Nu te voi parasi niciodata..

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Joi 11 Aug 2011, 13:52

Yeyy prima!
Deci, draga mea....e cel mai tare capitol din instoria ficului tau!!! Nu conteaza ca e scurt..
Conteaza cal ador si`l iubesc
Deci, adu mai repede nextu` ala ca aici moooorr..
Pupici dulci dulci de la Losty

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 Scaled.php?server=846&filename=0095097663mod

My blood runs like fire through veins when you’re close..
And boils with pleasure—so hot and divine.
I’d never wake up from this magical doze,
Don’t go so quickly,
I need you this time.

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Lun 19 Dec 2011, 16:07

next next next please

scuze ca n-am trecut mai devreme pe aici

chiar imi place ficul tau shy

nu sti cat de fericita mai facut ca ai pus nextul lol damn!

te rog cu ciresica deasupra sa ma anunti si pe mine de next please

pune nextul repejor
bafta la commuri , beer2

pupici si nu uita , mai sunt cateva zile pana la Craciun
fa-mi o surpriza .. .. ..

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 S6he8w

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 Npi5xg

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 2myt0zq

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 R0b9k0

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Lun 19 Dec 2011, 16:48

cat e de frumooooos
cum de nu l-am vazut pana acum?
merit sa fiu pedepsita
e superb, il ador
saraca Sakura, mai mai ca am plans
ai o descriere atat de frumoasa, superba. Si actiunea, poveste e..nu am cuvinte.
abia astept sa vad urmatorul capitol
si Uchiha merita o bataie
anunta-ma cand pui next-ul
spor la scris

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Lun 19 Dec 2011, 22:26

Ca tot vine Craciunul, m-am gandi sa pun nex ca nu am mai pus de mult....de foarte mult....

CAPITOLUL 9

Se cuibarise in bratele lui puternice, ca de fier, simtind aceea caldura a trupului sau masiv. Plangea...Dar penru prima oara in ultimi trei ani intunecatii, plangea de bucurie. Stia ca o iubeste, sau mai degraba spera ca e sincer macar o data in viata. Desi stia ca el putea minti in legatura cu orice, cu absolut orice. Isi ridica privirea catre el. Zambea, da, zambea si avea un zambet minunat. Daca statea sa se gandeasca bine, nu il vazuse niciodata zambind, poate decat la vederea banilor. Dar daca si acum tot banii ei ii voia? Pana la urama acesta era cel mai scump spital.

Se desprinse din bratele sale puternice fugind pe scari. Nu vroia sa mai sufere din nou, nu voia. Nu mai putea. Nu mai putea primi inca o lovitura, ar fi devastato, probabil i-ar curma viata la cei douazeci de ani ai sai. Nu, ea venise aici pentru vindecare, pentru nimic altceva. Nu spera sa mai iubeasca vreodata, mai ales pe el. Nu ii mai putea da o noua sansa, pur si simplu nu putea.
Se oprise in fata unei usi albe, ca intoteauna, deasupra ei asezata ordonat o placuta cu numarul sapte. Da, acesta trebuia sa fie, slonul numarul sapte. Intra rapid, pentru ca ii era frica ca brunetul sa nu coboare si sa o gaseasca. Se schimbase prea mult, nu stia la ce sa se atepte.

Se lipi cu spatele de usa alunecand pe gresia rece. Isi ridica usor ochi sclipitori, scotand un oftat adanc, apoi privind in jur.
In camera aceea se mai aflau doua persoane, doua fete.
-Hinata, spuse una dintre ele. Priveste, avem o noua colega.
Cea care vorbise avea un par auriu, lung, ce ii acoperea sclipirea nebuneasca a ochilor sai albastri. Isi intinse mana lunga aratand-o cu degeul pe rozalie. Parea ca se afla de mult amar de vreme acolo, in patul acela micut lipit de perete.
De undeva din fundul camerei se auzi un suspinat adanc, dar Sakura nu isi putea da seama de unde vine.
-Ea e Ino. Se auzi vocea calda a unei fete fi spatele perdelei. Eu sunt Hinata. Vino aici, stiam ca vei veni.

Sakura pasi neincrezatoare catre fereastra asezandu-se incet pe asternuturile incalzite de sagetile neinduratoare ale soarelui. Se opri pentru o clipa privind in jur, cautand sursa acelei voci subtiri. Undeva, in ntr-un colt intunecat al salonului, statea ghemuita o fata in jur de douazeci si doi de ani, cu parul scurt albastrui si ochii de o nuanta ciudata, de neinteles.
In acel salon era o liniste apasatoare, plutea un aer incarcat de dezamagire si nebunie, pura nebunie.

Brunetul umbla dezorientat pe holurile spitalului. De ce fugise? Stia ca ea il iubeste din tot sufletul, stia ca este usor de ranit, stia ca ea e aici din cauza lui. Dar el, el o iubea? Nu, nu o putea iubi. El o iubea doar pe Karin, stapana inimi lui. Pana la urma, parasise banii rozaliei pentru ea, nu? E tot ce insemnase Sakura pentru el, bani. Multi, multi bani. Dar oare nu putea face un efort sa o iubeasca cu adevarat? Ea era ca un copil, pura si innocenta ca prima floare a primaveri. Dar el, el ce era? Un porc, un insensibil. Dar cu toate astea o iubea? Macar simea ceva in adancul sufletului sau?
Da, dar spera sa reuseasca sa o inlocuiaca pe deplin. Pe Karin o iubea, doar pe ea. Desi daca statea utin sa se gandeasca, era pur si simplu fascinat de trupul ei subtire, de pielea alba si catifelata, de ochii verzi, iubitori si indurerati, de parul lung ca floarea de cires. Era fascinat de frumusetea inocenta si naivitatea Sakurei . Era fascinat....

Dar iubea si vulgaritatea lui Karin, pielea bronzata si uscata, picioarele lungi, trupul de clepsidra, fata lunguiata, ochii iscoditori si rautaciosi acoperiti de ramele groase ale ochelarilor, de buzele ei subtiri si dulci, cu parul rosu rebel. Ea, ea era Karin, iubirea vieti sale. Chiar daca si-ar fi dorit sa fie alauri de Sakura, trebuia sa isi impuna sa o iubeasca pe Karin. Dar oare putea impune iubirea inimi?

Scuzati-ma ca e atat de scurt, dar na, maine mai avem si scoala

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Lun 19 Dec 2011, 22:41

Doamne , ma bagi in spital
este asa de frumos , mersi ca m-ai anuntat,
chiar mi-a placut
te-as ruga sa ma anunti de next
pune nextletzul repejor , si bafta happy2

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Lun 19 Dec 2011, 23:14

Doamne, doamne,doamneee
In primul rand, multumesc ca m-ai anunta
E atat de frumos , deci e prea frumos, nu frumos.
Sasuke, cum sa nu o iubesti pe Sakura? asta e impotriva naturii
Si Karin, ca ea gasesti la fiecare colt de strada
Bravo, te felicit. ai un fic extraordinar
nici nu stii cat de mult astept next-ul
deci te rog sa ma anunti si de data asta

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Mar 20 Dec 2011, 19:43

Multumesc de anunt ! kiss

Foarte frumos scris si-mi place cum ai continuat ! kiss

Doamne, iubesc momentele pe care le creezi dintre Sasuke si Sakura ! >:dd<
Hai cu continuarea mai repede !

My blood runs like fire through veins when you’re close..
And boils with pleasure—so hot and divine.
I’d never wake up from this magical doze,
Don’t go so quickly,
I need you this time.

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Mar 20 Dec 2011, 20:48

buna
vreau sa spun ca imi place
si ca imi pare rauca abia acum il citesc

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 Tumblr_mwig0vpXfU1svb9fpo1_500

◀◀ I can't drown my demons, they know how to swim.▶▶

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Mar 20 Dec 2011, 21:10

Vai, e superb. Rusine mie ca nu am trecut pe la ficul tau mai devreme. E atat de frumos si de romantic, sentimentele, actiunea, totul.
Ador felul cum descri, atat de profund si explicit, imi plac sentimentele personajelor, schimbatoare si enigmatice.
Te rog anunta-ma si pe mine cand pui next, il astept nerabdatoare
Spor la scris!
Pupici

Hey, Vantule!
Daca Iarna a venit, inseamna ca Primavara nu este departe

Ok, stiu ca nu am mai pus de ammm...nu stiu de cand, dar in fine, nu conteaza.
Yey! Am ajuns si la 10 capitole deci....

CAPITOLUL 10

SAKURA P.O.V

Tot ce putem vedea era decat lumina, da o lumina atat de alba, orbitoare. Vedeam lumina, ma orbea, desi ma simteam afundata in intuneric, fara scapare. Nu stiam ce fac, sau unde sunt. Incercam sa ma plimb, sa intrezaresc ceva, dar era cu neputinta. Totul era atat de alb...
Cu toate aste ma simteam rece, fara viata, prinsa intr-o inchisoare de care nu mai pot scapa. Respiram greu si nu ma puteam misca. Voiam decat sa vad pe cineva, si sa stiu ca nu sunt singura in infernul acesta de zapada.
In fata se intrezreste o persoana. Inalta, ca un demon intunecat, cu parul ciufulit, de abanos, ochii negri , ca adancurile universului. Nu ii puteam vedea chipul, dar era atat de frumos...Incercam sa ma aproprii de el, il voiam langa mine, iar el era atat de dearte. Ma taram lipsita de vlaga, dar parca acesta se indeparta mult, mai mult, si mai mult.
Oh, stai, tu straine!
Imi strigam in gand apropiindu-ma de el. Alergam. Simteam sange scurgandu-mi-se de-a lungul picioarelor, dar nu conta. Nu, eu trebuia sa il vad. Ma opresc, cazand rapusa la pamant. Ma ardea. Durerea aceea ingrozitoare nu ma lasa sa ma ridic. Apoi m-am afundat brusc in intuneric. Ma simteam de parca as cadea. Nu puteam vedea nimic, eram oarba, din nou. Si durerea persista, ma facea sa vreau sa urlu, dar nu puteam.
Ma intrebam cand se va sfarsi cadeerea asta, desi stiam ca aveam sa aflu cat mai curand. Imi simt trupul izbindu-se de ceva, ceva ce il sfarma in intregime. Vreau sa zbier, sa ma auda cineva....Tot ce simteam era durere, voiam sa mor. Da, voiam sa mor, ca tota acea durere sa se sfarseasca

AUTOR P.O.V

Isi descise ochii sai cruzi atat de larg, in timp ce respira alert. Parca inca simtea durerea...Durerea ce o secatuia. Inca o ardea pe interior si nu stia de ce, dar nu voia sa afle. Se ridica alene din patul cu asternuturi albe, pasind desculta de gresia ca de gheata. Fiecare atingere o facea sa tresara, sa simta fiori prelingandu-se in tot corpul. Apusul era atat de frumos. Vantul se simtea usor mangaidu-i pilea, ca o adiere suava la malul mari. Frunzele copacilor asezati de-a lungul cararii, cu crengile lungi si suple aplecate peste capul sau, fosneau lin, abia auzit. Se simtea in largul ei, aici, in mijlocul naturii, putea uita de dor, de iubire. Aici nu exista niciodata "noi" exista doar ea...

Totusi ceea ce nu stia era ca nu era singura. Nu umai ea se bucura de acel apus mirific. Pe cararea alaturata, brunetul se plimba cu roscata sa. Voia sa invete sa nu se mai gandeasca la Sakura. Voia sa nu o lase sa patrunda adanc in sufletul sau, indepartand-o pe Karin. Nu voia sa o iubeasca.
Privea fascinat imprejur. O admira, poate, pe roscata in lumina rosiatica a soarelui. Totusi se gandea la cum ar arata Sakura...Nu, astea erau prostii. Nu avea voie sa se gandeasca la asa ceva. Iar Karin era atat de frumoasa. Parul sau rosu stralucea in lumina calda a soarelui. Asta iubea cel mai mult la ea. Asta, si personalitaea ei atat de spontana. Putea spune ca o iubeste, sau poate nu.

-Nu-i asa ca e frumos? Ii sopti acesta atat de romantic, de sarmant.
-Mda...ii daduse Karin replica plictisita

Nu parea impresionata de peisajul superb. Sasuke isi duse privirea
intr-o parte, dezamagit. Nu o stia asa. Sau poate fusese doar prea orb sa nu ii vada adevarata personalitate. Ofta usor. O adiere blanda se simtea imprejur. Aceasta purta cu ea un miros atat de placut de cirese... Fixase cu ohii sai intensi o petala rozalie, dansand pe muzica neimpartasita a vantului. O urma cu privirea, pana cand aceasta se oprise in palma micuta si alba a cuiva. Dar acel cineva putea fi chiar...putea fi chiar Sakura? Cu parul sau roz ravasit, plutind delicat in briza aceea usoara, cu pielea sa alba si catifelta, cu ochii sai atat de mai si verzi, cu trupul au subtire si zvelt ca de gazela, cu buzele sale rozalii si orasi imbujorati, imbracata in rochita sa de nea, o puteai asemui unui biet innger cazut, un biet inger fara aripi.

Se apropie incet de ea, lasand-o pe roscata acum, si poate pentru todeauna, indreptandu-se cu pasi marunti, dar siguri, spre Sakura. Nu puteai sa nu o iubesti. Era suficient sa o privesti o data, o singura data ca ti se taia respiratia. Parea atat de mica, parea ca are nevoie ca cineva sa ii franga trupul firav strangandu-l in brate. Ascultandu-i glasul mladios si privind-o in ohii sai att de verzi de hipnotizanti. Nu se putea impotrivi iubiri, oricat ar fi incercat. Nu voia sa recunoasca, dar avea nevoie de ea ca de aer.
Se apropia incet, vroia decat sa o priveasca. Sa isi imbete simturile cu parfumul ei revigorant.
Era atat de frumoasa in lumina soarelui . Era superba, o zana. Era stapana inimii lui.

Acesta isi puese bratele in jurul taliei ei subtiri, ridicand-o in brate. Rozalia isi lasa usor capul pe pieptul lui puternic, zambind innocent. Sasuke o privea fascinat, era ca o zeitate.

-Esti atat de frumoasa. Se auzira soaptele lui imprastiate de vant
Aceasta isi ridica spre el ochii innecati in lacrimi, privirea sa devastata ce te rodea pe dinauntru
-Nu, Sasuke... ii spuse aceasta coborand din bratele sale. Nu ma mai amagesti din nou.

Rochia sa fosnea in urma ei. Pleca...Dar nu, el nu avea sa o mai lase sa plece din nou, nu putea. Pur si simplu nu putea. Nu acum. Nu acum, cand isi dadu-se seama in sfarsit ca o iubeste. Ii cuprinse incheietura, facand-o sa se opreasca.

-Dar eu te...
-Nimic. Te rog. Te rog Sasuke, nu ma face sa sufar din nou...
spuse ea, incepand sa suspine.

Mana brunetului se desprinse, in timp ce ea disparea incet, ince, in intuneric. Pentru ca acum era noapte, iar inima Sakurei era confuza si estramata, destramata in mii de bucatele. Bucatele imprastiate pe cer, sub forma unei stele. Stia ca il iubeste, dar nu il putea ierta. Si-ar fi dorit o viata alaturi de el, dar credea ca runetul are pe altcineva. Oricat ar fi vrut, era cu neputinta...

Ura! Am teminat si capitolul 10, nu pot sa cred! Va multumesc mult pentru comentarii, si imi pare sincer rau ca nu am mai postat de mult.

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

Doamneee, daca ai stii cat am asteptat momentul asta

Iti multumesc ca m-ai anuntat si ca m-ai lasat sa fierb atata timp

Capitolul a fost, nnu am cuvinte In sfarsit, si-a dat si el seama ca o iubeste. Amin! Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunile

Iti iubesc fic-ul, ma bucur nespus ca ai postat next-ul, sper sa vina si celalalt repede, abia astept sa il citesc. Fan nr1 iti sunt Pe viata!

Spor la scris

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

foarte misto nextul ciresica ,

astept cu nerabdare continuarea ,
sper sa ma anunti si pe mine de next ,

bafta si pupici

OoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOoOo

E asa frumos ma bucur ca Sasuke si-a dat seama ca o iubeste!!!!!!!!

Astept next si PWP doolce

◀◀ I can't drown my demons, they know how to swim.▶▶

CAPITOLUL 11

Sakura se intinse pe podeaua de lemn, cu ochii larg deschisi. Lumina blanda a lunii se prelingea pe trupul ei micut, acoerit de cositele lungi si rozali. Nu ii puteai deslusi chipul in acel intuneric infiorator. Tot ce stralucea puternic, ca stelele, erau ochii sai atat de verzi. Se gandea la el. Il iubea, dar ii era frica. Ii era frica de el ,de durere, de dragoste, de suferinta. Ii era frica de viata. Il voi langa ea, dar el nu o voia. Sau cel putin asta credea rozalia. Dorul de familie, de Naruto, o macina si el pe interior. O durea atat de tare, nu trupul cat sufletul. Dar se simtea si durerea fizica, in tot corpul ,raspandindu-se cu usurinta. De cand venise aici, era cu totul alta. Si-ar fi dorit sa ramana la ea acasa, si de ar fi sa moara, sa moara stiindu-i pe cei dragi aproape. Il iubea, dar ii era frica sa mai spere ca el ar iubi-o vreodata.

In tot timpul asta, pe holurile linistite ale spitalului, pasii sai se auzeau grabiti si zgomotosi. Era el. O cauta. Pentru ca ea era a lui si el era al ei. Erau suflete pereche. Stia ca gresise. Ii gresise atat de mult, incat nu spera macar ca ea sa il mai ierte vreodata. Isi dadea seama ca ii gresise mult, ranind-o. Pentru ca ea era atat de firava si sensibila. Se blestema pentru fapt ul ca nu o iubise la timp. Ochii lui fusesera inchisi atat de mult... Nu vazuse multe. Mult prea multe. Si totusi, nimic nu avea sa mai fie ca inainte. Nici el, nici ea nu mai erau aceasi. Erau cu totul alti, dar iubirea lor putea renaste din cenusa, putea sa o ia de la capat. Sau cel putin asta isi dorea brunetul.

Deschise usa brusc, cu un zgomot puternic. O cauta cu privirea, de-a lungul camerei intunecate. In momentul acela nu voia decat sa o gaseasca. Voia sa o gaseasca, sa ii demonstreze ca o iubeste. Si de asemenea voia ca ea sa il creada. Macar de data asta.
Ii intrezari cositele rozalii, iar parfumul ei plutea atat de placut prin camera. Mirosea a floare de cire, mirosea a primavara. Era atat de frumoasa in lumina lunii, iar el nu credea ca e a lui. Se apropie de ea, oprindu-se la cativa centimetri in spatele ei. Parea ca isi daduse seama. Si asa se intampla. Isi intoarse chipul palid, imvaluit in intuneric privindu-l cu lacrimi in ochii

-Te iubesc... ii sopti acesta privind-o grijuliu.

Aceasta dadu afirmativ din cap, schitand un mic zambet catre el. El era al ei si ea era a lui. Fraza asta ii zbura prin minte auzind acele cuvinte. Si acum reusi in sfarsit sa simta acea caldura, acea alinare in glasul sau puternic. Se apropie de el, pasind atat de incet, parca zburand. Dar totul era in ceata pentru ea. Capul o durea ingrozitor, si ajunsese sa nu isi mai simta picioarele. Stia ca va muri. Daca nu acum, maine. Daca nu maine, poimaine. Dar va muri. Intr-o zi, cat de curand, va muri. Nu isi dorea asta. Era pentru prima data in iata cand nu isi dorea. Tocmai acum, cnd in sfarsit era langa ea...chiar el. Pentru ea totul era atat de nedrept. Era un inger ce avea sa se intoarca in rai.

Nu reusi sa se mai tina pe picioare. Se avanta involuntar in bratele lui deschise. Si era atat de usoara si... rece. Pleoapele ii acopereau ochii limpezi. La inceput, Sasuke credea ca adormise. Si o vedea atat de frumoasa cand doarme, ca pe o zana. O credea extenuata, tocmai pentru faptul ca era atat de sensibila. Ii mangaia chipul alb, ca de portelan. Totul pana cand un urlet ascutit spulbera aceea tacere. Respira alert, iar pe fata ei aparusera deja broboanele de sudoare. Avea vanatai pe maini, aparute din senin. Arata ingrozitor. Iar brunetul era speriat. Era doctor, dar nu stia ce sa faca. Nu voia sa o piarda. Nu si acum. O lua in bratele sale puternice alergand pe scari.

-Rezista... ii sopti acesta indurerat.

In bratele sale, gemea si se zbatea, in timp ce trupul sau firav incepea sa arda. Ea vedea numai negru, se simtea cazand, din nou. Iar el, el era igrosit ca i s-ar putea intampla ceva. Nu putea permite asta. Impinse cu piciorul in usa alba din cabinet, lasand-o pe patul alb, privind-o trist. Doctorul il pofti politicos sa iasa afara, incepand sa o examineze. Oricat nu ar fi vrut sa faca asta, el iesi asezandu-se pe coridor. Daca murea? Si el nu avea nici macar o amintire cu ea. ar fi trecut ca o umbra prin lume, ar fi ramas din ea doar o amintire. Desi, in sinea sa se intreba, oare ar putea sa o uite? Oare viata sa ar continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
Era obosit, dar nu putea sa doarma. Nu putea. Grija, grija ca ea si-ar putea pierde viata il apasa. Pentru ca ea era atat de firava...

Soarele isi fause aparitia si e data aceata. Dar era un soare atat de slab, nu avea puterea sa lumineze nimic. Decat pe el. El era singurul la care ajungeau razele soarelui. Dar totusi, se ridica. Avea otusi vointa de a incerca. Era prima data cand oa asemana soarelui. Ea era singura ce ii lumina viata, acum. Mai bine mai tarziu, decat niciodata. Mai bine si-a dat seama acum ca o iubest, decat sa fi trait o viata intreaga fara a o recunoaste. Acum, ar fi putut-o urma pana in strafundurile iadului. Ar fi urmat-o. pentru ca ea era regina lui. Dar daca avea sa nu mai traiasca. Daca s-ar fi stins din viata fara ca macar sa stie? Daca totul era doar un vis?

Pe usa isi facu aparitia doctorul, oftand usor. Paea indurerat, dezamagit. Il durea ca tocmai el sa dea o stfel de veste. Dar nu avea ce face, merita ca el sa stie, acum ,in ultimul ceas adevarul...

-Imi pare rau. Mai are maxim o luna de trait. Are leucemie...

Ei, ce parere aveti? E mai, nu stiu cum sa spun, mai dramatic asa. arerea mea. Voi ce ziceti?

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

Of, draga mea, chiar dramatic!

Cum adic, sa fie bolnava!? Te rog, spune-mi ca se va vindeca
Ma bucur totusi ca el si-a dat seama in sfarsit ca o iubeste.
Ficul este superb, si astept sa vad ce se va intampla in continuare

Astept next!

Zbye!

Hey, Vantule!
Daca Iarna a venit, inseamna ca Primavara nu este departe

CAPITOLUL 12

- Nu exista posibilitatea unui transplant.

Sasuke isi acoperi chipul cu palmele, incercand sa opreasca lacrimile ce se inghesuiau sa ii curga pe obraji. Nu ii poate spune asa ceva. Ar fi mult prea dureros.Dar totusi are dreptul sa stie. Are dreptul sa stie, macar acum, in ultimul ceas. Dar oare ea sa nu stie ca va muri? Oare ea nu a simtit nimic in tot timpul asta? Inca si-o amintea cum era inainte, si-o dorea inapoi. Voia totusi sa ii faca acea ultima luna, de vis. Dar oare nu ar fi mai usor, sa o paraseasca? Asa, poate nu ar mai fi suferit si el. Dar totusi, nu putea sa nu aiba sentimente, constiinta,ascunsa si ea undeva adanc. Ascunsa, dar era acolo. Cnstiinta ce nu il lasa sa o paraseasca acum. Asta, si iubirea. Nu putea uita ca o iubeste. Orice, dar nu asta. Putea uita orice, dar nu asta.

Pasi incet pe pragul usii albe. O privea. Viata trece atat de repede...Era atat de alba, rece si linistita, incat ai fi crezut ca e moarta. Dar nu era moarta, doar dormea. Era frumoasa, pana si atunci. Pleoapele ii acopereau grele ochii sai atat de verzi si limpezi, suvitele rozali erau imprastiate peste trupul ei alb, de zapada. Era frumoasa ca un inger. Era un inger. Un viitor inger. Totusi nu avea de gand sa ii spuna. Ar fi fost o lovitura grea, mult prea grea. Voia sa o lase sa se bucure de ultima ei luna de viata. Sa se bucure alaturi de el. Sa moara impacata. Nu iti puteai da seama ca o fiinta atat de mica poate avea o viata atat de grea. Nu ai fi vazt-o niciodata purtand pe umerii sai plapanzi povara singuratatii, a tristeti. Nu o puteai vedea...

Se ridica in picioare cand doctorul intra pe usa, incercand sa obtina ceva date de la el. Voia sa stie totul. Spera sa poata sa o salveze. Pentru ca in momentrul acela, si-ar fi dat si viata pentru ea. Si, oricum, ce ar fi fost viata fara ea? Cum ar fi putut privi natura fara a vedea ochii sai verzi? Si, cum ar fi putut simti mirosul imbietor al florilor de cires, fara a-si duce aminte de mireasma ei, de cositele ei? Cum s-ar fi putut bucura de zapada fara sa isi aduca aminte de trupul ei? Cum s-ar fi putut bucura de viata fara ea? ASta era adevarul ,nu putea. Si niciodata nu a putut. Sau macar asta voia sa creada. Si, totusi, nu isi putea da seama cum de viata se poate sfarsi atat de repede .

In timp ce el pronunta chinuit cuvantul "boala", ea se trezi. Si, fara ca el sa isi dea seama, se ridica in capul oaselor si pleca. Stia ca va muri, dar, chiar in felul acesta? Atat de repede? Nimeni nu o putea pacali in acel moment. Auzise totul. Era o persoana bolnava, si nu mai putea trai cu gandul asta. Si nu voia nici ca el sa sufere. Oricate rele i-ar fi facut, nu merita. Pana la urma era un om bun...Iar ea nu avea dreptul sa ii distruga fericirea. Nu se vedea facand asta. Nu o voia. Dar trebuia sa faca asta, pentru a-i salva fericirea. Intodeauna visase sa ajute lumea. Dar acum, ea, o persoana bolnava, cum putea ajuta pamantul in vreun fel? Si oricum, nimeni nu ar fi suferit dupa moartea ei.

Dupa un timp, i-a observat lipsa. Dar, de data asta, stia unde va merge. Totusi ii era frica. Daca auzise ceva? Nu stia ce putea face in situatia asta. Daca ar fi facut un gest necugetat? Nu o putea lasa sa faca asa ceva. Nu o putea lasa sa moara in felul asta. Urca rapid scarile de lemn, in timp ce totul reveni la viata. Cu toate astea, spitalul era pustiu. Si atat de liniste...
Iar brunetul era nelinistit. Pentru prima data in viata cand luase decizia buna, si se intoarse. Nu era corect. Dar viata nu a fost, nu e, si nu va fi niciodata corecta. Pentru ca, in viata nu exista fericirea. Feriicrea nu exista. E doar o iluzie.

Ea se catara pe pervazul geamului, cu pumnii stransi si lacrimile curgand siroaie pe obraji sai de nea. Adio, viata, adio iubire. Se pregatea sa isi dea drumul, lundu-si ramas bun de la viata. In cateva clipe, totul avea sa se sfarseasca. Acum, si pentru totdeauna. Si ,chiar cand trupul ei de regatea sa se inalte spre infinit, usa se deschise brusc. In pragul usii era chiar el. Venise sa o convinga sa nu faca asta. Dar nu avea sa ii mearga. Nu si de data asta. Sasuke se apropie de pervaz incercand sa o prinda. Dar ea a fost mult prea rapida. Si-a intins mana subtire, oprindu-l.

-Imi pare rau. Adio, Sasuke...

Ii soptise aceasta, cu glasul sau melodios ce nu avea sa mai fie auzit niciodata. Apoi, trupul sau se desprinse si incepu sa cada, rapus de vant, izbindu-se mai apoi de pamantul rece. Umbra ciresului batran, cernea petale rozalii peste trupul sau. Traia, dar nu pentru mult. Ochii sai se inchideau, incet incet. O durea atat de tare...Dar in curand avea sa nu mai simta durerea. In curand, va fi un inger. Il va veghea din inaltul cerului, ocrotindu-l. Era ultima sa dorinta. Voia sa isi dea sufletul impacata, acolo, sub cires. Sa isi dea viata, fara ca nimeni sa planga. Sa ramana doar o amintire...

Sasuke alerga pe scari, catre ciresul din gradina. Cum de facuse asa ceva? ERa doar vina lui. Regreta nespus ca o parasise, ca o facuse sa sufere. Regreta nespus, regreta ca nu ii pute fi alaturi. Dar acum ,pentru ultima data, voia sa aleaga bine. Nu voia sa traiasca fara ea. Pentru ca ea era a lui, si el era al ei. Nu putea suporta ca nu vor imparti acelasi destin. Era mult prea mult, chiar si pentru el. Deschise brusc usile spitalului, alergand catre copacul batran. Se arunca in genunchi langa ea, privind indurerat cum ea isi dadea duhul acolo, langa el. Iar el, el nu putea face nimic. Decat..

Decat sa o urmeze. Da, asta era singura solutie. Trebuia sa ii fie alaturi. Pentu todeauna. Se intinse laga trupul ei lipsit de vlaga, pe moarte, scotand cutitul din buzunar. Lama sa stralucea in lumina soarelui. Si era atat de ascutit. Il apropie rapid de inima sa, simtindu-l mai apoi patrunzadu-i pielea. Era o durere pe care doar el ar fi putut indura-o, pentru ea.
Se ghemui chinuit la pieptul firav al fetei privind-o trist. Aceasta schita un mic zambet in timp ce bratul ei ii inconjura gatul

-Nu te voi parasi niciodata, ii soptise brunetul, cu o ultima suflare

Apoi inchisera amandoi ochii pentru todeauna, in acelasi timp. Inimile lor incetasera sa bata impreuna, fiind suflete pereche. Acum, si pentru totdeauna, aveau sa zaca impreuna in inaltul cerului, ca doi ingeri. De acum incolo, povestea lor incarcata de sentimente pure de dragoste si suferinta, va ramane in inimile oamenilor ca icoana a iubirii, al ddragostei profunde.

░░▒▓███ THE END ███▓▒░░

Uite, m-am facut si eu mre, am terminat primul meu fic!
Chiar imi va fi dor de el, copilasul meu drag.
Dar voi mai scrie si altele, mai bune decat asta, desi niciunul nu ii va lua locul in inimioara mea.

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

Nu pot sa cred ca l-ai terminat!
Finalul e atat de trist...
Chiar nu ma asteptam la asa ceva. Adica na, credeam ca o sa-i faca transplant sau ceva dar am ramas socata.
Oricum, mie mi-a placut mult de tot ficul tau
si te felicit pentru ca a fost extraordinar.
Abia astept sa il citesc din nou, dar la Fan Ficuri Finalizate!
Sper sa mai scri si alte ficuri, pentru ca tu chiar te pricepi.
Zbye!

Hey, Vantule!
Daca Iarna a venit, inseamna ca Primavara nu este departe

Miau miau !

Ai cerut o critica, asa ca iata-ma Imi cer iertare pentru intarziere

1. Titlu- Este destul de frumos si ma bucur ca are legatura cu ficul si cu ideea. Nu pot sp ca este cel mai original titlu. Ceea ce nu imi place sunt acele puncte de suspensie care nu dau singuranta titlului

2. Ideea- Mi-a placut ideea. Chiar ai avut idei originale mai ales cea de sfarsit.

3. Descrierea- Imi place foarte mult cum descrii tu. Intradevar ai un stil aparte. Insa asta nu inseamna ca este ok. Trebuie sa te axezi mai mult pe sentimente. In ultimul capitol m-ai cam dezamagit pentru ca nu au existat atatea sentimente cat trebuiau. Cand a aflat ca ea avea sa moara trebuia sa descrii mai mult sentimentele lui Sasuke. La fel si pe cele ale Sakurei. Sa afli ca mori nu e simplu, crede-ma. Ar fi trebuit sa intensifici mult mai mult. Cu putina incredere in tine si ambitie fi sigura ca vei reusi sa faci ceea ce iti doresti. Banuiesc ca vrei sa te perfectionezi, corect ? Ei bine, poti face asta dar incearca sa descrii mai mult sentimentele. Caci vei avea de castigat.

4. Dialogul- In acest capitol nu a fost deloc sec. L-ai adaugat exact cand era nevoie de el si se imbina frumos cu descrierea. Chiar daca lipsesc putin sentimentele..

5. Actiunea- Mhm, aici ai cam gresit. Mi s-a parut putin cam crea grabita, si stii si de ce. Trebuia sa descrii mult mai mult. Ai trecut de la o idee la alta mult prea repede. Ai grija..nu am simtit ca si cum m-as fi aflat acolo, desi ar fi trebuit.

6. Estetica- Estetica imi place. Scrii ingrosat si inclinat si lasi spatiu intre randuri, se vede frumos. Oricum, ai grija caci virgulele nu le pui intotdeauna cand e nevoie de ele ori le pui cand nu-i nevoie de ele. Intre cuvinte si semnele de punctuatie se apasa " SPACE ".

7. Greseli de tastare, ortografie, gramatica:

" Cnstiinta " - ---> Constiinta <---

" rozali " - ---> rozalii <---

" vazt-o " - ---> vazut-o <---

" ASta " - ---> Asta <---

" Feriicrea " - ---> Fericirea <---

" lundu-si " - ---> luandu-si <---

" de regatea " - ---> se pregatea <---

" ERa " - ---> Era <---

" pute " - ---> putea <---

" ddragostei " - ---> dragostei <---

Cam asta a fost tot. Ficul a fost frumos. Felicitari si succes in continuare !

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 2zohwko

Possession I. Fire

☼ P E R F E C T I O N ☼

Multumesc mult de tot pentru critica. E adevarat, descrierea din ultimul capitol stiu ca se putea si mai bine, dar chiar eram foarte nerabdatoare sa termin primul meu fic, asa ca m-am cam grabit. Oricum, voi mai scrie si alte ficuri si voi incerca sa ma perfectionez.
Inca o data, multumesc mult.

◈◈◈

Don't rush to grow up, there is so much you'll miss
if you don't enjoy the moment you're in right now

Don't you find it odd?
That when you're a kid, everyone encourages you to follow your dreams
But when you're older, somehow they act offended if you even try

◈◈◈

superb, imi pare rau ca am pierdut un capitol
atat de trist, dar de frumos si emotionant, ti-am iubit fic-ul si inca il iubesc
Acum sunt impreuna, imi place
spor la scris la alte fic-uri, stiu ca vor fi la fel de frumoase

IF U'RE READING THIS IT'S 2 LATE

YOU SEE NO WHITE INSIDE MY EYES AND IT'S A FUN DAY

Ce pacat ca sa terminat ficul......

Mia placut nespus de mult

Imi pare rau ca nu pot spune NEXT

Dar eu tot te pup dooolce

◀◀ I can't drown my demons, they know how to swim.▶▶

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Sam 04 Feb 2012, 16:41

un sfarsit dramatic ,
imi pare rau ,
este si va fi un fic exceptional ,
bafta la noi idei
pupici dulci de ramas bun ficului tau

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Dum 01 Apr 2012, 13:02

Ficul a fost finalizat, deci nu mai are de ce sta pe aici. >>>FanFicuri Finalizate.

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 Oj19j4

cruelty is a gift humanity has given itself

Subiect: Re: Nu te voi parasi niciodata.. Lun 16 Apr 2012, 03:50

Buna Roze doamne cat ador ficul tau, este superb, imi place ideea, sincer la inceput credeam ca va fi narusaku dar nu a fost asa, oricum e fantastic, m-ai intristat nu am cuvinte sa il descriu, sa mai faci asemenea ficuri, spor la scris in continuare

Bună scumpo. Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 208323

A fost unul dintre cele mai triste ficuri pe care le-am citit.

Sfârşitul mi-a plăcut enorm de mult. Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 962758

Chiar îmi pare rău că s-a terminat.

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 35bgne8

My profile

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 1zcft4

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 2powj03

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 J8i3pt

Nu te voi parasi niciodata.. - Pagina 2 5tz237

Mumf .