Deodata pe usa intra Ino, urmata de cele doua mimoze care cica ii sunt prietene. Blonda pare foarte nervoasa, cred ca stiu si motivul. Off, chiar nu am acum chef sa ma cert cu ea, pur si simplu nu ma simt in stare sa mai fac nimic, absolut nimic, mai ales sa ma cert cu cineva,n special cu Ino. Cele trei sclifosite gemene se reped repede la mine, Ino pozitionandu-se in fata lor, bineinteles, pe post de sefa. Isi drege glasul, apoi incepe sa urle brutal la mine, amentinandu-ma ca, vai draga, imi va face cine stie ce daca ma mai apropii un milimetru de Sasuke, cum ii spune ea: Sasukito. Chiar nu putea gasi ceva mai normal? De fapt este logic ca nu, doar este vorba despre Ino, blonda careia ii cam lipsesc ceva neuroni.

Eu nu sunt atanta la absolut nici un cuvant pe care il scoate pe gura, deja imi imaginez ca ar fi o pirdere de timp sa-mi bat capul cu ea, nu are nici un rost, este mult prea proasta si nu are pic de minte in acea minge acoperita cu par blond de pe umeri, mult prea gol, pe care ea il numeste cap. Sa vorbeasca singura ca mie nu-mi pasa catusi de putin.

Deodata clonele din spatele ei se indreapta spre mine, prinzandu-ma de incheieturile mainilor si trantindu-ma de perete cu brutalitate. Auch, asta a durut! M-au izbit cu putere de gresia rece si albastra a baii, facandu-ma sa simt o durere ingrozitoare in tot corpul, si pentru ca sa fie totul si mai nasol, la impactul cu bucatile de faianta bleo m-am dat si cu capul de peretele ghinionist. O durere infernala de cap pune stapanire pe craniul meu, facandu-ma sa-l simt ca si cum mi-ar putea exploda din secunda in secunda. Tot capul imi era acaparat de aceasta durere imposibil de suportat.

Cele doua mimoze imi dau drumul la maini, lasandu-ma sa alunec lin pe podeaua umeda a toaletei. Am facut un contact scurt cu gresia dupa care simteam cum aveam sa mor, sa-mi pierd viata, sa ajung la capat de drum. Este prea devreme sa mor, sa termin deja acest drum ce parea nesfarsit acum ceva timp. Nu vreau sa mor acum, nu asa! Nu am avut ocazia nici macar sa am primul sarut, de fapt am avut-o dar am amanat-o si acum este mult prea tarzit. Plus ca nu vreau sa mor virgina! Nu, nu voi muri, o sa lupt in continuare, panaa la cap. Mai am mult prea multe de facut in aceasta viata si am de gand sa fac multe dintre lucrurile pe care mi le-am promis mie ca o sa le indeplinesc. Asa Sakura, haide, haide ca poti, poti sa lupti in continuare, sa ajungi mai departe, trebuie!

In colturile ochilor mei au aparut incet cateva perlute transparente, facute din apa, numite lacrimile. Aceste lacrimi cadeau lin pe obrajii mei fini si albi, inrosindu-i. Printre toate aceste lacrimi amare se putea simti durerea, tristetea, amaraciunea si trauma, lasate de moartea mamei mele. Aerul pe care il respir mi se pare un drog, un lucru care ma omoara. Corpul simt cum imi arde, nu numai pe dinafara, dar si interiorul, simt cum ma pierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Dar chiar inainte de a inchide ochii, pentru totdeauna, ceva, sau cineva, imi intrerupe sfarsitul, vrand sa ma faca si mai nefericita, mai trista si mai indurerata. O aud pe Ino cum ma indreaba, urland, daca mi-a ajuns si daca m-am invatat minte. Doar o nesuferita dupa parerea ma, chiar daca, poate, in interiorul ei este o persoana buna, cu un suflet mare, care ar vrea sa ajute lumea. Stai, ce? Nu cred ca ar putea sa existe un astfel de om in interiorul niciuneia dintre cele trei sclifosite.

Aud cum inca se zbate, cum urla si cum incepe sa faca scandal degeaba. Nu am nici un chef sa-i raspund, mai bine zis nu ma simt in stare. Acum chiar nu am puterea, si nici dispozitia, necesara pentru a mai avea inca o cearta cu ea, sau cu oricine altcineva. Ofetz iritata de faptul ca nu inceteaza o data cu harmalaia asta si ii spun, aproape fara glas, sa inceteze pentru ca nu ma intereseaza si nu ma va interesa vreodata ce vrea ea sa mai zica. Acum cred ca o sa faca vreo criza de isterie, ca de ce, cum se poate si alte tampenii de ale ei. Vai Doamne, de asta nu mai pot eu, s-o creada ea. Off, sunt ata de deprimata in cat nici macar nu am cum sa ma enervez, sunt de o mie de ori mai rau decat de obicei cand sunt suparata.

Incerc sa ma ridic incetisor de pe jos, dar alunec si cam din nou pe jos, pe gresia albastruie si rece. Un fior imi trece prin tot corpul la contactul pielii mele cu solul. M ai incerc inca o data sa ma ridic si de data aceasta reusesc. Sunt mult prea distrusa ca sa pot sta pana si pe propiile picioare, dar nu inteleg, nu inteleg cum am ajuns in starea asta in numai cateva minute. Dimineata eram atat de bine, eram fara griji, iar acum simt ca cerul mi-a cazut in cap, ca totul este contra mea si ca nu mai pot scapa de aceste resentimente. Acum in mintea mea se afla o gramada de intrebari, dar numai una nu imi da intradevar pace: cum ar fi fost totul daca nu i-as fi cunoscut pe Sasuke si pe Ino? Cred ca acum este mult prea tarziu sa mai pot afla vreodata raspunsul la aceasta intrebare, nu am cum sa dau timpul inapoi.

Ino se apropie din ce in ce mai mult de mine. Avea o fata serioasa, dura, plina de plictiseala si dispret. Ma uit la ea, intreband-o din priviri ce mai vrea de la mine. Se indreapta din ce in ce mai incet spre mine, probabil vrand sa ma faca curioasa, ei bine asta nu prea ii mergea, tot nu-mi pasa absolut de loc ce vrea de la viata mea. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, cred ca sunt vreo zece sau cincisprezece, dar nu mai mult. Iti apropie buzele de urechea mea dreapta, soptindu-mi pe un ton amenintator:

- Deci, frunte lata, ti-a ajuns lovitura sau mai vrei? Cand o sa te inveti minte ca nu ai ce cauta langa Sasukito al meu, ca el este doar al meu si ca nu ii pasa nici un pic de tine, numai eu il interesez. Cand o sa intelegi toate astea? Iti spun doar un singur lucru, ai grija ce faci si cat de mult te apropii de el, tu nu ma cunosti absolut de loc si nu stii de ce sunt in stare, nimeni nu stii. Daca vreau pot sa te bat pana ajungi in spital, am mai bagat pe cineva care imi statea in cale in spital, acum cativa ani, pot sa o fac lejer si cu tine, pot chiar sa te omor, cu manuta mea, fara nici o remuscare dupa, o pot face foarte usor, fara sa-mi pese nici un pic, absolut de loc. Aminteste-ti doar ce iti pot face, apoi gandeste-te de doua ori inainte sa te mai prind prin preajma lui Sasuke al meu, acum iti este clar, ai inteles in sfarsit? Mai repet o singura data, ai foarte mare grija ce faci pentru ca nu o sa ai o soarta prea buna cat timp eu voi exista, ci din contra, vei avea una grea, foarte sangeroasa si imposibil de suportat. Iti vei dori sa nu te fi nascut niciodata, sa nu fi venit in oras asta, in scoala asta, in clasa asta niciodata, sa nu ma fi cunoscut niciodata, o sa iti doresti sa nu fi existat !!!

Dupa ce isi tine marele discurs inspira si expira adanc. Frate, dar fata asta chiar nu gandeste de loc, chiar nu-si da seama ca eu nu o voi crede niciodata? I-auzi, a bagat pe cineva in spital, da poate la enervat prea tare si l-a adus la disperare, si acum o sa ma omoare, da, vezi sa nu, nu mai are ce inventa. Nu cred nici un cuvant din ceea ce a zis. Ce poate sa-mi faca?

Deodata gandurile imi sunt intrerupte de catre blonda, bineinteles, era de asteptat, care ma ia de par brutal si ma taraste pana la ghiuveta. Deschide incetisor apa si o lasa sa curga. Acum ce, vrea sa ma inece sau ce? Dupa cateva secunde de asteptat degeaba, ea ma prinde si mai tare de par, ma trage cu toata puterea ei, reusind sa-mi rupa cateva fire de par, mai multe de fapt. Fara sa mai stea pe ganduri imi baga violent capul in apa rece, tinandu-ma cu fata acolo vreo doua minute. Chiar vrea sa ma inece? Nu, fata asta trebuie dusa la spitalul de nebuni, chiar are capul ala gol, nici macar un neuron nu are, e tampita ce naiba?

Simt cum incet-incet raman fara aer, fiind obligata sa ma opresc din a-mi mai tine respiratia. Incepeam sa inchit apa la greu, pe nas, pe gura, peste tot imi intra apa in corp, ducandu-se spre plamani. Intr-o fractiune de secunda plamanii mei erau inundati de apa inghitita, eu ramanand fara aer. Inima mea isi accelereaza bataile cu fiecare secunda ce trecea, aproape iesindu-mi din piept. Corpul imi este din ce in ce mai rece, sangele trecand mai incet prin corpul meu. Peste cateva secunde simt cum inima mi se opreste, vrand sa ma oblige sa mor. Am buzele vineti, iar caldura corpului meu dispare incet. Cred ca asta a fost, am ajuns la capatul drumului, totul se sfarseste, timpul trece, amintirile raman, eu ma duc, dispar.

Deodata simt cum apa se opreste din a-mi invada plamaniii, corpul, din a ma sufoca. Aud incet o voce ce imi spune ceva, dar nu pot integele ce mi-a spus. Ochiii mei se inchid de tot, parca gasindu-mi sfarsitul. Simt cum sunt aruncata pe gresia rece si umeda, fiind lasata acolo, singura, in intuneric si liniste. Este o liniste asurzitoare in jurul meu, ceea ce ma face sa urlu, sa simt durerea ce-mi trece prin tot corpul, este de-a dreptul insuportanbil.

Simt ca asta a fost, atat a durat viata mea, nici macar cincisprezece ani. Asta este sfarsitul, capatul drumului, calatoria se sfarseste aici. Am murit.

O vad pe afurisita de Ino cum se indreapta spre toaleta. Oh, sper ca nu m-a vazut, daca m-a observat cred ca o sa mor. Nu am nici un chef de ea, cred ca daca as prinde-o cum incepe iar sa-mi zica Sasukito sau mai stiu eu cum, o sa o iau de claia aia de par auriu si o sa o dau cu capul de toti peretii posibili, o sa sterg podeaua cu ea, o sa o omor.

Ma asund repede dupa colt ca sa nu ma vada, apoi ma uit atent la ea sa vad ce face si ii observ fata. Are o privire foarte dura, plina de ura si dispret, in ochii sai se poate citi dorinta de a ucide pe cineva. Chiar cred ca este in stare sa omoare o persoana, la cat de nebuna este, o cred in stare de orice, de absolut orice prostie.

Ino este tare nervoasa, din cate imi dau eu seama, de fapt nu imi pasa de loc. O vad pe blonda cum intra in baia fetelor nervoasa, trantind usa, fiind urmata de inca doua pitipoance enervante. Cat ma seaca fetele astea, ma rog, mai mult Ino, dar nu conteaza.

Peste vreo patru-cinci minute o zaresc pe Ino cum iese din baie, din nou fiind urmarita de gemenele insuportabile. Wow, credeam ca acele pitipoance stau mai mult la baie, dar nu conteaza, nu-mi pasa absolut deloc.

Ma intreb ce s-a intamplat cu Sakura, oare este bine? Totusi, nu pricep de ce a fugit atat de repede, ce s-a intamplat cu ea asa, dintr-o data. Ceva necurat este la mijloc, mai mult ca sigur, iar eu trebuie sa aflu ce.

Am de gand sa o astept pe rozalie aici, in fata baii pana va iesii, oricat de mult va dura asta. Cred totusi ca nu va vrea sa intarzie la ora de fizica, deci va trebuia sa iasa curand din incapere.

Auch, era sa uit, profa de sport ne-a dat detentie dupa scoala, sa mai ramanem inca doua ore. Firar sa fie, am uitat sa ii zic Sakurei. Cat ma poate enerva Anko, este mult prea rea si autoritara, de ce nu poate fi si ea ca profa de romana? Mi-a facut niste nervi, de-mi vine s-o iau la suturi, dat ma rog.

Ma intreb daca am murit sau nu. Oare unde sunt? In jurul meu nu vad mai nimic, decat un negru dureros, intunecat, mortal, imposibil de suportat. Sper ca nu am murit, mai am atatea de trait, sau ma rog, mai aveam, nu stiu ce s-a intamplat, daca sa zic ca mai traiesc sau nu. Ah, ba da, stiu foarte bine ce s-a intamplat. Nenorocita aia de Ino a incercat sa ma omoare, dar nu cred ca i-a reusit totusi, inca mai simt durere, daca eram moarta nu trebuia sa ma mai doara nimic. Eh, lasa ca am sa ma razbun eu pe ea, cred ca n-o sa-I placa, dar va vedea ea ce va patii, plus ca va fi ceva de o mie de ori mai dureros decat ceea ce mi-a facut ea. Nenorocita naibii, nu stie cu cinde se pune, daca ea zice ca eu nu o cunosc, atunci o sa vada ea, pentru ca nici ea nu ma cunoaste, iar eu pot fi si mai rea, cel putin asa sper si cred, nu am mai incercat pana acum. Oricum ea a facut o mare greseala, aratandu-mi deja de ceea ce este ea in stare. Hmm, am nevoie de un plan sa o distrug, dar nu am acum timp de asta.

Incerc sa deschid incetisor ochii, incercand sa-mi revin. Auch, simt o durere ingrozit oare de cap. Este atat de enervant duerea asta incat imi vino sa urlu cat ma tin plamanii.

Cu greu reusesc sa ma ridic de pe gresia umeda. Imi simt oasele atat de grele, parca ar fi caramizi. Fiecare particica a corpului ma doare. Este o durere imposibila. Totusi nu am timp sa ma vait, o sa intarzii la ora de fizica si nu am chef sa primesc vreo detentie. Mai bine m-as grabi sa ajung in clasa.

Fara sa mai stau pe ganduri ies din baie vrand sa ma indrept spre clasa, dar cand deschid usa am marea mirare de a-l gasi pe imbecilul de Uchiha aici. Ce naiba, asta a stat sa ma astepte? Ah, ce-mi vine sa-l iau si pe el la bataie, o merita, cred. L-as lua si l-as da cap in cap cu Ino, astia doi imi fac zile fripte si nu ii cunosc decat de cateva ore.

Eu nu il bag in seama pe Sasuke si plec indiferenta pe langa el, totusi uitandu-ma cu coada ochiului la el. Are o privire plina de uimire si ingrijorare, ma intreb de ce. Se holbeaza ciudat la mine. Frate, dar ce naiba am de se uita asa la mine? Oh, stai, cred ca acum imi dau seama ce am, probabil ca arat ca scoasa din toaleta din cauza lui Ino. Eh, lasa ca nu mai conteaza, nu am acum timp sa-mi fac griji de cum arat, in pauza viitoare o sa ma aranjez.

Sasuke vine repede in spatele meu, strigandu-ma ca disperatul sa ma oprec, dar eu nu-l bag in seama si merg repede spre clasa. Ajung in dreptul usii. Deschid repede usa si sper ca profesoara sa nu fie in clasa. Din fericire pentru mine nu este aici. Intru repede si ma duc la locul meu, fiind urmata de Sasuke care anunta toata clasa ca profa este pe hol.

Ne asezam in banca si asteptam sa vina profa. Sasuke vrand sa ma enerveze mai tare tot incerca sa-mi zica ceva, dar eu il opream de fiecare data, pana in momentul cand el a spus ca este ceva important si l-am lasat sa continue. Acesta face o mica pauza dupa care reia:

- Sakura, mai stii in ora de sport cand a venit Anko la noi si ne tot zicea ca putem incepe concursul? Pai, din cauza ca noi nu faceam ce trebuie ne-a dat detentie dupa scoala trei ore. Mi-a spus mie dupa ce ai fugit tu repede.

Firar sa fie! Detentie din prima mea zi la scoala asta? Este clar, totul merge din ce in ce mai prost. Cred ca o sa o iau razna in ritmul asta.

Deodata gandurile imi sunt intrerupte de catre profa de fizica. Ora asta a fost atat de plictisitoare, aproape ca am adormit pe masa. In pauza m-am dus sa ma aranjez la baie, apoi a urmat o ora ingrozitoare de franceza. Cart urasc franceza, nu-mi place absolut de loc, dar ma bucur doar ca profa este de treaba. Dupa franceza a mai urmat o ora de fizica, apoi detentia.

Ma indrept incet spre sala de detentie impreuna cu Sasuke. Nimeni nu spune nimic. Intre noi este o liniste asurzitoare, care pe mine ma enerveaza din ce in ce mai tare cu fiecare secunda ce trece. Deodata Sasuke se opreste din mers si sparge gheata spunand:

- Sakura …. .

- Sakura, spune-mi te rog ce s-a intamplat in baie. Cand ai iesit de acolo nu aratai prea bine si pareai speriata. Ti s-a intamplat ceva rau? Are cumva legatura cu Ino, am vazuyt-o iesid din toaleta si m-am gandit ca poate ti-a facut ea ceva …

Imediat ce aud numele lui Ino simt cum un nod mi se pune in gat si nu mai pot sa respir. Toate amintirile de acum cateva ore din baie. Toata acea duere, acea suferinta pe care o simteam atunci imi trece prin corp, prin vene, parca obligandu-ma sa-mi amintesc totul din nou, sa retraiesc totul de la capat inca o data, sa simt din nou acea duere, sa-mi vad inca o data sfarsitul in fata ochilor.

Nu ii pot spune ce s-a intamplat intre mine si nenorocita aia de Ino, chiar daca stiu ca nici el nu o suporta si vrea sa scape de ea. Daca i-as spune probabil ca m-ar crede o incapabila, o lasa, o fetita amarata ce nu se poate apara singura si ii este frica de oricine, o persoana care are nevoie tot timpul de cineva langa ea care o fereasca de oricine si orice, chiar daca asta sunt eu cu adevarat, probabil, cred, nu stiu, nu il pot lasa pe el sa isi dea seama de asta. Sunt asa o lasa cand ma gandesc ce am lasat-o pe Ino sa-mi faca, dar ce puteam face? Nu sunt in stare nici macar sa ma apar, dar barem sa o infrunt pe vrajitoarea cea rea?

Raman blocata si nu mai pot face nimic, simt cum totul se invarte in jurul meu si cum eu ametesc. Cred ca ma dezechilibrez, deoarece ii simt mana lui Sasuke peste a mea, tinandu-ma strans, parca nevrand sa-mi mai dea drumul vreodata. La contactul pielii mele cu mana sa moale si fina simt cum un fior imi trece prin tot corpul, facandu-mi inima sa bata din nou cu putere, sa-mi sara iar din piept. Contactul ce se creeaza intre noi ma face sa inebunesc, sa o iau razna. Simt cum uit sa respir si cum inima imi bate din ce in ce mai tare. Fiecare particica din mine simte cum un val de caldura si bucurie ma cuprinde, facand-ma sa-mi pierd controlul si sa fac o prostie.

- Imi pare rau! Ii soptesc cu cea mai mare blandete si parere de rau in glas, in timp ce il imbratisez dulce si dragastos.

In momentul in care bratele mele mici si firave ii inconjoara corpul bine facut, simt cum parfumul lui misterios si dulceag imi invadeaza narile, facandu-ma sa-mi pierd si mai mult mintile. Nu exista nici un locusor, cat de mic, in interiorul meu care sa nu fie invadat de mirosul sau aparte. Simt cum tot corpul meu reactioneaza total invers fata de ceea ce vreau eu sa faca. Eu nu am vrut sa-l imbratisez si nici sa-I cer scuze. De ce i-am cerut scuze? Doamne, imi pierd de fiecare data mintile cand sunt in preajma lui si fac sau spun cele mai tampite lucruri posibile.

Deodata in minte imi apare un mic plan, care nu este prea bun, sa scap de el. Ma gandesc sa fug departe, spre cel mai indepartat loc posibil, unde Sasuke sa nu ma mai gaseasca niciodata, iar eu sa pot trai in continuare fericita, exact ca inainte de a veni aici.

In cateva secunde ma desprind din imbratisare si fara sa mai stau pe ganduri incep sa fug sper iesirea din scoala. Sasuke nu are de gand sa ma lase in pace si incepe si el sa alerge dupa mine. Off, ce ma enerveaza, de ce naiba nu poate sa ma lase in pace sa-mi vad in continuare de viata mea? Copitul asta este chiar stresant!

Ce bine ca holul este gol, asa nimeni nu se va mai mira cat de anormala sunt si cum fug de la detentie. Nu stiam unde o sa ajung dupsa ce voi iesi din scoala, stiu doar un singur lucru: ca nu ma voi oprii din alergat nici macar daca ar fi sa mor daca Sasuke va ramane pe urmele mele, o sa alerg pana nu mai pot de loc, absolut de loc si pana cand picioarele mele nu vor mai putea sa ma tina si o sa cad pe jos de oboseala, nu il voi lasa pe Sasuke sa ma prinda, chiar nu mai suport interogatoriul asta din partea lui, pana la urma ce-l intereseaza pe el ce s-a intamplat in baie, nu are nici un motiv pentru care sa ii pese, nu este vorba despre el.

Prinsa prin gandurile mele, nu imi dau seama ca doar ce am iesit din curtea scolii si ma impiedic de o piatra si cad. Ah, nu, acum Sasuke o sa vina si iar o sa inceapa interogatoriul, este din ce in ce mai incomfortabila prezenta brunetului.

- “- … intoarce-te, te rog! Nu pleca, te implor!" -


Imi intorc repede privirea spre brunetul ce alerga obosit in spatele meu. Pe fata lui nu se putea citi nimic, oricat de mult m-as fi straduit sa-mi dau seama ce simte, ce gandeste, ce vrea, nu pot reusi, deoarece el are o fata simpla, sumbra, rece, fara sentimente. Nu pot sa inteleg, de ce nu pot sa imi dau seama de nimic legat de el, nu ar trebui sa fie atat de greu. Are aproape tot timpul aceasi privire, acea privire care este atat de rece, inghetata, indiferent.

Ma intreb de ce nu zambeste mai des, are un zambet incredibil. Acel zamet care ma face sa uit de orice este in jurul meu, imi incurca toate gandurile, ma inebuneste. Doamne, ce naiba tot zic aici? Eh, dar pe cine pacalesc, este total adevarat.

Prinsa prin gandurile mele nu observ ca Sasuke este langa mine, uitandu-se ingrijorat la mine, cerandu-mi din priviri sa-I dau o explicatie. Nici macar eu nu stiu de ce am reactionat asa, habar nu am ce as puteai lui sa ii spun, daca ii spun adevarul nu stiu daca ma va crede. Oare am fugit de el, am vrut sa scap de acea privire hipnotizatoare a sa? Nici macar eu nu stiu. Cateodata sunt atat de complicata incat nici eu nu ma mai inteleg, cred ca acum este unul dintre acele momente.

Brunetul fermecator din fata mea imi intinde mana, ajutandu-ma sa ma ridic de pe asfaltul caldut. Ma ridic repede, dupa care imi indrept privirea spre cer. Capatase o nuanta mirifica de albastru, atat de deschisa, de fermecatoare, de pura. Soarele statea mandru pe albastrul acela, iesind in evidenta. Tocmai acum constat ca este noiembrie, iar afara este atat de cald, parca fiind inca vara, este superb.

In scurt timp imi intorc privire spre Sasuke care inca astepta o explicatie de la mine. Eu ma uit ingrijorata la el, nestiind ce sa-I raspund. Brunetul pare dezamagit de mine. Imi las privirea in jos, ne mai rezistand sa-l privesc. Oftez nestiind ce sa spun, dupa care imi inchid ochii, incercand sa-mi stapanesc lacrimile ce vroiau sa-mi iasa cu putere.

Deodata imi deschid ochii larg si imi sterg micile picaturi de tristete. Ma uitam fix in fata mea si raman uimita. Sasuke nu mai este aici. Sunt socata. Off, Doamne, ce-o fi in mintea lui acum? Nu am vrut sa-l fac sa plece. Simt cum sufletul imi explodeaza de durere, iar o lacrima nevinovata se prelinge incetisor pe obrazul meu fin.

Fara sa mai stau pe ganduri fac stanga imprejur si incep sa alerg inceyisor. Sasuke nu era la o distanta prea mare de mine, ceea ce imi dadea mie un avans de a-l ajunge. Fara sa gandesc ceea ce avea sa scot pe gura, incep sa urlu dupa Sasuke, crezand ca asa ii voi atrage atentia si il voi face sa se intoarca:

- Sasuke stai, intoarce-te, te rog! Nu pleca, te implor! Ramai langa mine, este tot ceea ce vreau, ce am nevoie cu disperare. Te implor, nu ma parasi …

Dar nu am avut timp sa termin ceea ce aveam de zis, deoarece …