The climb.

Subiect: Re: The climb. Sam 27 Aug 2011, 15:49

Oooo , Gaara deci :>
Sper ca Sasuke sa nu fie cu altele ca`l bat ! ingrijorat

Oare so fi indragostit Sakù si de Gaara ? huh?

Chiar is nerabdatoare sa vad umatorul capitol , ca pana atunci o sa am 100000 de intrebari in cap !!! X_X x_x X_X ike

Te

scumpo!

Subiect: Re: The climb. Sam 27 Aug 2011, 16:45

Ooooo iubireee
Ce frumos eee. scuze ca vin numai acum dar am cam multa treaba.
Dar, sa nu mai povestim atat despre mine. Sa ne uitam la ficul asta superb si la capitolul asta minunat pe care l`ai creat. Goshh, il adooor!
hai cu nextuuu!

Losty te pupa!

Subiect: Re: The climb. Sam 27 Aug 2011, 17:42

Am o nelamurire. Pe "mess" Ino zicea ca tocmai a terminat s-o ajute pe mama sa la florarie. Nu ai spus tu acum ceva capitole ca parintii lui Sakura si a blondei au murit in acelasi accident?

Subiect: Re: The climb. Dum 28 Aug 2011, 09:12

Dragă Yumi, da ai dreptate însă, Ino acum are o mamă adoptivă dar nu locuiesc împreună.
Mama ei o iubeşte însă ea preferă să locuiască singură. Sper că te-am lămurit. dap !

Subiect: Re: The climb. Dum 28 Aug 2011, 12:27

Bună tuturor! Vă mulţumesc mult pentru comentarii! Nici nu ştiţi cât de mult mă bucur că vă place. sad

Vă spun de la început, capitolul nu este corectat şi este foarte scurt.
Deci vă rog să mă iertaţi pentru asta.. Dar chiar nu am inspiraţie..
Vă mai spun doar, lectură plăcută! :)

Chapter 13.

'' Nici nu ştiu ce să spun.. În acest moment sunt prezentă doar cu fizicul... ''

Îl privesc pe roşcat cum se îndepărtează. Gestul său m-a făcut să roşesc puţin. Oare ne vom revedea ? Asta e întrebarea care mă macină. Prinsă în gânduri uit complet că trebuie să mă văd cu prietenele mele. Îmi scutur uşor capul şi mă îndepărtez de locul ''accidentului'' cu paşi repezi. Pe drum tot ce am făcut a fost să mă gândesc la el.. Uitasem complet de Sasuke şi aşa-zisa lui întâlnire de afaceri. Mda, sigur. Se pare că am ajuns. Intru şi îmi caut prietenele cu privirea însă nu le văd nicăieri. Mai stau puţin aşa şi dau să plec însă o voce suavă mă opreşte. Hinata.
Îmi întorc capul şi le observ la o masă mai retrasă faţă de celelalte, care era poziţionată chiar lângă geam, astfel încât putem observa cu uşurinţă trecătorii care se grăbesc în direcţii total opuse. Merg cu paşi mărunţi spre ele şi le salut politicos. Acestea îmi răspund salutului, oferindu-mi amândouă un zâmbet gingaş. Mă aşez şi eu la masă şi începem să dezbatem tot felul de subiecte până când Ino se trezeşte întrebându-mă de ce am întârziat atât. Le spun că a apărut o complicaţie acasă şi că îmi pare rău. Nu vreau să afle de chestia asta.. Probabil după mă vor sâcâii amândouă că eu am prieten, că de ce mă uit după alţii.. Bla bla şi bla bla. Sunt prietenele mele ce-i drept, le iubesc, însă urăsc când se bagă în treburile mele. Eu înţeleg că au cele mai bune intenţii şi că vor doar binele meu. Însă câteodată exagerează.
Să revenim, mai discutăm ce mai discutăm însă eu tot mă gândesc la acel băiat. De ce oare ? Oare îmi place de el ? Oare a fost dragoste la prima vedere ? Neah' prostii Sakura. Îmi scutur uşor capul iar fetele mă întreabă dacă sunt bine. Le spun că sunt ok şi le zâmbesc dulce. Între timp aflăm că Hinata e îndrăgostită. Hopaa. Era şi timpul! Se pare că pe cel care i-a cucerit inima îl cheamă Naruto, nice. Blond cu ochi albaştri, oo, şi mai nice. Dar nu pentru mine oricum. Eu îl am pe brunetul meu, însă.. nici pe el nu ştiu cât o să-l mai am..
După aproximativ o jumătate de oră ne hotărâm să plecăm, deoarece fetele aveau treabă, şi să ieşim mai pe seară să ne plimbăm cu rolele prin parc. Şi poate că vom trece şi pe la un club. Nu ne-am mai distrat de ceva vreme. Chiar avem nevoie de aşa ceva. Ne ridicăm de la masă, plătim consumaţia şi ieşim din local, fiecare dintre noi pornind în direcţii diferite. Mă întreb.. Oare Sasuke ce face ? Cred că ar trebui să îl sun.. Da, asta voi face. Îmi scot mobilul din buzunar, un IPhone, şi îl apelez. Într-un final răspunde, şi îmi spune cu o voce joasă şi indiferentă '' Cine eşti şi ce vrei ? ''

- Sasuke, eu sunt.. Îi spun cu puţină tristeţe în voce.. De ce vorbeşte aşa ?
- Sakura, tu erai. Îmi spune brunetul, vocea lui schimbându-se radical la auzul vocii mele.
- Da.. - îi spun puţin supărată - am vrut doar să văd ce faci.
- Păi fac bine, am nişte treabă vorbim acasă. Te iubesc, pa. îmi zice acesta foarte repede. Eu nici nu mai apuc să spun ceva că brunetul îmi închide telefonul în nas. Frumos, foarte frumos Sasuke porcule! Închid telefonul foarte nervoasă şi mă îndrept şi eu spre casă. Mă uit în jur şi văd atâtea cupluri care se pare că se bucură de fiecare minut petrecut împreună. De ce nu putem fii şi eu cu Sasuke aşa ? În ultima vreme are cam multe întâlniri. Iar pe mine mă irită treaba asta. Aş vrea să mai aibe timp şi de noi. Chiar am să vorbesc cu el despre asta.
Totuşi mă tem.. Mă tem că sentimentele lui Sasuke pentru mine nu mai sunt aceleaşi.. am impresia că nu mai ţine chiar atât de mult la mine. Nu înţeleg, dar o voce îmi spune '' Nu te mai iubeşte '' şi mă înfioară faptul că e vocea mea. Timpul îşi va spune cuvântul oricum. Cândva.. cândva am ţipat şi am sărit în sus de bucurie. Am iertat greşeli de neiertat, am făcut lucruri de impuls, am fost decepţionată de persoane care nu credeam că vor face asta vreodată, am luat în braţe pentru a proteja, am plâns ascultând muzică şi privind fotografii, am dat telefoane pentru a asculta o voce, am confundat sentimente, s-a întâmplat să greşesc, dar asta e. Însă, un singur lucru nu am făcut, nu am trăit din dragoste..

Subiect: Re: The climb. Dum 28 Aug 2011, 13:12

Pei mi-a placut mult ca intotdeauna! a hug

Sunt sigura ca "Afacerile" astea a lui Sasuke includ femei...:-w He's a bad boy!:-w
Imi pare rau totusi pentru Sakura ca i-a dat cel mai de pret lucru al ei... sad

Astept next-ul! kiss

Subiect: Re: The climb. Dum 28 Aug 2011, 13:14

Frumos. Ce capitol trist sad

!!!
Offf Sasuke asta , il bat il biciuitor

, il fac piure!
Ahh ce ciuda imi e ce nu isi da seama cum se simte Sakura!
Pfff si cand ma gandesc ca ar putea sa o insele.
Ei bine totusi oare Sakura ce va face in continuare?
Oare il va mai intalni pe Gaara ?
Oare o sa lege ceva?
Iubito vreau nextul!!!
Te rog sa il aduci repede!! please

Spor la scris!! Te pup:*: a hug

!!

Vizitator

Wow , ce capitol trist . Sasuke , daca o inseli pe Sakura vei avea probleme cu mine . angry

. Scumpo , ador ficul tau . in love

. Vreau next-ul urgent ca ma supar daca nu il pui happy2

Subiect: Re: The climb. Dum 28 Aug 2011, 13:48

hey hey draga mea.
Am ajuns si eu pe la fic-ul tau. Imi place ideea fiind draguta:X.. Nu ma incanta ca Sasuke ar prutea sa o insele pe Sakura, insa vad ca apare si Gara prin peisaj..fiind exact ca Sasuke la inceput ceea ce nu stiu inca dac e de bine sau nu.. Sentimente de "Deja Vu"..ceva gen.

Te rog sa ma anunti si pe mine cand pui continuarea.. un PM..
Frumos fic.,si spor la scris!

Subiect: Re: The climb. Dum 28 Aug 2011, 13:59

Ce bine ca ai psu capitol nou :o3
Dar e asa de trist
Sasuke,,bleg naspa...
"Afaceri" ... desigur ;) Ce sa spun
Ce pacat ca Saku sufera din cauza unui Baka cu B mare
Gaara deci ? Mmm .. frumos (hello)
Oare s-a indragostit ? Abstract
Deabia astept nextul sa vad cu abordeaza Saku "afacerile" lui Sasuke .
P.S:Imi trm si mie un PM cand apare nextul ? :o3
Vreau new capitol repejor

Subiect: Re: The climb. Dum 28 Aug 2011, 23:22

Hei, am adus capitolul paisprezece, repede, da ştiu. :)))
Chiar dacă inspiraţia mea e pe 0 am zis de ce nu, nu aveam ce face.
Oricum sper să vă placă, lectură plăcută! dap !

P.S: Vă mulţumesc pentru comment-uri şi ţin să anunţ că, capitolul nu este corectat însă mă voi ocupa şi de asta.

Chapter 14.

Îmi deschid ochii încetul cu încetul, lăsând lumina orbitoare a razelor solare să intre printre pleoapele mele, pentru a mă deranja bineînţeles. Pentru mine cel mai superb moment al zilei este dimineaţa. Atunci când eşti în pătuţul tău, la căldură, în casa ta. Simţi că eşti om, simţi că nimeni nu-ţi poate strica fericirea. E superb. Probabil vă întrebaţi de ce iubesc atât de mult dimineţile. Ei bine am să vă spun de ce. Ele sunt cele mai liniştitoare, îţi oferă pacea necesară, şi nu numai. Îţi oferă şi puterea fizică şi pshică pentru a duce o zii foarte stresantă. Ce bine că nu mai lucrez la bar o vreme. Măcar mă relaxez şi eu, am mare nevoie de asta. Iar aici, la mine acasă o să am parte de relaxare cu siguranţă. Zâmbesc larg şi mă ridic în şezut. Îmi şterg cu mâinile ochii de un verde pal, şters, dar totuşi frumos. Mă uit în stânga mea iar zâmbetul îmi piere instantaneu de pe chipul alb ca spuma laptelui. Ce să vezi, Sasuke lipseşte. Nu se poate.. Mă ridic din pat nervoasă şi hotărâtă să îi fac o parodie de toate zilele la telefon. Până la urmă, sunt iubita lui, am dreptul să ştiu ce face, când face, unde face şi cu cine face. Da! O să abordez o metodă mai puţin drăguţă.
Sunt eu bună şi blândă dar până când ? Nu am să las pe nimeni să abuzeze de bunătatea mea. Pentru că ştiţi voi, mulţi profită de pe urma chestiei ăsteia. Eu nu o să cad în plasa nimănui. Caut telefonul cu privirea până când îl zăresc pe birou. Mă îndrept spre el cu paşi repezi şi îl apelez numai decât pe brunet. Aştept un minut crezând că poate se va gândi şi el să răspundă.. zis şi făcut, se pare că asta face.

- Alo - zice acesta somnoros - cine eşti ?
- CEL MAI MARE COŞMAR AL TĂU ! Îi spun tare şi răspicat.
- Ăăă, Sakura, iubito, ce s-a întâmplat ? Spune acesta alarmat. Se pare că tonul meu l-a cam pus pe jar.
- Uchiha Sasuke, dacă nu eşti acasă în zece minute ai mierlit-o oficial. spun, după care îi închid în nas. Sper că m-am făcut înţeleasă. Vreau explicaţii, şi le vreau acum! Cum adică ? Să dormi noaptea '' prin vecini '' iar propria ta iubită să nu ştie ?! Mai bine zis, să nu aibe dreptul să ştie ? Asta e bună. Dacă Sasuke crede că aşa îi merge cu mine, crede prost! Mă duc în baie să-mi dau cu nişte apă pe faţă deoarece acest dobitoc impertinent mi-a stricat cel mai important moment al zilei. Odată ajunsă în baie dau drumul la robinet şi îmi dau cu acea apă rece pe pielea mea catifelată, ca şi neaua. La contactul pielii mele cu apa rece am tresărit uşor, însă m-am obişnuit destul de repede cu senzaţia. După ce îmi fac ''siesta'' de dimineaţă, îmi şterg chipul cu un prosop moale. Iar după mă duc la dulap pentru a-mi alege o ţinută cât mai comodă de stat prin casă. Într-un final aleg o pereche de pantaloni scurţi albi şi un tricou mov pe care scria cu alb '' Yesterday was a lie. Today is up to you ''. Îmi iau în picioare papuceii mei albi pufoşi şi cobor la parter pentru a-mi aştepta '' fiul rătăcitor ''. Nici nu am apucat să cobor scările că îl văd pe Sasuke aproape întins pe ele gâfâind puternic. Doamne, ce oameni..

- Sakura. Spune acesta printre ''suspine''
- Jos! Acum. Spune pe cel mai autoritar ton auzit vreodată şi bătând din picior ca să mă pot face înţeleasă. Brunetul nu spune nimic decât se ridică şi mă urmează.
Odată ajunsă jos mă pun pe canapea, el făcând la fel. Şi mă uit lung la el, cerându-i din priviri să-mi dea un motiv întemeiat pentru care lipseşte atât de mult de acasă, mai ales noaptea! Îşi dă seama de treabă şi începe cu frazele lui gen '' am adormit la birou ''. Da, sigur, iar eu sunt Julia Roberts. Încep să râd ironic, acesta uitându-se la mine confunz. Mă ridic în picioare şi trântesc palmele de masă

- SASUKE NU SUNT PROASTĂ ! DACĂ NU MĂ MAI IUBEŞTI POŢI PUR ŞI SIMPLU SĂ SPUI ASTA, NU SĂ MĂ ÎNŞELI! Tu nu ştii cât doare. Spun ţipând cât mă ţin plămânii, ultima frază fiind spusă mai încet, dar nu a rămas neauzită de către brunet. Acesta se încruntă, făcând vizibilă nervozitatea care îi punea stăpânire pe corp şi se ridică de pe canapea, privind în jos. La un moment dat îşi ridică capul, acum ochii mei fiind aţintiţi spre ai lui. Încă puteam simţi cum mă pierd în acel abis, iubesc acei ochi, dar a fost ultima oară când le-am crezut minciunile cu atâta uşurinţă. Îmi scutur uşor capul şi dau să plec, însă mâna lui Sasuke, care acum o ţine strâns pe a mea mă opreşte. Încerc să scap din strânsoare însă fără efect, acesta mă trage în braţele lui şi mă strânge tare. Sasuke.. de ce-mi faci una ca asta ? De ce nu poţi fii tu alesul.. de ce ? Relaţia asta nu se va termina prea frumos, simt asta. Sasuke nu mă mai iubeşte.. De ce toţi băieţii nu pot trece dincolo de forme ? Mda, asta se explică de ce nici fetele nu pot trece dincolo de portofele. Dar eu nu sunt aşa, eu chiar îl iubesc însă el.. Nein!
Acum, sunt ca o legumă în braţele lui.. Nu mă pot mişca, nu pot vorbi, sunt absolut neputincioasă.. Dar acum serios, ce e de spus ? Se pare că lucrurile se îndreaptă cu repeziciune spre final. Niciodată nu am vrut să se ajungă la asta, dar se pare că se va ajunge. Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât.
Defapt.. Oamenii se întâlnesc şi se cunosc. Apoi se despart. Se despart pentru ca au facut imprudenţa de a se cunoaste. Se despart, dar nu se uita. Oare e adevărat ? Oare relaţia mea cu Sasuke va avea acel Happy Ending ? Doamne cât mi-aş dori asta..
Îl iubesc atât de mult, aş da orice, cel mai de preţ lucru care îl am, doar să mă iubească şi el. Eh, Sasuke, mi-aş dori să iubeşti şi tu aşa cum te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi eu. Ah, dacă cel puţin în mine ar fi fost două femei, una care vorbeşte şi cealaltă care ascultă, una care trăieşte iar cealaltă care priveşte cât de bine aş fi ştiut să iubesc..

Îmi revin din starea de melancolie şi mă desprind din îmbrăţişarea lui încet, îndepărtându-mă din ce în ce mai mult de el. Urc de grabă pe scări, simt nevoia să ies afară. Să simt cum aerul curat îmi inundă nările provocându-mi o stare de bine. Iau repede repejor pe mine o rochiţă albă simplă şi un paltonaş mai scurt negru. Cobor la parter, unde îl văd pe Sasuke stând şi privind în gol, mă încalţ cu o pereche de pantofi fără toc negrii şi ies din casă trântind cu putere uşa în urma mea.. În momentul ăsta de nimic nu am nevoie, decât să mă ridic!

Subiect: Re: The climb. Dum 28 Aug 2011, 23:37

Wow !! Haide iubita cu nextul!! Vreau sa vad unde merge Sakura!
Vreau sa aflu ce face. Vreau sa aflu daca Sasuke o insala, daca relatia lor e pe sfarsite, vreau sa aflu cu cine a inselato Sasuke. Ahhh vreau nextul si il vreau repede!!
Totusi si Sasuke e un prost, adica nu doarme acasa si baga scuza ca a adormit la birou, ei totui sar putea sa fie adevarat dar totusi avand in vedere cum se comporta in ultimul timp eu cred ca e doar o minciuna!!! Totusi imi place foarte mult de Sakura cea rea!! O ador!! in love

Ahh iubito nextul repede!! please

Spor la scris, te pup!! kiss

Subiect: Re: The climb. Dum 28 Aug 2011, 23:59

Hey hey draga mea. Imi place capitolul insa vroiam sa-i vad reactile lui Sasuke. Sa vad ce scuze ii da sau daca are macre vreuna..

Sper sa ne aduci repejor nex-tul..spor la scris si la idei

Subiect: Re: The climb. Lun 29 Aug 2011, 09:36

Sasuke e un porc...Mare!
Deci ador acest fic
Este genialicios!
MInunat!
Adu repede next!

Subiect: Re: The climb. Lun 29 Aug 2011, 11:55

Scuze iubire ca vina sa de tarziua..
Sunt foarte rea.. :((
Deci, nu`mi vine sa cred ca Sasuke ii face asa ceva lui Sakura? "Am adormit la birou?" :)).. Asta e cea mai penibila sucza pe care am auzit`o :))

Deci, ador capitolele si vreu continuarea super repede!
Losty te pupa!

Subiect: Re: The climb. Lun 29 Aug 2011, 23:26

Hi guys!
Vă mulţumesc pentru comentarii!
Mă bucur enorm de mult că vă place.. in love

Fără să o mai lungesc, am adus capitolul cincisprezece. Nu e cine ştie ce, mi se pare cam sec, dar alte idei mai bune nu-mi vin în cap chiar acum..
Sper totuşi să vă placă, lectură plăcută! dap !

Chapter 15.

»●๋• Uchiha Sasuke's Pov.

Îmi deschid ochii uşor şi privesc lung în camera în care mă aflu.. Sunt în living-ul Sakurei, mai exact pe canapea, cred că m-a luat somnul aici după cearta de ieri.. Ia stai, cearta.. SAKURA ! Nu mai stau pe gânduri şi mă ridic instant, alergând până în dormitor, fără a-mi purta de grijă, în caz că poate alunec pe scări. Odată ajunsă trântesc uşa cu putere, aceasta lovindu-se de perete brutal, şi privesc speriat prin cameră. Nimeni.. Mă duc în baie, acelaşi lucru.. A plecat.. Nu pot să cred. A plecat şi nu s-a mai întors, trebuie neapărat să o găsesc! Nu pot lăsa lucrurile aşa. Sunt un idiot!! Cum am putut să-i fac asta.. şi ştiam cât de sensibilă e.. Nu pot să cred că spun asta dar, mă urăsc! Sunt un monstru, i-am rănit sentimentele.. Trebuie şi repet, TREBUIE să o găsesc. Cine ştie ce ii se poate întâmpla. Fără a mai sta pe gânduri iau pe mine nişte haine şi ies din casă vijelios urcându-mă în maşină, un Porsche, gonind pe străzile Tokyo-ului în speranţa că la colţ o să zăresc acel înger care a reuşit să mă aducă pe valurile dragostei.. Şi tot ea s-a înecat din cauza mea, pentru că s-a adâncit prea mult în ele.. Iar eu ca un (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) ce sunt, nici nu am fost în stare să arunc un colac după ea, am lăsat-o să se scufunde uşor..
O lacrimă pură se scurge pe obrazul meu fin, nu pot să cred.. Eu.. eu plâng ? Da, defapt de ce mă mir ? Normal că plâng, din vinovăţie, frică pentru rozalia mea, nici eu nu ştiu.. Ştiu doar că o vreau aici lângă mine. Să îi simt căldura trupului şi să îi aud vocea melodioasă cum mă calmează spunându-mi că totul va fii bine. Dar ştiu că nu va fii, nimic nu va fi bine până ce ea nu este aici, să o strâng în braţe, să îi spun cât de rău îmi pare. Vreau ca totul să fie ca la început, doar noi doi.
Eram atât de fericiţi, însă, că această fericire ia treptat sfârşit, este numai vina mea, că, în calitate de iubit nu pot fii responsabil măcar un minut pentru faptele mele, şi că o fac pe singura fată care mă iubeşte cu adevărat să sufere. Ştiu că mă urăşte, nu o condamn, şi eu mă urăsc..
Tot o caut cu privirea în speranţa că o nuanţă mai ciudată, dar în acelaşi timp specială, unică, de roz îşi face apariţia. Acel roz, atât de roz era şi viaţa mea înainte să încep să o înşel.. Da, aşa e. O înşelam, şi o mineaţm cu atâta neruşinare, însă acum regret tot. Absolut tot, sper să o găsesc, pentru că dacă nu, nu ştiu ce se va alege de mine..

»●๋• Haruno Sakura's Pov.

De ce eu ? De ce eu mereu ? Întrebarea asta mă frământă, şi mă face să plâng.. Dacă acum nu vărsam şiroaie de lacrimi, cu siguranţă aş fi dat startul.. Probabil vă întrebaţi ce e cu mine.. Ei bine, după cearta cu Sasuke, am fugit.. Nici nu ştiu unde mi-am petrecut 3 ore plângând în somn.. Conta doar că acel monstru e departe de mine, şi nu mă poate răni. Acum, sunt pe o băncuţă mai lăturalnică, puţin mai departe de aglomeraţia aceea care îţi face creierii să bubuie. Am nevoie de linişte, nu am nevoie de nimeni, de nimic! Doar de linişte.. Vreau să-mi arhivez cumva sentimentele, însă nu pot gândi clar. Mereu imaginea lui îşi face prezenţa în subconştientul meu. Şi nu mă lasă nici pentru un minut să mă calmez. Nici nu ştiu ce simt acum.. Dar ştiu doar un lucru. Am simţit cum au lovit iubirea şi ura în acelaşi timp. Nu doresc nimănui asta.. Nimeni nu merită să sufere. Şirul gândurilor îmi este întrerupt de o voce blândă, drăgăstoasă care îmi pronunţă numele cu un semn de întrebare.. Nu vreau să privesc acea persoană, nu vreau să vadă cum arăt.. Nu vreau să vadă câtă suferinţă dau afară printr-o singură lacrimă.. O lacrimă adevărată e rece. Nu mai pot face nimic doarece persoana din faţa mea îmi ridică chipul palid, obosit, încercănat şi ud de la atâta plâns, cu mâna. Încerc să îmi deschid ochii, şi.. încercări de reuşită! În faţa mea se afla, Gaara.. Nu, nu vreau să mă vadă aşa. Încerc să îmi mut privirea însă acesta, mai degrabă, mâinii lui nu-i prea surâde ideea.

- Sakura, ce ai păţit ?! îmi spune acesta alarmat.
Nu pot să-i spun, ce ar crede ? Defapt, şi dacă i-aş spune, ce aş face după ? Nimic. Doar nu o să mă mai întorc la Sasuke, nu acum.. Dar, mai bine spun acum decât niciodată
- Gaara, eu.. Nu mai apuc să spun nimic că văd negru în faţa ochilor şi mă prăbuşesc în braţele lui. Nu am leşinat! Încă sunt conştientă, îl aud cum mă strigă şi mă zgâlţâie în speranţa că mă voi trezi. Îmi pare rău, dar nu pot face nimic. Sunt neputincioasă.. Sunt atât de slabă, întotdeauna am fost.
Niciodată nu am fost în stare să fac ceva ca la carte, aşa cum trebuie.. De multe ori a trebuit să fiu ajutată de multe persoane doar pentru a trece peste un mic obstacol. Nu mă pot descurca singură şi sunt destul de mare. Ce voi face eu de acum în colo ? Cât am să mai pretind că mai pot continua ? Cât ?! Ce proastă sunt, mă întreb singură.. Mult timp Sakura, mult timp. Cât l-am cunoscut pe Sasuke, am crezut că el este alesul, că totul va merge perfect, că într-o zi ne vom căsători şi vom face copilaşi şi vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi.. Prostii! Ăstea sunt poveşti de adormit copii. Totuşi, nu ştiam pe atunci ce avea să se petreacă.
Mi-am oferit inima pe tavă lui, şi nu a meritat. M-am dedicat trup şi suflet acestui bărbat nedemn de iubirea mea.. Câte greşeli mai pot face ? Tot gândind nici nu observ că Gaara mă duce în braţe undeva. Este atât de bine aici, e aşa cald. Parfumul lui specific bărbătesc îmi inundă nările provocându-mi o stare de bine. Încerc să deschid ochii dar fără succes. Chiar nu vreau să par atât de sensibilă, cu toate că sunt.. Dar în faţa lui nu vreau să par aşa slabă. Mai încerc încă odată dar tot fără succes. Mai bine, mă las purtată de val fără să ştiu ce se va întâmpla cu mine, defapt.. nici nu îmi pasă. Dar, acum, simt că sunt protejată.
În următorul moment îmi închid şi ochii minţii şi aştept. Aştept să prind puterea necesară, atât spirituală cât şi fizică, pentru a vedea ce se întâmplă cu mine..

»●๋• Sabaku No Gaara's Pov.

Sakura, ce se întâmplă cu tine Sakura ? Această întrebare îmi şuieră prin minte doar când privesc îngerul ce stă pe locul din dreapta al maşinii, două şuviţe căzându-i în voie pe chip, făcând-o să arate superb. Această fată, e minunată. Acum, ca să nu fac accident, nu că mi-ar păsa de mine, mai mult de ea, îmi îndrept privirea spre drum continuând să merg spre casă. Da, o duc la mine acasă din moment ce nu ştiu unde locuieşte iar vreo cunoştinţă de a ei, de asemenea nu ştiu. O să o duc la mine acasă şi o să o îngrijesc până se trezeşte. Să aflu cine a rănit-o, ce s-a întâmplat. Mă încrunt, şi strâng volanul mult mai tare. Eram vizibil nervos. Nu ştiu de ce, dar din primul moment în care am văzut-o am ştiut că e specială. Şi numai ea însăşi îmi poate schimba părerea. Nimeni altcineva decât ea.
Fără să îmi dau seama ajung acasă. Ce bine. Cobor repede din maşină şi o iau pe Sakura în braţe vrând să mă îndrept spre intrare însă...

Subiect: Re: The climb. Mar 30 Aug 2011, 08:34

Insa....ce?
Hai maaa..iarasi ne lasi in suspans!
Deci, mi s`a spus ca sunt lingusitoare deci...nu o sa mai zic multe lucruri dragutze...dar capitolul tau este superb si`l adooor!
Hai cu nextuu! :plss:
Losty te pupa!

Subiect: Re: The climb. Mar 30 Aug 2011, 10:12

O.O Mama lor de baietii
A facut-o pe Sakura sa sufere!
Deci, Patry te bat :-w
Desi imi place ca Sasuke sa sufere!
MAI MULTA SUFERINNNTAAA!
Reepeede cu next!

Subiect: Re: The climb. Joi 01 Sept 2011, 18:52

Insa insa ..................ce???????????????/ oh numi place suspansul asta. abia astept next

Subiect: Re: The climb. Joi 01 Sept 2011, 20:42

Insa ce ??? CE se intampla???
Vreau sa aflu!!
Draguto vreau nextul!! Te rog sa il aduci cat de repede poti please

!!
Spor la scris si la noi idei! Te pup kiss

Iar cand aduci nextul te rog anunta-ma printr-un P.M !! please

!!

Subiect: Re: The climb. Joi 01 Sept 2011, 21:31

Insa ce? Apare Sasuke? Il vede pe Gara cu rozalie in brate? Ce se intampla?
Aolo nu imi place suspansul delocc. Vai doamne vai doamne..

Superb capitolul,, insa doream sa fie mai lung dar de.
Scumpo, de acum imi poti da si mie PM cand pui next-urile? Te rog?

See ya! Te pup

Subiect: Re: The climb. Joi 08 Sept 2011, 18:58

Insaa x-( Iarasi suspans !

Te bat =)):-w

Iubesc ficul tau ,

dar iubesc ca-l faci pe Sasuke sa sufere >:)!!

Imi place cand simte ca e un idiot

Deci se pare ca si Gaara face parte din pretendentii la inima lui Saku

Abstract

Ce-mi place ca el se poarta frumos cu ea si o ingrijeste si cel mai mult II PASA E EA .

Sper sa nu apara Sasuke la usa ca-l bat rau de tot

Saku are o inima asa de fragila Si e atat de sensibilaa

Adika , orice fata e sensibila dupa ce isi iubea la nebunie iubitul si visa la o casatorie si multi copii sa afle ca acesta o insela cu zilele !

Te mult si sunt cu ochi pe tine>3!

Subiect: Re: The climb. Joi 08 Sept 2011, 20:45

Waaaa!!!!! Ce te bat eu pe tine...

Natia ta de femeie congelata la sauna...

Of, de ce nu ai pus nextul?

Ma trec toate apele, ce se va mai intampla?

Of, te bat cu polonicu', asculta la mine... (D)

Astept cu nerabdare nextul...

Spor la scris si multe idei...

Te-am pupacit dulce...

choco^^

Subiect: Re: The climb. Vin 09 Sept 2011, 18:28

Salut dears!

În primul rând aş vrea să vă mulţumesc mult pentru comment-uri, apreciez faptul că vă place fic-ul meu, şi chiar foarte mult. in love

Vreau să îmi cer scuze că vin atât de târziu cu next-ul dar, am avut nişte probleme personale, şi sinceră să fiu chiar nu am avut timp..
Totuşi eu sper să vă placă şi ţin să fac un mic anunţ: de acum în colo voi pune câte un titlu fiecărui capitol. happy2

Lectură plăcută dragilor. happy

P.S: Scuzaţi eventualele greşeli de ortografie ingrijorat

Chapter 16.

→ Atracţie dincolo de mormânt. ♥ ←

'' Fără să îmi dau seama ajung acasă. Ce bine. Cobor repede din maşină şi o iau pe Sakura în braţe vrând să mă îndrept spre intrare însă... ''

»●๋• Sabaku No Gaara's Pov.

Simt cum această îmi strânge tricoul foarte tare lăsând şi pe chipul acesteia să se vadă o urmă de încruntare. La ce se gândeşte ? Ce e cu ea ? E vizibil stresată.. O strâng mai tare în braţe, şi se pare că de data asta se calmează, cel mai probabil simte că e protejată. Şi aşa şi este, nu am să las să ii se întâmple ceva. Totuşi, caut nişte răspunsuri, dar cel mai probabil am să le şi găsesc când rozalia se va trezi. În momentul de faţă atâtea întrebări se derulează prin capul meu ca un film, iar nişte posibile răspunsuri, cam idioate după părerea mea, îmi umblă nestingherite prin cap, făcându-mă să mă gândesc la ce e mai rău. Totuşi sper ca situaţia ei să nu fie aşa rea, precum dau să cred eu.
Lăsând gânditul la o parte, înaintez spre intrarea vilei din ce în ce mai repede. Iar odată ajuns o duc pe Sakura în primul dormitor care mi-a apărut în faţă, 'recte - al meu. Nu a fost din intenţie, nu vă gândiţi la altceva, pur şi simplu vreau să fie odihnită.
Pentru că, după avem treabă. Sunt multe întrebări la care nu am nici un răspuns şi nici nu vreau să le las aşa de izbelişte. Că, până la urmă, e foarte important. Chiar dacă eu cu Sakura nu ne cunoaştem cine ştie ce se vede clar că era foarte tristă, iar eu cu siguranţă pot face ceva pentru ea..
După ce am lăsat-o uşor pe pat, pentru a nu o trezi, am învelit-o cu o pilotă mai subţire şi am ieşit din cameră închizând uşa în urma mea, dar uşor, pentru a nu face zgomot. Cobor de la etaj şi mă îndrept spre living. Totuşi, trebuie să îmi găsesc ceva de lucru până se trezeşte, şi cine ştie când se va trezi, deci e mult mai rentabil să fac ceva decât să stau pur şi simplu, dar ce ?

»●๋• Haruno Sakura's Pov.

Unde mă aflu ? Ce se întâmplă ? Privesc în jurul meu şi văd că sunt într-o câmpie cu multe flori. Care mai de care mai colorate.. Cerul senin şi albastru emană un aer proaspăt care ar face pe oricine să zâmbească din tot sufletul. Păşesc încet prin iarba verde şi proaspătă, iar gândul mă conduce la cele mai frumoase lucruri posibile, aici oricine s-ar simţi liber. Vedeţi voi, orice fel de existenţă care e privată de libertate, este un fel de moarte. Tocmai de aceea cei care îi privează pe alţii de libertate nu merită să fie liberi!
Cel puţin eu aşa cred. Omul s-a născut liber Aşa începe capitolul I din ''Constractul social'' al lui Jean Jacques Rousseau, care spune în continuare având în vedere condiţiile social-istorice de atunci: et partour il est dans les fers (dar pretutindeni e în lanţuri). Şi aşa este, mereu cei mai mulţi dintre noi sunt puşi să muncească foarte mult, pentru ce? Pentru un bănuţ cu care nu poţi face absolut nimic ? O lume în care poţi fii fericit cu adevărat se zice că e şi foarte scumpă.
Nu pentru toţi, doar cei care văd bani, bani şi iar bani, dacă i-ar pierde, ar fi devastaţi. Efectiv ar crede că pe lumea asta sunt ruinaţi. Dar dacă nu ai bani nu înseamnă că nu poţi fii un om fericit. Că vorba aia '' Poţi să ai căruţe de bani, la naiba! Mă şterg la fund cu ei! ''
Şirul gândurilor îmi este întrerupt de către trei copilaşi. O fetiţă şi doi băieţi care se pare că se.. ceartă ? Încep să mă uit cu interes. Se pare că unuia dintre băieţi nu prea îi convine că puştoaica e cu celălalt. Băi mă laşi, aşa nu se poate. Nu mai stau nici o secundă şi mă duc la ei pentru a întrerupe tâmpenia asta pe care mulţi o numesc '' criză de gelozie ''. Odată ajunsă în faţa lor, îi despart de băieţi iar aceştia se uită miraţi la mine. Mă uit şi eu la rândul meu la fetiţa aceea care este.. identică şi la fel ca mine! Are părul de un roz bombon prea semănător cu al meu şi ochii de un verde şters, în care te puteai pierde uşor. Mă privea cu spaimă.. Eu treceam orice gest cu vederea şi priveam în continuare copia mea fidelă. Dar când realizez că poate stau aşa de minute bune, îmi scutur uşor capul şi încep

- Hei, voi! Încetaţi! - le spun pe un ton puţin autoritar - Voi chiar nu vedeţi ce prostie sunteţi pe cale să faceţi ?!
- Păi noi.. - încep băieţii a spune, sincronizându-se perfect! Deoarece au spus şi în acelaşi timp, puţin speriaţi.
- Ascultaţi-mă - le spun pe un ton blând, pentru a-i calma puţin - e foarte important ce o să vă spun. Aceştia dau din cap afirmativ şi se pun în fund pe jos. O-ok.. Să le fac micuţul joc. Chicotesc uşor şi mă aşez în faţa lor.
- Copii, nu credeţi că sunteţi prea mici pentru iubire ? Aceştia dând negativ din cap, unul sărind ca ars '' Eu o iubesc mai mult! ''. Încep să râd la auzul afirmaţiei lui, cu poftă, făcându-i pe restul atenţi asupra mea.
- Dragii mei, e o mare durere să iubeşti, o mare nenorocire este să scapi de această durere. Eu la vârsta voastră nici nu ştiam ce e aia să iubeşti. voi ştiţi ce este iubirea cu adevărat ?
- Un sentiment mirific ? întreabă unul dintre ei ridicându-şi privirea din pământ. Eu dau negativ din cap şi continui.
- O prietenie care a luat foc. Iubirea este pentru oameni şi zei o măreaţă şi minunată divinitate. Dar doar pentru oameni mari, nu pentru voi. Cu dragostea nu-i de glumit, copii. - Le spun privindu-i blând în ochi, pe fiecare la rândul lui. Aceştia se uită miraţi la mne. Cel mai probabil din cauza lucrurilor pe care le-am spus.. Dar tot ce am spus e adevărat, fiecare cuvânt. Sper că aşa am să le deschid ochii bine. Nu mi-ar place ca prietenia lor să ia sfârşit din cea mai prostească cauză. În următorul moment unul dintre băieţi face ceva care şi pe mine m-a lăsat paf, şi anume: îl îmbrăţişează pe celălalt foarte strâns, iar o lacrimă ii se scurge pe obrazul alb ca neaua. Celălalt îi răspunde la îmbrăţişare şi îşi instalează pe chipul micuţ şi angelic al acestuia un zâmbet enorm. Totuşi ceva mă roade, îmi întorc capul către matricea mea şi observ cu stupoare că mă priveşte la fel de insistent ca şi mine. Uitându-mă direct în ochii ei simt că mă pierd uşor, uşor în adevăratul sens al cuvântului. Simt că această lume în care mă aflu acum, se .. roteşte cu mine. Totul se roteşte. Îmi scutur capul pentru a-mi reveni şi îmi pun o mână la tâmplă, care simt că îmi bubuie de durere. Ce se întâmplă aici ? Ce se întâmplă cu mine ? Şirul gândurilor îmi este întrerupt de către două voci suave care spun cu o duioşie de nedescris în glas '' Mulţumim! ''.
Îmi ridic privirea, oarecum tristă, la băieţeii aceştia minunaţi care au spus asta. Le zâmbesc dulce şi mă ridic în picioare uitându-mă la ei cu o urmă de blândeţe care se putea citi cu uşurinţă în pirivrea mea. '' Aveţi grijă de voi '' a fost ultimul lucru care l-am putut spune, deoarece în secunda a doua toată acea câmpie a dispărut, cum nu ştiu. Nu simt nimic, exceptând un lucru care chiar îl simt, cad în gol..

Subiect: Re: The climb. Vin 09 Sept 2011, 19:11

Aleluia dupa 100 de ani vi si tu cu nextul
E simpatic Garra sa sti
Imi place mult ficul tau mai PaTRY
Adu cat de repede poti nextul!
Ceau!