Capitolul 22: Nasterea
Sakura: Mica noastra vacant a fost intrerupta brusc de catre doamna Tsunade care l-a chemat pe Sasuke de urgenta la ea, iar noi a trebuit sa ne intoarcem acasa. De atunci Sasuke este mai tot timpul in misiuni, iar eu stau singura acasa asteptand ca zilele sa treaca. Vroiam sa merg si eu in misiuni, dar copilul era mult mai important decat putina actiune. Era trecut de 12 noapte, iar eu nu puteam sa dorm. Eram nelinistita si asa era si copilul. Se misca in continu si nu ma lasa sa dorm. Pana la urma am decis sa merg jos si sa dau drumul la Tv, si exact asata am si facut. Dupa inca 30 minute de liniste, situatia a devenit intr-o data mult mai ciudata. Burta a inceput sa ma doara, si simteam cum un lichid cald mi se scurgea pe picioare in jos. Pentru cateva momente nu am stiut ce se petrecea, dar mi-am dat seama intr-un final. Tocmai mi s-a rupt apa, iar copilul era gata sa se nasca. Am intrat in panica, deoarece eram singura acasa si durerea era din ce in ce mai mare, iar spitalul era destul de departe, nu as fi reusit sa ajung acolo de una singura. Durerea a devenit insuportabila, iar corpul meu incepea sa tremure incet. M-am ridicat cumva in picioare, iar acum ma indreptam spre telefonul fix. Vroiam sa cer ajutorul Hinatei, stiam ca ea nu m-ar fi abandonat niciodata, si in ea am cea mai mare incredere. Am format numarul ei, iar telefonul a inceput sa sune, dar nu raspundea nimeni. Ma rugam sa raspunda, iar dupa mai multe incercari, rugaciunile mi-au fost ascultate si a raspuns. Vocea ei tremura, si mi-am dat seama ca am trezit-o. Aveam de gand sa imi cer scuze mai tarziu, caci acum aveam lucruri mai importante de rezolvat.
- Hinata, te rog sa ma ajuti. Copilul e pe cale sa se nasca, iar Sasuke e plecat in misiune.....nu pot sa ajung singura la spital. - - Doar atat am apucat sa spun deoarece am scapat telefonul din mana si m-am asezat pe podea, incercand sa mai atenuez din durere. Respiram de multe ori si incercam sa rezist pana ce Hinata va ajunge aici. Nu stiu cat de mult am stat pe jos, nu aveam ceas ca sa imi dau seama cate minute am stat pe jos, dar am fost foarte bucuroasa cand am vazut-o pe Hinata intrand in casa impreuna cu varul ei mai mare Neji. Cei doi au venit langa mine, iar baiatul ma lua imediat in brate. Ce Dumnezeu se intampla cu ei? De ce nu spun nimic? Mintea mea era atat de confuza si adormita, incat nu mai intelegeam nimic, tot ce stiam era ca trebuie sa nasc cat mai repede. Dupa ce Neji m-a luat in brate, Hinata a facut un semn din mana si am iesit din casa.
- Te vom duce la spital Sakura. Ma bucur ca nu ai patit nimic. Si iti multumesc ca m-ai sunat, acest lucru mi-a aratat ca ai incredere in mine. - - Vroiam sa ii multumesc, dar chiar nu puteam. Corpul mei era prea inabusit in durere ca sa pot sa rapund. Era o prietena adevarata si le multumesc, ei si lui Neji ca au venit sa ma ajute. Le voi ramane datoare toata viata mea. Dupa 10 minute de mers am ajuns la spital, unde am fost imediat dusa in sala de nasteri, si pregatita pentru a naste. Doamna Tsunade a inceput sa ma examineze si m-a ajutat sa ma schimb de hainele mele si sa imbrac un halat albastru.
- Sakura te-ai dilatat deja 10 cm, nu mai poti face cezariana, copilul s-a pregatit pentru nasterea naturala, si nici anestezie nu iti mai putem da, va trebui sa suporti toata durerea. - - Am dat din cap in semn de aprobare, iar dupa aceea doamna Tsunade mi-a zambit. - - Esti o luptatoare, voi incerca sa te ajut cat pot si sa nu iti provoc durere. Bun, deci te rog sa impingi cand iti spun eu asta. Impinge, draguto. - - Am facut exact ceea ce mi-a spus ea si am impins. In acel moment credeam ca o sa mor, o durere foarte mare mi-a cuprins corpul, si un scancet de durere mi-a iesit din gura. Nu eram genul care sa faca larma din orice, daca ma durea ceva tineam in mine si nu spuneam nimanui, dar aceasta durere era prea mare pentru mine si nu am mai rezistat. Corpul meu transpira puternic iar parul a inceput sa se lipeasca te toata fata. Am impins puternic, de fiecare data cand mi-a cerut doamna Tsunade, iar la un moment dat am reusit sa ii vad un zambet pe fata, iar atunci mi-am dat seama ca ne apropiam de sfarsit. - - Sakura, trebuie sa mai impingi puternic o singura data, iar copilul se va naste, deja se poate vedea, asa ca mai rezista putin. - - Am mai impins o data puternic, iar atunci am reusit sa imi aud pentru prima data copilul plangand. Am incercat sa ma ridic sa il pot vedea dar eram prea slabita. - - Sakura, e baiat. - - Am inceput sa plang fericita si imi intindeam mainile dupa el. Tsunade la invelit intr-o patura albastra si mi la dat mie. Pielea lui era atat de fina si alba. Era atat de frumos. Semana atat de bine cu Sasuke. Aveau acelasi par, aceleasi buze voluptoase, acelasi nas perfect, fruntea lui era micuta si asta m-a multumit foarte tare. Era un copil minunat si era al meu. Am inceput sa plang de fericire. Nu vroiam sa ii mai dau drumul din bratele mele, dar Tsunade mi-a spuc ca trebuie sa il controleze sa vada daca este sanatos, iar eu i l-am dat.
Sasuke: Am fost foarte fericit cand am terminat misiunea, deoarece imi era dor de Sakura si vroiam sa o vad cat mai repede posibil, si de asemenea vroiam sa ii mangai burta ca sa vad ce mai face copilul. Acum era 10 dimineata, iar cand am ajuns acasa, nu era nimeni acolo. Am coborat in camera de zi, ia acolo ear peste tot doar sange. In acel moment am inceput sa imi fac griji deoarece credeam ca cineva a atacat-o. Am inceput sa ma invart prin camera si sa imi dau seama ce sa intamplat aici, dar am fost intrerupt de Naruto, care statea in usa zambind fericit. Nu aveam chef de el chiar acum, poate i sa intamplat ceva Sakurei, iar el zambeste ca un prost. A inceput sa inainteze spre mine, iar la un moment dat mi-a pus mana pe umar.
- De ce ai o fata atat de crispata Sasuke? Asta nu ar trebui sa fie cea mai fericita zi din viata ta? Ah ce prost sunt nu ai de unde sa sti....- - Ce tot vorbea prostul asta? Nu intelegeam nimic din ce spune, asa ca i-am luat mana de pe umarul meu si ma indreptam spre bucatarie. - - Sasuke, Sakura a nascut azidimineata la 04. Si eu ma indreptam spre spital sa o vad, asa ca putem merge impreuna. Am ramas incremenit. Nu stiam ce sa mai spun. Sakura a nascut, iar eu nu am fost langa ea. Imi parea atat de rau, dar acum vroiam sa merg cat mai repede la spital, asa ca am inceput sa alerg, iar Naruto ma urma. In mai putin de doua minute am ajuns la spital. Ne-am intalnit cu Tsunade pe coridor cate tocmai mergea spre salonul Sakurei asa ca am urmat-o. Cand am intrat in salon, am vazut-o pe Sakura stand in pat, iar in bratele ei era un copil. Toti prietenii nostri erau acolo si au adus cadouri, iar eu am ajuns atat de tarziu....ma simteam atat de rau. Sakura a zambit atat de frumos cand m-a vazut, iar eu am inceput sa inaintez spre ea. Ma uitam la copil si nu imi venea sa cred, semana atat de bine cu mine. Era atat de frumos. M-am asezat langa ea si am sarutat-o pe funte.
- Sasuke, micutul nostru e baiat. Ce nume ar trebui sa ii dam?
- Mie imi place Rei, pentru ca inseamna lotus. Dar tu ii alegi ce nume vrei pentru ca tu ai facut toata treaba grea. Eu nu am facut nimic. - - Cu totii au inceput sa randa, iar eu eram atat de fericit incat am zambit. Naruto avea dreptate, asta chir este cea mai importanta zi din viata mea. - -
- Atunci Rei o sa ii ramana numele. - - Tsunade a completat certificatul lui de nastere, iar dupa aceea a spus: - -
- Uchiha Rei, s-a nascut pe data de 04.11.2011 la ora 04:04 dimineata. Vreau sa va felicit pe amandoi, si acest copil sa fie sanatos pentru tot restul vietii lui, pentru ca sunt sigura ca va fi fericit alaturi de voi doi. - - Naruto veni langa noi si se uita intens la Rei, iar dupa aceea zambi--
- Sasuke, cum poti sa spui ca tu nu ai facut nimic? Din cate vad copilul e leit cu tine deci nu ai nicio scuza. - - Cu toti am inceput sa radem de Naruto, iar dupa aceea mi-am petrecut ziua la spital alaturi de Sakura si fiul meu Rei.
CATEVA POZE :
- REI
- Noua familie
sper sa va placa ^_^