El nu face nimic, nici mscar nu misca, apoi hotarata incerc sa-l sarut, dar el ma impinge in spate si da negativ din cap. Ce-a fost cu reactia asta? Nu-l mai inteleg de loc, are un comportament atat de ciudat, adica acum cateva minute el incerca sa ma sarute in disperare, iar acum ma respinge, de ce? Hmm, chiar nu inteleg ce l-a apucat.

Simt o neliniste sufleteasca. Inima imi bate cu putere, iar palmele incep sa-mi transpire. Oh, nu, cred ca iar ma emotionez. Asta nu o sa se termine prea bine, sunt sigura. Vai, ce ma fac daca isi va da seama? Am un fel de slabiciune fata de el, dar nu-mi dau seama de ce, ce se intampla de ma comport asa.

Incep sa tremur ingrozitor de tare. Oh, vai, nu stiu ce sa mai fac, inebunesc. Cum sa ascund acest sentiment de teama? Daca brunetul isi va da seama o sa mor, nu stiu cum o sa reactionez, nu o sa fie de loc bine.

Sasuke se indreapta incet spre mine si imi spune sa stau jos. Dau negativ din cap si ii zic ca nu vreau, apoi zambesc pervers si ii zic ca am chef de ceva actiune. El se uita la mine ciudat, ca si cum nu ar intelege ce vreau sa spun. Nu stiu ce sa fac, ce sa-I zic. Simt ca ma pierd, ma desprind cu totul de realitate, asta se intampla din cauza lui, numai si numai din vine lui, este atat de enervant, ma inebuneste.

Ne uitam unul in ochii celuilalt, incercand sa ne cititm gandurile. Parca ar fi prima data cand ne intalnim, acest lucru imi da fiori. Nu stiu de ce, dar el ma face sa ma simt atat de ciudat, de apreciata, de … iubita, dar de ce? Aceasta intrebare o sa ma omoare, nu o mai suport, de cand simt acest sentiment indescriptibil in interiorul inimii ma gandesc numai la el. Ce mi-a facut de nu mi-l mai pot scoate din minte, eu il urasc, nu se poate sa ma gandesc la el daca nici macar nu-l suport. Gandurile mele imi dau fiori.

El se apropie de mine incet. Inimia mea iar o ia razna, incepe sa zburde ca nebuna in interiorul meu, parca vrand sa aiba pe cineva langa ea. Nu stiu ce sa fac, de ce ma simt asa, cum sa scap de acest sentiment ingrozitor. Ma uit uimita la Sasuke. Pe fata lui nu se putea citi nimic, este atat de inexpresiva. De ce este atat de ingandurat, la ce se gandeste, la ce? Trebuie neaparat sa aflu, daca nu o voi face o voi lua razna, sunt extra curioasa, dar imi este atat de frica sa-l intreb. Nu ar trebui sa-mi fie frica, pana la urma ce se poate intampla? Bine, cred ca mai binre nu-mi puneam aceasta intrebare, acum sunt si mai nelinistita, simt ca ceva ce ma va surprinde ma va intampla, sunt sigura de asta, dar ce?

Atatea intrebari fara raspuns se afla in capul meu, incat ma fac sa vreau sa nu ma mai aud, este deja enervant.

Sasuke se pozitioneaza in fata mea, cu o privire plina de blandete si intelegere. Hmm, ce are de gand? Ce o fi in mintea sa? Chiar as vrea sa-l cunosc mai bine, nu stiu de ce, dar simt asta. Eu ma asez jos si ma uit mirata la el. Zambeam copilareste. Privesc cu atentie chipul sau perfect. Ma simteam atat de ciudat, nu mai simtisem niciodata acest sentiment, dar totusi imi placea. Sunt fermecata de chipul sau ce pare perfect.

Lumina slaba a becului este atintita asupra sa. Ma facea sa ma simt din ce in ce mai ciudat, ca si cum ar urma sa ma intrebe ceva imposibil de raspuns sau ca si cum ar trebui sa-i spun cel mai mare secret al meu, este intr-un fel incomfortabil.

Sasuke se aseaza langa mine. Acum nu ne mai priveam in ochi, ceea ce ma facea sa simt un sentiment de vinovatie in interiorul sufletului. De ce ma simteam vinovata, nu aveam motiv, nu facusem nimic! Chiar imi doresc sa-I revad ochii. Senzatie pe care o simt in momentul in care privirele noastre se intersecteaza este atat de speciala, de memorabila, de fermecatoare. Pur si simplu nu pot sa stau sa nu-l privesc in ochi.

Deodata imi amintesc de respingerea de mai devreme. Ce il apucase? As vrea sa il intreb dar imi e mult prea rusine. Nu cred ca mai pot sa stau aici mult, cu el. O sa inebunesc daca il mai vad mult, el o sa ma inebuneasca. Off, Sakura, haide, poti sa rezisti, pana la urma este doar un baiat, exact ca oricare altul … sau poate nu. Ce are el atat de special fata de oricare alt baiat?

Chiar vreau sa-l cunosc mai bine, sa vad cum gandeste, cum se comporta de obicei, cum este el. De ce vreau asta nu stiu. Stai! Ce naiba m-a apucat azi? Nu ma mai recunosc, cum de m-am schimbat atat de brusc, de ieri pana azi, in doar cateva ore? Cum de s-a intamplat asta?

Atatea intrebari imi bantuie minte, incat nu stiu daca mai gandesc limpede. De cat timp vorbesc oare cu mine? Cred ca ar trebui sa mai vorbesc si cu Sasuke, dar ce? In momentul de fata imi este mult prea greu sa-I spun ceva, sa ma uit la el sau orice altceva legat de el.

Deodata el se intoarce cu fata spre mine. Imi dau seama ca ma analiza. Oare la ce se gandeste? Ah, ce-as vrea sa-I pot citi gandurile, ar fi mult prea tare. Se apropia din ce in ce mai mult de mine. Ii puteam simti respiratia calda aproape de mine. O data cu acea rasuflare a sa mai pot simti si mirosul sau divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care nu era invadat de mirosul sau special, era incredibil. El ma mangaie incet pe par. La fiecare atingere simteam cum imi trece cate un fior prin tot corpul. Nu stiam ce vrea sa faca, ce sa fac, deveneam din ce in ce mai confuza si mai nelinistita. Inima incepe sa-mi bata cu putere, sarea in interiorul meu extrem de tare. Se pare ca brunetul de langa mine observa cum se zbate inima mea acolo si zice hotarat:

- Sakura, ce se intampla? Nu nega nimic, pentru ca imi dau seama ca se intampla ceva dupa felul in care inima ta o ia razna cand ne apropiem. Prima data cand ne-am atins nu a fost asa, atunci erai o perversa extrema, plina de curaj si extra tupeu, ce s-a intamplat intre timp? De cand am cazut in sala de sport bad ca se tot repete, poti sa-mi zici ce ai? Iti este frica, frica de mine, frica de ce? Ce ai patit? Spune-mi !

- Sasuke, eu …

Dar nu am timp sa raspund, deoarece in momentul in care m-am intors cu fata spre el, acesta …. .

Dar nu am timp sa raspunde, deoarece in momentul in care m-am intors cu fata spre el, acesta ma ia prieteneste in brate. Ce l-a apucat? Baiatul asta este intreg la minte sau nu, mie nu prea mi se pare, isi schiba atat de repede felul de a fi incat nici nu stiu ce sa mai cred despre el. Isi schimba comportamentul chiar mai repede ca mine. Si eu care credeam ca eu sunt aia ciudata, de el nu mai comentez.

Totusi nu pot spune ca nu-mi place acesta imbratisare, este chiar placuta, ma face sa ma simt mai bine. Bratele sale puternice imi infasoara corpul mic si firav. El ma strange destul de tare la piepul lui, ceea ce pe mine ma doare un pic. Ma simt ca un mic ghiocel plapand care este acoperit de o piatra mare si groasa. Sunt ca un ghiocel ce trebuie protejat toata ziua, deoarece daca nu poate face numai prostii, sa intre numai in belele, iar Sasuke este acea piatra ce ma face sa na simt incomod, ma sufoca. Ii simt corpul atat de aproape de al meu. Respiratia lui este acum pe fata mea. Aerul emanat de el este atat de cald, incat daca face contac cu pielea mea ma face sa ma simt protejata, imi mangaie sufletul, incalzindu-l cu o simpla rasuflare a lui. Ma simt atat de comod in brate sale puternice, imi place extrem de mult. Acum ma simt cu adevarat eu.

M-a facut sa uit de toate temerile si planurile mele. Nu mai aveam in minte nimic inafara de el. Imi invadase mintea cu totul. Numai un lucru in interiorul meu nu reusise sa linisteasca, inima mea, zburda ca nebuna in interiorul meu, parca asteptand ca ceva sa se intample si ea sa se linisteasca, dar ce mai astepta? Simteam cum inima mea saritoare mai avea putin si exploda de nerabdare. Ma obliga sa-l sarut, dar creierul meu era de alta parere si nu ma lasa. Nu stiam daca acum ar trebui sau nu sa-l sarut. Chiar mi-as dori sa-i gust un pic micile fructe rosii si catifelate. Daca ma uit atent la el pare perfect, ca si cum nu ar putea vreodata sa aiba vreun defect, dar oare chiar asa sa fie?

Ii simt parfumul atat de dulce, imi invadeaza cu totul narile, facandu-ma sa inebunesc, sa-mi pierd mintile. Eram din ce in ce mai tentata sa-I ating buzele, dar nu aveam cum, nu puteam sa o fac, eram oprita de mine insami.

Ne apropiam fetele din ce in ce mai mult una de cealalta. Cu fiecare clipa ce trecea eram si mai aproape. Intre noi este o distanta milimetrica, se mai afla doar un loc minuscul, cam cat gaura acului de mic, pe unde putea trece doar aerul.

Totul parea atat de romantic, de fapt chiar era. Aratam ca un cuplu fericit. Totusi, tacerea este intrerupta de catre Sasuke, care imi sopteste pe un ton atat de dulce incat ma facea sa ma topesc toata:

- Sakura … te simti mai bine? Nu mai tremura, te rog si spune-mi ce s-a intamplat. Linisteste-te si povesteste-mi. Sunt aici ca sa te ascult.

Am ramas cu gura cascata. A fost atat de dragut ce mi-a zis. Acum imi dau seama ca de fapt situatia mea se agraveaza, am inceput sa tremur din ce in ce mai tare, parca imi vizioam viitoarea moarte, asta simteam in momentul cand tremuram. In colturile ochilor mei smaraldii au aparut mici perlute cristaline. Incercam sa le opresc sa csada dar imi era imposibil. Simteam cum incep sa ma intepe ochii incet-incet. In gat mi se pune un nod ingrozitor. Simteam cum ma inec.

Spre marele meu noroc Sasuke ma strange si mai tare la pieptul sau, reusind sa ma calmeze, dar nu in totalitate, picaturile ce erau in ochii mei cad lin pe obraji, facandu-ma sa tresar. Sasuke vazand ca nu ma simt bine imi saruta incet fruntea. Era atat de dragut. La contactul buzelor sale cu pielea mea fina un zambet gingas imi apare pe buze, iar lacrimile ingheata pe fata mea.

Privirile noastre se intalnesc. Priveam abisul interminabil din ochii lui atat de blanzi. Nu puteam trece de acel negru ucigator. Incercam sa trec mai departe, sa privesc prin ochii lui direct in sufletul sau, in inima sa, in mintea lui. Privirile ni se adanceau din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, totul devenea mai romantic. Imi placea atat de mult sezatia ce mi-o oferea simpla lui prezenta, chiar daca cateodata ma omora pur si simplu numai orice gand legat de el. Stateam si ne priveam linistiti in ochi, fiecare fermecat de privirea celui din fata sa. Adancesc si mai mult cantactul vizual, facand ca totul in jurul nostru sa dispara. Mai ramasesem doar eu, el si o camera care nu avea importanta. Ma pierdeam in ochii lui atat de mult incat nu credeam ca o sa mai pot sa imi dezleg vreodata privirea de a sa. Este ceva magic, total ireal pentru mine ceea ce se intampla. Pana acum cateva ore nici nu aveam idee cum e sa atunci un baiat, iar acum simt cu totul altceva, simt ca toata lumea mea s-a dus si ca reincep una nou, una perfecta, in care nu vom ramane decat eu cu el, doar noi doi, impreuna, pentru totdeauna, oriunde, oricand.

Cand il privesc fix in ochi simt ca ma aflu intr-o prapastie fara fund, o gaura neagra la care nu ii gasessti niciodata sfarsitul, un drum atat de lung, interminabil, etern. Un sentiment care simt ca va ramane in mine, in inima mea pentru totdeauna, un sentiment atat de pur, ce te face sa te simti perfect, un sentiment etern. Totusi, o data cu acest sentiment vin si multe dezamagiri, mii de rauri de lacrimi varsate degeaba, dar totul are si un final, iar cand ajungi la el te simti mai bine, mai fericit, mai iubit decat oricand altcandva, este un sentiment la care nu stiu cand voi ajune, dar presimt ca o sa o fac.

Deodata Sasuke se trezeste din transa in care a fost adus de catre imbinarea perfecta a privirilor noastre. El isi clatina un pic capul, la inceput facandu-ma sa tresar, apoi isi drege putin glasul si ma intraba hotarat:

- Saku-Sakura … as vrea sa-ti pun o intrebare. Ai vrea sa fim prieteni? Amici? Sau ceva?

Wow! Sunt total pe alta lume acum. Am auzit eu bine sau imi trebuie aparat auditiv? Sasuke Uchiha, marele Uchiha tocmai mi-a propus sa devenim amici, prieteni, adica ca fratii? Am ramas cu gura cascata la auzul cuvintelor sale. Nu simteam nimic deosebit fata mai devreme, poate doar fapytul ca inima imi batea mai tare, in rest nimic nu era nou. Sigur nu visez? Nici nu stiu ce sa-i spun, m-a luat total prin surprindere.

Brunetul astepta frustrat un raspuns, se vedea cu usurinta ca era incordat, nu stia ce aveam de gand sa spun, sincera sa fiu, nici macar eu nu stiam, ce puteam face? Sa aleh sa fim prieteni sau nu? Ce s-ar schimba daca am deveni prieteni si ce s-ar intampla daca nu? Exista un singur mod de a afla. Nu, gata, stiu, m-am hotarat ce aleg, sigur este alegerea corecta, cel putin asa sper.

Fac o fata foarte serioasa, dupa care ii spun, cu o anumita ezitare in glas:

- Sasuke, eu …. .

- Sasuke, eu … nu stiu. Cred ca cel mai bine ar fi sa nu. Nu-ti pot spune de ce, dar noi doi nu putem fi prieteni. Imi pare rau.

Simteam cum inima mi se rupe in mii de bucatele, niste bucati atat de mici, minuscule, ce ma sfasie, imi taie rasuflarea. Ma durea sufletul pentru ceea ce i-am spus, nici nu stiu cum am putut sa-I spun asta. Mai bine nu ziceam nimic. Acum imi fac singura rau. Regret tot ceea ce am spus, dar stiu ca asa este cel mai bine. Totusi imi pare atat de rau pentru durerea ce am provocat-o, nu numai in sufletul meu, dar si in al sau, cred.

Imi las imediat capul in jos, neputand sa-l mai privesc. Nu mai suportam sa-i vad ochii aceia minunati, atat de abisali, in care ma pierd atat de usor. Simteam ca faceam una dintre cele mai mari greseli din viata mea, poate chiar cea mai mare, dar de ce, de ce simteam asta? Nu mai inteleg nimic, totul in mintea mea este amestecat, atat de confuz.

Simt ca inebunesc. Prea multe intrebari imi invadeaza creierul, toate vin din toate partile in acelasi timp, ma omoara. Simt cum capul meu nu mai poate sa mai suporte, mai are putin si explodeaza. Mult prea multe lucruri pentru ca eu sa mai pot intelege ceva. Sunt pur si simplu bulversata de sentimente, unele atat de necunoscute mie, iar altele parca nu mai sunt la fel ca altadata, sunt mult mai accentuate. Nu mai suport, trebuie sa evadez cumva din aceasta cursa a mortii provocata de sentimente.

Nu puteam sa-l privesc inca o data pe brunet, cred ca daca as face-o as muri pe loc, nu stiu de ce, poate de rusine, dar stiu ca n-as putea rezista, nu prea mult. Cum pot sa-l mai vad, sa-l aud, sa-l simt langa mine cand eu am refuzat sa-i fiu prietena? Ma intreb oare ce o fi in minte lui acum, oare ce crede despre mine dupa raspunsul pe care I l-am dat?

Incerc sa ma misc putin, in asa fel incat sa plec, sa dispar pentru totdeauna, dar scopul meu nu poate fi atins deoarece Sasuke imi ia fata in mainile sale atat de calde, acele mani in care eu ma simt protejata, fericita, iubita. Acesta vroia sa ma priveasca in ochi, dar eu refuzat, nu puteam da ochii cu ai sai, nu pot lasa ca privirile nostre sa se intersecteze din nou, niciodata. Intr-un fel ma simt vinovata pentru ceva, ceva legat de el, dar ce?

Brunetul imi mangaie usor obrazul. Aceasta atingere imi dadea fiori. Prin tot corpul imi treceau fiorii provocati de acea atingere, ma facea iar sa ma simt ciudat. El vrea probabil sa-I explic, dar cum cand nici macar eu nu stiu de ce am ales acel raspuns, de ce i-am zis ca nu preau sa fim prieteni. Sasuke imi sopteste dulce la ureche:

- Sakura … poti te rog sa-mi explici si mie ce se intampla? Imi dau seama ca tu nu esti cea din sala de sport. Te-am analizat in clasa, la ore, acolo erai atat de dulce, de ingrijorata, de fricoasa, nu stiai ce sa spui sau sa faci, iar apoi, vi sa te dai la mine, asa deodata, fara nici un motiv. Totusi eu mi-am dat seama de ceva, in timp ce tu imi faceai avansuri si vroiai sa pari puternica, sigura pe tine, tu nu erai. Simteam cum iti bate inima de tare, cum te miscai totusi atat de rigid, cum te cuprindea sentimentul de teama si tu incercai sa-l ascunzi fata de mine, dar nu a mers. Mi-am dat seama imediat ca aia nu esti tu cu adevarat. Bine, perversa esti, dar nu asa cred ca te comporti tu de obicei. Erai mult prea ingrijorata, chiar mai speriata decat in clasa, la ora de mate, la tabla, doar ca acum era mult mai greu pentru tine sa o ascunzi, sa nu-mi dau seama. Plus ca ai incercat de atatea ori sa ma saruti, dar nu ai avut niciodata curajul, iti era mult prea teama, chiar si atunci cand tu credeai ca poti, de fapt se vedea cu usurinta ca nu. Ai pus acel premiu crezand ca nu-l voi castiga, ai incercat sa ma faci sa pierdem indeajuns timp incat sa nu mai putem castiga, dar nu ai reusit. Am vazut imediat teama pe teama ta, frica din interiorul tau, al sufletului tau, iar mai devreme, pe hol, simteam ca nu o poti face, de aceea te-am oprit, inainte ca sa faci vreo prostie si sa o regreti. Nu am inteles ce vrei sa faci si nici nu cred ca voi intelege, fiind imi dau seama ca tu nu imi vei spune niciodata ce s-a intamplat, dar macar nu te mai comporta atat de ciudat. Trebuie sa-ti spun si eu ceva, ceva destul de important. Sakura, eu ….

- Gata, Sasuke, ajunge! Taci din gura! Nu vreau sa mai aud nimic, nici un cuvant din partea ta, intelegi? Pana la urma ce te intereseaza pe tine atat de mult viata mea, de ce am facut tot ce am facut, de ce am reactionat in unele mommente asa cum nu trebuia, de ce? Poate ca am motivele mele. Pana la urma fiecare are sentimentele lui, ii este teama, se sperie, vrea sa fuga, sa se ascunda, il doare ceva, la fel si eu, nu este treba ta de ce am simtit in fiecare moment. Poate ca te plac, te iubesc sau te urasc, din aceasta cauza am facut-o. Nu imi mai reprosa tu atata ce fac si ce nu fac, nu este treaba ta! Sasuke …

Gata! M-am oprit la timp. Poate mai ziceam naibii inca o prostie. Cum am putut scoate acele cuvinte pe gura, nu pot intelege, de ce i-am zids toate alea. I-am zis cumva ceva ca-l iubesc sau ce naiba? Eu cred ca nu mai gandesc limpede.

Dar deodata gandurile imi sunt intrerupte de gestul facut de Sasuke. Acesta imi intinde mana, in care tine cheia de la usa. Eu …

Eu iau imediat cheia, descui usa si fug de acolo. Dupa ce trec de pragul usii incep sa merg normal, poate chiar prea incet, mult prea incet. Ma indreptam spre curtea scolii.

Simteam nevoie de a vorbii cu cineva, dar cu cine? Cu printenele mele noi nu-mi vine sa vorbesc, nu pot sa le spun nici un cuvant. Oare cu Sasuke? Nu. Nu mai puteam sta acolo, cu el. Simteam cum inima o sa-mi cedeze la cat a sarit in interiorul meu. De ce imi batea totusi inima atat de tare in interior? Cred ca nu o sa aflu niciofdata raspunsul la aceasta intrebare.

Off, simt totusi o durere extrema in interiorul sufletului meu. Am remuscari. Credeam ca nu voi regeta nimic din ceea ce am facut, dar acum o fac, regret totul, regret amarnic. Simt cum in interiorul meu sentimentele fata de Sasuke isi dau o lupta, nestiind care dintre ele este mai puternic. Ce pot face ca sa-mi dau seama ce simt fata de nenorocitul ala de Uchiha?

Eu il urasc, nu-l sufar nici un pic, nu am putut sa-l suport de cand l-am vazut, nu o sa incep acum. Asta nu o sa se intample niciodata, nu o sa ne intelegem nici daca ar fi sa mor. Nu am vrut niciodata sa-l cunosc. Ce mi-as dori sa pot da timpul inapoi si sa fac ca aceasta zi sa nu se fi intamplat niciodata, sau macar ca eu sa nu fiu in clasa cu el, sa nu ne intersectam drumurile niciodata, sa nu-l fi cunoscut. Fara sa imi dau seama soptesc incet:

- Mai bine ar fi foat sa nu te fi cunoscut ….



Sasuke:


Am rasmas singur, a fugit atat de repede, m-a parasit intr-un timp atat de scurt, pur si simplu a renuntat. Nu-mi vine sa cred. Sunt uimit de comportamentul Sakurei. Cat mi-as dori sa o cunosc mai bine si acum sa stiu ce se intampla cu ea de fapt. Ce mult imi doresc sa fim prieteni, sa vorbim despre absolut orice, sa nu avem nici un secret unul fata de celalalt, sa fim mai mult decat fratii daca se poate. Vreau ca ea sa fie a mea, doar a mea, sa o pot avea doar pentru mine, sa fiu totul pentru ea.

Ea este de acum viata mea, motivul pentru care traiesc, inseamna totul pentru mine. Daca ea va pati vreodata ceva nu mi-o voi ierta niciodata, voi face orice, absolut orice pentru a o apara, pentru a-I fi bine si pentru ca ea sa fie fericita. Chiar daca ea nu ma vrea aproape, eu trebuie sa fiu acolo, langa ea, pentru a o proteja si pentru a avea grija de ea. Pare atat de fragila, de firava, de neajutorata. Este asemeni unui mic ghiocel plapand ce iese la iveala la inceputul fiecarei primavera. Un ghiocel ce trebuie protejat si aparat de orice pericol, cat de mic. Ea este floarea din sufetul meu, floarea ce infloreste doar o data in viata, dar nu ofileste niciodata, este floarea de cires ce nu va muri vreodata, va fi o floarea ce creste etern, cu fiecare secunda pasiunea fata de ea crscand din ce in ce mai mult, pana la infinit.

Inima ma doare extreme de tare, sufletul meu plange, plange dupa cel al rozaliei mele, dupa floarea mea roz. Inimia ma inteapa cu putere, vrand parca sa se rupa in mii de bucatele, niste bucatele mici si taioase, cele mai mici bucatele posibile, cele mai dureroase si insangerate. O durere simt cum vine printer crapaturile inimii mele. Sufletul meu geme dupa dragoste, are nevoie de cineva special care sa-l faca sa se simta din nou viu, sa simta iubirea cu adevarat. Totul in interiorul meu cerceste cu disperare iubire, acea senzatie de dragoste, de afectiune ce nu ti-o poate da decat o singura persoana, unma speciala, unica, regina florilor ce se afla in inima mea, in sufletul meu, in mintea mea, in mine, in orice fac, gandesc sau misc.

Ochii ma inteapa ingrozitor. Simt cum o picatura de tristete cazuta din Iad, imi strapunge inima, tot corpul, ajungand la ochii mei, vrand sa cada cu disperare. Ceva in interiorul meu imi spune ca ar trebui sa o las libera, sa cada si sa arate tot ceea ce simt, durerea din interiorul meu, cum imi arde inima de durere, cum toata suferinta se avanta inspre mine, cuprinzandu-ma incet-incet cu totul, accentund durere cu fiecare secunda ce trecea.

Ma simt atat de singur, de parasite, abandonat. Parca toata lumea mea s-a dus, a murit, mai avand loc doar tristetea absoluta. Nu am puterea necesara pentru a o invinge, este mult prea greu, parca imposibil. Desi stiu ca nu voi avea vreodata sansa ca Sakura sa ma accepte, nu voi renunta niciodata. Chiar daca este ceva inutil sa incerc, este aproape imposibil, dar aproape nu inseamna ca trebuie sa renunt. Da, voi face orice este posibil pe lumea asta pentru Sakura, rozalia mea draga, mult iubita, viata mea.

Totusi simt ca ceva imi scapa, ma intreb ce o fi cu acest sentiment in interiorul meu. Ma face sa ma simt ciudat, slabil, trist. Vreau sa aflu ce se intampla, de ce simt aceasta nesiguranta, aceasta neliniste sufleteasca. De ce? Nu-mi pot explica sub nici o forma. Ce o fi cu mine azi? Totul in jurul meu se schimba, mai ales eu, parca devin alta persoana, sau mai bine zis, parca il descopar pe adevaratul eu, adevaratul Sasuke. Se pare ca am si eu o parte sentibila, profunda, plina de emotivitate. Asta ma face sa ma simt intr-un anumit fel mandru, satisfacut pentru ca nu sunt doar un baiat rece, retras, asa cum probabil ma vede toata lumea. Mai mult ca sigur asta crede si rozalia mea. Asta este! Trebuie sa ii arat ca nu sunt asa, sa o ajut sa-l cunoasca pe adevaratul Sasuke. Partea complicate acum vine, cum sa o fac sa-si dea seama cum sunt eu cu adevarat? Hmm, nu prea stiu, dar voi gasi eu ceva cat de curand, am nevoie urgenta de un plan.

Fara sa mai stau pe ganduri, ma duc dupa Sakura, trebuie sa ii spun ceva extrem de important!

Ies repede din magazia veche si incep sa alerg. In cateva secunde dau peste floarea vietii mele, stapana inimii mele. Este chiat in fata scarilor. Ma apropii incet de ea, fara sa ma auda. Intr-un minut ajung in spatele ei. Se pare ca ea nu si-a dat inca seama. Eram la doar un metro de ea. Deodata o aud cum sopteste ceva. Ma apropii un picot mai mult sa aud ce zice. Cand constat ce tocmai a spus raman socat. Sakura a zis:

- Mai bine ar fi foat sa nu te fi cunoscut …

- Amenintari ( part. 1 ) - [/center]

[center]

Nu stiu ce sa fac, cum ar trebui sa reactionez. Mi se rupe inima sa aud acele cuvinte. Imi taie fiecare particica din corp. Nu-mi pot crede ce a spus. Chiar atat rau ii fac? Pana la urma ea a inceput totul. Cred ca are totala dreptate, era mult mai bine daca nu ne-am fi cunoscut niciodata, asa totul ar fi foat ca inainte, ca ieri, totul era perfect.

Nu mai pot sa stau sa o privesc cum sufera, asta imi provoaca o durere si mai mare. Nu am nici cea mai vaga idee daca sa ma duc la ea sau sa plec nepasator. Ce ar fi mai bine? Hmm, cred ca o sa ma duc urgent la ea. Da, asta ttebuie facut.

Fara sa mai pierd vreo secunda, imi misc picioarele in repaus in asa fel incat in doua secunde sunt fix in spatele Sakurei. Ii simt parfumul, este atat de dulce, exact ca ea. Oh, gata Sasuke, revino-ti!

Stau in spatele ei si o privesc atent. Sunt atat de fermecat de ea incat totul in jurul meu dispare, ramanand doi noi doi. Nu mai pot vedea nimic, decat pe ea, Sakura, iubirea mea. Deodata ea isi misca mana dreapta, indreptandu-si-o spre ochi. Oh, nu suport gandul ca floricica mea dulce de cires plange, ca e trista. Acest gand ma face pe mine sa sufar.

Rozalia se intoarce alarmata cu fata la mine. Pare atat de surprinsa, de speriata. Eu ma uit fix in ochii ei. Sunt acoperiti de niste mici pacaturi de tristete. Mi se rupe sufletul cand o vad asa, cand vad acei ochi senini de un vede atat de dulce si patrunzator, nu pot suporta sa vad acele mici smaralde verzi acoperile de cristalele minuscule si ude. Ma face sa plang si eu.

Ea nu mai sta mult in fata mea, deoarece in cateva secunde o ia la fuga prin scoala. Eu ma duc imediat dupa ea. Ah, firar, s-a dus in baia fetelor. Totusi nu pot intra acolo in mijlocul pauzei. Cred ca o voi astepta aici pana iese, pana la urma va trebui sa iasa o data si o data.





Sakura:

Dupa ce am spus cu voce tare acele cuvinte simt cum un cutit ascutit imi trece prin inima, facand ca durerea din sufletul meu sa se accentueze din ce in ce mai mult. Nu mai pot suporta aceasta suferinta ce o simt prin tot corpul.

Simt cum o lacrima cristalina isi face loc in colturile ochilor mei. Nu vreau sa o las sa cada, dar imi este imposibil, ma inteapa mult prea tare. Fara sa vreau ii fac loc sa alunece lin pe obrazul meu. Dupa aceasta isi mai fac aparitia inca mii alte picaturi pe fata mea. Imi sterg o parte dintreele cu mana dupa care in mintea mea isi face locx un gand.

Exact asta trebuie sa fac, sa merg inapoi la Sasuke. Trebuie sa-I spun ceva important, foarte important. Ma intorc si raman uimita.

Aici este Sasuke, in spatele meu. Adica el a fost aici de la inceput? Vai, nu, sper ca nu. Daca m-a auzit mai devreme cred ca o sa mor. Fata imi este din nou asaltata de lacrimi, mii de picaturi pline de durere, tristete si suferinta.

Fara sa mai stau pe ganduri fug la baie. Se pare ca brunetul nu vrea sa ma lasa in pace si vine dupa mine. Alergam ca nebuna plangand prin svoala. Toata lumea se holba la noi. In cateva secunde am ajuns in baie si m-am rezemat de perete. Cred ca nu o sa vina si in baie.

Deodata pe usa intra ….