o zi foarte lunga si plina de tot felul de evenimente.
Pe tot drumul eu nu am spus nimic si la fel si Naruto intre noi fiind doar o tacere parca de mormant.O senzatie ciudata de incomoditate ma acapara si aveam impresia ca de undeva din spatele nostru cineva imi urmarea fiecare pas si fiecare miscare in detaliu.
Cum ajung in fata casei intru repede in curte si de acolo in casa mea aprinzand imediat toate luminile.Starea aceea de neliniste care aparuse pe drum incepu sa treaca treptat nemairamanand nimic din ea si eu recapatandu-mi curajul de alta data.Imi ridic privirea spre ceasul ce statea atarnat lenes pe perete si vad ca aproape 12 noaptea.
Neavand somn ma hotarasc sa ies putin afara asa ca deschid geamul si ies catarandu-ma si ajungand intr-un final pe acoperis.Imi placea ca atunci cand nu am somn sa ies afara si sa ma urc pe acoperis privind cerul instelat sau sa ma duc sa ma antrenez ceea ce devenise ceva obisnuit in viata mea.
Prinsa in gandurile mele nu observ cum cineva vine intr-un mod foarte silentios pe acoperis si de apropie la o distanta nu foarta mare de mine.
-E o seara foarte frumoasa,nu Sakura?aud brusc o voce groasa de barbat destul de cunoscuta mie care ma scoase din toata gandurile mele
-Madara?intreb eu intorcandu-ma incet spre persoana care se afla in spatele meu
-Surprinsa sa ma vezi?intreaba acesta zambind
-Foarte,dar cu ce motiv pe aici?Banuiesc ca nu ai batut atat drum doar pentru a ma vedea sau doar pentru a ma intreba ce fac
-Inteligenta ca intotdeauna!Ai dreptate draga Sakura.Am venit aici sa iti propun sa intri in Akatsuki si prin asta sa devi mai puternica decat esti acum.
Nu imi venea sa cred ca Madara Uchiha chiar mi-a propus sa intru in Akatsuki.Adica stiu ca sunt puternica si ca daca toata lumea ar sti de puterea mea Marile Natiuni ale Lumii s-ar inghesui sa ma foloseasca ca arma intr-un eventual razboi,dar nu credeam ca e posibil sa intru in Akatsuki.
Ma tenteaza foarte mult sa devin mai puternica si aici deja nu mai am ce invata.In plus sunt sigura ca Madara stie sau poate afla cine mi-a omorit clanul deci nu vad de ce nu as accepta.Chiar daca aici am putinii prieteni care mi-au mai ramas nu prea am ce altceva sa fac.Chiar daca am doar 17 ani si sunt minora atat timp cat nu am nici o ruda cred ca pot lua si singura aceasta decizie.
-Madara chiar mi se pare foarte interesanta propunerea ta si ma gandesc serios sa accept,dar cand o sa plecam?
-Chiar in seara asta.Deja am fost descoperit de niste AMBU pe care nu am putut sa ii omor pentru ca a-si fi atras mai mult atentia si nu mai pot sta mult aici pentru a nu risca sa fiu descoperit si atacat.Nu te gandi ca imi e frica ci doar nu am timp de asa ceva
-Bine atunci imi fac bagajul si plecam,spun eu intorcandu-ma sa intru pe geam
-Sakura nu avem timp.Iti voi face eu rost de niste haine cand vom ajunge la sediu.Acum trebuie neaparat sa plecam pana nu imi observa cineva prezenta,imi atrage Madara atentia
Aprob si vad cum Madara sare de pe acoperis direct pe creanga unui pom.Ii urmez exemplul si pornim asa din pom in pom spre sediul Akatsuki si de acum in colo noua mea casa.
Nu am crezut niciodata ca o sa fac asta,ca o sa ma alatur celor din Akatsuki si o sa imi parasesc prietenii,dar asta e singura cale sa imi razbun clanul.Sper ca acolo sa ma pot antrena in liniste si sa nu intalnesc cine stie ce persoane pentru ca eu chiar daca stiu cum ii cheama pe membrii si cum arata nu stiu ce fel de persoane sunt ei,in afara de Itachi pe care il cunosc pe cand era in sat si pe care sincer nu il cred un criminal.Dintotdeauna eu nu am crezut ca Itachi si-a omorit clanul doar pentru a-si masura puterile pentru ca eu l-am cunoscut de cand eram amandoi foarte mici si orice ar spune lumea eu am parera mea.
Intr-un fel ma bucur ca o sa-l revad pe Itachi,dar imi pare rau ca mi-am parasit prietenii exact asa cum a facut si Sasuke,fratele lui Itachi acum 2 ani pentru putere.
Gandindu-ma la prietenii mei lacrimi au inceput sa se stranga in ochii mei verzi ca iarba proaspata.Pentru a nu incepe sa plang ma gandesc la altceva nevrand sa plang aici.
Acum stiu si eu cum s-a simtit Sasuke si pot spune ca asta este o aventura in care voi capata mult mai multa putere.Sper ca totul sa fie bine in noua mea aventura.

Ce-ti mai place tie sa scrii la ficuri, nu :)=)
Ma bucur ca am ocazia sa ajung si la acest fic al tau, caci imi place foarte mult felul tau de a scrie si deabea astept sa vad cum vei transforma ideea acestui fic
Astept next-ul si daca poti, te rog frumos sa ma anunti si pe mine ^.^

Cap 2-Noua casa

Madara:

Inaintam prin negura noptii sarind de pe un pom pe altul fiind destul de grabiti.Trebuia sa ajungem cat mai repede la sediul Akatsuki pentru ca daca cineva ne vedea impreuna tot planul meu va fi dat peste cap.Sakura va fi arma noastra secreta si chiar daca nici ea nu stie ne va ajuta sa ne razbunam pe cele 5 mari natiuni alte lumii.Eu impreuna cu membrii Akatsuki o vom antrena si o vom ajuta sa isi dezvolte puterile pentru ca atunci cand va fi pregatita sa ne ajute in atacul nostru.
Stiu ca va fi destul de greu sa o convingem sa ne ajute dat fiind ca asta are insemna si distrugerea Konohai la care tine foarte mult,dar voi reusi eu sa o fac sa urasca acel loc si prin ura ei sa o folosesc pentru planul meu malefic.Imi e totusi frica ca Itachi sa nu se prefaca ca acum uraste Konoha si ca vrea sa o vada distrusa si sa o faca pe Sakura sa nu urasca acel loc pentru ca il stiu bine pe Itachi si ii stiu povestea,iar el iubeste acel sat blestemat mai mult decat propria familie.
Oricum ar fi nimic nu imi va strica mie planul chiar daca trebuie sa ii omor pe amandoi si sa le i-au puterile facand totul singur.

In intunericul noptii undeva in departare se vedea semeata o pestera veche parcursa de ani,dar totusi puternica si falnica in fata vremii neinduratoare.Ma indrept precaut spre aceea pestera determinand-o pe Sakura sa faca la fel.
Ajuns in fata pesterii imi dau gluga pelerinei pe care o purtam jos de pe cap apropiindu-ma de perete si apasand pe o anumita piatra.
-Asta este noua ta casa Sakura,spun eu dupa care intru in pestera slab luminata
Fac doar cativa pasi si imediat tortele care se aflau pe pereti se aprind luminand totul in jurul lor.Observ ca si Sakura a intrat,iar in urma ei chiar la intrarea in pestera aparu ca din senin o piatra imensa care impiedica intrarea sau iesirea din pestera.
Pornesc prin pestera in fata mea aprinzandu-se pe rand cate o torta luminandu-ne calea.Stiu foarte bine acest loc si as putea merge pe aici si cu ochii inchisi.
In scurt timp ajungem in fata unei usii impunatoare de lemn.Aceasta usa este bine ascunsa in inima pesterii,un loc in care nu multa lume poate ajunge datorita complexitatii tunelurilor.Deschid usa si in fata noastra se infatisa o gradina imensa in mijlocul careia se afla o casa sau mai bine zis o vila.
-Wow!Chiar nu ma asteptam la asa ceva,spune Sakura vizibil uimita
-Si inca nu ai vazut totul,spun eu inaintand in gradina
Pasesc pe poteca ce duce direct la casa uitandu-ma in jurul meu si vazand ca nici unul dintre ei nu sunt pe aici semn ca toti se afla in casa.Mi se pare totusi ciudat ca nu se afla nimeni in gradina pentru ca de obicei chiar la ora asta Pain se antrena impreuna cu Deidara si Sasori.
Chiar daca gradina parea foarte mare si casa destul de departe ajungem in mai putin de un minut in fata usii.Deschid si de data aceasta usa si intru in livingul casei unde ii gasesc pe toti membrii uitandu-se captivati la televizor ca si cum ar fi niste simpli oameni.Acestia cand ma vad sar de pe canapea si de pe fotolii stand in rand ca la armata.
-De ce voi stati fara sa faceti nimic?intreb eu pe o voce autoritara
-Pai vezi tu Madara,cum tu ai plecat noi am hotarat sa ne odihnim putin dupa care sa incepem sa ne antrenam,spune imediat Pain
-Da sigur si voi credeti ca eu m-am nascut ieri?ma rastesc eu la ei
-Nu in nici un caz,raspund acestia imediat
Incerc sa ma calmez si ii fac semn Sakurei sa intre aceasta facand intocmai.Ma uit cu atentie la baieti pentru a le vedea reactia si observ ca Itachi este uimit cel mai probabil sa o vada pe Sakura,iar restul baietilor se uita indiferenti nestiind ce cauta ea aici.
-Baieti aceasta este Sakura si de acum in colo ea va fi noua membra Akatsuki
-Fata asta e noua membra?Dar pare atat de inocenta si firava,nu cred ca ar putea ea face vre unei misiuni Akatsuki,comenteaza imediat Sasori
-Sasori sti bine ca eu nu as fi ales-o pe Sakura ca membra daca nu ar fi fost destul de puternica
-Daca vrei iti pot demonstra chiar acum cat de puternica sunt Sasori,raspunde cu tupeu Sakura
Stiam ca Sakura este tupeista si ca nu ii este frica de nimeni si de nimic,dar nu ma asteptam sa accepte provocarea lui Sasori.
-Foarte bine atunci tu vei lupta chiar acum cu Itachi pentru a-ti demonstra puterea
-Ce?De ce tocmai eu?intreaba surprins Itachi
-Pentru ca sunteti din acelasi sat si esti printre cei mai puternici din Akatsuki
Itachi nu mai spuse nimic ci doar iesi putin nemultumit din casa ducandu-se spre locul de antrenament.Iesim si noi cu toti din casa urmandu-l pe acesta.
Ajungem pe terenul de antrenament si Itachi cu Sakura isi i-au pozitia de atac.Lupta incepu,iar primul care ataca fu Itachi care arunca mai multe kunaiuri si shurikenuri.Sakura le evita cu o viteza foarte mare,iar in acel moment simtisem ca am mai vazut asta.Stau cateva secunde pe ganduri si imi dau seama ca doar o singura data am vazut o astfel de viteza la cineva si aceea persoana era chiar Isamu Shadows,seful temutului clan Shadows,dar nu inteleg cum de Sakura are aceasta viteza cand numai cei din acest clan care a disparut de mult aveau aceasta abilitate.
-O haide Itachi foloseste-ti toata puterea.Nu mai sunt aceea fata mica si slaba pe care o stiai candva,spune Sakura
-Foarte bine atunci,raspunde Itachi dupa care face niste semne aparand Susanoo care se indrepta spre Sakura
Sakura incepe sa faca niste semne ciudate pe care nu le-am mai vazut pana acum in viata mea o lumina inconjurand-o si aparand ceva tot din lumina in fata ei.Dupa ce lumina se risipi in fata sa se afla o creatura putin mai mare decat Susanoo parand a fi facut din umbre,cu colti foarte ascutiti si cu gheara la fel de ascutite.Expresia fetei era una care iti provoca groaza si teroare oricat de curajos ai fi,iar ochii sai atat de negri te duceau cu gandul la cele mai intunecate abisuri fara fund.
Susanoo se apropie de aceea creatura pentru a o ataca,dar aceasta isi apropie mainile formand un fel de bila de intuneric in care aveai impresia ca se da o lupta intre umbre.Dupa ce termina de format aceea bila o intrepta spre Susanoo care fu distrus imediat.
-Impresionant,spun eu cu voce tare auzindu-ma cu toti
Sakura mai face cateva semne si aceea creatura dispare exact asa cum a si aparut.Ma uit la ceilalti si vad ca si acestia sunt la fel de surprinsi ca si mine,mai ales Sasori care a ramas chiar cu gura cascata si care probabil nu va mai putea sa spuna ceva.
Rozalia vine in fata noastra uitandu-se in special la Sasori care nu mai putea sa spun nimic de uimire.In scurt timp veni si Itachi ca parea sa fie ceva mai putin surprins decat noi.
-Deci acum mai sunt asa de slaba pe cat paream?il intreb eu pe Itachi zambind
-Pai daca Madara a zis ca ce ai facut tu acolo a fost impresionant eu nu pot spune altceva decat ca m-am inselat,raspunde Sasori dupa ce isi mai revine.

Sakura:
Nu imi vine sa cred ca insusi Madara care este destul de puternic si care are o experienta destul de mare in arta ninja a fost impresionat de tehnica mea,dar dat fiind ca este o tehnica specifica clanului Shadows nu avea cum sa fie altfel.Nu prea as vrea ca ei sa imi afle originile,dar sunt constienta ca atunci cand voi incepe antrenamentele voi fi nevoita sa folosesc si tehnici specifice clanului meu si atunci isi vor da seama si chiar daca nu toti,Madara cu siguranta da.Asta daca nu cumva si-a dat deja seama ceea ce nu m-ar mira deloc.
Ma uit fara ca cineva sa isi dea seama la Madara si vad ca este doar uimit,dar nimic nu tradeaza pe fata sa ca si-ar fi dat seama de originea mea ceea ce ma bucura.
-Bun acum ca toti ati vazut ca eu nu am facut o alegere gresita sa mergem in casa,spune Madara pornind spre casa
Pornesc si eu in urma lor spre casa si fiind prinsa in ganduri nu imi dau seama cum cineva se apropie incet de mine.
-Ma bucur sa te revad Sakura,aud eu o voce atat de familiara
Imi intorc capul spre sursa vocii si vad ca este nimeni altul decat vechiul si bunul meu prieten Itachi.
-Si eu ma bucur sa te revad prietene,spun eu dupa care imbratisez
Toti ceilalti se opresc si incep sa se uite la noi ca la masini straine.Frate,dar ce e asa de interesant in a privi doi prieteni care se imbratiseaza pentru ca nu s-au mai vazut de multi ani?
Dupa cateva secunde mi se aprinde beculetul si ideea ca nu cumva tantalai astia sa creada ca noi suntem impreuna sau ceva de genu imi trece fulgerator prin minte.
-Ce e asa de senzational de v-ati strans toti aici?intreaba Madara venind si el langa baieti
Cand vad cum toti se holbeaza la noi inclusiv Madara ma desprind din imbratisare.
-Ce e?intreb eu gesticuland
-Voi doi sunteti impreuna?intreba Hidan
-In nici un caz,raspund eu si Itachi in acelasi timp
-Da sigur si eu am 5 ani,raspunde Deidara ironic
-Nu ai,dar te comporti ca si cum ai avea,se baga in discutie Madara
M-a mirat faptul ca Madara s-a bagat in discutia asta care nu avea nici o legatura cu el ci cu mine si Itachi,dar cum nu il cunosc asa de bine pe Madara presupun ca voi avea parte de mai multe surprize.
Deidara evident nu avu ce sa comenteze chiar daca sunt sigura ca avea multe de spus,dar avand in vedere ca Madara a fost cel care intr-un fel la jignit a trebuit sa se abtina de la orice comentariu
-Uite ce e baieti noi nu suntem impreuna.Suntem doar buni prieteni din perioada dinainte ca eu sa imi omor clanul si chiar daca eu am plecat am ramas buni prieteni,spune Itachi calm asa cum ii este felul lui
Cu totii aprobara dupa care pornira iarasi spre casa cel mai probabil incercand sa uite de acest episod ce s-a dovedit a nu fi ceea ce parea.
Pornim si noi spre casa zambind la gandul ca ei chiar au crezut ca noi suntem impreuna.Sincer asta imi da multe idei si unele cred ca le voi pune in aplicare.Nu va ganditi la prostii ca eu nu am astfel de idei ci doar niste idei ceva mai diferite.

Sakura:


Madara:

Cat mi-a placut acest capitol
Sasori pune la indoiala alegerile lui Madara? Ma si mir
Si cica au crezut toti ca Saku si Itachi sunt impreuna
Eu astept next-ul Spor la scris si la idei

Scuze k am intarziat...
Deci ador cum scrii:X
Pe bune, tu ai talent extrem
Ideea este originala si super:X
Abia astept next...
Sa ma anunti! Pupici!
M@dy.

Cap 3-Acomodarea in noua casa

Intram cu totii in casa toti ducandu-se la canapea vrand sa isi reinceapa activitatea,toti in afara de mine,Itachi si Madara.
-Itachi ma bazez pe tine sa ii arati camera Sakurei ca nu am incredere in incopetentii astia,spune Madara dupa care pleaca
Arunc o privire spre noii mei colegi care stateau linistiti pe canapea uitandu-se la un film si il urmez pe Itachi spre camera mea.Il urmez in tacere si cand ajungem pe un hol plin de usi destul de departe de ceilalti imi fac curaj sa spar aceea liniste ca de mormant.
-Itachi am si eu o anumita curiozitate.Sasori e mereu asa de tupeist cu Madara cum a fost azi cand i-a pus la indoiala alegerile?
-In nici un caz.De obicei e ca o mata blanda in fata lui Madara,dar azi cred a prins atat tupeu pentru a te impresiona pe tine mai ales ca a vazut ca Madara e bine dispus,imi raspunde Itachi deschizand o usa si poftndu-ma sa intru
-Mie chiar nu mi s-a parut ca Madara e bine dispus,spun eu intrand in aceea camera
-Sakura tu nu il sti pe Madara.La scena de azi in mod normal si cand nu ar fi in toane bune ar face mult mai rau si chiar ne-ar da misiuni mult prea grele cu prima ocazie si in plus la cat tupeu a avut Sasori azi,imi raspunde Itachi intrand si el incamera si inchizand usa in urma sa
Puse mana pe intrerupator aprinzand becul si luminand camera care acum pare imensa.Imi rotesc privirea prin frumoasa incapere vopsita in noante de lila vazand ca aici se aflau cam toate lucrurile necesare unui dormitor.Nu prea ma puteam concentra la examinatul camerei pentru ca un gand ma macina si nu imi dadea pace nici macar o secunda.Ma tot intrebam cum ar fi reactionat in mod normal Madara la faza pe care a facut-o azi Sasori.Nemaisuportand linistea care se asternuse intre noi imi fac curaj pentru a-l intreba pe Itachi ceea ce ma framanta.
-Itachi daca azi Madara era in toane bune si nu i-a facut nimic lui Sasori ce i-ar fi facut intr-o alta zi normala?intreb eu cu o oarecare curiozitate
-Pai ar fi avut grija personal ca saracul Sasori sa intre in spital si sa stea acolo ceva timp pentru a se invata minte si sa nu mai comenteze in fata sa
Tot felul de ganduri macabre imi trecura in acel moment prin minte si toate acestge ganduri il contineau pe Madara.Stiam bine ca el este un om malefic si foarte rau,dar nu am crezut ca este in stare sa se poarte asa cu subordonatii sai.Imi scutur capul pentru a inlatura toate acele ganduri pline de cadavre si sange datorita carora e posibil sa nu mai dorm la noapte si ma uit la Itachi care imi spun ca are ceva de facut si ca nu mai poate sta.Iese pe usa mare din lemn de stejar eu ramanad singura in aceea camera,exact cum am fost aproape toata viata mea.Nu imi este frica de singuratate pentru ca am parte de ea in fiecare zi chiar daca am cativa prieteni care au mai ramas langa mine eu tot ma simt singura si a nimanui mai ales cand vad tot felul de cupluri fericte plimbandu-se linistiti pe strada.
Eu arat foarte bine avand un corp bine definit si evident am avut multi pretendenti,dar chiar si asa nu am vrut sa accept pe nici unul deoarece nu ma simteam atrasa nici macar un pic.Prima si unica mea iubire a fost Daisuke,un baiat brunet cu ochii caprui pe care l-am cunoscut intr-o misiune.Eu eram in calitate de medic ninja,iar el ca protector al meu pentru ca,credeau ei eu eram ca si ceilalti medici ninja adica slabi la aparare sau atac.Ghinionul sau chiar norocul facu ca Daisuke sa fie ranit intr-o ambuscada eu trebuind sa il vindec fiind si singurul medic ninja.Am petrecut mult timp impreuna si treptat ne-am imprietenit devenind foarte buni prieteni.Fiind prieteni am petrecut atata timp impreuna incat atunci cand am ajuns in sat deja eram indragostiti pana peste cap unul de altul si aceasta misiune durase cateva saptamani.
Dupa ce parintii mei au murit el a fost un mare sprijin pentru mine si m-a ajutat sa trec peste toata aceasta drama si sa merg mai departe,dar viata asta cruda a facut in asa fel incat atunci cand a plecat intr-o misiune a fost omorit.Cand am aflat am fost pur si simplu devastata la gandul ca a murit si el la exact trei luni de la moartea parintilor mei si ca acum am ramas singura.Nu suportam gandul ca si el a plecat de pe lumea asta si ca m-a lasat aici singura fara sa ii pese cat voi suferi eu sngura si in intuneric fara cineva care sa vina sa ma i-a in brate si sa imi spuna ca totul va fi bine chiar daca stiam ca nu asa va fi,dar aveam nevoie de asta.Ironia sortii este ca Daisuke a fost omorit in aceea misiune chiar de un membru Akatsuki si sunt destul de sigura ca acel membru inca se mai afla in aceasta casa,dar scopul meu nu este sa il atac acum cand nu am nici un fel de sansa in potriva sa ci sa devin destul de puternica incat sa-l inving si sa-l omor.
Imi amintesc foarte clar aceea zi de miercuri in care pur si simplu nu am mai suportat sa sufar si sa plang atat fara sa am pe cineva alaturi si am recurs la un gest disperat si care credeam eu ma va ajuta sa scap de toata suferinta.
~Flashback~
Era o zi de miercuri posomorata,la fel ca si inima mea care deja a indurat mult prea multe.Simt ca durerea devine din ce in ce mai insuportabila cu fiecare secunda ce trece si oricat as cauta nu gasesc nicaieri o portita de scapare,ceva care sa ma faca sa uit de tot,dar cel mai important de durere asta care nu imi da pace zi si noapte si care nu ma lasa nici sa dorm.
Intru in baia de un alb imaculat avand intentia sa fac o baie pentru a ma mai relaxa chiar daca doar pentru cateva minute.Dau drumul la apa calda sa curga in cada in timp ce eu ma uit in oglinda examinandu-mi fata care se schimbase mult de acum cateva saptamani asta fiind rezultatul noptilor nedormite.Imi dau seama rapid ca,cada s-a umplut asa ca opresc apa inainte sa fac inundatie pe aici si sa trebuiasca sa mai am si altceva pe cap.In momentul in care voiam sa imi dau rochita jos de pe mine pentru a intra in cada privirea mi se opreste la aceea lama lucioasa si frumos ascutita de pe margina chiuvetei.Involuntar ma indrept spre ea si o i-au in mana intrand in cada.Apa era calduta ajungandu-mi pana in zona bustului,iar mana mea dreapta in care se afla lama se indrepta cu repeziciune spre cealalta mana.Apas lama rece de pielea mea alba si fina incepand sa curga incet firisoare de sange.Lama strapunsese pielea fina pana ce ajunsese la vene si lasa tot sangele sa curga nestingherit afara din corpul meu.Cu ultimele puteri pe care le mai aveam in stanga am pus lama pe mana dreapta si am tras cu putere sangele incepand sa curga rapid din incheietura mea.Am pus mana stanga pe marginea cadei si am simtit cum brusc puterea mea incepe sa dispara moment in care am scapat lama patata de sangele meu.Am aruncat o ultima privire apei care acum era toata rosie datorita sangelui meu si ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc este ca am auzit usa cum s-a deschis,iar dupa totul numai un negru infinit si fara pic de margini.
Cand m-am trezit ma aflam intr-o camera in care predomina albul si simteam cum pur si simplu nu aveam forta in corp nici sa imi misc capul.Imi arunc privirea spre mainile mele si observ ca sunt banajate ambele si ca eu ma aflam pe un pat cel mai probabil de spital.
-Sakura insfarsit te-ai trezit,aud vocea bunului meu prieten Naruto
-Din pacate da,spun eu suparata ca planul meu de a muri nu a reusit
-Sa stii ca mi-ai speriat foarte tare cand te-am gasit acolo in cade cu apa plina de sange,imi raspunde Naruto lunadu-ma in brate
Fara sa mai zic ceva imi intorc privirea spre geamul plin de lacrimile cerului.
-Inteleg de ce ai vrut sa iti iei viata,dar nu uita ca ai prieteni care chiar tin la tine si care ar suferi daca tu te-ai duce de pe lumea asta
~EndFlashback~
Dupa ce s-a intamplat asta nu am mai incercat sa omor ci m-am concentrat pe antrenamente pentru a nu ma gandi nici la parinti si nici la Daisuke si am reusit ce mi-am propus.Ma uit la incheieturile mele pe care se mai vad clar urmele incercarii mele de a ma sinucide datorita faptului ca purtam doar un maieu rosu pe mine.Afara chiar daca noapte era destul de cald deci nu aveam de ce sa ma imbrac gros.
Aud cum ceasul bate ora 9 fix asa ca ma hotarasc sa ma duc in living pentru a vedea daca mai sunt acolo baietii sau au plecat.Fac intocmai si in mai putin de 2 minute ajung in living vazand ca gasca s-a mai miscorat.Acum pe canapea au mai ramas doar Hidan,Sasori si Deidara care se uitau interesati la ceva,mai exact la TV.Ma apropii cu pasi silentiosi de ei pentru a vedea la ce se uita ei atat de interesai,dar asta a fost o mare greseala pentru ca de cum m-am apropiat de ei am vazut ca acestia se uitau "dragii de ei" la un film interzis minorilor.Inainte ca acestia sa imi simta prezenta plec de acolo in cea mai mare graba spre bucatarie.
-Cred ca voi visa urat la noapte,spun eu intrand in bucatarie crezand ca acolo nu se afla nimeni
-Ai vazut si tu "minunatia" lor de film?aud brusc o voce venita din bucatarie,iar eu fiind total neatenta ma sperii tresarind
Imi indrept ochii spre sursa vocii si observ cu stupoare ca persoana care imi pusese aceea intrebare era chiar Madara,dar ma intreb daca a vazut la ce se uita ei oare de ce nu i-a certat sau nu le-a luat filmul?Complicat si ciudat om mai e Madara asta.
-Da si cred ca voi avea cosmaruri la noapte la ce imagine mi-a ramas intiparita in minte,raspund asezandu-ma langa acesta la masa
Asezata la masa il vad pe Itachi stand langa aragaz "pazind" mancarea sa nu se arda.In acel moment mi l-am imaginat pe brunet cu sort si cu aceea bereta specifica bucatarilor si fara sa ma pot abtine m-a bufnit rasul.
-Pot sa stiu si eu care este motivul pentru care razi asa fara motiv?ma intreaba Itachi ridicand o spranceana
-Mi te-am imaginat cu sort si bereta aia caraghioasa de bucatar,spun eu dupa care continui sa rad mai cu pofta
Spre surprinderea mea si cred ca si a lui Itachi,Madara a inceput si el sa rada,lucru care il facu pe Itachi sa se uite ciudat la acesta.
-O haide Madara acum incepi si tu?Credeam ca macar din partea ta o sa am sprijin,incepe Itachi sa se vaicareasca
-Scuze Itachi,dar imaginea asta e mult prea amuzanta,raspunde acesta continuand sa rada
Ma mira faptul ca Madara radea atat de usor si mai ales datorita mie,dar poate ca nu este chiar un batran morocanos asa cum am crezut eu pana acum.Momentul acela atat de amuzant este insa intrerupt de niste sunete venite cel mai probabil de la filmul baietilor.Itachi se duce la usa pentru a vedea de unde vine acest zgomot vazand ca banuielile noastre au fost adevarate.
-Baieti dati si voi mai incet televizorul ala ca sunt si persoane care incearca sa faca si alte lucruri in afara de a sta si a se uita la asa ceva,le spune Itachi cu frumosul
-Daca nu iti convine te poti duce in alta camera ca sa nu auzi frate,ii raspunde cu tupeu Hidan
In acel moment Itachi se enerva si iesi din bucatarie ducandu-se la ei.Ii lua telecomanda din mana lui Deidara si dadu el singur mai incet.Arunca telecomanda undeva pe canapea intre Deidara si Sasori avertizandu-i ca data viitoare nu va mai fi atat de bland.
In camera incepu sa se simta un miros puternic de ars si dupa fata pe care o facuse Itachi cred ca se sintea si acolo.
-Mancarea mea,incepu acesta sa tipe si sa fuga spre bucatarie
Vazand asta eu si Madara eram pe jos de ras,la mine la propriu pentru ca razand si balansandu-ma am cazut cu tot cu scaun pe jos,dar tot razand.
-Radeti voi radeti,dar in seara asta nu avem ce manca din cauza acelor d******i si a filmului lor t****t
Ma opresc din ras si vreau sa ma ridic,dar inainte sa fac asta Madara vine si ma ajuta el.Mi se pare foarte frumos din partea lui ca a facut asta si nu m-a lasat pur si simplu pe jos sa ma descurc singura.Cunosc eu tipi care ar fi facut exact opusul a ce facut el si unul dintre ei este chiar Sasuke Uchiha care culmea face parte din acelasi clan cu Madara.
-Sakura ce sunt cu semnele astea de pe mainile tale?ma intreaba serios Madara tinandu-ma de ambele incheieturi
-Pai intr-o zi am vrut sa ma sinucid asa ca mi-am taiat venele de la ambele maini,dar din fericire Naruto a venit la timp si a reusit sa ma duca la spital inainte sa mor,spun eu fara pic de emotie
-Ce?rostesc in acelasi timp Itachi si Madara vizibil surprinsi
-Hei imi murisera parintii si la doar 3 luni dupa si iubitul care era in acelasi timp si prima mea dragoste.Nu mai vedeam nici un sens sa mai traiesc si nici nu mai aveam pentru cine
-Si cand s-a intamplat asta?ma intreaba Itachi uitandu-se la semnele de pe incheieturile mele
-Acum o luna,raspund eu calm fara pic de emotie
Exact in acel moment intrara pe usa bucatarie cei 3 crai de la rasarit ceea ce ma facu sa cred ca filmul lor s-a terminat.
-Deci mancarea este gata ca noi suntem lihniti,spune Hidan asezandu-se la masa la fel facand si ceilalti doi
-Va dau imediat sa mancati,spune Itachi zambind fortat dupa care se duce la aragaz
Scoate doua farfurii si le pune din mancarea care era arsa si necomestibila fara ca acestia sa vada.I-a ambele farfurii in maini si le pune in fata lor urandu-le pofta buna.
-Ce?Tu faci misto de noi cumva?incepu sa tipe Deidara
-In nici un caz prietene.Aceasta este mancarea pe care voi o sa o mancati pentru ca din cauza voastra s-a ars,le spune Itachi zambind invingator
Eu nu m-am mai putut abtine asa ca am inceput sa rad fara sa imi pese ca ei m-ar putea crede nebuna.Dar ma tot intreb ce vom manca in seara asta pentru ca mancarea este arsa si deloc comestibila si asta datorita celor 3 p****i aici de fata.
-Sakura,Itachi haide sa ii lasam pe baieti sa isi savureze gustoasa mancare in timp ce noi vom merge in oras sa mancam ceva mai comestibil,spune Madara surprinzandu-ma de data asta
Nu m-am gandit ca o sa aud asta de la Madara si mai ales ca vom iesi la ora asta atat de tarzie in noapte in oras,dar presupun ca totul e posibil aici.Fara sa mai astept ceva ies imediat din bucatarie moment in care Madara ne anunta ca trebuie mai intai sa ne luam pelerinele Akatsuki pe noi.Stiind ca eu nu am una pun aceasta problema in fata sa,dar Madara imi spune ca o voi gasi in dulap.Fiind nerabdatoare sa imi vad noua pelerina Akatsuki folosesc un jutsu de teleportare aparand in camera mea.Cu cea mai mare viteza posibila ma duc la dulap deschizand usile mari vazand ca acolo nu se afla doar pelerina mea ci si o mare parte din hainele mele plus unele noi pe care nu le-am mai vazut pana acum si care sigur nu sunt ale mele.Oare Madara are vreo legatura cu asta?Nu imi vine sa cred cate lucruri noi aflu pe aici si cat de mult ma surprinde cu fiecare minut trecut Madara.

Sakura:
[IMG=https://2img.net/r/ihimizer/img221/1632/sakuraharunojouninbysas.png][/IMG]

Madara:

Interesant Capitol!
Mi-a placut foarte mult!
Madara atat de dragut?! Incredibil, dar original!
Astept next!
Mersi ca m-ai anuntat skumpoh! Tot asa sa faci!
Pupici!
M@dy.

Ce mi-a placut capitolul asta
Mersi ca m-ai anuntat ^.^
Doamne, la ce se mai uita si Hidan :)) Daca nu au putut da TV-ul mai incet vor manca mancare "regeasca"
Astept nextul Spor la scris si la idei!

Cap 4-Amuzamentul continua

Madara:
Seara asta a fost una mai speciala odata cu venirea Sakurei,dar nu stiu daca a fost asa pentru ca avem un nou membru sau pentru faptul ca pentru prima data in ultimii 50 de ani am ras si m-am distrat cu adevarat fara sa afisez un zambet fals de fiecare data cand unul dintre baieti spunea o gluma "mega amuzanta".Chiar daca si in alte dati s-au intampla lucruri amuzante prin casa nu mi s-au parut motive demne de a ma face sa rad cu adevarat cum s-a intamplat acum.Nu stiu ce se intampla cu mine,dar parca nu pot avea aceea aura de indiferenta in fata Sakurei si pur si simplu cand este langa mine imi arat adevarata personalitate pe care cu greu am ascuns-o in toti acesti ani.Stiam ca este o persoana speciala din mai multe puncte de vedere,dar acum mi-a demonstrat ca tot ce se zvoneste este mai mult decat adevarat.Inca ma mai mira ca a supravietuit pentru ca la ve taieturi adanci a avut cred ca a pierdut foarte mult sange.Acum stiu ca a suferit foarte mult si dintr-un motiv pe care eu inca nu l-am aflat acest lucru cam inclina balanta in legatura cu decizia mea de a o folosi pe Sakura pentru planul meu de a cuceri Marile natiuni ale lumii.
Imi i-au pe mine putin ganditor pelerina cu semnul specific Akatsuki dupa care ies din camera ducanu-ma direct in living unde il gasesc pe Itachi asteptand plictisit.Oare am fost eu impreuna cu Itachi prea rapizi sau Sakura sta prea mult?Nu imi pot da seama,dar nici nu ma gandesc sa ma duc sa vad de ce intarzie.
-In sfarsit te-ai gandit sa vi si tu.Ai stat mai mult decat o fata,incepe Itachi cu predicile lui atunci cand ajung langa el
-Ma poti scuti de predici inutile?intreb eu morocanos
-Oooo deci cand e Sakura prin preajma e numai lapte si miere si cand nu e esti tot acelasi om morocanos si cu care nu se poate glumi.Aici imi miroase a ceva mai mult decat prietenie,incepe Itachi sa abereze ca de obicei
Auzind tot ce a zis eu i-am dat o palma peste ceafa si m-am rezemat de canapea asteptand sa vina si Sakura,dar nu va ganditi ca aici s-a terminat totul pentru ca si Itachi mi-a dat o palma si de aici nu a fost drum lung pana ce am inceput sa ne certam dupa care sa ne batem si aceea era o bataie gen frati.Nu stiu ce m-a apucat,dar deja nu mai suportam sa ii ascult toate aberatiile lui Itachi despre cum ca eu m-as fi indragostit de Sakura.Asta este absolut absurd pentru ca eu nu am cum sa ma indragostesc de cineva si mai ales de Sakura chiar daca este foarte frumoasa si are un suflet bun.
-Baieti a-ti dat in mintea copiiilor?auzim amandoi o voce atat de cunoscuta
Fara sa zicem ceva terminam bataia noastra dupa care ne ridicam vazand-o pe Sakura care statea in fata noastra cu o expresie serioasa.Parca am fi doi frati ce au fost prinsi de mama lor batandu-se si acum isi asteapta pedeapsa.
-Madara nu prea sa recunoasca ca eu am dreptate in tot ceea ce am zis,spune Itachi mandru
-Tot ce spui tu sunt aberatii si haideti sa mergem odata pana ce nu se trezesc si desteptii aia 3 din bucatarie sa ne urmareasca si sa vina si ei,le raspund eu imediat ca sa nu continue cu aceea discutie si plec spre usa
Fara sa ma mai uit in urma mea ies din casa ajungand in gradina care acum eram acoperita de un val de intuneric.Nu apuc sa fac nici un pas in plus ca in spatele meu apar Itachi si Sakura.
-Baieti eu nu am chef sa merg pana in oras pe jos asa ca,spune Sakura dupa care ma trezesc teleportat undeva pe o strada
Ma uit in jurul meu si vad ca nu eram singur,acolo fiind si cei doi.Oare Sakura a facut asta?
-Sakura tu ai facut asta?intreaba Itachi chiar inainte sa o fac eu
-Normal!Cine altcineva?raspunde aceasta zambind
Nu imi vine sa cred ca are atat de multa putere incat sa ne teleporteze pe toti trei aici prin acel jutsu atat de simplu.Eu care sunt cunoscut pentru puterea mea nu am putut sa fac asta niciodata si ea surprinzator care nu face parte din nici un clan a reusit ceva ce nimeni pana acum in lumea asta nu a mai putut reusi.
Lasand la o parte fata uimita a lui Itachi si cel mai probabil si a mea pornim toti trei spre localul in care urma sa mancam o mancare comestibila nu ca cea de acasa.
Se pare ca norocul tine cu mine in seara asta pentru ca intamplator in timp ce mergeam o pasare a carui nume inca nu il stiu s-a usurat chiar in capul lui Itachi.Primul lucru la care m-am putut gandi a fost ca aceea pasare nu e deloc proasta daca a stiut ca acela e cel mai bun loc de usurat.Rasetele nu au incetat nici ele sa apara in timp ce Itachi deja blestema de mama focului aceea pasare.
Si chiar cand credeam ca totul s-a termina soarta facu ca de data asta Itachi sa calce intr-un excrement de caine,moment in care am izbucnit intr-un ras incontrolabil si nu eram singurul pentru ca Sakura deasemenea radea de nu mai putea.
La un moment dat rozalia se sprijini de umarul meu pentru a nu cadea din cauza rasului care parca nu voia sa se mai opreasca.Nici nu va spun ca Itachi injura in asa fel incat nu va pot descrie in cuvinte suficient de decente.
Lasand asta la o parte eu si Sakura ne-am oprit din ras,dar aceasta continua sa stea sprijinita de umarul meu fiind in acelasi timp foarte aproape de mine.Pe mine nu ma deranja acest lucru si daca nici pe ea atunci din partea mea sa stea cat de mult doreste.
Un barbat care era doar un simplu trecator se opri in dreptul nostru si se uita putin ciudat la noi.
-Voi doi sunteti impreuna?ne intreaba acesta brusc
-Nu,dar de ce intrebati,intrebam suprinzator in acelasi timp eu si Sakura
-Pareti foarte apropiati si chiar va potrivit,dar oricum greseala mea ca am crezut altceva,spune barbatul acela dupa care isi vede linistit de drum
Am ramas efectiv surprins de ce tocmai auzisem de la acel barbat,adica eu si Sakura impreuna?Mi se pare absurd sa crezi ca asta se va intampla.Noi suntem foarte diferiti din multe puncte de vedere si in plus de asta ea nu s-a indragosti niciodata de un om ca si mine.
Sunt intrerupt din gandurile mele de catre un ras care insa nu era al Sakurei.Imi intorc privirea spre Itachi si il vad razand de mama focului Dumnezeu stie din ce motiv.
-De ce razi?il intreb eu serios fara nici un fel de urma de zambet pe fata mea
-De ce fete a-ti facut voi doi cand va intrebat acel barbat daca sunteti impreuna,imi raspunde acesta printre rasete
-Madara am voie?intreaba Sakura cu niste ochi de catelus
Dandu-mi seama la ce se refera aprob asteptand sa vad spectacolul care sunt sigur ca va fi unul tare amuzant.
-Ce vrei sa faci?intreaba Itachi de data asta nemairazand
Probabil ca si-a dat si el seama ca va pati ceva nu prea placut,mai ales ca el o stie mult mai bine decat mine pe Sakura care din cate imi dau seama are un temperament foarte vulcanic.
Rozalia inchise ochii pentru cateva secunde concentrandu-se in jurul ei formandu-se un fel de chakra mai neobisnuita.Aceasta deschide brusc ochii dupa care se apropie de Itachi impingadu-l cu forta.Ma asteptam ca acesta sa cada,dar fu azvarlit tocmai in raul ce era la cativa metri de noi.
Nu imi vine sa cred cat de puternica este si chiar ma intreb cum de stie sa faca chestia asta pentru ca am primit toate informatiile posibile despre viata si familia ei si nicaieri nu scrie ca ar face parte din vreun clan.Ciudat este faptul ca nu am primit prea multe informatii despre familia Haruno,dar un lucru e cert acestia nu au facut parte din nici un clan.Va trebui ca de acum in colo sa am grija cu Sakura ca nu cumva sa imi strice planurile sau mai rau sa imi faca mie ceva.Ciudat nu?Eu marele Madara Uchiha imi este frica sa nu imi fac ceva o pustoaica de 17 ani cand defapt ar trebui sa fie invers,dar Sakura nu este chiar o simpla pustoaica,ea are niste puteri pe care cred ca inca nu le-am descoperit in intregime.

Autor:
Dupa ce Itachi a facut o baie bine meritata chakra din jurul Sakurei disparu totul revenind la normal si dupa o baie nocturna a venit si Itachi asa cum se asteptau si cei doi,ud fleasca din cap pana in picioare.Injuraturile erau de prisos si el stia bine asta pentru ca oricand se putea trezea din nou in apele raului.
Cum erau toti prezenti au pornit spre local si in mai putin de 5 minute deja se aflau in interiorul acestuia.Restul serii a decurs normal fara nici un incident notabil cei trei apucand sa serveasca si ei o cina normala si comestibila in timp ce Dumnezeu stie ce faceau ceilalti din organizatie singuri acasa si fara pic de mancare cel putin care o puteai manca.
Din fericire cand acestia au ajuns acasa au gasit totul in regula,dar fiind o ora tarzie in noapte nu mai era nimeni prin preajma asa ca au mers si ei frumos la culcare sperand ca ziua de maine sa aduca lucruri mai bune.

Sakura:
Razele jucause ale soarelui intra prin fereastra cazand pe fata mea parca anuntandu-ma ca deja e dimineata si ca e timpul sa ma trezesc.Cu putina lene ma ridic din pat vazand ca este deja ora 9.Imi fac siesta obisnuita de dimineata si ma imbrac destul de repede in niste pantaloni scurti de blugi si un maieu rosu cu decolteu,iar pentru ca afara era foarte cald imi prind parul rozaliu intr-un coc rebel.
Ma incalt cu niste sandale cu talpa joasa si ies grabita din camera mea ducandu-ma direct in living.Ajuns acolo observ ca multi dintre membri erau in bucatarie asa ca ma alatur si eu lor.
-Hei Itachi ce mancam in dimineata asta?intreba Deidara care intra chiar dupa mine
-Rabdari prajite,raspunde acesta morocanos
Rade usor cand aud asta si stiind ca daca stau in baza lui Itachi nu mai mananc in dimineata asta ma duc la frigider si scot de acolo tot ce imi trebuie ca sa imi fac un sandwich.
-Hei Madara vrei sa iti fac si tie un sandwich?intreb eu politicoasa uitandu-ma la el
Acesta aproba ganditor nefiind prea atent la ce se intampla in jurul lui.Fara sa mai zice ceva si primind acordul din partea lui ma apuc sa fac sandwichurile.
-Aha deci te dai pe langa Madara pentru ca el e seful organizatiei,incepe brusc sa comenteze nimeni altul decat Hidan pe langa el aproband Deidara si Sasori.
-Nu fac asta boule ci doar vreau sa fiu politicoasa.Sti voiam sa va fac si voua trei,dar pentru ce tocmai a-ti spus sunteti pe cont propriu,le raspund eu terminand de facut sandwichurile
Ii dau lui Madara sandwichul si plec in living trantinu-ma pe canapea si aprinzand televizorul.Multumesc cerului ca nu a ramas filmul lor t****t acolo si ca ma pot uita si eu linistita la ce vreau.
Dupa ce termin de mancat i-au telecomanda in mana vrand sa schimb canalul,dar in acel moment vine chiar enervantul de Hidan si mi-o i-a din mana.Stiam ca este nesimtit,dar nici chiar asa.
-Te-ai uitat destul!Acum este randul nostru sa ne uitam,spune acesta sorbind dintr-o cana cu cafea
-Foarte bine,eu am plecat,spune eu ridicandu-ma de pe canapea si pornind spre bucatarie
-Si sper sa te inneci cu aceea cafea,mai ii spun dupa care intru in incaperea spatioasa in care se mai aflau decat Itachi si Madara
Aud niste zgomote din spate asa ca ma uit in living vazand ca intr-un mod ciudat Hidan se innecase cu cafeaua.Banuiesc ca este datorita puterilor mele si daca chiar este asa imi plac la nebunie.Auzisem ca,clanul meu avea stransa legatura cu magia si chiar o practicau majoritatea avand puteri magice,dar acest lucru nu s-a putut dovedi niciodata ramanand doar la statutul de zvonuri nefondate care acum nu mi se mai par chiar asa de nefondate.
Fara sa imi dau seama sunt trasa de Itachi intr-un colt pentru ca Madara sa nu auda nimic din ce urma sa vorbim.
-Tu ai innebunit?Nu iti poti folosi puterile in fata lor.La un moment dat isi vor da seama de unde provii tu si vor incerca sa profite de asta,imi spune Itachi vizibil nervos
-Ma scutesti de predicile tale?Pana la urma tot vor afla cand ne vom antrena sau eventual in vreo misiune si in plus orice as face nu cred ca as putea impiedica ca Madara sa isi dea seama.Adica are atatia ani si sigur mi-a intalnit clanul si daca nu cu siguranta banuieste ceva si in plus nici macar nu am facut asta cu intentie
-Poate ca s-a intamplat pentru ca ti-ai dorit cu adevarat,dar oricum eu zic sa ai grija pentru ca tu chiar daca esti puternica ei sunt mult mai multi
-Hei ce susotiti voi pe acolo?intreaba suspicios Madara scrutandu-ne cu privirea
-Ei bine eu i-am spus Sakurei ca ma voi razbuna pentru ce mi-a facut aseara si ea mi-a zis ca nu voi reusi,raspunde foarte convingator Itachi
-Trebuia sa imi dau seama ca despre asta vorbiti.Apropo mult noroc Itachi pentru ca eu cred ca Sakura are dreptate,se raspunde Madara band ultima gura de cafea din cana ridicandu-se de la masa si plecand
Bine asta chiar a fost aproape si chiar am crezut ca vom fi prinsi,dar sper ca Itachi a fost atat de convingator incat Madara l-a crezut cu adevarat si nu s-a prefacut doar ca sa nu ne dea de banuit.
Daca nu mor in vrei misiune am sa mor de inima din cauza acestor sperieturi datorate faptului ca Madara este cel mai imprevizbil om existent in lumea asta.

Am ajuns si eu pe aici cu o oarecare intarziere
Capitolul a fost superb, mai ales ca am inceput sa rad singura de dimineata cititnd scenele comice
Ce pot sa spun este ca ma impresioneaza pterile Sakurei si faptul ca i-a spus lui Hidan sa se innece cu cafea
Astept nextul! Spor la scris si la idei + scoala!

Cap 5

Sakura:
Iesim din bucatarie si vedem ca toti baietii stateau in rand drepti ca la armata,iar Madara statea in fata lor.Itachi se duce si se aseaza si el in rand stand la fel ca si ceilalti.Eu nevrand sa stau asa ca si cum as fi in armata ma asez comod pe fotoliul ce se afla chiar langa ei.
-Madara de ce Sakura sta bine mersi pe fotoliu si noi trebuie sa stam asa?intreaba Pain pe care nu il mai vazusem pe aici si din cate auzisem fusese plecat in misiune cu Konan
Ca tot veni vorba de Konan o vad venind de sus cel mai probabil din camera sa.Isi cere scuze pentru intarziere se pune si ea in rand cu ceilalti.
-Pentru ca e mai incapatanata decat Deidara si Sasori la un loc si chiar daca i-as spune sa faca ceva nu ar face nici moarta acel lucru daca nu ar vrea,ii raspunde Madara lui Pain
-Dar nu pentru asta v-am chemat aici ci pentru a va spune ca eu trebuie sa plec intr-o misiune foarte importanta din pacate cu Hidan si pentru ca nu va pot lasa asa de capul vostru Sakura tu vei fi sefa aici cat timp eu lipsesc.
In randul baietilor incepusera sa apara tot felul de susoteli si proteste la adresa hotararii pe care Madara o luase.Cu siguranta nici unul dintre ei nu era de accord ca eu in primul rand o fata sa fiu la conducere in locul lui Madara mai ales ca abia ce am intrat in organizatie si ar fi fost ceva normal ca unul dintre membrii mai vechi sa fie pus.Pe mine una ma mirase ca el a facut aceasta alegere si am ramas surprinsa cand am auzit,dar imediat mi-a venit in minte ca daca o sa fiu sefa pe aici o vreme o sa pot sa ma razbun pe unii dintre ei.Ideea asta imi surade si deja am in minte pe primii baieti pe care ma voi razbuna fara mila.
-De ce ai pus-o pe Sakura si nu pe unul dintre cei care sunt mai responsabili?isi face curaj Sasori si intreba
-Pentru ca in momentul de fata ea este cea mai puternica dintre voi toti,iar Pain doar ce a venit din misiune si nu as vrea sa il mai incarc si cu toate aceste responsabilitati
-Da sigur,stiu eu de ce Sakura e mereu privilegiata asta pentru ca s-a incurcat cu Madara si acum sunt ca un fel de iubiti,ii spune Hidan lui Deidara crezand ca nimeni nu il aude
Hidan crezand ca Madara nu l-a auzit fu surprins cand primi din partea acestuia un pumn in cap.Din cauza loviturii cazu imediat pe jos starnind rasul tuturor si evident si al meu.
-Asta ca sa nu mai spui ceva fara sa ai dovezi sau sa fi vazut tu ceva concret.O singura data daca mai aud asa ceva din gura ta Hidan te asigur ca iti vei fi dorit sa ramai acasa ca sa te tortureze Sakura si sa nu fi venit cu mine in misiune pentru ca stii bine de ce sunt in stare,mai spune Madara dupa care pleca fiind urmat de Hidan
Hidan intr-o zi si-o va lua de la mine sau de la Madara,dar sa stie de pe acum ca eu cu prima ocazie o sa ma razbun.Nu imi pot da seama cum de a nascocit ca eu si Madara am fi impreuna cand eu nu il vad decat ca un fel de prieten.
Odata cu plecarea celor doi toti ceilalti incepura sa se imprastie prin casa fiecare ducandu-se la treburile sale.Simt o mana pe umarul meu ceea ce ma facu sa ma intorc usor vazand ca nu era nimeni alta decat Konan.
-Hei Sakura acum ca Madara va fi plecat un timp nu ai vrea ca mai tarziu sa mergem la cumparaturi?ma intreaba aceasta zambind
-Am putea merge chiar acum,dar trebuie sa las pe cineva in locul meu,ii raspund eu uitandu-ma prin camera
-Nu e nici o problema!Pain iti va tine locul cat noi vom fi plecate.Nu-i asa draga?
-Nu stiu ce sa zic.Tocmai ce am venit dintr-o misiune si nu prea as avea chef de problemele lor,raspunde Pain ce se afla si el langa noi
-Iti dau voie sa le faci tot ce vrei tu si sa ii pui sa faca orice,mai ales pe Deidara si Sasori,ii spun eu ispititor sperand ca va accepta
-Bine atunci accept!E prea tentant ca sa nu accept
Eu si Konan batem palma si ne luam pelerinele pe noi iesind din casa.Planuiesc sa fac multe cumparaturi asta pentru ca am facut rost de cardurile de credit ale lui Madara intr-o zi fara ca el sa isi dea seama.
Este impresionant cum acest sat este foarte dezvoltat ca si restul lumii de altfel,dar aici inca se mai pastreaza traditii vechi de mii de ani si mai ales inca mai sunt ninja si lupte intre ei.Ai putea crede ca odata cu trecea anilor acestia au disparut,dar uita-ne pe noi toti aici in viata.
Aproape toata ziua am facut cumparaturi cu Konan fara sa ne pese de cat costa ci de cat de frumoase sunt.Nu imi pasa daca ii cheltuiam toti banii lui Madara pentru ca acum sa fim seriosi poate face rost de altii.
Cand am ajuns seara acasa i-am gasit pe baieti si vreau sa spun ca pe toti strangand toate gunoaiele din casa inclusiv de sub paturi si din cate imi dau seama Pain i-a pus sa faca curat in alte camere si nu in ale sale.

~Dupa cateva zile~

Madara:
In aceste zile in care nu am facut altceva decat sa mergem gandul meu s-a dus inevital la Sakura.Nu imi pot explica de ce s-a intamplat asta si chiar ma intreb ce se intampla cu mine.Inainte nu eram atat de distrat in misiuni ci ma concentram pe ce aveam de facut,dar acum ma simt ca si cum as fi plecat in prima mea misiune si gandul imi zboara la persoanele dragi de care imi e dor.
Pe langa acest lucru mai e si faptul ca Hidan este mai t****t decat credeam si nu scapa nici o ocazie sa ma enerveze,dar in acelasi timp luandu-si un pumn bine meritat de la mine.
Acum ne aflam pe drumul spre tara Ploii acolo unde trebuia sa ajungem si sa punem mana pe un pergament foarte pretios pentru noi.Nimeni nu stiu cu exactite ce se afla in acel pergament,dar multi spun ca acolo s-ar afla niste jutsuri specifice clanului Shadows si care evident sunt foarte puternice.Se stie ca unele justuri ale clanului Shadows pot fi facute de persoane care nu fac parte din acest clan cu conditia ca acestea sa aiba destula putere,iar eu sunt sigur ca in acest pergament pot gasi acele jutsuri.

Chiar cand mai aveam doar cativa kilometri pana la intrarea in sat in fata noastra aparu un baiat ce nu parea sa aiba mai mult de 19 ani.Pentru ca putea fi o amenintare chiar daca nu arata eu si Hidan ne-am pus in pozitie de atac gata sa ne aparam in cazul in care acesta ne-ar fi atacat.
-Banuiesc ca asta cautati cu atata interes,spune acesta scotand din pelerina sa un pergament
Am banuit imediat ca acela ar fi pergamentul pe care noi il cautam,dar nu imi dadeam seama cum de a reusit sa-l fure atat de repede pentru ca auzisem ca paza era riguroasa.
-Exact asa ca ai doua variante pritene sa ni-l dai de bunavoie ori sa te pregatesti sa mori,incepu sa vorbeasca Hidan pregatindu-si deja coasa
Tanarul cand auzi ceea ce tocmai spusese Hidan incepu sa rada batjocoritor la adresa lui.
-Chiar credeti ca ma puteti atinge macar?Eu sunt mai puternic decat voi doi la un loc,ne raspunde acesta zambind dispretuitor
Hidan cel mai probabil nervos se indrepta in viteza cu coasa sa in mana spre acel tip,dar vad cum brusc cade jos ca si cum s-ar fi lovit de un zid invizibil.
-V-am spus ca nu ma veti putea omori si nici macar atinge.Stiti ceva m-am cam plictisit asa ca am sa va omor pe amandoi ca sa nu ma trezesc ca ma urmariti,spune acel tip bagand pergamentul in pelerina
Incepu sa faca foarte rapid chiar supraomenesc niste semne,iar chiar inainte ca eu si Hidan sa reusim sa plecam de acolo suntem absorbiti de un fel de fascicul de lumina.
Imi simteam corpul de mii de ori maiu greu decat de obicei si parca ceva imi ardea pielea.Un minut fu de ajuns ca eu sa simt o durere sfasietoare venind din interior,o durere insuportabila in fata careia nu aveam nici un fel de putere.Durerea ma rapuse si incet ochii mei incepusera sa se inchida lasandu-ma prada abisului ce ma astepta cu bratele deschise.

Sakura:
Stateam linistita pe canapeaua din living uitandu-ma la televizor.Ca de obicei nu avea nimic interesant asa ca lasasem pe un post de muzica sperand sa dea o melodie mai de Doamne ajuta.Ascultand eu o melodie cat de cat frumoasa sunt surprinsa de aparitia lui Konan in camera care se aseza si ea pe canapea langa mine.
De cand sunt aici pot spune ca m-am imprieteni cu Konan si acum suntem prietene foarte bune chiar ca si surorile.Eu una o consider sora pe care nu am avut-o,dar pe care mi-am dorit-o.
Chiar in mijlocul livingului aparu un nor de fum ceea ce pe mine si Konan ne sperie putin.Din acel nor de fum iesi Hidan ce era vizibil ranit insa fara sa aiba ceva pentru ca el este Moarte si este nemuritor,dar in brate il tinea pe Madara ca era grav ranit si nu arata deloc bine.Corpul lui era inert ceea ce iti dadea senzatia ca el este mort.
-Ce s-a intamplat?intreb eu alarmata sarind ca si arsa de pe canapea
-Cand mai aveam doar cativa kilometri pana in satul Ploii am dat peste un tip ce avea deja pergamentul si care pana la urma ne-a atacat spunand ca s-a plictisit si ca o sa ne omoare.Nu stiu cine era sau din ce clan facea parte,dar cert e ca avea o putere pe care nu am mai vazut-o pana acum
Ma apropii de Madara si il verific vazand ca inca mai este in viata,dar inima batandu-i foarte incet.
-Este inca in viata,dar trebuie tratat imediat daca nu moare
Hidan nu mai asteapta sa zic altceva si deja pleaca cu Madara spre o camera nu departe de living.Il urmez in liniste in aceea camera si observ ca acolo erau 2 paturi si tot felul de medicamente si ustensile medicale.Ma gandesc ca aceasta este camera in care vin cei raniti din misiuni.
-Crezi ca il poti vindeca?ma intreaba Hidan lasandu-l usor pe unul dintre paturi
-Nu iti pot garanta nimic,dar voi da tot ce pot ca sa il salvez.Acum te rog sa ma lasi singura ca sa imi pot face treaba in liniste
Fara sa mai zica ceva si constiincioz Hidan iesi din camera lasandu-ma pe mine sa imi fac treaba.Stiam ca orice tehnica normala as fi incercat nu ar fi mers pentru ca corpul lui era practic distrus si pe exterior si pe interior asa ca am hotarat sa imi folosesc puterile.Stiam ca este destul de periculos din mai multe puncte de vedere,dar nu puteam sa-l las sa moara fara macar sa fac ceva.
Mi-am pus mainile pe pieptul sau si am inceput sa ma concentrez rostind o incantatie veche.Auzisem de la multe persoane cum ca cei din clanul meu foloseau adesea magia pe care o detineau pentru a vindeca oameni si chiar animale,iar cei mai multi spuneau ca aceea magie avea o putere imensa de vindecare.Nu stiam daca aceasta incantatie pe care o invatasem acum mult timp avea sa mearga,dar merita sa incerc.
Cu fiecare cuvant rostit simteam cum puterea se ducea in mainile mele de acolo transmitandu-se in corpul lui Madara.Odata cu aceea putere imi fu luata si energia ceea ce ma facu sa devin din ce in ce mai slabita.
Dupa ce termin de rostit incantatia ma sprijin de perete.Ma uit la Madara si observ ca deschise incet ochii ceea ce ma bucura enorm.
-Cat ma bucur ca te revad,spun eu imbratisandu-l brusc pe Madara
Nu stiu ce ma apucase sa il imbratisez asa brusc pe Madara,dar poate este din cauza ca a fost aproape ca el sa moara si faptul ca a fost plecat timp de cateva zile.
-Si eu ma bucur sa te revad,dar cum am ajuns aici?intreaba Madara confuz
Ii dau usor drumul din imbratisare vazand ca deja ranile sale fura aproape in totalitate vindecate.
-Ei bine Hidan te-a adus aici,iar eu te-am vindecat
Acesta incerca sa se ridice insa fara vreun rezultat.Ma apropii de el si il ajut sa se ridice moment in care observ ca toti acei oameni care au zis ca magia aceeasta vindecatoare este uimitoare aveau dreptate.Nu imi vine sa cred cata putere inca nedescoperita am.

Ce avem noi aici? Un capitol excelent, draga mea, care mie mi-a plăcut la nebunie
Nu pot să cred ce le-a făcut Pain celorlalţi membrii Să-i pună la curăţenie
Eu îţi pot spune doar că aştept cu nerăbdare capitolul următor, aşa că pune-te pe tastat

Cap 6

Madara se ridica de patul acela acum avand forta dinnainte si cel mai probabil nemaidurandul acele rani.Ma indrept spre usa pentru a iesi din aceasta camera,dar chiar cand mai aveam doar cativa pasi pana sa ajung la usa mare din lemn de stejar simt cum totul din jurul meu incepe sa invarta si forta care imi mai ramasese se duse si ea.Datorita acestui lucru am fost pe aproape sa fac contact cu podeaua,dar chiar in momentul in care eram sa cad Madara m-a prins ajutandu-ma sa am echilibru.
-Ce s-a intamplat?ma intreaba acesta parand ingrijorat
-Mi-am folosit puterile de medic ninja ca sa te vindec si cum tu erai mai mult mort decat viu am folosit multa putere si chakra
Acesta nu ma zise nimic ci doar dadu din cap ganditor.Usa se deschise si in camera intra Hidan ce avea un zambet tamp pe fata.Stau cateva secunde si dupa imi dau seama ca Madara ma tinea intr-un fel in brate.Ma desprind de acesta simtind ca am ceva mai multa putere si ma duc in fata lui Hidan.
-Esti un mare t****t Hidan,ii spun eu banuind ceea ce gandea el,de altfel ceea ce sigur gandeau multi dintre mebrii acestei organizatii
Au mare noroc ca nu imi pot controla toate puterile in intregime si ca daca mi-as folosi puterea pe care acum o pot controla si-ar da seama de adevar pentru ca sunt momente ca asta in care imi vine sa ii omor pe toti.
Trec pe langa el si ies din camera indreptandu-ma spre living.Stiam ca o sa trezesc suspiciuni in randul celorlalti datorita faptului ca Madara care venise mai mult mort decat viu acum este sanatos si aproape nu mai are nimic.Sincera sa fiu nu imi pasa de asta mai ales stiind ca nu a murit cineva din cauza mea.Daca nu as fi facut nimic ca sa il salvez pe Madara as fi avut moartea lui constiinta toata viata.
Prinsa in gandurile mele nici nu imi dau seama ca ajunsesem in livingul ce acum se pare era plin de toti membrii.Acestia cum ma vad efectiv sar pe mine intrebandu-ma de starea lui Madara.Nu am crezut niciodata ca ei vor fi atat de ingrijorati de starea lui,dar presupun ca nu ii cunosc atat de bine pe cat credeam.
-Puteti sta linistiti cu totii.Madara este acum in afara oricarui pericol,iar ranile sale sunt aproape vindecate,le raspund eu reusind intr-un final sa ajung la canapea
Si cum nu se putea sa pot sta si eu sa ma relaxez macar 5 minute chiar inainte sa ma asez pe canapea vine Itachi sa ma trage fara sa imi zica ceva in bucatarie unde nu era nimeni.
-Sakura tu esti nebuna?Cum ai putut sa iti folosesti puterile stiind ca acum Madara cu siguranta si-a dat seama de adevar?incepe Itachi sa imi tina predica
Stiam foarte bine ca de asta m-a adus aici si stiam de prima data ca va afla si ca voi avea parte de o predica de toata frumusetea.Uneori am impresia ca seamana cu tata la ce autoritar este.
-Stiam foarte bine ce se va intampla cand am hotarat sa imi folosesc puterile.Daca nu faceam asta erau sanse foarte mari ca el sa moara si tu stii foarte bine asta,ii raspund vrand sa ies din bucatarie,dar acesta ma opreste tinandu-ma de brat
-Sakura nu cumva tu incepi sa te indragostesti de Madara?ma intreaba acesta in soapta
-Sti foarte bine ca asta nu e adevarat.L-am salvat doar pentru ca nu voiam sa am moartea lui pe constiinta si atat,ii raspund eu raspicat si imi desprind bratul din stransoarea sa plecand de acolo.
Nu imi vine sa cred ca Itachi s-a putut gandi la asa ceva!Este imposibil ca eu sa ma indragostesc de Madara si acum sincer vorbind chiar de el.

Naruto:
Soarele arzator isi revarsa razele pe fata mea obosita dupa antrenamentul zilnic.De cand Sakura a plecat am inceput sa ma antrenez din ce in ce mai mult pentru a deveni mai repede destul de puternic.Nu planuiesc sa plec in Akatsuki ci vreau sa ii aduc inapoi pe cei doi prieteni ai mei Sasuke si Sakura care au parasit satul acesta in cautare de putere.
Cu fiecare zi ce trece sunt din ce in ce mai aproape de a deveni destul de puternic incat sa pot pleca in cautarea camarazilor mei.Nu mi-am dorit niciodata sa devin ca Sasuke adica un tip morocanos,obsedat de antrenamente si care nu are prieteni,dar fara sa imi dau seama am devenit putin ca el.De cand am inceput aceste antrenamente speciale am inceput sa nu mai fiu ca si inainte asa de glumet si bine dispus tot timpul,inconjurat de prieteni mereu.Viata mea s-a schimbat radical de cand Sakura care imi este ca o sora a plecat din sat si pot spune ca de atunci singurii care mi-au fost aproape au fost Hinata,care a fpst mereu langa mine cand am avut nevoie,Neji,Ino,Shikamaru,Temari,Garra,Sai,TenTen.
Jiraya spune ca devin din ce in ce mai puternic pe zi ce trece ceea ce imi da o stare de spirit buna si ma face sa cred ca sunt din ce in ce mai aproape de ziua aceea pe care o astept cu nerabdare.De 3 ani tanjesc la zilele cand eu Sasuke si Sakura forman echipa 7,aceea echipa care nu era tocmai unita,dar care pentru mine era ca si familia pe care nu am avut-o niciodata.

Madara:
Stateam in living si imi priveam ranile ce erau intr-un mod miraculos aproape vindecate.Din cate am auzit de la baieti cand am fost adus eram intr-o stare atat de grava incat as fi putut muri in orice secunda.Stiam ca Sakura ma vindecase,dar nu imi pot inchipui ce a facut si mai ales cum de nu si-a folosit toata chakra pentru asta,ceea ce ar fi insemnat sa moara ea.Singura varianta care imi trece acum prin minte este ca ori Sakura este un jinchuuriki si de asta a avut atat de mult chakra ca sa me vindece ori ceea ce cred ca este imposibil face parte din clanul Shadows.Ambele variante sunt nule pentru ca in primul rand Sakura nu are cum sa fie un jinchuuriki,daca era as fi stiu si toata lumea stie ca nu mai este nici un membru in viata al clanului Shadows.Toti au fost omorati in aceea noapte de vara care a ramas imprimata in istorie timp de 19 ani,exact ziua in care s-a nascut si mostenitoarea clanului si dupa spusele batranilor din acest clan aceasta ar trebui sa fie cea mai puternica dintre toti si sa fie chiar stapana lumii.
Am petrecut cativa ani alaturi de acest clan si pot spune ca a fost unul foarte primitor si binevoitor cu oricine.Se stie foarte bine ca,clanurile Uchiha si Shadows nu au fost niciodata in relatii prea bune,iar atunci ei au stiut din ce clan provin si cu toate astea nu au avut nimic impotriva ca eu sa stau pentru cateva luni alaturi de ei.Am regretat enorm ca am plecat chiar cu cateva zile inainte ca acestia sa fie masacrati pentru ca daca as fi fost acolo as fi putut lupta pentru ei.
Imi amintesc acum cu nostalgie toate acele momente petrecute alaturi de prietenii pe care mi i-am facut acolo.Intotdeauna am crezut ca acestia sunt ranchiunosi si ca daca ne-ar intalni nu s-ar purta prea frumos cu noi,dar in acele luni ei s-au purtat cu mine ca si cum as fi fost din acelasi clan cu ei.Cu totii se purtau magnific unii cu altii si in special cu musafirii.Imi amintesc si acum de fetele din clanul Shadows care erau de o frumusete rar intalnita in lume.Imi amintesc ca intr-o zi din pura curiozitate am reusit sa o vad pe sotia conducatorului clanului despre care auzisem foarte multe laude.Auzisem ca este foarte frumoasa,dar cand am vazut-o am ramas efectiv fara cuvinte.Toate fetele din clan erau frumoase,dar aceasta le intrecea cu mult in frumusete si mai tarziu am descoperit ca pe cat de frumoasa pe atat de buna la suflet era.
Acum ca tot mi-am adus aminte de asta Sakura imi aduce aminte foarte mult de sotia conducatorului clanului ceea ce imi cam da de banuit.
Gandurile mele sunt insa intrerupte chiar de Sakura ce veni si ea in living spunandu-mi ca vrea sa ma intrebe ceva.Ii spun sa inceapa asteptand intrebarea acesteia.
-Imi poti spune ce s-a intamplat de ai ajuns in aceea stare?
-Ei bine imi amintesc ca un timp destul de ciudat ne-a atacat spunand ca l-am plictisit si ca o sa ne omoare
-Imi poti spune mai exact ceea ce iti amintesti ca s-a intamplat inainte sa lesini?ma intreaba aceasta
-Pai imi amintesc ca acel tip a facut niste semne supraomenesc de rapid,in asa fel incat nu puteai sa iti dai seama de nimic din ce face.Dupa asta un fel de fascicul de lumina a venit spre noi,iar dupa mi-am simtit corpul de o mie de ori mai greu.Ceva parca imi ardea pielea ca si cum ar fi un fel de foc si chiar inainte sa lesin am simtit o durere inimaginabila venita din interior.
-Nu se poate,spune Sakura cu privirea in gol vizibil uimita de ceva
-Ce s-a intamplat?o intreb eu ingrijorat
-Nimic,imi raspunde aceasta brusc revenindu-si
Acum serios ori am eu fata de prost ori ea chiar ma crede asa daca are impresia ca voi inghiti aceasta minciuna.Nu stiu ce a patit,dar cu siguranta are legatura cu trecutul ei de care nu prea am putut afla prea multe.

[b]
Super imi place vreu nextul cat mai repede este prea frumos imi place foarte mult.
daca se poate sa ma nunti si pe mine cand pi nextul.

Hai mai repede cu next-ul !!!! Ador ficurile tale, sunt smechere rau!!!

Cap 7.

Autor:
Trecutul Sakurei este invaluit in mister si orice ar face incercarea sa il descopere ar avea sortit esecul.Madara banuia ca acel tip care il atacase avea o legatura cu aceasta,dar nici una dintre banuielile sale nu vor fi prea aproape de adevar.
Acest nou personaj aparut in viata Sakurei nu a venit ca se descurce itele incurcate ale trecutului ci sa le incurce mai rau decat sunt.Chiar daca are o mare legatura cu trecutul acesteia,el nu vrea ca adevarul sa fie aflat si este in stare de orice ca totul sa fie asa cum vrea el.

Sakura:
Din prima clipa in care Madara a inceput sa imi povesteasca cu amanunte atacul care l-a lovit mi-am dat seama ca acela era unul specific clanului meu si chiar eu insami stiam sa-l folosesc.Am auzit totul despre aceasta tehnica si stiu sigur ca numai cineva din clanul Shadows are puterea necesara pentru a o face ceea ce inseamna ca acest tip poate fi ultimul supravietuitor din clanul meu.
Nu stiu ce planuieste el si mai ales de ce i-a atacat pe Madara si Hidan,dar din cate imi dau eu seama cu siguranta el nu este ca si restul.Tsunade mi-a povestit ca cei din clanul meu erau de o bunatate de neinchipuit si ca niciodata nu ar fi omorit pe cineva decat daca ar fi fost cu adevarat nevoiti.

Am fost nevoita sa ies foarte repede din camera pentru ca Madara sa nu isi dea seama ca ceva nu este inregula chiar daca am disimulat foarte bine ca nu am nimic.Nu ma indoiesc ca ar anumite banuieli,dar voi face tot posibilul ca acesta sa nu afle adevarul,nici el si nimeni altcineva din casa asta.
Cobor ingandurata in living care semana mai mult ca un desert la cat de pustiu era si ma asez pe canapea in speranta ca voi avea putina liniste macar acum.Si cum asta este inevitabil cand traiesti in casa cu niste baieti ce ar putea fi uneori foarte usor confundati ca scapati de la nebuni nu se putea ca galagia lor sa nu se mute iar in living.Asa cum era si de asteptat toti venira aici inclusiv Madara.
-Si ca tot mi-am adus aminte nu v-am intrebat ce s-a intamplat in aceea seara cand ati plecat toti 3 in sat,spune Hidan uitandu-se la mine,Madara si Itachi
-Chiar nu imi amintesc mai nimic din aceea seara.Cred ca este din cauza acelui atac,spune imediat Madara
-Dar eu imi amintesc perfect seara aceea in detaliu,raspunde Itachi avand un zambet malefic pe fata
-Nu,nu iti amintesti,ii spune Madara fortat
-O dar eu imi amintesc perfect totul.Nu pot spune ca au fost cine stie ce evenimente,dar cel mai tare a fost cand un barbat s-a oprit si i-a intrebat pe Madara si Sakura daca sunt impreuna
-Serios?intrebara socati si abtinandu-se in acelasi timp sa nu rada Deidara si Hidan
-Itachi te poti considera un om mort,ii spune ridicandu-ma de pe canapea
Hidan se apropie de mine impreuna evident cu Deidara.De la un timp am impresia ca astia doi sunt siamezi de nu se dezlipesc niciodata unul de altul si peste tot ii vezi impreuna.
-Crezi ca tu chiar ai putea sa ii faci ceva lui Itachi care este mult mai mare si puternic decat tine?El face parte dintr-un clan pe cand tu nu,imi spune Hidan extrem de enervant
-Si chiar crezi ca nu pot face asta?intreb eu iar in urmatorul moment Hidan zbura trecand prin 3 pereti
Stiam foarte bine ca nu trebuiam sa fac asta,dar deja eram destul de enervata de tot ceea ce spune si facea Hidan incat nu m-am mai putut abtine sa nu ii fac ceva.El este genul ala de persoana care te enerveaza la culme si pe care chiar nu ai putea sa nu iti doresti sa o bati sau sa omori.
Arunca o privire prin camera,mai exact la fetele persoanelor ce se aflau aici si vad ca absolut toti sunt uimiti si in acelasi timp socati.Cel mai probabil cu totii incearca sa isi gaseasca un raspuns rezonabil la intrebarea oare cum a facut asta?Imi si imaginez ce predica imi va tine dupa asta Itachi ca iar nu m-am stapanit si ca in ritmul asta in cateva zile toti vor sti adevarul.

Itachi:
Nu imi vine sa cred ca Sakura iar si-a folosit puterile pe unul dintre acesti inepti.Stiu foarte bine cat de enervant poate fi Hidan,dar nu trebuia sa reactioneze chiar asa si in plus tot nu inteleg de ce nu mi-a facut mie asta.Sincer sa fiu le-am zis baietilor acel incident pentru a ma razbuna si eu pentru baia nocturna pe care am facut-o atunci datorita lor chiar daca stiu ca s-ar putea ca de data asta sa patesc mai rau.Imi este putin teama pentru ceea ce este posibil sa patesc asta pentru ca eu insumi am fost unul dintre cei care au antrenato pe Sakura si ii stiu foarte bine puterile.
In momentul de fata imi fac mai mult griji pentru faptul ca ceilalti s-ar putea sa isi dea seama si sa banuiasca ceva.Ma gandesc mai mult la Madara care este singurul cu adevarat destept de aici mai ales ca am auzit ca a trait o perioada cu clanul Sakurei ceea ce inseamna ca este posibil sa isi dea seama.

Hidan veni si el intr-un sfarsit neavand insa nimic,ceea ce era si de asteptat dar de data asta fara a mai comenta ceva.Acesta este un lucru foarte ciudat pentru ca el comenta si in fata lui Madara si evident ca isi lua de fiecare data un pumn in cap.Imi amintesc ca mi-am luat si eu odata un pumn in cap de la Madara si m-a durut capul cateva zile bune.
-Nu credeam ca am sa zic asta,dar pentru o fata esti chiar un adversar letal.Se pare ca Madara a facut o alegere mai mult decat perfecta cand te-a adus in organizatie.
La faza asta am ramas efectiv cu gura cascata la figurat vorbind.Hidan intotdeauna avea ceva de comentat despre orice,iar acum i-a dat dreptate lui Madara si spune ca a facut o alegere buna.Ori innebunesc eu ori lucrurile incep sa se schimbe pe aici.

Ce bine ca ai adus nextul
Capitolul a fost extraordinar si chiar am ras in momentul in care Sakura l-a lovit pe Hidan :))
Eu astept nextul, draga mea! Spor la scris si la idei!

*Black Flame* -Ma bucur ca ti-a placut nextul.Mi-a venit in minte aceasta idee cu scopul de a pune un strop de amuzament in capitol si ma bucur ca a avut efect.Sper sa iti placa si acet capitol si meris pentru comentariu

Cap 8

Hinata:
Soarele arzator de vara imi incalzi pielea palida si rece amintindu-mi de zilele calduroase petrecute cu Sakura,Ino,Temari si Tenten stand relaxate la soare vrand sa ne bronzam.Intotdeauna am stiu ca Sakura putea obtine tot ce voia si datorita ei Tsunade ne dadea mereu voie sa lenevim la soare in loc sa plecam in vreo misiune in timp ce toti ceilalti isi faceau fara sa comenteze treaba.
Imi este foarte dor de zilele cand buna mea prietena era aici cu mine si de cand a plecat ea Naruto a inceput sa petreaca mai mult timp antrenandu-se ceea ce face imposibil ca eu sa il mai vad.De cand a plecat multe lucruri s-au schimbat in sat si nu totul tocmai in bine.Tsunade este mai tot timpul morocanoasa chiar mai mult decat de obicei,Naruto asa cum am mai zis se concentreaza pe antrenamente ignorand orice altceva din jurul lui,Kakashi citesc vesnica lui carte acum insa fiind parca mai captivat si nedandu-ne importanta,iar relatia cu restul fetelor s-a racit treptat din diverse motive eu ajungand sa fiu atat de singura incat sa incep sa am deja ganduri sa ma duc dupa Sakura.Stiu ca este un lucru prostesc si din fericire de fiecare data am reusit cu brio sa trec peste aceste ganduri ce nu isi au locul in mintea mea si sa ma ocup cu altceva.

Sakura:
Se apropia ora pranzului si cum nu aveam ce face intru in bucatarie vazandu-l pe Deidara ce probabil incerca sa faca ceva de mancare.Inca nu stiu care cum face mancare aici in organizatie,dar presupun ca fac pe rand.Hmmm daca este asa chiar as vrea sa il vad pe Madara gatind.Cred ca ar fi ceva cu adevarat unic si de dat in ziar!
Bucataria ce pana acum fusese de o curatenie impecabila acum era mai ceva ca o cocina si nu exagerez deloc.Nu stiu cum poate cineva sa faca atat de multa mizerie in timp ce incearca sa gateasca.Peretii erau deja plini de oua lafel fiind si podeaua ce devenise saraca destul de alunecoasa pe ea gasindu-se si niste faina.Masa era plina de tot felul de vase murdare si peste tot era dezordine atat de mare incat ai fi zis ca a venit cutremurul.
-Deidara iesi afara din bucatarie!Acum!mai ca ii ordon eu lui Deidara
-Dar de ce?intreba acesta apropiindu-se de iesire
-Pentru ca deja ai facut un dezastru aici si ma voi ocupa eu de masa,ii raspund zambind fals
Acesta se multumi sa dea din cap in semn de da si sa plece grabit cel mai probabil nevrand sa ma razgandesc si sa il pun sa ma ajute.O sa am ceva de munca,dar sper sa termin pana la ora pranzului.

~Dupa cateva minute bune~
Ma trantesc obosita pe un scaun fiind deja extenuata dupa ce am facut curatenie si am pregatit pranzul amandoua in acelasi timp.Mai mult m-a obosit curatenia pentru ca era un dezastru total si nici nu imi dau seama cum de a putut realiza asa ceva.Cum era deja ora 12 si pranzul era gata ma hotarasc sa plec sa ii chem pe baieti la masa,dar spre norocul meu venisera toti chiar inainte sa ma ridic de pe scaun.
-Deidara cumva tu ai pregatit pranzul asta care miroase asa de bine?intreba curios Sasori cand il vazu pe Deidara venind in urma lor binedispus
-Chiar daca as vrea sa ma laud si sa spun ca da,defapt este meritul Sakurei.Asta si curatenia din bucatarie pentru ca eu facusem o mizerie aici de nici nu va inchipuiati,raspunse blondinul zambind
Baietii fara a mai zice ceva se asezara cu totii la masa fiind cel mai probabil flamanzi.Ma ridic de pe scaunul meu si le servesc fiecaruia mancarea asteptand sa aud parerea lor.Stiam sa gatesc foarte bine datorita faptului ca mama si tata plecau des in misiuni de lunga durata si eu ramanand singura casa trebuia sa imi pregatesc singura mancarea.
-Tu nu mananci?ma intreba brusc Itachi facandu-ma sa tresar usor
-Eu am mancat ceva mai devreme si nu imi este foame,ii raspund zambind
-Unde ai invatat sa faci mancarea asta atat de buna?ma intreba Deidara cu gura plina mai neintelegand nimic din ce spunea
-Mama m-a invatat tot ce stiu in materie de gatit,iar aceasta este o mancare speciala a carei retete o stie numai familia mea.Mama imi spunea ca aceasta reteta a fost transmisa de generatii in familia noastra
Blondinul dadu afirmativ din cap continuand sa manance multumit,iar eu ma retrag in camera mea lasandu-i sa manance in liniste.Nu voiam sa ii deranjez cu prezenta mea atata timp cat nu faceam altceva decat sa stau si in plus consider ca inca nu au capatat atat de multa incredere in mine incat sa vorbeasca despre anumite chestii ce tin de organizatie de fata cu mine.

Ajunsa in camera mea ma trantesc plictisita pe pat uitandu-ma pe tavan.Intind mana spre noptiera si gasesc acolo o carte pe care din cate imi amintesc am inceput-o acum cateva zile.O i-au in mana deschizand-o chiar la pagina la care ramasem datorita semnului pus.Dintotdeauna mi-a placut sa citesc si de multe ori citeam din plictiseala sau poate pentru ca eu chiar imi doream sa citesc o carte.
Povestea ce infatisa viata unei femei ci dintr-o fata saraca,fara parinti si fara un acoperis deasupra capului a devenit un asasin platit,unul dintre cei mai buni si cei mai platiti a reusit sa ma capteze atat de tare incat sa nu mai las cartea din mana.Ma intrebam infricosata daca aveam sa ajung si eu asa intr-o zi,sa omor oameni doar pentru ca am fost platita sa fac asta.Gandurile imi sunt insa intrerupte de un ciocanit in usa.Las cartea pe pat si ma ridic energic din pat ajungand foarte repede la usa si deschizand-o afland cu surprindere ce persoana care ciocanise era Madara.Il poftesc in camera crezand ca acesta are ceva important sa imi spuna,motiv pentru care cel mai probabil a venit personal pana aici.
Ma asteptam sa imi zica motivul pentru care se afla aici,dar el spre surprinderea mea se apropie periculos de mult de mine.Uimirea mi se putea citi pe chip,iar in mintea mea era o avalansa de intrebari si de ganduri pline de nesiguranta si teama.Ii stiu foarte bine reputatia lui Madara si chiar daca in perioada de cand sunt aici s-a purtat mai mult decat dragut cu mine neavand nici un pic din comportamentul pe care eu am crezut ca o sa il aiba eu tot nu pot avea incredere in el.
-Semeni foarte bine cu mama ta Sakura,imi spune acesta mangaindu-mi fin un obraz
Bun deci ori am innebunit eu ori visez!Nu se poate ca Madara in primul rand sa o stie pe mama mea si in al doilea rand si cel mai important el sa poarte atat de frumos si tandru cu mine si acum serios chiar cu mine.Deci cum am mai zis ori visez ori cineva s-a transformat in Madara si vrea sa imi faca o farsa.
-De unde o sti tu pe mama?reusesc eu sa intreb fiind inca uimita de cele intamplate
Stiam foarte bine ca el nu avea de unde sa o stie pe mama pentru ca noi ne-am stabilit in Konoha sub un alt nume de familie cu mult dupa ce el plecase si chiar daca stiu ca a locuit un timp cu clanul meu nu are de unde sa stie cine este mama mea si este prea putin probabil sa o fi cunoscut-o.
-Cu mine nu trebuie sa te mai prefaci.Stiu deja cine esti cu adevarat si cine sunt parintii tai.Trebuie sa recunosc ca mi-a luat ceva sa imi dau seama,dar azi pur si simplu mi-am adus aminte de ziua in care am vazut-o pe mama ta cea care era vestita pentru frumusetea sa.Recunosc ca acele zvonuri nu erau nici pe departe la inaltimea frumusetii si bunatatii ei si din vad semeni foarte mult cu ea,imi raspunde Madara avand un zambet melancolic pe chip
-Si acum ce urmeaza?Sa imi folosesti puterile in scopurile tale malefice?Sa ma duc in toate misiunile periculoase si sa iti fac rost de tot ce vrei cu ajutorul puterilor mele atat de mari sau sa devin pur si simplu arma ta impotriva tuturor celor care iti stau in calea scopului tau de a cuceri lumea?intreb eu plina de curaj si nervoasa
Stiam prea bine ca acum ca aflase de adevar avea doar sa ma foloseasca ca pe un obiect de fiecare data cand trebuia sa obtina ceva ce il va ajuta in scopul sau malefic ceea ce ma facea sa devin din ce in ce mai nervoasa.
-Daca as afli aflat din prima zi in care ai venit aici poti sa fi sigura ca asta as fi facut.Nu stiu ce s-a schimbat,dar acum nu mai am aceea dorinta arzatoare de a cuceri lumea.Este adevarat ca auzisem foarte multe vorbe despre puterea ta extraordinara fiind comparata cu Itachi ce a fost un geniu de mic si ca asta a fost principalul motiv pentru care te-am recrutat in organizatie,dar dupa ce te-am cunoscut mai bine si am petrecut timp impreuna ceva s-a schimbat pentru mine.Acum dupa foarte multi ani simt aceea dragoste pentru un prieten,iar tu intr-un mod miraculos ai reusit asta.
Ascultam cu atentie vorbele sale acestea mai mult uimindu-ma.Nu credeam ca eu am reusit asta si pentru cateva momente chiar am crezut ca el in tot acest timp se prefacuse dragut si de treaba doar pentru a-mi capta mie increderea.
Usa se deschise cu un zgomot prelung semn ca cineva o deschise.In acel moment gandul ca noi eram mult prea apropiati pentru niste simpli prieteni imi strabatu mintea facandu-ma sa ma rog ceea ce nu fac prea des ca persoana care a deschis usa sa nu fie Hidan,Deidara sau Sasori.

Hey, acum am descoperit și eu ficul tău! Este foarte frumos, descrii minunat. Te sfătuiesc câteva lucruri:
- După fiecare virgulă sau punct lasă un space, m-am chinuit puțin să citesc...
- Desparte text-ul pe paragrafe

În rest, debiaștept next-ul și sper să mă anunți si pe mine când îl pui

Iar suspans....Vrei sa ma omori?!? Foarte frumos capitolul! Sincer pe mine m-a uimit ce i-a zis Madara Sakurei, si sper mai repede sa se indragosteasca unul de celalalt! Sunt facuti unul pt celalalt! Succes in continuare si sa ma anunti si pe mine daca ai putea cand pui next-ul, te rog! Deaba astept sa vad ce se mai intampla. Te pup PaPa :-H:

Noh, si acum suspans Mereu ma lasi in ceata
Deci captolul a fost bestial si chiar am ramas uimita de gesturile pe care le-a facut Madara. Sunt curioasa... Oare cine va intra in camera si ii va vedea atat de apropiati pe Sakura si Madara?
Astept nextul! ^^ Spor la scris si la idei!

Charlotte Sarkandy-Am tinut cont de sfaturile tale mai ales de primul si sper ca de data asta sa poti citi mai usor nextul.

kidutz_pitiik99-Cu siguranta ca nu vreau sa mori, dar vreau doar sa te las putin curioasa. Mie una nu prea imi plac ficurile in care personajele se vad si gata se si indragostesc ci imi place sa mai dureze ceva, dar deja o sa inceapa sa se vada anumite atractii unul fata de celalalt

*Black Flame*-Stiu ca nu va prea place suspansul, dar nu pot abtine sa nu il pun din cand in cand. Vei mai vedea astfel de gesturi din partea lui Madara, dar nu in acest capitol ci in viitorul. Oricat de mult as vrea sa iti dau macar un indiciu te las sa citesti si sa descoperi singura

Cap 9

Sakura:
Cum sunt o persoana al naibi de ghinionista in usa se aflau chiar cei trei crai de la rasarit si ma exact Hidan, Sasori si Deidara. Stiam deja ce ma asteapta pe mine si pe nervii mei din ce in ce mai fragili. Nici cand eram in Konoha si ma enerva Naruto nu am fost atat de exasperata incat sa imi doresc din tot sufletul sa imi folosesesc puterile pe cineva.
-Aha deci se pare ca Hidan avea dreptate. Ori suntem noi nebuni ori voi chiar sunteti impreuna si nu vrei sa spuneti la nimeni, spune avand un zambet tamp pe fata Deidara

-Eu cand spuneam nu ma credea nimeni, dar acum vedeti si voi, spune si Hidan mandru
-Si eu care nu credeam cand spuneai. Se pare ca Sakura nu e chiar asa de inocenta pe cat pare, spune si Sasori
Deja ma saturasem pana peste cap de comentariile lor insipide. Daca ei cred ca eu nu sunt atat de inocenta pe cat par ei bine o sa le arat ca au dreptate, dar nici nu isi imagineaza ei cum sunt eu cu adevarat. Ma indepartez de Madara si ma duc in fata lor teleportandu-ne pe toti in livind unde se pare ca erau si toti ceilalti. Eram foarte hotarata sa afle toti de secretul meu chiar daca asta insemna sa trebuiasca sa plec de aici.
-Hidan ai auzit cumva de clanul Shadows? il intreb eu serioasa ducandu-ma in fata sa

Auzind asta incepu sa tremure usor, dar imi raspunde ca da. Ma asteptam la asta pentru ca auzisem de niste zvonuri cum ca, clanul meu descoperisera o anume tehnica prin care sa ii omoare pe cei ca Hidan.
-Si de ce tremuri asa? intreb eu curioasa prefacandu-ma uimita
-Pentru ca cei din clanul acela sunt foarte puternici si de temut. Am auzit chiar ca ar fi fost cei mai puternici din toata lumea si ca daca s-ar fi unit ar fi putut foarte usor sa conduca lumea si in plus se mai auzea ca au o tehnica de ai omori pe cei ca mine. Una e sa intalnesti un membru al clanului Shadows furios pe tine si alta e sa o intalnesti pe mostenitoarea suprema a clanului ce are puteri mult mai mari decat oricine din clanul ei

-Ei bine cred ca ar trebui sa tremuri mai tare de atat pentru ca o ai chiar in fata ta pe mostenitoarea suprema a clanului Shadows, ii spun eu fiind foarte serioasa
-Asta este imposibil! Toti din acel clan au murit si in plus ar trebui sa ai semnul ce ce demonstreaza asta, raspunde Hidan sceptic
-Adica asta? intreb eu dandu-mi bluza mai in jos de pe umarul stang lasand la iveala un semn din nastere in forma de fulger
-Asta este imposibil, spune Hidan fiind vizibil uimit si avand ochii mari
Auzind asta Madara ce se afla in spatele meu veni si el privind semnul de pe umarul meu. In doar cateva secunde vad ca ramane si el la fel ca si Hidan.
-Exact si acum ca a-ti aflat toti despre asta nu vreau sa mai aud nici un fel de vorba cum ca eu si Madara am fi impreuna, mai spun eu dupa care ma indrept spre iesire vrand sa plec undeva unde sa imi pun ordine in ganduri

Hidan:
Am auzit foarte multe despre clanul Shadows si este si era unul foarte temut de toate clanurile din lumea asta. Unele zvonuri spuneau ca ei si-ar fi vandut sufletul si de aceea aveau puterea aceea atat de mare, unii ca sunt atat de inzestrati de natura incat daca hotarasc sa se razvrateasca asupra omenirii o pot distruge. Dintre toate zvonurile care au existat insa cele despre mostenitoarea absolita a clanului erau cele care te infricosau cel mai tare prin simplul mod prin care erau descrise puterile sale de inimaginat.
Doar sa iti imaginezi ca exista un clan care are foarte multe tehnici puternici si pe care doar ei le pot face, au magie pura pe care o pot folosi pentru vraji si orice doresc ei si mai sunt si maestrii in potiuni de tot felul si iti trec fiori pe sira spinarii la gandul ca ai putea sa te intalnesti cu unul dintre ei si fara sa iti dai seama sa il calci pe nervi ajungand dupa cel mai probabil sub pamant. Se spune adesea ca mostenitoarea suprema a clanului are toata aceste puteri, dar de doua ori mai mari decat orice alt membru obisnuit al clanului si se mai spune ca doar o data la o suta de ani se naste o astfel de mostenitoare.

Deja ma cuprinde un fior cand ma gandesc ca in tot acest timp fara sa imi dau seama am ras si am facut glume pe seama cuiva a carui putere m-ar putea chiar omori, pe mine cel care nu ma poate omori nimic, doar teoretic vorbind.
Imi este deja mult prea frica sincer sa mai spun ceva si cred ca primul lucru pe care il voi face cand se va intoarc Sakura este sa imi cer scuze pentru ca sunt inca mult prea tanar pentru a muri.
In adancul sufletului meu stiam mult prea bine ca gura mea proasta si mintea mea care de multe dati ma cam lasa balta ma vor baga in belele,dar niciodata nu mi-am imaginat asa ceva. Sper doar ca atunci cand se va intoarce sa nu mai fie nervoasa, altfel voi ajunge iar sa trec prin cativa pereti daca nu chiar mai rau.

Itachi:
Deci fata asta ori este nebuna ori a innebunit in timp. Nu stiu cum de a putut ea sa le spuna tuturor adevarul! Una este sa isi foloseasca puterile in asa fel incat ei sa nu isi dea seama la cat de p****i sunt toti de aici, in afara de cativa pe cale de disparitie si acestia insa, dar nu inteleg de ce a facut asta.
Intr-o zi fata asta o sa ma innebuneasca la cate tampenii face fara macar sa se gandeasca mai bine inainte. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost daca trebuia sa am grija si de Sasuke sa nu intre si el in vreo problema. Cred ca as fi ajuns de urgenta la spitalul 9. Partea buna in asta ar fi fost ca poate gaseam si eu o asistenta draguta pe acolo si poate iesea ceva.
Imi arunc privirea in jur si vad fetele uimite ale colegilor si prietenilor mei inclusiv ceea a lui Madara care dupa parerea mea este cel mai indreptatit sa fie asa. El fata de noi a stat cateva luni cu clanul Sakurei, iar aflarea vestii ca rozalia este mostenitoarea absoluta a clanului Shadows este si normal sa il socheze mai ales ca el nici nu si-a dat seama. Imi amintesc foarte bine si acum ca atunci cand am aflat eu am crezut ca este doar o gluma.

~Flashback~
Vantul tomnatic adia usor desprinzand frunzele cele mai fragile de pe crengile pomilor. Cateva frunze ruginii purtate de vant zburara lin prin fata mea facand acesta un peisaj placut vederii pana cand una dintre acele frunze se abatu de la drumul sau si poposi chiar pe fata mea. Apuc cu grija frunza ce se asezase chiar pe ochii mei si o las prada vantului necrutator ce o poarta spre alte locuri.
Privesc pentru ultima data satul ce era inca viu in amintirile mele. Acele amintiri de care am incercat in zadar sa scap au revenit acum mai inversunate ca niciodata navalind una dupa alta si amintindu-mi de vremuri vechi demult apuse. Imi scutur usor capul in speranta ca acele amintiri, unele dintre ele destul de dureroase vor disparea si dispar din locul unde eram aparand chiar in biroul lui Tsunade.
-Am venit! Deci pentru ce m-ai chemat tocmai pana aici? intreb eu direct vazand-o pe Tsunade ce statea la vesnicul ei birou plin de hartii
-Te-am chemat pana aici pentru ceva foarte important, chiar mai important decat ti-ai imaginat, imi raspunde aceasta semnand niste hartii
-Si ce e chiar asa de important, sa te vad pe tine cum semnezi niste hartii? intreb eu sarcastic
-Nici pe departe! Sunt sigura ca ai auzit de clanul Shadows si de maretia lui, imi raspunde aceasta punand aceea hartie deoparte
-Am auzit cateva zvonuri si cred ca am citit cate ceva despre acest clan la biblioteca acum multi ani. Stiu ca mai imi ziceau prietenii mei ca cei din acest clan sunt de temut pentru puterea lor, dar eu nu am intalnit pe nimeni din acest clan
-Nu ai cum sa intalnesti un membru al clanului Shadows pentru ca au murit cu totii acum 13 ani, toti in afara de unul singur si anume mostenitoarea suprema a clanului
-Si cine este aceasta? intreb eu brusc interesat si curios
-Chiar daca nu o sa iti vina sa crezi este insasi Sakura Haruno, imi raspunde aceasta foarte serioasa
Auzind asta incepusem sa ma indoiesc de tot ceea ce imi spusese pana acum stiind prea bine ca Sakura era printre cei mai slabi ninja si nu putea ca ea sa fie mostenitoarea absoluta a clanului Shadows, numit cel mai puternic si de temut clan. Nu pot spune ca l-am spionat pe Sasuke, dar Madara a facut asta in tot acest timp si mai mereu auzeam cum Deidara sau Sasori ii raportau mereu. Il urmarea cel mai adesea la antrenamente sau lupte si din cate am auzit si eu Sakura era mai degraba frumoasa si inteligenta decat puternica in lupta in asa fel incat sa iasa invingatoare. Din cate am auzit as putea spune chiar ca ar putea muri intr-o lupta mai serioasa in care ar fi doar ea neajutata de nimeni.
-Asta este imposibil! Sakura este printre cei mai slabi ninja ai satului, imi exprimeu gandurile cu voce tare
-Stiu ca pare imposibil, dar tu nu ai fost informat de activitatea Sakurei din ultimele saptamani, saptamani in care a lipsit de la antrenamente si nu a fost in nici o misiune. Tot de atunci si-a descoperit ea adevaratele ei puteri asa ca am fost nevoita sa nu o mai las sa se antreneze cu colegii sai de echipa pentru ca acestia sa nu devina suspiciosi in legatura cu noile puteri si nu am mai lasato in nici o misiune pentru a nu-si folosi puterile in cazuri extreme, moment in care ar fi in pericol ceilalti afland adevarul. Eu si Kakashi deja am invatato tot ceea ce stim, iar acum avem nevoie de ajutorul tau pentru a o antrena si a o ajuta sa isi descopere toate puterile
-Si de ce tocmai eu? Adica fac parte din Akatsuki si as putea oricand sa ma duc la Madara sa ii povestesc tot ce am aflat acum si stim prea bine ce ar face Madara in situatia asta
-Sa fim seriosi Itachi, stiu deja ca tu nu esti asa si ca tot ce ai facut a fost pentru binele acestui sat. Daca inca il mai iubesti si il consideri casa ta atunci accepta
Am stat cateva secunde pe ganduri, dar parca orice gand de a refuza plecase undeva in vacanta si ma parasise. Nu stiu ce se intamplase cu mine chiar acum, dar fara a ma mai gandi la altceva am acceptat.

~EndFlashback~

Si asa a inceput toata aceasta poveste si cel mai important asa ne-am cunoscut eu si Sakura. La inceput trebuie sa recunosc ca am fost foarte dur cu antrenamentele, dar pe parcurs am inceput sa o cunosc pe Sakura si sa ma imprietenesc si am inceput pana la urma sa fiu din ce in ce mai bland. Totusi nu a fost nici un fel de pierdere pentru ca si asa rozalia nu pierdea nici o ocazie pentru a se antrena si antrenamentele erau parca tot asa de dure ca si la inceput. In tot acest timp am descoperito pe adevarata Sakura ce era bine ascunsa de toti si care s-a schimbat putin cate putin pe parcurs, dar care a ramas aceeasi.
Imi arunc iar ochii prin camera si observ ca de data asta din incapere lipsea chiar Madara. In cazul asta era ori in biroul sau ori plecase deja dupa Sakura. Nicinu stiu daca sa stau linistit la gandul ca Madara este cu Sakura si ca o va salva in cazul in care se baga in probleme iar sau sa imi fac griji pentru ca va incepe cel de-al 3- lea razboi mondial. La cum o stiu pe Sakura si la ce temperament are inclin mai mult spre a doua varianta ceea ce inseamna ca trebuie sa imi gasesc un loc sigur ca sa nu devin si eu victima colaterala.

Uhu, inca un next
Deci, nu pot sa cred ca Sakura si-a dezvaluti adevarata "identitate"
Cel mai mult m-a impresionat felul in care a reactionat Hidan.
Oricum, a fost un capitol superb si chiar mi-ai inseninat ziua
Astept nextul! Spor la scris si la idei!

Ei bine este un capitol genialla fel ca toate celelalte ale acestui fic. Am cateva intrebari pentru personaje:

Pentru Madara:
1. Acum ca sti adevarul despre Sakura o vei folosi ca pe o unealta?
2. De ce esti mai deschis cu Sakura?
3. Cum te-ai simtit atunci cand Deidara, Hidan si Sasori au intrat peste voi in camera?
4. Daca Sakura te-ar saruta ce ai face?

Pentru Sakura:
1. Daca Madara te-ar saruta cum ai reactiona?
2. Cum te-ai simtit cand Deidara, Hidan si Sasori spuneau ca tu si Madara sunteti impreuna?
3. Daca Madara te-ar folosi doar ca pe o arma, cum te-ai simti?

Multumesc ca m-ai anuntat ca ai pus acest capitol si sper sa ma anunti si la urmatorul! Succes in continuare! Te pup Papa :-h

*Black Flame* -Acum ca Sakura a dezvaluit tot vei vedea ca se vor schimba multe lucruri in casa aia.

kidutz_pitiik99 -Ma bucur ca iti place si acest next

Pentru Madara:
1. Acum ca sti adevarul despre Sakura o vei folosi ca pe o unealta?
Chiar daca nu mai am aceeasi dorinta arzatoare de a-mi duce planul malefic la bun sfarsit nu inseamna ca m-am schimbat complet si acum mai mult decat oricand am motive si o voi face.

2. De ce esti mai deschis cu Sakura?
Sakura imi aduce aminte de un bun prieten in care aveam foarte mare incredere si de asta sunt atat de deschis fata de ea, dar in viitor planuiesc sa devin la fel de indiferent si sa nu mai imi arat sentimentele fata de ea.

3. Cum te-ai simtit atunci cand Deidara, Hidan si Sasori au intrat peste voi in camera?
Intr-un fel nasol pentru ca ar fi trebuit sa dau explicatii chiar daca nu le-ar fi primit si sincer in momentul ala mi-as fi dorit sa le tai capetele pentru ca ne-au intrerupt discutia

4. Daca Sakura te-ar saruta ce ai face?
In primul rand nu cred ca ar face asta vreodata, dar daca asta s-ar intampla poate si doar poate i-as raspunde la sarut

Pentru Sakura:
1. Daca Madara te-ar saruta cum ai reactiona?
Prima data as fi uimita, dar dupa ce mi-as reveni din acel soc i-as da o palma

2. Cum te-ai simtit cand Deidara, Hidan si Sasori spuneau ca tu si Madara sunteti impreuna?
Ca de fiecare data cand ii vad am simtit o furie inexplicabila si imi venea sa ii torturez pana mor pentru toate mistourile lor de pana atunci

3. Daca Madara te-ar folosi doar ca pe o arma, cum te-ai simti?
M-as simti folosita si as incepe sa il urasc. Am inceput sa am putin incredere in el si daca mi-ar demonstra ca nu mai exista nici macar o mica parte de bine in el si ca doar s-a prefacut as fi chiar in stare sa lupt impotriva lui

Gata si daca mai ai si alte intrebari le poti pune fara nici o problema


Cap 10

Madara:
Chiar daca aflasem dinaintea baietilor despre adevarata identitate a Sakurei inca eram uimit fara sa simulez prea mult. Recunosc ca nu am fost chiar asa de uimit precum paream acum, dar trebuia sa simulez si eu putin in fata lor ca sa para ca pana acum nu stiam nimic. Chiar daca m-am purtat asa de netipic mie si am fost ceva mai deschis fata de Sakura asta nu inseamna ca nu sunt acelasi Madara care lasa la iveala pentru nimeni adevaratele mele sentimente.

Nu o stiu asa de bine ca si Itachi pe Sakura, dar din cate am vazut in zilele de cand este aici sunt sigur ca la cat de nervoasa parea sigur va face ceva in asa fel incat pana la urma va intra in belele.
Ma uit in jurul meu si cum prind momentul in care nimeni nu era atent la mine sau la ce fac eu ies imediat din camera plecand in cautarea Sakurei. Sincer chiar nu aveam nici un chef de intrebarile si presupunerile lor cand le-as fi spus ca o sa plec sau cand pur si simplu as fi plecat sub privirile lor.

Sakura:
Nu stiu cat am mers in aceste cateva minute de cand am plecat sau cat de departe de casa sunt, dar un lucru este cert si acesta este ca ma aflu undeva unde peisajul este de o frumusete uimitoare. Nu cunosc absolut deloc acest loc, dar am reusit si ajung undeva unde copacii de toate felurile se oglindesc la raul peste care trece semet un pod. Fiind tentata m-am dupa pe acel pod privind apa linistita. Nu am ganduri sa ma omor daca asta lasa impresia dorinta mea de a sta pe pod si a privi raul ci pur si simplu vreau un moment de liniste in care sa fiu doar eu si gandurile mele deja destul incurcate. a asez pe marginea podului cu picioarele atarnand deasupra raului.

Dupa doar cateva minute de liniste aud cativa pasi in spatele meu care se opresc brusc la doar un metru de mine. Stiind ca nu avea sa fie altcineva in afara de Itachi nu imi faceam nici un fel de grija.
-Itachi chiar nu am chef de predicile tale interminabile. Chiar ma saturasem pana peste cap sa ma prefac in fiecare zi si sa tac neputand spune nimic ci mai ales sa imi folosesc puterile pe acei i****i. Tu nu ai de unde sa stii cum este pentru ca nu ai fost nevoit niciodata sa iti ascunzi adevarata identitate si apartenenta ta cu clanul Uchiha si nu ai fost nevoit sa inghiti toate bataile de joc ale lui Hidan, Deidara si Sasori fara sa le poti spune ceva mai de dulce.

Mi se parea foarte ciudat ca nu spunea absolut nimic ceea ce este total anormal pentru el ceea ce ma facu sa ma indoiesc de faptul ca in spatele meu era chiar Itachi ci poate altcineva. Ma intorc usor cu speranta ca eu sa nu am dreptate, dar din nefericire in spatele meu nu se afla Itachi ci altcineva din clanul Uchiha si mai exact Madara.

Nu imi vine sa cred ca am fost atat de p*****a incat sa nu ma uit cine este in spatele meu si ca involuntar i-am spus lui Madara tot ce am eu pe suflet si ce gandesc. Bine macar ca totusi nu i-am zis mai mult de atat si anume chestii mult mai importante si care i le-as spune numai si numai lui Itachi.
Madara se aseza langa mine privindu-ma insa fara aceea privire de gheata pe care o are de obicei cand vorbeste cu unul dintre baieti. Nu vreau sa ma gandesc ca asta este datorita a ceea ce am spus eu acum pentru ca eu toata viata mea am urat cand cineva facea ceva pentru mine doar din mila sau ma privea cu o mila foarte mare.

-Sti Sakura imi amintesti foarte bine de un vechi si bun prieten pe care l-am avut atunci cand am trait cu clanul tau. Si el era la fel de temperamental si vulcanic ca si tine si mai ales la fel de incapatant. Imi amintesc ca au fost multe datile in care el m-a salvat in misiuni in care venea doar asa de distractie pe motiv ca se plictisea, imi spune acesta parand foarte melancolic
-Madara tu i-ai cunoscut pe mama si tata? intreb eu brusc
-Da i-am cunoscut pe amandoi si pot spune ca tu semeni foarte mult cu ei, cel mai mult semeni cu mama ta. Imi amintesc ca era o femeie foarte frumoasa si la cat de frumoasa era pe exterior asa era si in interior.

-Imi poti spune cum aratau cei din clanul meu? Am auzit atat de multe lucruri despre ei incat chiar nu stiu ce sa mai cred
-Ei bine cele mai multe zvonuri care se aud despre bunatatea lor sunt total adevarate. Ei aveau o proprietate specifica lor, mai ales femeile si aceasta este faptul ca fiecare femeie avea culoarea parului diferita. Una avea parul roz, alta rosu, o alta femeie verde, alta mov si tot asa. Erau niste culori ciudate ale parului, iar toi barbatii aveau ochii verzi, exact ca ai tai, acest verde ca de smarald unic in lume.
Il ascultam fascinata cum povestea despre clanul meu. Nu am intalnit niciodata pe cineva din clanul meu si nici macar poze nu am vazut asa ca curiozitatea mocnea in continuu in interiorul meu. Aveam foarte multe intrebari sa ii pun, dar timpul probabil nu ne-ar fi ajuns ca sa imi raspunda la toate.
-Ai putea sa imi povesteti una din intamplarile pe care le-ai avut cu acel prieten al tau? in intreb eu vazandu-l putin ganditor

Madara:
O gasisem destul de repede pe Sakura ceea ce ma mira putin avand in vedere ca a plecat destul de departe de casa. Stiu ca nu facea parte din planul meu sa vorbesc cu ea si sa ii dau atat de multe detalii despre clanul sau, dar parca aceea parte din mine care inca a mai ramas buna nu poate ramane indiferenta la nevoia ei de a afla acest detalii. Eu unul mi-am cunoscut parintii si familia, dar ea nu a avut acest privilegiu.

-Ai putea sa imi povesteti una din intamplarile pe care le-ai avut cu acel prieten al tau?
Intrebarea asta pur si simplu ma pusese putin pe ganduri, dar am acceptat fara sa ma mai gandesc daca este bine sau nu. Am stat putin pe ganduri pentru a-mi aminti multele intamplari. Amintindu-mi toate acele periperii incep sa ii povestesc

~Flashback~
Era o zi calduroasa de vara si in mai putin de o ora urma sa plec iarasi intr-o alta misiune si cum mai era ceva pana sa plec ma hotarasem sa ma plimb putin prin sat. Eram aici deja de doua luni si ma obisnuisem cu imbracamintea lor ciudata si cu acele culori ce prima data m-au facut sa cred ca visez.

In drumul meu prin sat il intalnesc pe nimeni altul decat pe bunul si zapacitul meu prieten Hiro. Era ca de obicei impreuna cu cativa dintre prietenii sai razand si glumind. Cand ma vede isi i-a la revedere de la baieti si vine spre mine bine dispus.
-Deci Madara azi in ce misiune mai plecam? ma intreaba acesta zambind
-Defapt azi nu o sa mai plecam in nici o misiune ci o sa plec singur. Data trecuta cand am plecat intr-o astfel de misiune a trebuit sa venim mai devreme cu doua zile pentru ca era sa distrugi un sat intreg

-Dar satenii aia chiar si-au cautato cu lumanarea. Sti bine ca eu tac cand cineva ma jigneste, dar pana la urma rabufnesc si nu iese bine si in plus i-am avertizat de asta. Este numai si numai vina lor asa ca nu mai da vina pe mine
-Oricum ar fi nu te i-au si in misiunea asta. Nu vreau ca de data asta eu sa fiu la un pas de moarte din cauza ca tu esti mult prea vulcanic
-Bine atunci nu o sa vin in aceasta misiune care banuiesc ca este fooooarte plictisioare, spune acesta dupa care dispare

Ceva este ciudat pentru ca Hiro este o fire mult prea incapatanata pentru a renunta atat de usor si la cum il stiu eu pe el sunt sigur ca ori va face ceva ori ma voi trezi cu el in misiune. Am ignorat acest gand si am plecat in misiune cu gandul ca poate Hiro vorbise serios in legatura cu asta.

Plecasem deja de jumatate de ora din sat si aproape ca ajunsesem la locatia in care trebuia sa ma intalnesc cu barbatul ce avea sa imi dea pergamentul necesar conducatorului clanului. Mai mergeam adesea in astfel de misiuni care nu aveau ca scop omorarea cuiva pentru cei din clanul cu care locuiesc acum, acesta fiind dupa parerea mea un mod de a-i rasplati ca m-au primit cu atat de multa caldura la ei fara sa imi ceara ceva in schimb si lasandu-ma sa locuiesc cu ei cat doresc.

Chiar cand mai aveam doar cativa metri pana sa ajung la locul stabilit imi apare brusc cineva in fata si nu era tipul pe care il asteptam si cu care trebuia sa ma intalnesc ci era chiar Hiro, exact cum ma si asteptasem.
-Ti-a fost dor de mine? intreba acesta zambind
-Foarte, dar parca ziceai ca nu o sa vi, ii raspund eu foarte serios
-Si tu Madara ai fost atat de (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) incat sa ma crezi? Te credeam mai bun de atat, dar ce vrei varsta asta
-Ma asteptam sa vi mascariciule, ii raspund eu putin enervat dupa care trec pe langa el vazand ca tipul tocmai venise

Ma apropii de barbatul ce avea gluga de la capa trasa peste fata in asa fel incat aceasta nu se vedea si i-au acel pergament ce parea foarte important. In mai putin de doua secunde a venit si Hiro bine dispus privind ciudat catre tipul misterios.
-Ce e, nu ai mai vazut in viata ta un om pana acum? intreaba tipul intepat
-Defapt nu am mai vazut pana acum astfel de specimene ca si tine si de aceea ma uitam asa, ii raspunde Hiro zambind
-Da cine vorbea, mascariciul satului de care rad pana si curcile, dar stai ele sunt deja lesinate de ras la cat de jalnic esti
-Eu macar am curajul sa imi arat fata sau ce o ai inca in reparatii?
Si cam asa au continuam vreo 15 minute cu cearta, timp in care eu mi-am blestemat soarta si m-am intrebat de ce nu plec odata de acolo sa ii las certandu-se. Probabil ca nu am plecat pentru ca nu am vrut sa il las pe Hiro singur, dar pe drum mi-a facut capul calendar pana acasa cu tot felul de apelative si adjective care mai de care mai frumoase la adresa acelui tip.

~EndFlashback~

Dupa ce termin de istorisit aceasta intamplare aud surasul cristalin al Sakurei.
-Eu daca eram in locul tau ori plecam ori ma luam la bataie cu amandoi. Si ca tot veni vorba de asta nu stiu cum de nu s-au luat la bataie
-Dar nu am zis ca asta nu s-a intamplat. Tot certandu-se pana la urma s-au luat la bataie si cum stiam ca unul avea sa iasa ranit din asta m-am bagat sa ii despart si am primit un foarte frumos cadou si anume un ochii vanat. Parte buna e ca s-au oprit dupa asta si dupa am plecat inapoi in sat
-Si tu ai iesit cel ranit din asta, spune Sakura printre hohote de ras
Auzindo cum rade cu atata pofta pur si simplu involuntar incep sa rad si eu amintindu-mi de aceea zi si de cat de mult se facuse misto pe seama mea. In unele momente chiar imi este dor de Hiro si de prostiile lui din care mai mereu eu ieseam cel ranit ca si in ziua aceea.