Hai ca n-ai mai venit de mult cu nextu, nu vrei sa-l aduci

Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati, dar uite acum pun next-ul si va multumesc foarte mult.

Capitolul 5 part 2 : O vizita surpriza

Sasuke: Nu stiu cum, dar Kakasi m-a convins sa merg si eu cu ei sa o vizitez pe Sakura. Am vazut-o stand in fund in pat cu capul plecat si fata acoperita de parul ei roz. Ceva nu era bine cu ea. Plangea si se simtea foart erau. puteam simti asta. Era un sentiment apasator. Erao durere imensa, o durere ce ii cuprindea intreg corpul. dar cum se face ca meru simt ce simte ea?
- Sakura, sakura te-ai trezit. Ce bine, imi faceam atatea griji pentru tine.
Naruto a sarit pe ea. Idiotul, nu a facut altceva decat sa puna paie pe foc. A enervat-o si mai mul, iar acum avea sa plateasca pentru asta. Sakura isi ridica capul si se uita la Naruto foarte urat, avea o privire ingrozitoare. Imediat ce blondul a vazut privirea trimisa de Sakura sari in picioare si se uita cu frica la ea. Fata ii prinse gatul cu mainile si strangea cu putere. Se ridica in picioare si il tranti pe Naruto in perete.
- Sakura, ce ai? De ce te porti asa?
Kakasi nu mai intelegea nimic. De ce il atacase pe Naruto, de ce se comporta asa, dar eu stiam. Cineva o vizitase si i-a spus un lucru care a deranjat-o pe Sakura. Acum fata se indrepta spre Kakasi nervoasa, dar cand sa il atace am decis sa intervin.
- Sakura. stiu ca ceva ti sa intamplat, simt asta. A fost cineva la tine, nu-i asa? Fata se opri si isi intoarse privirea spre mine. Pentru o secunda am crezut ca ma va ataca si pe mine, dar am vazut ca incet incet ochii ei se calmau. Se intoarse in pat si spuse cu o voce sfasiata de durere:
- Ma cunosti atat de bine. Sti ce este in sufletul meu, vezi prim mine si simti ceea ce simt si eu. Iti dai imediat seama ce am si ce ma macina. Ai dreptate, a fost cineva la mine.
- Cine a fost la tine?
Kakasi era nervos si a intrebat asta fara ezitare. Nu l-am mai vazut niciodata asa de agitat.
- Kakasi sti, mai devreme am vorbit despre maestrul meu. Ei bine, a venit la mine. Ca sa lamuresc totul, am sa spun de ce am fost trimisa aicic. Am fost trimisa sa strang informatii despre acest sat si mai ales despre doua persoane. Despre tine, Kakasi si despe Sasuke, deoarece voi doi aveti sharingan-ul. Eu aveam de copiat sharingan-ul si sa aflu totul despre voi si dupa aceea sa ii raportez lui tot ce am aflat. A venit la mine sa ii dau acele informati, dar nu i le-am dat, am spus ca nu am reusit sa strang nimic despre voi. Dar nu m-a crezut. L-am enervat la culme, i-am spus ca nu ii mai apartin lui...
- Si ce e rau in asta? De ce te simti atat de rau?
- Kakasi, tu nu intelegi, mi-a spus adevarul despre familia mea. Mi-a spus ca el i-a omorat, rand pe rand, unul cate unul in chinuri groaznice si ca ar fi vrut sa le aud tipetele de durere, sa le vad trupurile cum raman fara sange, sa ii vad fara vlaga. Acum mi-am gasit un scop in viata. Il voi ucide asa cum el mi-a ucis parintii. Si o sa il fac sa regrete acest lucru.
- Cine este aceasta persoana de care vorbesti?
- Orocimaru.
Aceasta fata este ca si mine. Seamana foarte mult cu mine. Parca suntem unul si acelasi, avem acelasi scop in viata. Traim ca sa ne razbunam. Nu mai suport aceasta incapere, nu mai suport sa fiu in preajma ei, pentru ca sentimentele ei ma influenteaza si pe mine.

Sakura: Sasuke iesi din camera fara sa spuna nimic. Era un baiat ciudat, nu stiu ce am facut de la deranjat atat de tare incat sa ma urasca.
- Ce are Sasuke, de ce nu poate sta in preajma mea?
- Nu tu esti de vina Sakura. Tu semeni foarte mult cu el. Si fratele lui mai mare, Itachi Uchiha, a asasinat intregul clan, inclusiv pe parintii lor in fata lui Sasuke. Iti imaginezi cum se simte si el. Nu tu esti de vina, el nu poate sta in preajma ta, pentru ca se teme. Se simte atras de tine, desi nu vrea sa o recunoasca. Semeni atat de mult cu el incat il doare sa te vada suferind atat de mult ca el. Intotdeauna a fost atat de tacut si mereu trist. El nu a avut sentimente, nu a simtit dragostea de ani de zile, iar acum ca o simte din nou este coplesit de aceste sentimente si este derutat. Acum vrea sa fie departe de tine, dar intr-un final isi va da seama ca greseste si se va apropia de tine. Isi va accepta sentimentele si o sa fiti prieteni.
Da, sigur, ca si cum ar fi posibil asa ceva. Kakasi se insela, Sasuke ma uraste, cum poate el sa tina la mine? Asta nu poate fi adevarat. Kakasi nu are dreptate. Se inseala.
- Acum poti pleca din spital si am o veste buna. Datorita misiunilor grele pe care le-a avut clasa mea Tsunade-sama a decis sa ne de-a o vacanta. Vom pleca in tinutul zapezi pentru o saptamana.
Nu imi strica o mica vacanta. Vroiam sa imi fac prieteni, acum ca voi locui pentru totdeauna in acest sat. Kakasi-sensei era un om extraordinar, chiar daca el cvroia sa para dur, inauntrul lui era foarte grijuliu si stiam ca tine la noi toti. Mi-am gasit o familie adevarat. Naruto, chiar daca este enervant, e un prieten loial si un baiat simpatic. Mereu zambaret si mult prea fericit. Despre Sasuke ce sa mai spun? Vroiam sa ma imprietenesc cu el, dar este imposibil deoarece, ma uraste. Prefer sa stau departe de el pentru binele meu. Era un baiat care a trecut prin multe. Ii inteleg sentimentele, il inteleg cum se simte. Iauntrul lui se afla o sete inebunitoare de razbunare. Si eu o simt acum. Nu il compatimeam pentru ca nu ma place. in fond el nu place pe nimeni, iar acest gand ma facea sa ma simt mai bine deoarece nu eram singura pe care nu o placea........

Bun deci o sa bag continuarea cand voi avea timp deoarece in ultimul timp am fost foarte ocupata.....sper sa nu mai fiu asa ocupata, oricum va multumesc ca imi cititi fic-ul si sop la postat. FIGHTING ^_^

imi place atat de mult fivul tau....este superb....si eu sper sa nu mai fii asa ocupata ;))....te imbratisez cu drag...asteptam next pwp

Super nextu, il ador!! Sa vi si cu urmatoru next repede, bine? Daca te rog foarte frumos pui nextu

Capitolul 6 Part 1: Tinutul zapezii.

Sasuke: Minunat, o vacanta imi mai lipsea mie acum. Vroiam sa stau acasa, dar Kakasi nu m-ar fi lasat niciodata. Asa ca din pacate eram nevoit sa merg. Rucsacul imi era deja pregatit si era doar 17:09 si noi plecam la 18:00. Mai aveam timp. Stateam in pat si ma uitam la televizor. Nu stiu ce era cu mine, eram nelinistit si tremuram de nerabdare. Ce era cum mine iar? De la un timp ma simt ciudat. Corpul meu era cuprins de sentimente, sentimente pe care nu le intelegeam de loc. Erau sentimente noi pentru mine.Urasc ceea ce mi se intampla. O urasc pe ea, urasc faptul ca ma simt atat de atras de ea. Urasc ce a reusit sa faca din mine Ce are ea atat de special? Nu inteleg, cred ca tin la ea. Nu mi sa mai intamplat asa ceva, nu am mai simtit nimic pentru nicio fata din acest sat, si cum apare ea, cum ma schimb si incep sa simt ceva, ceva nou. Chiar daca incep sa o plac tot trebuie sa o evit. Mi-am luat rucsacul in spate si am plecat la locul de intalnire.
Dintre atatia oameni ea a fost prima care mi-a sarit in ochii. Am vazut-o printre atatia oameni. Este frumoasa. Corpyl ei era acoperit de o bluza neagra si pantaloni de aceeasi culoare, care erau mulati pe ea. Nu mai pot sa neg. O plac, si o plac la nebunie, dar voi sta departe de ea, pentru binele ei. Nu vreau sa o ranesc. Sunt in stare sa fac acest lucru Cand demonul din mine iese la iveala nu ma mai pot controla si pot sa o ranesc. Nu vreau asta, asa ca mai bine stau departe de ea. Autocarul cu care mergeam in tinutul zapezii sosi si toti au urcat in el entuziasmati. Eu am fost ultimul care a urcat. Am mers in spate. Ea statea undeva la mijloc singura. am trecut pe langa ea. Ratiunea mea slaba si atat de umana imi spunea sa ma uit la ea, dar eu, cu un mare efort, am reusit sa trec pe langa ea parand indiferent. M-am asezat pe ultimul scaun si am inchis ochii.

Sakura: L-am vazut urcand in autocar. A trecut pe langa mine fara sa ma observe. Nu ii pasa de mine, era imposibil acest lucru. Stiu asta, el ma uraste, nu are cum sa ma placa asa cum a spus Kakasi-sensei. Desi ru il plac la nebunie. Intreg corpul meu tremura cand il vad. Vreau sa ma placa, vreau sa vorbeasca cu mine, sa fim doar prieteni daca nu se poate altceva, vreau sa fiu acceptata de el. Nu ma simteam bine. Capul a inceput sa ma doara, iar imaginile din fata mea se invarteau. Simteam ca o sa lesin, eram sigura de acest lucru. Vroiam sa il chem pe Kakasi-sensei sa ma ajute, dar nu puteam sa imi gasesc cuvintele. Vroiam sa strig dupa ajutor, dar nu puteam, cuvintele nu vroiau sa iasa afara.Ochii mi s-au inchi si atunci am vazut doar intuneric. Am cazut pe celalalt scaun. Eram contienta, auzeam tot ce se intampla. Dupa cateva minute am simtit doua maini cuprinzandu-mi corpul. Vroiam sa stiu cine era. Ma ridicat din nou in fund. Nu ma puteam tine, asa ca am luat acea persoana misterioasa in brate. Corpul lui era masiv si puternic. Spun corpul lui pentru ca mi-am dat seama ca era un baiat. Cu siguranta era Kakasi sau Naruto. Asa ca m-am linistit.
- Muu...ltu....mesc.
Am reusit sa spun in cele din urma. L-am simtit ridicandu-se de langa mine si ma lasat singura. In acel moment corpul meu cazu din nou, iar de data aceasta am lesinat.

Oare cine a fost acel baiat care a ajutat-o pe Sakura? o sa aflati in curand .....

Sper sa va placa..... si *Soho~Zukinda* daca m-ai rugat asa de frumos am pus continuarea,.....sper sa va placa FIGHTING ^_^

Doamneeeeeeeeee, fac minuni, esti mai dulce decat mierea, ce facat ca nu pot sa te pap ca tu trebe sa pui nextu , deci sa-l pui ca daca nu vine Soho si te papa

Capitolul 6 Part 2: Tinutul zapezii.

Sasuke: O priveam cu atentie si cu grija. deodata am simtit o presiune apasandu-i corpul.Ceva nu era bine cu ea. Dupa cateva secunde am vazuto prabusindu-se pe celalalt scaun de langa ea care era liber. Imi faceam griji. Vroiam sa merg langa ea sa vad ce are, dar nu putem risca sa ma vada ceilalti. Nu vroiam sa se scoata povesti. corpul ei firav si atat de frumos tremura de parca era bagat in priza, ear din ce in ce mai greu si presiunea devenea din ce in ce mai mare. M-am ridicat de pe scaun ma ma indreptam spre ea ingrijorat. Mainile mele i-au prins corpul moale si am ricicat-o din nou in fund. era constienta, dar ce avea? Ochii ei erau deschisi, dar parea ca nu vede cu ei. M-a luat in brate si incerca sa isi dea seama cine a salvat-o. Era bine ca nu a vazut ca eu am salvat-o.
- Muu....ltu....mesc.
Vocea ei era sfarsita, plina de durere. Ma durea sa o vad suferind atat de mult. Ma durea ingrozitor de tare. Nici nu putea sa isi dea seama cat de mult ma durea sa o vad asa. Corpul meu era atat de tare si rece in comparate cu corpul ei. Pielea ei alba ca spuma laptelui, si fina ca matasea, ochii ei verzi ca iarba primavara, parul ei lung si roz ca ciresii infloriti, corpul ei subtire si catifelat avea un miros imbietor de trandafiri. Mainile ei erau atat de micute in comparatie cu mainile mele. Cum putea aceasta persoana, care semana mai mult a inger, sa fie un asasin? Chiar nu puteam sa inteleg asta. Cred ca victimile ei s-au lasat ucisi, pentru ca s-au indragostit imediat de ea. Si eu eram o victima dea ei. Insa eu nu am murit, inca. Daca va fi nevoie, o sa o apar cu pretul vieti mele. Voi face totul pentru ea. Simtind-o in bratele mele, auzind inima ei batand atat de agitata, simtind rasuflarea ei calda cazand pe pieptul meu......totul parea sa fie un vis. Daca visam, as prefera sa nu ma trezesc niciodata. Sa fiu atat de aproape de ea, nu mi-am imaginat niciodata acest lucru. Totul era perfect. Acum am inteles. O iubesc pe aceasta fata. O iubeam din adancul sufletului meu. Atunci cand o ating ma simt foarte bine, simt o caldura care imi strabate intreg corpul , incet si bland. Pilea mea reactioneaza intr-un fel foarte ciudat cand intra in contact cu pielea ei. Nu mai pot sta departe de ea. Am incercat, am incercat din rasputeri, dar nu ma pot abtine. Este imposibil sa ma impotrivesc. Sakura are ceva special in ea. Ceva care ma face sa o iubesc si mai mult. Ceva care ma face sa vreau sa fiu aproape de ea.

Sakura: M-am trezit intr-o camera care avea patru paturi. Unul pe care stateam eu, era pozitionat in mijloc lipit de perete. Era acoperit cu o plapuma imbracata intr-un material roz deschis, iar pernele aveau un miros minunat de trandafiri. M-am ridicat in fund si ma uitam perin camera. Privirea mi-a fost atrasa de 3 fete care stateau intr-un pat si vorbeau. Si-au indreptat privirea spe mine. Privirea lor era calda si prietenoasa.
- Hei, te-ai trezit. Ai dormit foarte mult. O zi intreaga, credeam ca nu o sa te mai trezesti.
- Scuze ca v-am facut atatea probleme.
O fata blonda se ridica din pat si iesi din camera. Parea sa fie suparata si nu stiam de ce. Sper ca nu din cauza mea.
- Nu iti face griji, Ino merge dupa Kakasi-sensei sa il anunte ca te-ai trezit. Eu sunt hinata si ea este Tenten. Am vrea sa devenim prietene. Adica eu si tenten, deoarece Ino nu te prea place. Ai vrea sa fim prietene?
- Desigur. Mi-ar face placere.
- dar ce sa intamplat in autocar? Ai cazut pur si simplu, am vazut asta.
- Nu stiu, am fost ametita si am cazut. Ochii mei nu puteau sa vada nimic, chiar daca erau deschisi, vedeam doar intunericul. Cred ca Naruto sau Kakasi m-au ajutat. Eu nu am reusit sa vad cine era.
- Te inseli. Nu Naruto te-a ajutat si nici Kakasi-sensei. Sasuke te-a ajutat. L-am vazut. S-a ridicat de pe scaun si a venit la tine, te-a ridicat, iar tu l-ai luat in brate. Este foarte ciudat, se poarta ciudat de la un timp. Nu este Sasuke pe care il cunoastem noi. Cand l-ai luat in brate parea ca ii place. A inchis ochii si savura momentul, si cred ca i-a aparut si un mic zambet pe fata. Iar cand aplecat de langa tine se vedea pe fata lui ca nu vroia sa faca asta. Nu il mai inteleg.
Sasuke ma ajutat? El ma ajutat pe mine? Era imposibil, asa ceva nu putea sa fie adevarat. De ce ii pasa de mine? De ce? Doar el ma uraste. Totul a devenit deodata foarte confuz.
- Nu poate fi Sasuke cel care m-a ajutat. Sasuke ma uraste. El mi-a spus-o, mi-a aratat-o.
- Sakura, crede-ma, stiu ce am vazut.
- Da, te cred Hinata.
Pe usa intra Kakasi, Sasuke si Naruto. Ca de obicei Sasuke a ramas langa usa si Naruta si Kakasi au venit langa mine.
- Doamne Sakura, ne-ai facut sa ne ingrijoram.
- Scuse Kakasi-sensei. Nu am vrut sa fac asta. Imi pare rau, mereu fac numai probleme.
- Nu fi prostuta. Acum fa-te bine. Peste cateva ore vom merge afara sa ne distram putin.
- Ok.
M-am uitat la Sasuke, mereu era indiferent, si poate de aceea era asa. Nu vroia sa imi dau seama de sentimentele lui. Era un baiat destept. O sa intru si eu in jocul lui. Daca vrea sa se joace dur o sa il ajut. Au plecat. Normal sa el a fost primul care a iesit din camera. Dar daca nu ma placea si facea toate astea ca sa scape mai repede? Oh, eram atat de confuza...
- Sa nu ii spui la Ino faza cu Sasuke, te rog.
- De ce?
- Pentru ca ea este putin cam obsedata de Sasuke. Il iubeste si nu mai stie cum sa ii atraga atentia. Si nu vreau sa faca crize de nervi.
- Ok, nu o sa ii spun nimic.
- Multumesc.
M-am lasat din nou pe spte inchizand ochii si incercand sa adorm. Am realizat un lucru azi. Il iubesc pe Sasuke, il iubesc enorm de mult. Nici nu avea idee cat de mult tineam la el.

Sper sa va placa! ^_^ FIGHTING ^_^

Firar, cat de mult imi place , dulcico super capitol, sa vi repede cu nextu

Capitolul 6 Part 3: Tinutul zapezii:

Sasuke: State-am linistit in camera mea pe care o imparteam cu Naruto, Lee si Neji. Nu aveam niciun gand si ma uitam le ceilalti cum se certau. Kakasi intra in camera. Avea ceva de spus, se vedea pe fata lui.
- Baieti, Sakura sa trezit. Daca vreti sa veniti sa o vedeti puteti veni acum.
Sakura sa trezit? A dormit aproximativ o zi intreaga. eram curios sa vad daca era bine, dar era de preferabil sa nu ma duc.
- Sasuke, vin-o si tu. Asa e frumos.
Kakasi era enervant. De ce nu ma lasa o data in pace? Tot timpul se lega de mine. Pana la urma am decis sa merg cu ei. Cand am intrat in camera ei, am vazut-o stand in pat. Fata ei arata mult mai bine ca data trecuta. Acum avea putina roseata in obraji. Am preferat sa stau langa usa si sa par indiferent. Nu vroiam sa ii dau suspiciuni. M-am asigurat ca se simte bine si am plecat. Nu vroiam sa ii ascult discursul patetic a lui Kakasi. Am mers din nou in camera si acomo am iesit pe balcon. Aerul rece imi pria. Zapada era incredibila. Atat de alba si pura, dar totusi periculoasa, deranjand ochii. Imi placea zapada, imi placea iarna. In acest tinut este mereu iarna. Ma bucur ca Sakura se simte mai bine acum. Chiar ma bucura acest lucru. Ma simteam acum mai bine. Nu mai aveam pentru ce sa imi fac griji. Sincer sa fiu, noaptea trecuta nu am inchis niciun ochii gandindu-ma la ea. Acum stau mai usurat. Ma bucur foarte tare ca e bine. Erau atat de multe intrebari in capul meu incat nu mai puteam sa gandesc rational. M-am uitat in partea stanga pe celalalt balcon. Am vazut-o. era acolo, acoperita cu o patura, stand si privind in gol. Adierea inceata si rece a vantului se juca incet cu parul ei moale. O priveam fara incetare. Corpul meu tremura si nu stiam care era cauza. Vantul rece sau emotiile? Cazu deodata in ghenunchi. Sangele ia dat afara pe gura. Fericirea mea se spulbera-se. Vroiam sa merg sa o ajut, dar balconul era prea departe, nu puteam sa ajung la ea.
- Sakura, te simti bine?
Ridicase privirea speriata. Ma privi in ochi si imi analiza fata pentru o secunda. Un zambet impecabil se ivi pe fata ei. Se ridica in picioare, si inca se uita la mine.
- Sunt bine, Sasuke.
S-a intors cu spatele la mine si se indrepta spre usa care mergea in camera. Corpul ei se dezechilibra si se indrepta cu viteza spre pamant. M-am speriat. Daca corpul ei se lovea de ciment, putea sa se loveasca serios la cap. Mi-am luat avant si am sarit. Nu mai conta distanta mare. Vroiam doar sa o salvez. Am ajuns acolo la timp. I-am prins corpul la doar cativa milimetri de pamant. Ochii ei erau deschisi si ma priveau cu caldura. Am tras patura pe ea si o tineam in brate. Corpul ei era fierbinte. Avea febrea. O febra exagerat de mare. Sentimentul de ingrijorare mi-a cuprins din nou corpl. Am intrat in camera iar Hinata si Tenten au venit langa noi. Am pus-o pe Sakura in pat, iar dupa aceea m-am intors cu fata spre ele.
- De ce ati lasat-o sa mearga afara singura? Nu ati vazut ca are febra?
-Nu am putut sa o oprim, si nu ne lasa sa punem mana pe ea. Ne pare rau Sasuke.
Nu mai conta asta, ceea ce se intamplase nu mai putea fi schimbat. Noroc ca am fost si eu afara. M-am pus pe pat langa ea si am simtit corpul ei fierbinte, era mult prea fierbinte. Trebuia sa fac ceva sa ii racesc corpul. Am dezvelit-o si am luat-o in brate. Hinata sari din pat speriata si veni langa mine.
- Hinata, trbuie sa ii racim corpul cat mai repede posibil. O voi duce afara.
- Bine. Vin cu tine.
Am iesit din camera si ne indreptam spre usa care ducea afara. Isi deschise ochii si ma privi din nou. Slabita cum era, si-a ridicat mana si m-a prins de haina. Vroia sa spuna ceva, dar nu putea. Imi faceam mult prea multe griji pentru ea, iar Hinata observa asta asa ca mi-a pus mana pe umarul drept.
- Va fi bine. Linisteste-te.
Cumva vorbele ei au reusit sa ma linisteasca. Am iesit afara si am asezat-o pe Sakura in zapada. Fata ei se mai relaxa putin, si asta era bine. Deschise ochii ei de un verde minunat si ma privea cu atat de multa dragoste si afectiune, nu am mai vazut-o pana acum sa priveasca asa. Mi-as dori sa stiu ce gandeste chiar acum. Fata si ochii ei erau atat de derutanti. Nu intelegeam ce semnificatie avea acea privire a ei. Isi puse mainile in jurul gatului meu si isi aseza capul pe pieptul meu tare. La ce se gandea? Aceasta intrebare ma chinuia. As fi dat orice ca sa aflu ce gandea.
- Iti multumesc, Sasuke. Nu stiam ca ai un suflet atat de bun. M-ai uimit placut.
Eu? Eu am suflet bun? Eu nu am suflet bun, totul i se datoreaza ei. Daca ai sti ce simt pentru tine, ar fi mult mai usor, dar nu pot sa fac asta.
- Sasuke, sa mergem inauntru. Cred ca Sakura se simte mai bine.
- Ai dreptate.
Am luat-o din nou in brate si am intrat in casa. Ma strangea in brate. Ii simteam bataile inimi, era atat de aproape de mine incat ii simteam sangele pulsand-ui prin vene. Am pus-o din nou in pat si vroiam sa plec. Imi era greu sa plec de langa ea, sa o las singura chiar acum cand avea nevoie de mine. Am vrut sa plec, dar ma prins de mana. Ochii ei erau tristi acum si parea ca vrea sa planga. Putina mea vointa pe care o aveam in mine se spulbera-se cand am vazut ochii ei tristi. Am ramas. Mi-a luat mana si o strngea cu putere in mana ei gingase. Inima mea de gheata se topise. Acum simteam... Simteam sentimente atat de placute si puternice. Eram neumerit, aceste sentimente ma ameteau.

Sakura: Am iesit pe balcon, deoarece imi placea sa vad zapada. Iubeam iarna. Era si este anotimpul meu preferat. Eram invelita de o patura albastra. Aceasta patura avea ca scop sa imi protejeze corpul de racoarea ierni. Priveam in gol matrtul pisaj alb, parca iesit dintr-un basm. Ma simteam linistita, calma. Imi placea cum adierea usoara a vantului se juca cu parul meu care zbura in toate directiile, era un sentiment placut. Eram din nou ametita. Nu ma puteam tine pe picioare. Am cazut in ghenunchi si am scuipat sange. Stiam de ce ma simteam asa. Era din vina lui Orocimaru. trebuia sa scap cat mai repede posibil de semnul blestemat de pe spate. Acel semn imi facea asta. Orocimaru vroia sa ma faca sa sufar si dupa aceea sa mor.
- Sakura te simti bine? Am ridicat privirea speriata. In fata mea, pe celalalt balcon, Sasuke statea si se uita la mine speriat. L-am privit in ochii pentru o clipa. Am citit in ei ingrijorare, ingrijorare pentru mine. I-am zambit cat de frumos am putut si m-am ridicat in picioare. Nu vroiam sa isi mai faca griji pentru mine. Vroiam sa ma duc in camera mea insa am ametit si ma indreptam spre pamant. Am inchis ochii si asteptam sa ma lovesc de pamant, insa nu a fost asa. In loc sa ma izbesc cu putere de ciment, am simtit mainile protectoare a lui Sasuke cuprinzandu-mi corpul. M-a luat in brate si am intrat in camera.
- De ce ati lasat-o sa mearga singura afara?
Vocea lui Sasuke era atat de rece si dura incat putea sa sparga si pietre. Era nervos si suparat. Stiam asta. de aceea imi doream sa ma lase in pat si sa plece. Nu mai suportam sa il vad facandu-si atatea griji pentru mine.
- Nu am putut-o opri, si nu ne lasa sa punem mana pe ea. Ne pare rau Sasuke.
Veni si raspunsul Hinatei. Vroiam sa sar in apararea ei, ceea ce a spus ea era adevarat. Vroiam sa o apar de privirea sfidatoare si dura a lui Sasuke, dar pur si simplu nu puteam. Corpul meu era prea amortit. Dupa cateva secunde se puse in pat langa mine si imi privea corpul. Simteam ca o sa i-au foc. Imi era cald. Parca eram intr-un cuptor. Probabil aveam febra. M-a dezvelit din nou si ma lua in brate. Hinata veni langa el. Si ea era ingrijorata. Vroia sa stie unde ma duce.
- Hinata, trebuie sa ii racim corpul cat mai repede posibil. O voi duce afara.
Ce vroia sa faca cu mine afara?
- Bine. Vin cu tine.
M-au dus afara. Atat imi mai amintesc. Creierul meu era destul de ametit. Nu a mai retinut ce s-a intamplat in continuare. Imi aduc aminte doar cand mi-a pus sasuke zapada pe frunte. Era placut sentimentul acela racoros. Frigul de afara ma facea sa ma simt mai bine. Imi racea corpul. Era un sentiment placut. Presiunea si durerea a disparut din corpul meu. Acum puteam sa vorbesc.
- Iti multumesc Sasuke. Nu stiam ca ai un suflet atat de bun. M-ai uimit placut.
Nu pot sa cred ca am spus asta. Obraji mei cred ca acum erau rosii ca sangele. Parea ca se gandeste la ceva important. As vrea sa stiu ce gandeste.Are o ratiune foarte neobisnuita si foarte greu de inteles, imi era foarte greu sa imi dau seama de pe fata lui la ce se gandea. Stie atat de bine sa isi ascunda sentimentele.. L-am prins de bluza cu mana stanga si nu vroiam sa ii mai dau drumul. Capul meu era lipit de pieptul lui tare si perfect. Imi placea, ma simteam nemaipomenit si in siguranta. Puteam sa ii aud respiratia si bataile inimii care deveneau din ce in ce mai accelerate o data cu trecerea timpului. Am ajuns din nou in camera noastra si m-a pus in pat. Fata lui avea o expresie ciudata. Era oare ingrijorat? Sasuke sa fie ingrijorat pentru mine? Imposibil. Nu putea sa fie adevarat. A vrut sa plece, dar l-am prins de mana. In acel moment s-a intors din nou cu fata spre mine. ochii lui nu mai erau plini de ura. Acum erau calmi si foarte fericiti.
- Sa intamplat ceva Sakura?
- Nu.....sunt bine. Dar vreau sa mai stiai putin.
Se uita la mine nedumerit, iar dupa aceea s-a asezat langa mine. Mi-a pus mana pe fata si ma mangaia incet. Ochii lui erau atat de buni, erau foarte frumosi. Plini de iubire, plini de sentimente pozitive si frumoase. Vreau sa ramana asa pentru totdeauna. Il iubeam atat de mult pe acest Sasuke.

Sper sa va placa......azi nu mai pun next pentru ca am ramas fara idei...sau cine stie....niciodata sa nu spui niciodata. FIGHTING ^_^

Imi place mult ficul tau la fel si capitolul si astept ca nextu sav vina repede

Ei sunt cam mici sansele sa pui nextu azi, cam de unu la un miliard, dar cum ai zis si tu niciodata sa nu spui niciodata. Nici nu sti cat de mult ador acest capitol si firai el de Orocimaru ca vin la el si-l bat, sa lase fata in pace ca vede el ce primeste .Mii de pupici

Orochimaru chiar este un sarpe veninos si la propriu si la figurat. Cum sa-i faca asta bietei fete. OFFFFFFF si Sasuke si Sakura sper sa-si de-a seama k se iubesc , deci next k ai un fic supeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeer

Pai ma fatuca, tu ce faci ma ?? In zilele astea ai pus nextu asa de repede, da acu asa n-ai chef tu de scris :><: . Vad ca cu frumosu nu prea mai merge, deci daca nu pui nextu te bat , glumeam, cum sa te bat? Daca da cum ai mai scrie nextu , hai iar cu frumoasu : Mai dulce decat zaharu, pui terog nextu ???

Capitolul 7 : Sigiliul.

Sakura: A doua zi cand m-am trezit nu era tocmai dimineata. Era cam 14:32 si am ramas singura in intreaga casa. Probabil ceilalti s-au dus sa se distreze si nu au vrut sa astepte dupa mine. Intr-un fel era un lucru bun, dar in acelasi timp era si un lucru rau. Ma simteam data la o parte si complet transparenta. Adica chiar nu m-a observat nimeni? De ce nu m-au trezit sa imi spuna ca pleaca sau cel putin sa ma intrebe daca vroiam sa merg cu ei. In fine nu mai conta acest lucru. M-am dat jos din pat si mi-am facut siesta de dimineata, iar dupa aceea am coborat la parter pentru a lua mucul-dejun. Stomacul meu era complet gol si scotea zgomote ciudate. Corpul meu era slabit deoarece nu am mai mancat de ceva vreme, si aveam cat mai repede nevoie de mancare, asa ca nu aveam de gand sa imi gatesc ceva. Vroiam doar sa gasesc ceva in frigider si atat. Insa cand am ajuns in bucuatarie am ramas uimita. Nu imi venea sa cred ochiilor. Sasuke gatea? Si se pare ca stie ce face. Inima mea a inceput sa bata ca o nebuna cand l-am vazut, iar in acel moment nu am avute nevoie de nimic, uitase-m de foame, uitase-m de mine. Acest efect il are asupra mea de fiecare data cand ne intalnim. Simteam cu ma indragosteam din ce in ce mai mult de el. Cu fiecare secunda trecuta il vroiam mai mult, vroiam sa fie doar al meu, iar gandul ca ar putea sa placa alta fata inafara de mine, era sfasaietor. Nu stiu cum as reactiona daca acest lucru s-ar intampla. Am ramas impietrita in fata bucatarii, iar la un moment dat Sasuke ma observa si veni langa mine.
- Hei, te-ai trezit. Te simti mai bine?
Vocea lui era atat de blanda si catifelata. Ochii calzi ca razele soarelui, ce sa intamplat cu el? Am simtit cuvintele lui izbindu-se de corpul meu readucandu-ma cu picioarele pe pamant. Clipeam des si incercam sa raman linistita si sa gandesc rational, insa nu puteam cand era el in preajma.
- Da....putin mai bine.
Cand am spus aceasta propozitie, privirea mi-a cazut instantaneu in pamant si asa am ramas. Nu puteam sa mai privesc fata lui atat de fina. Nu eram obisnuita cu acest Sasuke. Insa va trebui sa ma obisnuiesc. Asteptam in liniste sa spuna ceva, dar sa intamplat chiar opusul. Nu a spus nimic si a venit mai aproape de mine. In acel moment i-am simtit mainile cuprinzandu-mi mijlocul iar eu am ramas ca o leguma in bratele lui. Creierul meu era incapabil sa gandeasca, iar corpul meu nu se misca de loc, insa a reactionat foarte ciudat. Mirosul lui minunat a levantica, corpul lui tare si bine lucrat, fata frumoasa ca a unui inger, ochii mai calzi ca si focul.....toate aceste lucruri m-au facut sa reactionez intr-un fel ciudat. Pelea mea a inceput sa se increteasca peste tot, iar un tremur a inceput sa imi miste corpul. M-a tinut in bratele lui cateva minute, iar dupa aceea mi-a dat drumul. Ma uitam la el nedumerita, iar in acel moment imi zambi. Pentru prima data il vedeam si pe Sasuke zambind, zambind din toata inima lui.
- Ei bine am pregatit de mancare. Ai vrea sa mananci impreuna cu mine?
Aceasta intrebare ma dat gata. Cum puteam sa il refuz....nici nu mi-a trecut prin cap sa fac asa ceva. Asa ca am dat din cap in semn de aprobare. In acel moment m-a luat de mana si ma aseza la masa. A gatit omleta si ceai. Dupa cum mirosea era delicios, si arata foarte bine. L-am asteptat si pe el sa vina la masa, iar atunci am luat o inghititura. Gustul era foarte bun. Omleta i-a iesit perfect. Nu stiam ca Sasuke stie sa gateasca.
- Deci cum e? Iti place?
-Da....
Se uita putin nedumerit si incepu sa rada calm. Eram confuza, ce la determinat sa rada? Oare o fi din cauza mea?
- De obicei esti foarte vorbareata Sakura. Ce sa intamplat cu tine in dimineata asta?
- Nimic,,,,nu am nimic, crede-ma. Ma simt foarte bine.
- Bine.
Dupa putin timp am terminat de mancat si am vazut ca in ghiuveta erau o multime de vase murdare care trebuiau spalate, iar de aceea am inceput sa le spal pe rand. Eram atenta la ceea ce faceam asa ca am uitat de Sasuke, iar cand am simtit o prezenta care m-e luat de talie si se juca cu mainile mele sub jetul de apa, m-am speriat foarte tare, dar m-am linistit cand am auzit rasul dulce alui Sasuke. Avea chef de joaca, iar pe mine ma inewbunea. Corpul meu nu mai putea sa reziste atat de multe sentimente coplesitoare. Cred ca voi inebuni. Respiratia lui calda cadea bland pe gatul meu, facandu-ma sa tremur. Manile lui le mangaia incet pe ale mele sub jetul caldut de apa. Am scapat din greseala farfuria, dar din fericire nu sa spart. Eram pe o alta planeta. Nu mai puteam sa gandesc, acum doar asteptam sa vad pana unde vor merge toate aceste lucruri. A oprit apa de la robinet si m-a intors cu rapiditate cu fata spre el. Ce avea de gand sa faca acum? De atat de mult suspans? De ce atat de multa tacere? Vroiam sa stiu ce avea de ganed, vroiam sa stiu ce gandeste, insa nu aveam de unde sa stiu aceste lucruri. Se propie de mine incet, iar eu deveneam din ce in ce mai nereabdatoare si agitata. Il doream cu ardoare, si poate ca acest lucru nu e bine, insa chiar vroiam sa il simt, asa cum trebuie simtit si tot in acelasi fel in care vroiam sa il simt. Am luat-o complet razna cand i-am simtit buza de jos, apasandu-mi incet buzele, iar acum urma sa ma sarute cu ambele lui buze, iar atunci era un sarut complet. Buza de sus m-a atins atat de fin incat abea am perceput acea atingere gingase. Vroiam sa se apropie mai mult, dar dintr-o data sa retras cu rapiditate. Acum se uita la mine, iar in ochii lui se putea citi o dorinta apasatoare. Am inceput sa cred ca si el ma vroia asa cum il vroiam eu, iar acest lucru m-a bucurat foarte tare. Ma simteam bine, pana ce dintr-o data acea ameteala si durere veni din nou. Trebuia sa fac ceva in legatura cu asta, altfel voi avea de suferit. Am cazut in genunchi pe grsie si nu ma mai puteam ridica. Aveam nevoie de ajutor ca sa merg in camera mea. Sasuke se sperie si se apleca spre mine.
- Sakura, te simti bine?
- Am nevoie de ajutorul tau.....
- Sigur, orice, doar spune-mi.
- Du-ma te rog pana in camera mea.

Sasuke: Am luat-o in brate si am fugit in camera ei, asezand-o in pat. Si-a luat din ghiozdan un pergament destul de mare, si era negru. Ce avea sa faca acum? Pentru ce era acest pergament? Vroiam sa aflu mai multe dar nu aveam puterea sa mai spun ceva. Imi faceam atatea griji pentru ea. Aseza incet pergamentul pe pat si isi indrepta mainile spre bluza albastra pe care o purta. Incepu sa ridice de ea, iar la un moment dat si-a dat-o jos. A ramas doar in sutien. Ce sa intamplat cu ea? Ce avea de gand si de ce se purta atat de ciudat? Nu mai intelegeam nimic. Se uita la mine rusinata. Intotdeauna mi-am dorit sa o vad mai clar, iar acum ca sa intamplat asta am ramas socat. Corpul ei era mai perfect decat imi imaginam eu.....cred ca ar rosit puternic la fata si am devenit incontrolabil...
- Sasuke, poti sa ma ajuti cu ceva?
- Desigur.
- Multumesc.....
Se intoarse cu spatele la mine, iar cand i l-am vazut am ramas socat. Avea pe spate un semn ciudat. Era o stea cu 7 colturi rosie si care devenea din ce in ce mai mare. Avea o marime cam ca si o moneda, dar crestea in fiecare secunda cu cate un milimetru. Mi-am dat seama ca acest semn ciudat ii provoca atata durere, deoarece in jurul lui emana o putere intunecata.
- Am nevoie de forta ta ca sa fac asta. Forta mea nu e destul de multa, te rog sa ma ajuti altfel voi muri.
Ultimele doua cuvinte m-au ingrozit. "Voi muri" asa ceva nu era posibil, nu, nu putea sa moara era inacceptabil. Cu siguranta te voi ajuta Sakura, iti voi da tot ce ai nevoie.
- Te ajut cu placere.
- Multumesc. Tot ce trebuie sa fac este sa ma ti de mana stanga. Voi lua eu tot ce am nevoie.
Am luat-o de mana stanga, iar ea a deschis pergamentul. Era un sigiliu. Un sigiuliu foarte ciudat pe care nu l-am mai intalnit niciodata. Eram expert in asa ceva, dar pot sa spun ca acest sigiliu al ei era o noutata pentru mine. A activat sigiliul, iar ceea ce era scris pe hartie urca incet pe corpul ei si se inedrepta spre acea stea ingrozitoare. Cred ca o durea foarte tare, pentru ca ii privream fata crispata, iar lacrimile au inceput sa ii curga siroaie. Nu puteam sa o ajut, nu puteam sa fac nimic, absolut nimic. Eram neputincios. Dupa o jumatate de ora de chin si de durere, semnul plestemat de pe spatele ei era complet sigilat. Eram atat de impresionat de puterea acelui sigiliu pe care l-a folosit. In jurul stelei S-au format doi dragoni, unul alb si unul negru, care aveau mainile impreunate intr-un cerc in jurul stelei. Acesti doi dragoni erau destenati pe tot spatele ei. Se luptau unul cu celalalt, cozile lor erau incolacite, iar privirile lor erau pline de ura.
- Dragonul cel alb este semnificatia bunatatii, dragonul cel negru este dragonul urii. Cei doi dragonu sunt atat de diferiti si se urasc foarte mult, dar pana la urma ei reprezinta echilibrul acetei lumi. Fiecare om are o farama de ura in el nu exista om pur, dar daca o persoana stie cum sa armonizeze ura cu iubirea se naste un echilibru perfect, iar persoana va fi salvata de presiunea uri din inima si va sintie fericire, si dragoste. Trebuie sa sti cum sa ai totul sub control, dar cate o data nu toata nu poti sa armonizezi aceste doua sentimente diferite de unul singur si ai nevoie de cineva sa te ajute. Eaxact asa sa intamplat cu noi doi. Ne-am adus unul celuilalt dragonul alb, si anume fericirea, iar acum am reusit sa ne gasim echilibreul perfect, precum ing si iang. Doua jumatati al aceluias intreg. Iti multumesc pentru ajutor. Chiar nu stiu ce m-as fi facut fara tine, dar acum sunt slabita, voi dormi putin, asa ca sa nu iti faci griji, voi fi mult mai bine de acum incolo.
Dupa ce a spus astea a adormit imediat, asa ca am invelit-o. Vorbele ei erau atat de frumoase, era atat de inteligenta. Ratiunea ei era cu mult peste ratiunea mea, era cu mult mai desteapta ca mine sau ca oricare alt om pe care il cunosc. Am lasat-o sa se odihneasca, iar eu am mers in bucatarie sa fac curat.

Sper sa va placa......^_^ FIGHTING !!!!!

Capitolul 8 Part 1 : Distractii

Sasuke: A doua zi ne-am trezit foarte repede, deoarece Kakasi vroia sa ne duca pe partie sa ne distram si noi putin. Ne aflam cu totii pe partie si ne uitam unul la altul, asteptand ca senseiul sa ne spuna ce sa facem. Asta era problema la noi. Sensei ne tineau prea tare in lant, asa ca noi nu aveam personalitate in fata lor si ii respecatm foarte mult....si cred ca asta este un lucru bun. Afara era foarte frig, si chiar si prin hainele groase pe care le-am imbracat imi era frig. Tremuram prin haine. Ma intrebam cum se simte Sakura. Era putin mai departe de mine si se uita atenta la Kakasi. O iubeam foarte mult, iar ieri cand am simtit-o atat de aproape de mine m-am simtit minunat. Buzele ei sunt foarte moi si fine.....vroiam sa le simt din nou si mai tare decat ieri. Nu mai eram atent la Kakasi, ma uitam doar la mica mea floare de cires. A inceput sa bata din picioare, iar acest lucru imi spunea ca ii era frig. Desi parea foarte gros imbracata. Avea pe ea o pereche de pantaloni negri grosi, chiar exagerat de grosi, dar ii statea foarte bine cu ei, iar sus avea un pltonas lung pana aproape de ghenunchi tot negru. Gatul ei minunat, era acoperit de un fular gri, iar in cap avea o sapca de aceeasi coloare ca si fularul. Deci nu stiam de ce ii era frig, nu ar trebui.
- Puteti sa faceto ce vrei copii.
In acel moment, parca au inebunit cu totii. Baietii alergau dupa fete si le faceau baie cu zapada. Ce lucru prostesc. Mi se parea o prostie, fetele puteau sa raceasca serios din cauza baietilor. Oare ei chiar nu idi dade-au seama de acest lucru? M-am indepartat cat posibil de acel grup si ma uitam la ei. De unde eram eu, ei pareau doar niste frunicute, dar cu ajutorul sharinganului reuseam sa ii vad de aproape. Dupa ce baietii au spalat toate fetele au inceput sa alerge dupa Sakura. Aceasta alerga si e in directia mea, incercand sa se fereasca de bulgarele masive de zapada care zburau dupa ea. Incerca sa se apere, dar baietii erau prea multi, asa ca a continuat sa fuga in speranta ca ii va pierde. Se apropiau de mine, iar la un moment dat nu mai aveam nevoie de sharingan ca sa ii vad de aproape. Nu pareu sa fie obositi si cred ca aveau de gand sa alerge mult dupa ea, pana intr-un final ce ea va ceda. Sakura a ajuns la mine si ma lua in brate. Ochii ei erau tristi si speriati in acelasi timp. Vroiam sa o ajut si nu aveam de gand sa o las prada baietilor, daca va fi nevoie o sa lupt pentru ea.
- Sasuke, nu vreau sa imi faca baie.
- Stai linistita, nu te voi lasa.
Am luat-o in brate si o protejam. Ma uitam foarte rece la baieti, iar acestia au renuntat la Sakura si am ramas doar noi doi. Se uita la mine, iar acum avea un zambet pe fata. Ma tine si ea in brate si isi aseza acum capul pe pieptul meu. Ma simteam minunat. Deodata nu am mai simtit frigul. Imi era chiar cald, si acest lucru se datora Sakurei. Am studiat-o din cap pana in picioare, iar cand am ajuns la mainile ei, m-am intristat. Mainile ei fine si gingase, care erau aseara, acum erau rosi ca sangele si aveau cateva pete albe. Ii era frig si nu avea manusi. Imi era atat de mila de ea. Ma simteam prost si vroiam sa o ajut asa ca i-am lluat mainile in palmele mele si le indreptam spre buze. Suflam incet spre mainile ei incercand din rasputeri sa i le incalzesc. Se stramba si stiam ca o doare, dar nu era bine sa iasa pe frigul acesta fara manusi....oare la ce sa gandit? Dupa ce i-am incalzit palmele, mi-am dat jos manusile mele si i le-am pus ei. Se uita la mine uimita, iar eu am inceput sa rad, deoarece arata tare caraghios cu ele. Ii erau mari, si era atat de amuzanta.
- Nu le pot accepta. Sunt ale tale.
- Scumpo, tu ai mai mare nevoie de ele decat mine, asa ca acceptale.
- Iti multumesc foarte mult.
A inceput sa zambeasca si ma saruta pe obraz. Buzele ei erau umede si foarte moi, vroiam sa le sarut si sa imi fac de cap. Of, nu mai pot sa rezist, vreau sa o sarut, vreau sa traiesc cu ea pentru eternitate. Am luat-o in brate si ma duceam spre o destinatie necunoscuta. A inceput sa ninga si a facut atmosfera si mai romantica decat era. Ma saruta din nou pe orbaz, si sa dat jos din bratele mele. Sa uitat o data si incepu sa fuga. Se invartea in cercuri printre fulgi de gheata, zambea si radea in continuu. Am mers langa ea si o priveam cu dorinta. O doream foarte mult. Visam cu ochii deschisi, dar am fost trezit din visare de un bulgare de zapada care ma lovit in spate.
- Ce faci acolo Sasuke?
Alerga spre mine fericita. Zambetul ei minunat ma facea sa ma simt mult mabine. Tremuram de fiecare data cand o vedeam. Se apropia din ce in ce mai mult, iar eu o asteptam cu bratele deschise. Cu toate ca a ajuns in fata mea nu sa oprit din alergat. Sa izbit de mine cu putere si am cazut pe zapada impreuna. Am luat-o in brate ca sa nu se loveasca asa ca a cazut peste mine. Fata ei era atat de apropiata de a mea incat apropate ca ne-am sarutat. Am stat asa si ne uitam unul la celalalt minute intregi, fara sa spunem nimic, dar le un moment dat am cedat impureuna si atunci ne-am sarutat. Cel mai frumos moment din viata mea. Intreg corpul meu se simtea minunat. Plueam. Eram cel mai fericit din lume in acel moment. Am dorit atat de mult acest sarut, iar acum ca se intampla eram in extaz.....fericirea imi invada corpul si nu ma puteam controla. Am fost dezamagit cand sa sfarsit,mai vroiam, dar nu cred ca o sa mai primesc.
- He he, te iubesc Sasuke.
Ce? Am auzit bine? Tocmai a spus ca ma iubeste? Eram si mai fericit ca inainte, asa ca am sarutat-o din nou. Pur si simplu nu puteam rezista. Spre surprinderea mea, nu ma respins din contra, a intrat in jocul meu bucuroasa.
- Si eu te iubesc....
Am ramas intinsi pe zapada avandu-ne unul pe celalalt. Ne iubeam si eram fericiti.

Sper sa va placa ^_^ FIGHTING!!!

Am doar un cuvant de spus: superb !!! Nici nu sti cat de mult iti ador ficul si incodata super capitol !!!!!

Asa deci mai rugat frumos sa iti dau o critica ceva mai dura, te rog sa aduci nextu ca ador ficu :X.

buteanlavi a scris:

Capitolul 8 Part 1 : Distractii

Sasuke:
ENTER
A doua zi ne-am trezit foarte repede, deoarece Kakashi vroia sa ne duca pe partie sa ne distram si noi putin. Ne aflam cu totii pe partie si ne uitam unul la altul, asteptand ca senseiul sa ne spuna ce sa facem. Asta era problema la noi. Senseii ne tineau prea tare in lant, asa ca noi nu aveam personalitate in fata lor si ii respecatm foarte mult....si cred ca asta este un lucru bun. Afara era foarte frig, si chiar si prin hainele groase pe care le-am imbracat imi era frig. Tremuram prin haine. Ma intrebam ,cum se simte Sakura?. Era putin mai departe de mine si se uita atenta la Kakashi. O iubeam foarte mult, iar ieri cand am simtit-o atat de aproape de mine m-am simtit minunat. Buzele ei sunt foarte moi si fine.....vroiam sa le simt din nou si mai tare decat ieri[Cum adica sa le simtit mai tare decat ieri? Nu am inteles asta]. Nu mai eram atent la Kakashi, ma uitam doar la mica mea floare de cires. A inceput sa bata din picioare, iar acest lucru imi spunea ca ii era frig. Desi parea foarte gros imbracata. Avea pe ea o pereche de pantaloni negri grosi, chiar exagerat de grosi, dar ii statea foarte bine cu ei, iar sus avea un pltonas lung pana aproape de ghenunchi tot negru. Gatul ei minunat, era acoperit de un fular gri, iar in cap avea o sapca de aceeasi coloare ca si fularul. Deci nu stiam de ce ii era frig, nu ar trebui.
- Puteti sa faceto ce vrei copii. [Cine a zis asta? Dialog sec]
In acel moment, parca au inebunit cu totii. Baietii alergau dupa fete si le faceau ,,baie'' cu zapada. Ce lucru prostesc. Mi se parea o prostie[Ai mai zis odata asta], fetele puteau sa raceasca serios din cauza baietilor. Oare ei chiar nu isi dade-au seama de acest lucru? M-am indepartat cat posibil de acel grup si ma uitam la ei. De unde eram eu, ei[Micuta repetitie] pareau doar niste frunicute, dar cu ajutorul sharinganului reuseam sa ii vad de aproape. Dupa ce baietii au spalat toate fetele au inceput sa alerge dupa Sakura. Aceasta alerga si e in directia mea, incercand sa se fereasca de bulgarii masivi de zapada care zburau dupa ea. Incerca sa se apere, dar baietii erau prea multi, asa ca a continuat sa fuga in speranta ca ii va pierde. Se apropiau de mine, iar la un moment dat nu mai aveam nevoie de sharingan ca sa ii vad de aproape. Nu pareu sa fie obositi si cred ca aveau de gand sa alerge mult dupa ea, pana intr-un final ce ea[Repetitie] va ceda. Sakura a ajuns la mine si ma lua in brate. Ochii ei erau tristi si speriati in acelasi timp. Vroiam sa o ajut si nu aveam de gand sa o las prada baietilor, daca va fi nevoie o sa lupt pentru ea.
- Sasuke, nu vreau sa imi faca baie. SEC
- Stai linistita, nu te voi lasa. SEC
Am luat-o in brate si o protejam. Ma uitam foarte rece la baieti, iar acestia au renuntat la Sakura si am ramas doar noi doi. Se uita la mine, iar acum avea un zambet pe fata. Ma tine si ea in brate si isi aseza acum capul pe pieptul meu. Ma simteam minunat. Deodata nu am mai simtit frigul. Imi era chiar cald, si acest lucru se datora Sakurei. Am studiat-o din cap pana in picioare, iar cand am ajuns la mainile ei, m-am intristat. Mainile ei fine si gingase, care erau aseara[Detaliu inutil], acum erau rosi ca sangele si aveau cateva pete albe. Ii era frig si nu avea manusi. Imi era atat de mila de ea. Ma simteam prost si vroiam sa o ajut asa ca i-am luat mainile in palmele mele si le indreptam spre buze. Suflam incet spre mainile ei incercand din rasputeri sa i le incalzesc. Se stramba si stiam ca o doare, dar nu era bine sa iasa pe frigul acesta fara manusi....oare la ce s-a gandit? Dupa ce i-am incalzit palmele, mi-am dat jos manusile mele si i le-am pus ei. Se uita la mine uimita, iar eu am inceput sa rad, deoarece arata tare caraghios cu ele. Ii erau mari, si era atat de amuzanta[Ai mai zis odata asta].
- Nu le pot accepta. Sunt ale tale. SEC
- Scumpo, tu ai mai mare nevoie de ele decat mine, asa ca acceptale.SEC
- Iti multumesc foarte mult. SEC
A inceput sa zambeasca si ma saruta pe obraz. Buzele ei erau umede si foarte moi, vroiam sa le sarut si sa imi fac de cap. Of, nu mai pot sa rezist, vreau sa o sarut, vreau sa traiesc cu ea pentru eternitate. Am luat-o in brate si ma duceam spre o destinatie necunoscuta. A inceput sa ninga si a facut atmosfera si mai romantica decat era. Ma saruta din nou pe orbaz, si sa dat jos din bratele mele. Sa uitat[Aaaa? Unde s-a uitat, nu intele] o data si incepu sa fuga. Se invartea in cercuri printre fulgii de gheata, zambea si radea in continuu. Am mers langa ea si o priveam cu dorinta. O doream[Repetitie] foarte mult. Visam cu ochii deschisi, dar am fost trezit din visare de un bulgare de zapada care ma lovit in spate.
- Ce faci acolo Sasuke? SEC
Alerga spre mine fericita. Zambetul ei minunat ma facea sa ma simt mult mai bine. Tremuram de fiecare data cand o vedeam. Se apropia din ce in ce mai mult, iar eu o asteptam cu bratele deschise. Cu toate ca a ajuns in fata mea nu sa oprit din alergat. Sa izbit de mine cu putere si am cazut pe zapada impreuna. Am luat-o in brate ca sa nu se loveasca asa ca a cazut peste mine. Fata ei era atat de apropiata de a mea incat apropate ca ne-am sarutat. Am stat asa si ne uitam unul la celalalt minute intregi, fara sa spunem nimic, dar le un moment dat am cedat presiunii impureuna si atunci ne-am sarutat. Cel mai frumos moment din viata mea. Intreg corpul meu se simtea minunat. Pluteam. Eram cel mai fericit din lume in acel moment. Am dorit atat de mult acest sarut, iar acum ca se intampla ,eram in extaz.....fericirea imi invada corpul si nu ma puteam controla. Am fost dezamagit cand sa sfarsit,mai vroiam, dar nu cred ca o sa mai primesc.
- He he, te iubesc Sasuke. SEC
Ce? Am auzit bine? Tocmai a spus ca ma iubeste? Eram si mai fericit ca inainte, asa ca am sarutat-o din nou. Pur si simplu nu puteam rezista. Spre surprinderea mea, nu ma respins din contra, a intrat in jocul meu bucuroasa.
- Si eu te iubesc.... SEC
Am ramas intinsi pe zapada avandu-ne unul pe celalalt. Ne iubeam si eram fericiti.

Sper sa va placa ^_^ FIGHTING!!!

Boon deci cam atata, nu prea am avut ce sa critic pentru ca este un fic bun, foarte bun. Titlul este foarte bun se potriveste cu ideea si subiectul ficului, ideea este ok. Greselile de tastare ti le-am enumerat, te-as ruga ca intre dialog si descriere sa apesi pe ENTER, ca sa arate mai frumos, si sa fie usor citabil. Dialogul este sec, mda, adauga ce simt personajele pe moment, si lasa intre dialog si alt dialog enter, oky? Actiunea este usor grabita, iar descrierea este oarecum, binisor. AI putea sa mai adaugi, poti stiu ca poti, asa ca descrie mai mult sentimentele celor doi, neaparat mai mult.
Cam atat, ZBay! Si astept next maine!

Capitolul 8 part 2: Distractii

Sasuke: Dupa cateva minute ne-am ridicat de pe zapada si ne indreptam spre ceilalti. Nu vroiam sa mergem la ei, vroiam sa fim doar noi doi asa ca am luat-o de mana si am luat-o in directia opusa. Era mult mai bine cand eram doar noi doi pentru ca nu eram stresati de ceilalti, si asta era cel mai bine, nu suportam glumule nesaratea ale lui Naruta si Lee. Chiar nu aveam chef de asa ceva in aces moment. Ne plimbam prin sat. Deja seara a pus stapanire peste intreg tinutul zapezii.Intunericul devenea din ce in ce mai apasator si insuportabil. Noroc ca strazile erau luminate si puteam vedea ceva. Flori minuscule inghetate cadeau din cer si se asezau peste zapada veche reinoindo. In lumina vasta si slaba a becurilor care erau aprinse pe strazi, zapada sclipea ca si cum ar fi un diamant. Aceasta imagine de basm era minunata. As fi vrut sa dureze vescnic, insa stiam ca aceasta imagine se va termina in scurt timp. Ma simteam foarte norocos ca eram cu Sakura in acest moment, eram inexplicabil de fericit. Ne plimbam pe strazi fara incetare. Corpurile noastre erau atat de apropiate incat ne puteam auzi bataile inimi unul altuia, insa asta nu ma deranja......din contra imi crea placere. Fata ei era la fel de alba ca zapada, iar obraji erau rosi ca sangele. Era atat de frumoasa incat ma simteam inferior ei. Era si este cea mai frumoasa persoana pe care am vazut-o vreodata. Totul era perfect la ea, absolut totul. Cum putea o asemenea fiinta sa seuite la unul ca mine? Nu intelegea, putea sa aiba orice baiat isi
dorea, iar ea m-a ales pe mine, de ce?

- Sasuke, sti ca Kakasi o sa ne certe foarte tare cand ne intoarcem.

Avea dreptate, dar nu mai imi pasa. Nu imi pasa de nimic cand eram cu ea. Tot ce vroiam in acest moment era inca un sarut. Buzele ei erau ca un dorg pentru mine. Simteam ca nu pot trai fara un sarut....eram dependent de prezenta ei, eram dependent de mirosul ei, intr-un cuvant eram dependent de ea. Un inger deghizat in fata....un inger sub acoperire, asta credeam eu despre Sakura. Era un inger care mi-a aratat lumina si bunatatea. Ne-am oprit in mijlocul unei strazi, iar eu ma uitam la ea neincetat. Urmaream fiecare coltisor al corpului ei incercand sa gasesc un defect, dar nu reuseam. In scurt timp am ajuns la ochii ei, iar acestia ma priveau cu un interes aparte. Si ea ma studia. Vroia sa afle ceva anume. M-am bucurat nespus de mult cand am vazut ca ma privea cu atat de multa caldura si dragoste. Zambetul de pe fata ei era minunat. Nici nu pot explica in cuvinte cum m-am simtit cand am vazut acel zambet adorabil. Am rams impitrit, iar acum priveam pamantul imbracat in zapada. Nu stiam ce sa intamplat cu mine, pur si simplu nu am mai avut puterea sa o privesc. Am simtit cum mainile ei m-au cuprins de la talie si ma tragea incet spre ea. In scurt timp corpul meu s-a liput de corpul ei, iar ea mi-a ridicat capul din pamant cu blandete.

- S-a intamplat ceva Sasuke? Te simti bine?
- Da, sunt bine. Nu iti face griji pentru mine.

Se uita mai bine la palmele mele si a vazut ca imi erau rosi si putin vinete in unele locuri. Imi era frig, chiar foarte frig. Corpul meu tremura din toate incheieturile si nu il puteam face sa se opreasca. Insa nu aveam de gand sa cetez. Vroiam sa stau aici si sa petrec cat mai mult timp cu Sakura, sa petrecem timp doar noi doi.

- Ti-e frig, nu-i asa? Ei bine ce ai zice daca am merge undeva sa mancam ceva si asa ne si incalzim. Mie mi-e putin cam foame.

Incepu sa zambeasca si mai tare si se uita la mine. Astepta sa vada ce spun. Nu vroia sa faca nimic fara voia mea, si asta era bine, cred. Si mie ii era putin foame, si avea dreptate, ne puteam si incalzi putin.

- Bine, vom merge la un restaurant.

Am inceput sa mergem din nou. Ninsoarea a devenit mai putina, iar fulgi de zapada erau din ce in ce mai mici. Asta insemna ca o sa se opreasca in curand si asta nu ear bine. Nori au inceput sa se imrastie si cerul devenea din ce in ce mai senin. Stelele erau foarte numeroase si stralucitoare. Imagine era unua minunata, dar nu ma bucuram atat de tare deoarece, daca se insenina devenea si mai frig si asta nu era bine. Dupa cateva minute am gasit un restaurant de ramen si am intrat inauntru. Imi placea ramen-ul insa nu eram nebun dupa el ca si Naruto. Ne-am asezat la o masa si am comandat. Eram obosit si acum vroiam sa ma intorc in cabana si sa maodihnesc chiar daca stiam ca Naruto ma va enerva, iar Kakasi imi va tine o morala destul de mare si lunga.

- Si iti place ramen-ul Sasuke?
- Da....tie?
- Si mie. Insa nu mananc foarte des.

A venit si mancarea, iar dupa 30 de minute am terminat amandoi. Cand am iesit afara era si mai frig ca inainte, exact asa cum ma asteptam sa fie. Stiam ca va fi mai frig deoarece cerul acum era lipsit de nori si se puteau vedea stelele fara nicio dificultate. Sakura ma lua de mana si am inceput sa alergam impreuna. Cred ca isi facea griji pentru noi. Nu vroia sa ne certe prea tare Kakasi, insa eu il cunosteam. Ne va certa pana maine dimineata in continuu, si cred ca ne va da si o pedeapsa foarte dura. Nu ii placea cand cineva ii iesea din cuvant. Iar noi doi am cam incalcat regulile lui. Alergam in continuu, iar asa nu mai simtem frigul. Ma simteam chiar incalzit. Dupa 15 minute de alergat am ajuns in fata cabanei unde eram cazati. Sakura s-a oprit brusc si acum se uita la mine.

- Bun, deci sa ne pregatim pentru cearta. Imi pare rau ca am facut asta, nu trebuia sa ne oprim la acel restaurant.
- Mie imi pare rau ca te-am dus in oras fara voia lui.
- Sasuke....
- Ce este?
- Ma saruti te rog?

Am ramas uimit de vorbele ei. Nu trebuia sa ma roage, as fi facut asta si fara sa ma intrebe. Ma apropiam incet de ea, iar in cateva secunde buzele noastre s-au intalnit. A ramas impetrita in bratele mele si nu mai facea nimic, daor savura acel sarut. Se pare ca ma iubea cu adevarat, si eu o iubesc la fel de mult si la fel de adevarat. Doream ca sarutul nostru sa dureze mai mult, insa Kakasi a venit langa noi si ne-a intrerupt.

- Mai, mai, mai. Aveti idee cate griji mi-am facut pentru voi? Pe unde ati umblat? V-am cautat peste tot.....sa vedeti ce pedeapsa o sa va dau.
- Aseapta putin Kakasi-sensei. Nu e vina Sakurei, eu am dus-o in oras, eu trebuie sa fiu pedepsit nu ea.
- Ei bine.....
- Nu este adevarat, si eu am fost de vina. Pedepsiti-ma si pe mine Kakasi-sensei.
- Of, gata incetati. Este prima voastra abatere, si cred ca o sa trec cu vederea peste asta, dar doar de data aceasta. S-a inteles?
- Da....
- Bun, acum intrati in casa si merge-ti la culcare, maine vom avea o zi lung.

Am intrat in casa si am urcat la etaj. Camera mea era chiar langa camera Sakurei asa ca m-am oprit in fata usi ei. Se opri si ea si se uita la mine. Se apropie incet de fata mea si ma saruta dulce pe obraj. Buzele ei erau moi si fierbinti in comparatie cu obraji mei care erau inghetati din cauza frigului de afara. Am ramas placut impresionat, iar sarutul ei m-a facut sa ma simt si mai fericit decat eram. A deschis usa de la camera ei si a ramas acolo pesntru cateva secunde.

- Noapte buna Sasuke, ne vedem maine.
- Noapte buna Sakura.

A inchis usa si am ramas singur. Acum ma indreptam spre camera mea. Acolo prietenii mei dormeau dusi. Naruto era zgomotos chiar si in somn, niciodata nu o sa taca, nici cand va fi mort. Horcaia de tremura intreaga camera. Oare cum puteau ceilalti baieti sa doarma asa ? Nu puteam sa inteleg. M-am schimbat de hainele cu care am fost afara si m-am bagat in pat incercand sa adorm, dar fara niciun rezultat. Nu puteam sa ador cu atat de mult zgomot. Imi venea sa ii bag ceva in gura lui Naruto si sa il fac sa taca o data. Dar ma gandeam la faptul ca imi era prieten si nu puteam sa il ranesc....asa ca pana la urma am trecut peste acest lucru si incercam din rasputeri sa adorm....uite ca asa a trecut si seara, iar eu nu am dormit nici macar 1 minut. Dimineata veni din nou, iar eu eram epuizat, in loc sa fiu plin de energie.

Iti multumesc foarte mult pentru critica Piersicuta.......Lavi te ube mult de tot....si nu stiu cum este acest capitol pentru ca abia acum am reusit sa iti vad critica.....o sa fac maine un alt capitol mai reusit....mersi

TE rog sa pui next k noi nu o sa inghetam de frig k sasuke si sakura ci o sa murim de curiozitate acuta severa la cat de interesant este ficul si sa fiu sincera dak eram in locul lui sasuke cred k ii bagam o soseta in gura lui naruto