Ms. ca m-ai anunțat ! Ai un capitol foarte frumos ! Anunta-ma te rog cand pui nextul !

Awww.that is so fucking sweet <3 dar cum naiba sa planga din cauza unor intrebari...cam aiurea. Oricum ms ca mai anuntat si anuntama in continuare daca poti.

Dragoste Infinita

Capitolul 45

- Inca Odata, Iar si Din Nou ( Part. 2) –

Cum se face ca eu nu pot decat sa fac oamenii sa sufere? De eu nu pot sa imi tin gura sis a-I las pe ceilalti sa fie fericiti? De ce, de ce?

Raspuns: sunt un idiot.

Si totusi, parca ma bucur un pic ca am facut-o pe Sakura sa planga; putin de tot … poate putin mai mult. Acum pot sa o iau in brate, pot sa ma apropii din nou de ea. Este cel mai bun lucru care se putea intampla pentru ca am ranit pe cineva. Sunt atat de disperat; pur si simplu fara speranta.

Macar ma aleg si eu cu ceva din raul pe care il fac, chiar daca este doar pentru a-mi potoli disperarea, pentru ca egoismul din mine sa fie satisfacut. Nici nu-mi vine sac red cat de mult ma pot bucura ca sunt atat de posesiv si obsedat. Si-mi place.

Da, imi place. Iar asta este cel mai dezamagitor lucru dintre toate. Adica, cum este omeneste posibil sa-mi placa ca am facut-o pe Sakura sa planga, avand in vedere faptul ca ea este cea mai importanta persoana din viata mea? Cum se poate asa ceva?

Clar, delirez.

Ma duc si o iau in brate. Nevoia este prea mare, imi este pur si simplu sa resist. Imediat ce corpurile noastre erau lipite puteam simti o caldura imensa cuprinzandu-ma, in timp ce o dorinta salbatica ma ucide incet. Din nou. Din nou vreau sa o sarut cu disperare. Si de data asta nu stiu daca ma mai pot abtine; dar trebuie. Trebuie sa resist! Si daca nu pot? Atunci ce fac? Daca nevoia este mult prea mare incat nu mai pot rezista, incat sentimentele ce mi se zbat in interior se vor dezlantui, nemaiputand fiind tinute sub control? Atunci ce fac? Daca autocontrolul meu cedeaza? Cum o voi salva pe Sakura de mostrul din mine, cum voi reusi sa o fac sa ma urasca sis a ma respinga, daca eu o voi saruta? Nu, trebuie sa o salvez de mine, trebuie sa o atentionez in legatura cu reputatia mea, in legatura cu tot! Trebuie!

Trebuie sa fac multe, inclusive sa spun ceva acum, in momentul acesta, pentru a nu o saruta, pentru a nu strica si mai multe lucruri!

Ii mangai obrazul fetei intrastate, spunandu-I pe un ton cald, plin de dragoste si durere, regret:

- Sakura, nu am vrut sa te fac sa plangi. Am intentionat doar sa ...

- Sasuke, taci! Un urlet iese din gura rozaliei.

Nu am cum sa o condemn ca urla la mine. Are dreptate sa gfie suparata pe mine … cred. Sau nu? Din nou, nu stiu ce e bine si ce e rau; iar daca stiu, nu vreau sa accept varianta corecta.

- Sasuke, ai dreptate.

Am?

Chiar am dreptate? In legatura cu ce? Off, Doamne, fata asta poate citi minti; poate sa-mi citesca gandurile?

Din expresia fetei mele isi putea da seama ca eram confuz, probabil par mult mai derutat decat sunt; de obicei exagerez in ceea ce priveste expresiile pa care ar trebui sa le mimez.

- Voiam sa zic ca ai dreptate in legatura cu prietenia. Ar fi trebuit sa-ti zic totul. Ai foarte mare dreptate cand zici ca nu ar trebui sa-mi cantaresc gandurile atat, nici sa-mi masor fiecare cuvant. Dar nu pot. Si asta numai din cauza ta!

- Din cauza mea? Dar ce ti-am facut eu?! m-am revoltat eu, un pic enervate de faptul ca da vina pe mine pentru ca are ea un mo ridig de a-mi vorbi.

- Da, este vina ta, numai si numai vina ta! De ce? Raspunsul este unul foarte simplu. Si totusi eu il voi exagera, bineinteles, facandu-l sa para complicat.

Se opreste, facand o mica pauza pentru a respria. Vorbitul ii taia respiratia, puteam observa cu usurinta acest lucru.

Fata ia o gura mare de aer, apoi continua:

- Este vina pentru ca este tu. Doar pentru ca trebuie sa vorbesc cu tine, cu adevaratul Sasuke, ma face sa innebunesc. Nu pot sa spun fiecare lucru pe care-l gandesc pentru ca tu zici exact aceleasi lucruri pe care le-as spune eu. Si nu pot sa fiu atat de obsedata, de dependenta si de disperata de tine! Si gresesc, stiu. Tu ai fost sincer cu mine, mi-ai spus adevarul, nu m-ai mintit. Iar eu … eu nu stiu daca as putea sa spun toate aceste lucruri pent …


- Sakura, ce …

Dar ma opresc. Un sentiment ciudat de déjà vu imi vine in minte, amintindu-mi de intamplarile de la patinuar. Acolo era tocmai invers; Sakura ma intreba ceva, iar eu ii dadeam raspunsuri negandite. Acum este invers. Eu o intreb si ea imi zice in sfarsit totul.

Adica … adica ea se gandea la acelasi lucruri ca si mine?

- De ce? O intreb, fiind innebunit sa vad ce este in mintea ei.

- Nu stiu ce sa-ti raspund. De ce, ce? De ce vreau sa te sarut? De ce imi bate inima in halul asta cand sunt langa tine? De ce nu ma pot opri din a te privi, din a te analiza? De ce nu stiu cum sa ma tin departe de tine? De ce nu ma stiu cum sa ma controlez sa nu-ti zic nimic cand sunt in preajma ta? De ce nu te las sa ajungi sa ma cunoasti cu adevarat? De ce imi vine sa zic ca sunt indragostita de tine? De ce cred ca te iubesc? De ce? Nu stiu ! Sunt la fel de confuza ca tine, poate chiar mai derutata; nu stiu ce simt, nu stiu ce sa fac, ce sa zic. Pur si simplu nu stiu, sunt total pierduta.

SOC!

Exact aceleasi lucruri le gandeam si eu! Exact aceleasi intrebari mi le puneam si eu! Dar cum? Cum este posibil ca sa imi zica, practice, ce am gandit eu cu cateva ore in urma? Care sa fie sansele sa gandeasca si ea exact, dar exact, aceleasi lucruri? Uimitor.

- Si acum, dau un raspuns total negandit, care in loc sa-ti clarifice ceva, probabil te deruteaza si mai tare, facandu-te sa pui mai multe intrebari. Asa dau eu raspunsuri necalculate, negandindu-ma la consecinte. Asa vrei sa continui?

- N-ai nici cea mai mica idée cat de mult ma bucur ca esti sincera. Dar, iar te intreb: de ce?

Nu sta pe ganduri, ci imi raspunde direct, parca avand déjà cuvintele pregatite.

- Pentru ca tu, Sasuke Uchiha, esti ca un drog pentru mine. Esti propia mea sursa de heroina, iar eu pur si simplu nu ma pot opri. Pentru un motiv necunoscut nu ma pot controla cand sunt cu tine. Incerc, incerc intr-un mod pe care nu ti-l imaginezi. Dar totusi, nu este de ajuns. Si nu pot nici sa stau departe de tine. Asta ar fi mult prea greu. Sunt egoista, foarte egoista, poate chiar mai egoista decat tine. Am o nevoie disperata ca tu sa faci parte din viata mea, sa fi langa mine in fiecare clipa. Si asta doar pentru ca fara tine as muri. Stiu sigur ca inima mea va continua sa bata vesnic atata timp cat tu vei fi langa mine, atata timp cat parfumul tau va ramane in conituare sursa mea de oxigen, atata timp cat tu vei ramane viata mea. Cand sunt langa tine sunt tentata sa spun ca te iubesc, iar cand tu nu te afli in apropierea mea imi vine sa urlu in gura mare ca sunt indragostita de tine. Dar nu, nu sunt. Pur si simplu … am nevoie de tine, Sasuke.


Si mai mult soc! Sakura a retinut fiecare cuvintel pe care I l-am spus? Dar cum? Cum este posibil?

- Incredibil. Dar din nou, Sakura, de ce ?
- Pentru ca te iubesc.

Nu mai pot sa spun nimic! Abosolut nimic!

Adica ea chiar … Sakura chiar mi-a spus ca … ma iubeste?

Asta as spune, da nu, nu o voi face. Nu mi-a zis asta! Sigur a fost totul numai in imaginatia mea.

- In concluzie, nu mi-ai raspuns la niciuna dintre intrebarile pe care ti le-am pus. Dar mi-ai zis catev lucruri uimitoare, intr-adevar inimaginabile. Cine ar fi crezut ca gandim exact la fel?
- Ti-am spus ca te iubesc, Sasuke. Nu-ti ajunge?

Adica este adevarat?

- Tu … tu c-chiar ..
- Da, da, Sasuke! Te iubesc!

Si din nou regretful ma cuprinde, teama punand stapanire pe tot corpul meu. Nu stiu ce sa mai fac, ce sa mai zic, cum sa reactionez.

Cum se presupune ca trebuie sa actionez acum, dup ace cineva atat de important ca Sakura mi-a zis ca ma iubeste? Si nici macar nu ma cunoste! De ce ma iubeste?! De ce?!

Nu poate sa ma iubesca! Daca ma iubeste, atunci voi fi determinat sa-I zic si eu cele doua cuvinte, iar daca i-as spune ca o iubesc as face cea mai mare greseala pe care o poate face cineva ca mine!

- Eu … e-eu .. eu nu te iub-iubesc … Eu

Si m-am oprit din nou, regretful arzandu-ma pe dinauntru, facandu-ma sa doara.

Si, desi stiu ca este atat de gresit, regret ca … nu i-am spus.

Inca odata, trebuia sa-I fi spus ca o iubesc.
Iar, trebuia sa-I fi spus ca o iubesc.
Din nou, trebuia sa-I fi spus ca o iubesc.

Trebuia.

Frumos capitol , mersi ca m-ai anunțat ! Anunta-ma cand pui nextul !

Alleeeee, este absolut minunata capitolul asta! Iti multumesc ca m-ai anuntat, multumesc !
Of, Sasuke asta strica totul! Alle ce zici, ne miscam un pic mai repede cu next-ul?
Ok, iti urez un spor la idei si sa ma anunti te rog cand il pui te rog
Pucca te pupaceste
See ya!

Dragoste Infinita

Capitolul 46

- Adevarul in Pumnul Minciunii –


- Sasuke?

Ma uitam la Sakura cu o privire plina de ura, plina de dispret si durere. Eram ingrozit de sentimentele ce ma acaparasera si, totodata neputincios in fatal or; nu ma mai puteam controla.

De ce ma uit la Sakura asa de urat? Ce mi-a facut ea pentru a-I raspunde in cest mod oribil? Nimic. Si totusi, eu ma comport ca un om scapat din spitalul de nebuni. De ce? Nu exista raspuns, din nou, la acesta intrebare.

De ce? De ce? De ce?

Numai pot! Daca incep iar sa ma confront cu acesta intrebare, voi ceda. Voi face ceea ce simt nevoia sa fac, voi incerca sa fac ceea ce e rau, ceea ce, cu siguranta, ar distruge-o pe Sakura. Iar ea nu merita acest lucru. Pur si simplu nu merita.

Si totusi, constient ca-I fac rau, ca acest lucru ii dauneaza Sakurei, eu fac tot posibilul sa fiu mai aproape de ea. Din nou, de ce? Ce are fata asta atat de special, incat sa ma faca atat de atras de ea? Ce?

Nervozitatea imi controleaza impulsurile, facandu-ma sa actionez violent, speriand-o pe Sakura. Fata aceasta nu merita sa-I fac una ca asta, nu merita sa-mi pierd controlul din cauza unor cuvinte, nu merita sa fie distrusa de mine. Si totusi, nu ma pot abtine. Mi-e pur si simplu imposibil.

Ma simt de parca as fi prins intr-o cusca, care se strange. Si se strange. Se strange tot mai mult, parca obligandu-ma sa ma dezlantui, sa-I dau drumul monstrului din mine.
De ce, iar imi pun intrebarea asta agasanta.

Si nici de data aceasta nu am cum sa-I gasesc un raspuns.

Si ce fac? Cum ies din aceasta situatie? Nu pot pur si simplu sa fug. Sau pot? Nu! Nu pot fugi! Fuga nu m-ar ajuta la nimic, doar ar inrautati totul, facand durerea din sufletul meu si mai profunda, marind intensitatea nevoii, distrugandu-ma.

Ceva cald ma readuce cu picioarele pe pamant, golindu-mi mintea de orice gand, facand ca totul sa dispara. Dar ce este aceasta caldura? Ma uit putin prin jur, intr-un final fixandu-mi privirea pe fiinta blanda din fata mea.

Sakura.

Doar pe ea o mai vedeam acum. Ea isi pusese man ape pieptul meu, aducandu-ma inapoi in lumea reala. Totul se terminase, ajunsesem la realitate.

Am revenit la realitate.

Acum inteleg. Totul s-a intamplat numai in subconstientul meu. Nebunia ma stapanise, facandu-ma sa-mi imaginez lucruri. Sakura nu mi-a spus niciodata aceleasi lucruri pe care I le-am zis eu. Sakura nu este indragostita de mine. sakura nu ma iubeste.

Ce usurare!

- Sasuke, ai terminat?

Ma uit la rozalie confuz. Ce sa termin? Nici macar nu am inceput sa fac ceva! Ce as putea sa termin?

- Lupta interioara. Cearta cu tine insuti?

Am expirat.

Acum am inteles. Deci, si-a dat seama de asta; are spirit de observatie ingrozitor de bun. Din nou, o invidiez pentru tot ceea ce face, pentru fiecare cuvant pe care il spune.

- Si, cine a castigat?

- Realitatea, am spus automat, nestand pe ganduri.

Un zambet trist ii apare pe buze, in timp ce mana ei se retrage de pe pieptul meu. Dar se opreste inainte de a-si misca ultimul deget. De ce?

- Esti bine acum? ma intreaba, privirea ei patrunzand intr-a mea, facandu-ma sa uit a respire pentru o clipa.

Dau din cap incetisor, negasindu-mi cuvintele necesare pentru a forma un raspuns coherent. Si bine am facut. Daca as fi vorbit, as fi distrus armonia dintre noi.

Ultimul deget al rozaliei ramas pe pieptul meu, se ridica, legatura dintre noi rupandu-se. Prvirea ei se inclina spre podea, lasandu-ma sa ma uit in gol.

Parc-ascult si parc-astept.

Dar ce? Ce ascult? Linistea? Da, linistea.

Dar ce astept? Ce? Aici nu mai gasesc raspunsul.

Si, pentru prima oara de cand a inceput ziua aceasta blestemata, stiu ce trebuie sa fac. Stiu care este lucrul bun pe care il pot face. In sfarsit voi face ceva care nu este daunator tuturor din jurul meu, voi face ceva bun. Da, bun.

Bun.

- Sakura, trebuie sa te avertizez in legatura cu mine. Daca tu crezi ca eu sunt un om bun, te inseli. Sunt un monstru. Chiar sunt. Incerc sa nu ma gandesc la asta cand sunt in preajma ta, numai ca asta este tocmai ceea c ear trebui sa fac. Ar trebui sa ma controlez, sa nu te las sa intri atat de profund in sufletul meu, sa nu fi atat de infipta in fiinta mea, pentru ca in acest mod, daca voi continua asa, te voi rani. Ar trebui sa fiu mai precaut, sa nu te chestionez in felul in care am facut-o in legatura cu lucrurile pe care le spui. Dar nu pot. Am intrebat acele lucruri tocmai pentru ca sunt invidious. Eu sunt gelos pe faptul ca tu poti sa te controlezi, tu ai un autocontrol pe care nu l-am mai vazut decat la mine – inainte de a te cunoaste.

- Sasuke, opreste-te!

Si tocmai asta am facut. M-am oprit in prima jumatate de secunda, ca si cum as fi controlat de vocea ei, de ea.

- De ce imi spui toate astea? Nu trebuie sa-mi zici astfel de lucruri. Stii de ce? Pentru ca pur si simplu nu te cred!

Nu mai pot sa o ascult, nu pot sa stau pur si simplu sis a o las doar cu ceea ce crede. Trebuie sa-I spun adevarul.

Ms. ca m-ai anuntat , imi place foarte mult ! Ce vrea sa-i spuna sasuke ? Anunta-ma te rog cand pui nextul !

Ai adus next-ul meeersii mult ca m-ai anuntat, multumesc mult
Imi place capitolul ai bagat ca de obicei suspans..
Succes la idei si abia astept sa ma anunti
Pucca <3 te pupaceste dulce

See ya!

ammmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm pierrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrdut multeeeeeeeeeeeeeeee capitole dar am ajuns intr-un filnal si tot ce pot spune sau mai bine pus n-am cuvinte prea.... frumos ar fii putin spus si de aia eu vreau next-ul cat mai repede si cand il aduci te roggggg cat de frumos pot sa ma anunti si pe mine
te-am !!!

WoOw peste ce fic minunat am dat... Imi place foarte mult cum descrii sentimentele personajelor si... mai pe scurt imi place tot la acest fic, esti fenomenala. De unde iti vin asemenea idei?

Capitolele sunt minunate, scuze ca am dat de el asa de tarziu, dar e mai bine asa decat niciodata.

Abea astept sa vad ce a vrut sa spuna Sasuke prin "monstru"... sigur va fi ceva interesant.


P.S. daca ai timp anunta-ma si pe mine cand pui next-ul
Te

Bună ! Îmi pare rău că nu am mai continuat înainte însă deabea acum ţi-am descoperit ficul ( uimitor ) . Ţi-am mai citit chiar mai înaonte un alt fic care m-a impresionat foarte mult . Îmi place mult modul tău de a creea şi a gândi . Descrii perfect sentimentele pe care cei doi şi le împart în mod egal , de parcă chiar tu le simţi tensiunea şi frica de a se iubi . Este ceva extraordinar ... Ai un fic minunat şi sper să îl continui , la fel ca şi pe celelalte ( în caz că mai ai , voi afla imediat acest lucru dând încă o vizită pe la profilul tău .) . Multă inspiraţie şi sper să mă anunţi şi pe mine la următorul capitol ! !!

Surprizaaa! Am adus nextul! Am zis ca nu ma voi lasa de Dragoste Infinita, asa ca nah, oricat de repulsiv mi se pare sa scriu pentru acest fic, il continui. Da, da, da, stiu ca vreti sa ma omorti pentru ca n-am mai postat nimic de anul trecut, dar v-am adus acum ceva la care sunt sigura ca nu va asteptati. Desigur, nu va voi spune nimic, va las sa innebuniti pana terminate de citit. Stiu ca nu este prea lung si s-ar putea sa aiba si greseli de tastare, dar voi incerca sa ma revansez data viitoare.
Nextul n-am nici cea mai vaga cand va veni. Nu prea cred ca va fi curand, totusi. Poate , daca voi avea chef, voi mai scrie ceva pe aici pana se termina vacanta. Totusi, nu promit nimic.
In fine, va las sa lecturati in pace acum. Astept cat mai multe pareri.


Dragoste Infinita

Capitolul 46

- Adevarul in Pumnul Minciunii ( Part. 2 ) –


- Trebuie sa-ti spun adevarul, soptesc eu, fiind inca incremenit.
- Nu vreau sa aud niciun adevar! Singurul adevar pe care il vei spune, il voi considera a fi o minciuna! Nu vei fi sincer cu mine, tocmai pentru ca, oricat de mult ai incerca, nu vei putea sa intelegi ceea ce simti. Nici daca ma vei indeparta de tine.

Ma uitam la ea, fiind parca prostit de cuvintele ce-I ieseau mult prea repede pe gura. Ii analizam buzele, care erau mult prea crapate. Are nevoie de niste apa, mi-am zis, incercand sa imi misc picioarele spre mini-frigiderul aflat in camera.

Ma chinuiam sa nu ii asclt cuvintele, sa-I ignor vocea, sa uit ca era atat de aproape de mine. Dar parca mi-era imposibil. Ma simteam intr-un fel teleghidat de cuvintele ei. Ma enerva atat de tare faptul ca eram vulnerabil, ca puteam fi theoretic controlat doar de ea, o simpla fiinta mult prea importanta.

De ce? Mi-am pus din nou aceasta intrebare atat de data naibii.

De ce nu pot sa imi recap[at nenorocitul de autocontrol? De ce trebuie sa depend de ea? De ce am nevoie de ea? De ce are dreptate? De ce nu vreau sa recunosc ca tot confuz as fi daca n-as mai avea-o langa mine? De ce?

Cred ca daca as indreparta-o pe Sakura de persoana mea infecta nu as face decat sa ne fac amandurora rau. Ea s-ar simti tradata, distrusa, indurerata, iar eu … eu ar redeveni acel derbedeu care erau cu o saptamana in urma, inainte de-a o reintalni pe floarea sufletului meu, rozalia asta plina de viata, Sakura.

- Poftim, ii zic, dandu-I un pahar cu apa rece. Bea-l incet ca sa nu cumva sa racesti, adaug atunci cand observ ca-l duce la gura.

Mi-am fixat privirea pe ea, pe aceasta fiinta cu un suflet atat de pur si de … de bun. De nu stiu. Nici nu pot sa ii gasesc un adjectiv indeajuns de bun pentru a-I defini gingasia, seninatatea, bunatatea inegalabila.

Pot vedea in ochii ei, acele smaralde straluciotoare, disperarea, furia, tristetea. Toate se resfrang, in mod clar, asupra mea. Sunt mai mult decat sigur ca este furioasa pentru tot ceea ce i-am zis, disperata sa ma sarute, iar trista … pentru ca nu i-am spus c-o iubesc?

Daca chiar este asa, daca ea isi dorea sa ma auda spunandu-I acele doua cuvinte pline de venin, jur c-am sa ma dau cu capul de fiecare perete existent in acest hotel gigant.

- Sasuke, tu ma asculti? Imi loveste glasul Sakurei mintea, in timp ce simt cum sunt zgaltait de doua maini firave si subtiri.

Ii ating incheieturile, ambele, oprind-o. Atunci isi ridica privirea inspre ochii mei, iar un contact visual perfect se creaza. La fel ca in celelalte dati cand he-am holbat unul in ochii celulilalt. Exact aceleasi senzatii, aceleasi imagini.

Un singur lucru difera acum.

Sakura afisa o disperare imposibil de descries in cuvinte. Ochii ii erau acizi, clocoteau asemeni unui vas plin cu ulei care-a fost lasat jumatate de ora la incins pe foc. Acel verde era atat de lichid, incat puteam spune ca este o imitatie de mercur pur.

De ce era asa? Ce naiba inseamna toata aceasta imagine?

Daca n-am fi fost atat de constient in acest moment, as fi putut spune cu man ape inima ca totul este doar in imaginatia mea. Dar, naiba sa ma ia, nu sunt eu indeajuns de creative incat sa-mi creez o astfel de culoare, un sentiment atat de amplificat. Pur si simplu pare mult prea real.

Sunt sigur ca, de data asta, nu ma insel. Sakura chiar simte asta, chiar vrea ceva atat de mult incat a devenit un vukcan uman.

- Pentru ce simti aceasta disperare? Am dau eu frau liber intrebarii ce-mi traversa mintea.

Ochii I se marira. Clipi, apoi isi lasa privirea in jos.
Deci n-a vrut ca eu s-o vad, am concluzionat eu.

- De ce nu voiai s-o observ?

Inchite in sec, incercand sa se indeparteze de mine, dar nu, eu n-o las. O strang si mai tare de incheieturile mainilor si o trag mai aproape de mine.

Corpul ei se afla acum la doar cativa centimetrii amarati de abdomentul meu. Parca trupul imi arde, in timp ce-o simt pe Sakura palpitand in bratele mele. Fiecare particica imi spune ca avcenit timpul, ca asta este moment. Trebuie sa o sarut.

Si, naiba sa ma ia, am s-o fac.

Ii dau drumul la maini, mutandu-mi bratele in jurul taliei rozaliei. Sakura icneste.

Un zambet plin de satisfactie imi apare pe chip, in timp ce-mi ridic mana dreapta si mi-o pozitionez pe obrezul fin si cald al fetei. Si cea zambeste.

Sangele carca-mi era propulsat prin vene, deoarece capatase o viteze neomeneasca. Ambele maini imi tremurau, iar cu fiecare milimetru ce-l eliminam, puteam simti cum caldura Sakurei se reuneste cu a mea, iar totul are sa fie perfect.

Respiratie mi s-a oprit, iar inima a in ceput sa-mi bata mai repede decat a reusit vreodata; era de-a dreptul uimitor.

In secunda urmatoare, am simtit cum corpul fetei s-a izbit cu o finite inimaginabila de al meu. Simteam furnicaturi prin tot corpul, iar fiecare particica imi spunea ca nu mai am cum sad au inapoi. Urma s-o sarut. Sa-I ating buzele, sa le gust din orice coltisior existent. Frematam de nerabdare intr0un mod pe care nu mi l-as fi inchipuit vreodata. Era de-a dreptul magic.

Am luat o gura mare de aer. Si Sakura facu la fel. Puteam pune pariu ca asta n-avea sa fie un sarut prea scurt.

Ce-o sa fac daca n-o sa ma mai pot opri?

Mai era un singur centimetru intre buzele noastre. Deja le puteam simti pe-ale Sakurei; atat de moi, atat de dulci si perfecte. Nu puteam sa-mi doresc nimic mai mult decat sa le pot atinge.

Chiar inainte de-a-I atinge cele doua petale catifelate, rozalia a dat drumul paharului ce-l avea in mana dreapta, mutandu-si toate cele zece degete in parul me. Nu-mi pasa ca ma udase, nici macar nu constientizasem.

Ma trase si mai aproape de ea, acum putand sa-I ating varful buzelor. O tornado de fiori electrizati ma cuprinsese in acea clipa. Totusi, moment nu dura mult, pentru ca eu, fir-as a naibii, m-am repezit cu salbaticiune la buzele ei.

La naiba, o sarutam pe Sakura! Chiar o faceam!

In urmatoarea fractiune de secunda, acel gand negru ma lovi cu brutalitate. Nu voiam sa-l am in minte; eram oricum mult prea concentrate pe sarut. Totusi, odata cu contopirea buzelor noastre, mi-am dat seama.

O iubeam pe Sakura. Chiar ma indragostisem de ea.

Însfârşittttttt a recunoscut şi el că e îndrăgostit !
Mulţumesc că ai adus şi tu capitolul după mileniii
Sper că vei aduce capitole mai des. Chiar îţi ador stilul de a scrie
Te,am şi spor la scris în continuare !

Ceeeee maaaiii ! Ce+am pierdut eu ... uf ! NUU IMI VINE SA CRED .. A FACUT-O !!! Chiar a facut-o ! A spus ca o iubesteeee ... !!!! Daaaa Asta vroiam sa aud :x . Mi-am facut ziua cu asta .. Iti multumesc ca ai adus capitolul , dupa ce a trecut mai mult de 10-12 ani pentru mine :)) ! Sper sa il aduci mai des :P . Acum revenind .. a fost uimitor .. ce descriere.. ce sentimente .. ce TALENT ! Adu next rapid sau am sa lesin .. Laptopul meu nu va fi chiar incantat dar ce mai conteaza acum .. :)) . Noapte buna si sper sa aduci next-ul rapid si sa ma anunt ! Pupici scumpo !!

te rog pui nextu ;)