Imi place ideea fic-ului e originala si plina de mister si actiune.Abia astept next-ul

Chiar ai reusit sa stii. (sa ne tii in suspans)
Pai.. astept next
Imi place cum descrii sentimentele si tot in general
Te pup Zbye

da,haide cu next-u ala mai repede ca ficul este super si nu vezi ca toti vrem nnext-ul:D:

Hello. Mi-a fost dor de voi :*

Capitolul 4 : Iluzia

Am stat asa timp de cateva secunde. Insa nici unul nu spunea nimic. Sa fiu sincera nu aveam nici o idee de ceea ce as fi putut spune. Fiecare muschi din corpul meu era slab, eram amortita.... pur si simplu nu ma puteam misca. Cat despre el, arata ca un print venit din departare, cu parul matasos impletindu-se in micute valuri si ochii scanteind in umbra parfumului fin al florilor de cires.
Desi atmosfera cat si imprejurarile erau atat de romantice, nu simteam nici un sentiment profund, cum ar fi dragostea. Hotarasem ca vreau doar sa-l aduc acasa langa mine. Doream sa-l cunosc mai bine, sa-mi aduc aminte de cine ma indragostisem atunci si pe urma poate lasam loc si de alte sentimente dulci care incercau sa-si faca loc. Asa ca deocamdata, ar fi mai bine ca luna care isi ciulea urechile foarte, foarte curioasa ar trebui sa mai astepte.
Sasuke inca nu dorea sa sparga gheata. Iar eu nu aveam nici o intentie sa o fac. Asa ca i-am zambit, iar ochii mei verzi si intunecati s-au umplut cu toata hotararea care dainuia in acel moment in inima mea. Dupa care mi-am intors privirea catre usa balconului si lasand greierii sa isi termine concertul, am inceput sa ma indrept catre canapeaua calda si confortabila din casa.

Sasuke:
"Iar ochii aceia, nu inteleg ce se intampla. Nu imi pot da seama ce e in inima ei? Acum pleaca? In mod normal eu as fi facut pasul asta, lasand-o pe ea sa se holbeze la mine ".
Acest sentiment ma macina teribil si am hotarat sa nu las povestea sa se termine asa.

Sakura:

Mai aveam vreo 3 pasi pana sa ating usa aspra a balconului, dar totusi, simteam sa il mai privesc o data in ochi. Adica serios, sunt fata. Iar el fusese prima mea dragoste... cat despre atmosfera parca simteam ca nu trebuie sa fie irosita. Asa ca intorcand usor capul am vazut cum petele acelea intunecate din ochii lui au inceput sa se invarta. La inceput a fost un sentiment ciudat, dar a trecut repede si putin dezamagita imi indrept privirea iar catre clanta lucioasa.
Dar inainte sa o pot atinge, niste maini puternici m-au cuprins si m-au ridicat pe craca scortoasa a copacului. In momentul acela nu va puteti da seama cum imi tresarise inima. Abtinandu-ma parca sa nu ma inec, am inceput sa respir incet si greu.
El era acolo, langa mine... nici prea aproape nici prea departe si ma privea. Un sentiment ciudat isi facea loc si imi slabea determinarea. "Acum Sasuke, nu ma pune sa sparg gheata pentru ca nu am nici cea mai mica forta, asa ca te rog spune-mi ceva... orice!" Imi repetam intr-una aceste cuvinte.
-Sakura....
Inima imi batea cu putere....
-Eu....
Din ce in ce mai tare... simteam cum imi iese din piept.... vocea lui imi vibra usor in urechi si in tot corpul.
- Doar.... Stai aici!
Ultimele 2 cuvinte, au fost pentru mine ca si cum ar fi spus "Te iubesc". Imi venea sa plang dar serios, chiar ma vrajise atat de tare? Insa capatasem multa incredere in mine. Stiam ca alta sansa nu mai am ca sa vorbesc cu el... Vroiam sa vad de ce se schimbase si o intrebare ma framanta de ceva vreme.
- Sasuke, vreau sa te intreb ceva. Daca l-ai omorat pe Itachi de ce nu te-ai intors in Konoha? De ce vrei sa-l distrugi?
Am auzit cum pumnul lui a atins cu putere bietul copac, dupa care privind luna cu ochii lui inca rosii, ofteaza si incepe sa-mi povesteasca adevarul despre fratele lui cel bun, protector si iubitor. Ramasesm uimita si nu intelegeam de ce tocmai el, fusese atat de crud lovit de soarta. Nu m-am putut abtine si l-am imbratisat.
-Imi pare foarte rau... acestea au fost singurele cuvinte care mi-au iesit pe gura.
El nu mi-a raspuns la imbratisare, nici nu ma asteptam la asta. Insa dupa ce i-am dat drumul am vazut cum ochii lui revenisera la normal si pentru prima data imi pareau plini de viata.
- Dar tu de ce ai venit dupa mine?
Simteam cum intrebarea aceasta de abia astepta sa fie pusa.
- Sasuke, indiferent de ce crezi tu, eu sunt prietena ta. Si prietenii nu se abandoneaza. Ei trebuie sa iti fie alaturi atunci cand esti la greu.
In momentul acela simteam ceea ce spuneam. Credeam ca pot sa-l aduc inapoi, dar nu puteam sa i-o spun. Stiam ca doar o discutie indiferent cat de lunga ar fi, in acel moment inca nu aveam destule sanse sa-l aduc inapoi. Florile pline de parfum au inceput sa navaleasca din toate partile. Una mica si abia deschisa imi aterizase in palma. In acel moment, l-am auzit spunandu-mi numele.
Si... si.... si cand m-am inotrs......el..... m-a sarutat.
Apasat, dar totusi sensibil..... un sarut lung ce nu doream sa se sfarseasca niciodata. Am strans puternic floarea in mana, iar chakra a inceput sa-si faca de cap, umplandu-mi tot corpul... contopindu-ma cu peisajul.
Dar cand am deschis ochii, o lumina a inceput sa bata puternic. M-am trezit intr-un camp de flori... dar ce mai flori. Erau mii de petale de flori de cires . Imi venea sa incep sa alerg prosteste in jur si sa rad. Era sa uit de tot si de toate cand mi-am dat seama ca asa ceva nu era posibil. Adica sa ma trezesc dintr-un copac intr-un camp de flori. Lacrimile mele au inceput sa se imbine cu mirosul dulce. Dandu-mi seama ca eram intr-un genjutu, l-am spart.
M-am trezit tot pe balcon, cu clanta in mana si Sasuke in copac, exact in aceeasi pozitie in care se afla si mai inainte.
Am inceput sa ma gandesc ca am trait acele clipe singura intr-un genjutu, dar stai putin. Adica eu inteleg ca am o imaginatie bogata. Dar de unde as fi putut eu sa scornesc intreaga poveste a lui Itachi? Era clar si el fusese cu mine, acolo... noi doi - amandoi.....
Am inceput din nou sa zambesc si din nou hotararea mi se intiparise pe chip si mai ales in ochi, ma intorc catre el si spun:
-A fost frumos acolo, ne-am distrat, nu?
Dupa care m-am asezat pe canapeaua moale si am adormit imediat.

Sasuke:
"De unde stie ca si eu am fost acolo? Fir-ar, acolo eu am sarutat-o ( spun asta in timp ce mi-am dat o palma peste frunte, iar obrajii capatand un roz pal) .Pana la urma, privirea aceea care incepe sa ma inebuneasca....o s-o distrug. Tu doar asteapta. Daca nu o distrug ma va distruge ea pe mine... iar eu lucrul asta nu pot sa-l accept." Si totusi un alt sentiment pe care nu il mai avusem de la varsta de 6 ani, a inceput sa incolteasca...

Va urma :)

super
pune next-ul te rog frumos
ficul este bestial
deci hai cu next-ul

foarte frumos...ba chiar superb
imi place foarte mult cum descri...
nuj dece..nu ma intreba dar ador felul thau si al ficului thau
the roog mumos de thoot..
cat de frumos pot eu..
pune repede continuarea ca o sa mor aici

Super, ador/iubesc/ nu pot trai fara fic-ul acesta ...Adu repede nextu` te rog frumos ca mor de nerabdare sa citesc...

Te pup duulce! Atzie Boo!

Mda... o sa-mi incerc si eu norocu, insa chiar nu am nici o idee. =)) Asa ca nu promit nimic :D

Capitoul 5 : Intrecerea

Razele blande ale soarelui se coborara pe chipul meu blajin incercand sa-mi spuna sa ma trezesc din lumea basmelor si sa revin la realitatea care desi era dura incepeam sa ma obisnuiesc cu ea. Stiam ca Sasuke era acolo, adica nu avea nici o sansa, de fapt nici nu l-as fi lasat sa mai plece de langa mine. Stiam ca nu ma uraste desi isi dorea, incerca sa ma intimideze cu pretextul lui despre "ninja medical" ... bla bla bla... Si mai stiam ca incepeam incet, incet sa-l cunosc mai bine... atat la propriu cat si la figurat... deoarece aseara desi nu era atat de real pe cat mi-as fi dorit, buzele mele dulci au facut cunostinta cu ale lui, totul devenind doar lapte si miere.
Si ca tot vorbim de mancare, mie chiar mi-e foame. Nici nu imi amintesc ultima data cand am mancat, iar stomacul meu se vede ca este foarte suparat. Ma ridic zglobie de pe canapea si vad ca sunt din nou invelita ceea ce ma incanta deoarece eu nu o facusem noaptea trecuta, si incep sa zbor spre Sasuke care inca dormea dus...
Hmmm... sa-l trezesc / sa nu-l trezesc aceasta-i intrebarea.
Si raspunsul...a fost cat se poate de dulce si inocent:
-Sa...su....ke , mi-e fomita!!!!!!!
Acesta deschide ochii somnorosi ma priveste dupa care se intoarce pe partea cealalta. Eu pun un botic, il intorc si ma asez pe abdomenul lui bine lucrat, luandu-i fata intre mainile mele. Acesta incearca sa ma indeparteze:
- Sasukeeeee... mi-e foame.
- Si nu stii sa-ti faci de mancare?
- Pey ce avem de mancare? De unde sa iau ingrediente?
- Cum de unde? Din padure. Ce crezi ca suntem la hotel?
- Ce? Trebuie sa ma duc sa prind animalute firave ca sa supravietuiesc? Eu nu fac asta si punct!
Un obicei din ce in ce mai des pe care Sasuke il capatase, era sa ofteze. Dupa care se ridica greoi, ii las vreo jumatate de ora sa se spele si sa se imbrace. Intram in padure si ii spun:
-Deci, ce imi faci de mancare?
-Nimic. Imi raspunde el sec.
-Dar mi-e fooooame.....
-Gaseste o banana si lasa-ma in pace.
-Dar tu ce mananci?
-O sa prind niste peste.
- Si nu imi dai si mie?
- Eu nu sunt dadaca ta. Trebuie sa ai grija singura de tine, pe bune devii foarte enervanta. Stii cand ti-am spus ca te-ai schimbat, imi retrag cuvintele.
E da, atunci chiar ma enervasem. Cuvintele alea erau importante si nu avea voie sa si le retraga. In plus, era clar ca el trebuia sa-mi faca de mancare. Cum sa il aduc inapoi, daca nu eram in stare sa-l fac sa aiba cat de cat grija de mine.
- Atunci hai sa facem un pariu.
- Un pariu? si incepe sa rada zgomotos....
- OOO micutului Sasuke-kun ii e frica ca o sa ia bataie de la o fetita?
Devine dintr-o data serios.
- Si in ce consta acest pariu?
- O intrecere pana la capatul padurii. Daca eu castig, iti retragi cuvintele pe care le-ai spus... adica acelea cu faptul ca nu m-am schimbat si imi faci pranzul care va contine la desert o tarta cu mere. Iar daca castigi, ei bine te las pe tine sa hotarasti.
- Capatul padurii? Pai cred ca o sa lesini pana ajungi la jumatatea ei. Sa iesi din padurea asta ar cam trebui 5 zile. Hai sa zicem ca mergem pana la izvor. E fix in fata, deci nu cred ca va fi asa greu chiar si pentru o neindemanatica ca tine, sau ma insel? Cat despre premiu nu numai ca o sa-mi gatesti fiecare masa, dar nu ma vei mai bate la cap si nu vei mai vorbi pana nu te las eu!
Ceeeee? Chiar nu era corect. Eu vroiam doar o amarata de masa si el ma face sclava lui? Dar am un as in maneca si ma incred in el, asa ca accept.
Soarele era deja la mijlocul cerului arzand puternic si facand aerul inabusitor. Pasarile deveneau agitate, iar rozatoarele se ascundeau in copacii scortosi. Stabilisem deja ca nu exista reguli si ne asezam in fata liniei de start. Hotarasem ca atunci cand o sa cada frunza din fata noastra sa inceapa cursa.
Insa acea frunza se misca cu incetinitorul. Se legana linistita neavand nici un gand de a se indrepta spre pamant. Cade... cade... si tot cade... stai atinge pamantul... a nu mi s-a parut doar mie.
-HAIDE O DATA. Spunem amandoi si chicotim nervosi in acelasi timp.
Frunza speriata si parca trezita din amorteala sa, se prabuseste la pamant.
Mda.... ma asteptam ca Sasuke sa mi-o ia inainte pentru ca e baiat dar frateeeeee nici chiar asa. Intr-o secunda inconjurat de fulgere si lasand in urma o dara de foc a disparut cu mult din raza mea de actiune. Acum ce puteam sa mai fac, pariul e pariu deci incep sa-mi concentrez chakra in picioare si alerg alerg... dar nu ajunge. O Doamne e de rau, dupa ce ca imi era foame, mai imi facea si chakra fite. Trebuia sa existe o solutie ca sa inaintez mai repede. Dar daca eu nu puteam sa ma misc mai repede, atunci nu ar fi mai usor sa-l fac pe el sa se miste mai incet. Si sarind deasupra copacilor, inca chiar foarte foarte sus, observ o sclipire ce zbura ca in licurici printre copaci. Atunci zambesc, imi incordez pumnul drept si cu viteza cobor spre pamant facandu-l tandari. Impactul se auzi atat de puternic ca urletele a mii de animale isi facura repede aparitia. Copacii saracii nu mai zic, erau toti la pamant... Sau mai bine zis in pamant... pentru ca acesta nici nu prea mai avea o forma. Dupa care continui sa alerg repede, repede. Pana ce observ o mana ce incerca sa iasa de sub daramaturi. Toate bune si frumoase pana la chakra care aproape se epuizase de tot. In fine, il las in urma dar dintr-o data simt cum o franghie argintie imi era prinsa de solduri. Se pare ca Sasuke nu numai ca ma tragea inapoi electrocutandu-ma, dar astfel reusise sa iasa si din daramaturi. Cazand la pamant, il vad pe el cum ia din nou avans. Offf....ce pacoste. Ma uit mai atent si vad ca nici el nu mai alerga ca fulgerul, se pare ca isi concentrase o cantitate mare de chakra incercand sa aplaneze contactul cu daramaturile. Asa ca ma ridic, gandindu-ma la tarta mea cu mere si inaintand il ajung in sfarsit din urma. Acum eram umar la umar:
- Inca te mai tii pe picioare? Mai bine ai incetini, daca nu vrei sa ai parte de un sfarsit destul de tragic! spune Sasuke gafaind....
- Cum adica? El nu imi spusese mai multe. Convoca un ditamai soimul si se inalta deasupra mea.
Nu intelegeam gestul lui, pana ce am privit si eu in fata. O prapastie mai mare ca aceea nu vazusem in viata mea. Si daca avea atata latime, nu vreau sa ma gandesc la adancime. Dar ce eu sunt mai proasta. Fac niste semne si cu vreo 10 secunde inainte de marea saritura convoc un tigru mare si alb de marimea unui brad, sau ma rog jumatate dintr-un brad. Acesta incepu sa alerge, pletele saltandu-i in valuri, iar labele creeand un sunet rasunator:
-Sakuraaaaa.... ce e in fata? Ai inebunit? De ce tocmai pe mine? Adica serios, azi nu e ziua perfecta pentru sarituri.
- Imi pare rau Kirara. Dar pe alticineva mai potrivita ca tine nu vad in al infrunta pe Uchiha Sasuke!
- Deci insfarsit o sa-l intalnesc pe acel legendar Uchiha cu care m-ai inebunit.
- Da si nu am de gand sa pierd in fata lui.
- Atunci tine-te bine!
Stand pe spatele ei, am cuprins-o de gatul gros dar totusi gingas. In acel moment blana ei fina devenise aspra, in jurul nostru inpanzindu-se o chakra verde. Mi se parea ca totul merge cu incetinitorul. Dintr-o data aud un raget puternic si in cealalta clipa pluteam pe langa soimul negru ca taciunele al lui Sasuke. In acelasi moment, observ cat de putin mai era pana la izvor. Incerc sa-l imping, dar din nefericire si el facea acelasi lucru. Ne dezechilibram si cadem amandoi de pe spatele animalelelor care incercand sa se sfasie se transforma intr-un nor de fum, iar noi incolaciti intr-o pozitie nu prea confortabila, ne trezim cum plutim intr-un abis fara de sfarsit. Teama ma cuprinde, iar un tipat scurt imi iese din piept. Acesta ma vede ma ia de mana si imi spune sa ma relaxez. Sasuke incearca sa se prinda de margine cu o franghie din fulger, dar aceasta era prea mica. Stiind ca nu era timp de explicatii si inrosindu-ma mai rau ca o rosie, il sarut. Acesta facu ochii mari, dar isi dadu seama ca intreg corpul lui era umplut de chakra. Franghia incepu sa se lungeasca, dupa care atingand tinta incepem sa fim trasi catre viata, la propriu spus. Parul imi flutura agale in timp ce priveam moartea cu ochii, nu imi mai era frica stiind ca sunt cu el. A fost primul meu sarut... adica primul nostru sarut. Mi-as fi dorit ca sa fi fost si primul sarut a lui Sasuke dar de asta avusese deja grija Naruto. O stare de melancolie incepea sa se infiripeze impreuna cu un sentiment palid de dragoste pentru baiatul care incerca sa ma salveze, chiar daca cu o zi inainte era cat pe ce sa ma ucida.
Totusi desi eram destul de emotionata, inca aveam de gand sa castig cursa. Sasuke se desprinde de funie si incepe sa fuga din nou, punand de data aceasta toata forta care ii mai ramasese. Imi zambeste in timp ce se indeparta din ce in ce mai mult. Pe mine ma lasase legata la marginea prapastiei. TRISORUL.....pe cine mint. Si eu in locul lui as fi facut la fel. Dar ce puteam face..... ma gandesc la chakra mea cu caracterul pamantului. Fac un semn si incep sa ma scufund din ce in ce mai mult. Haide... haide.... mai repede. Exact in moemntul in care Sasuke intinde mana spre apa, semn ca ar trebui sa castige eu eram deja pe partea cealalta transformata intr-un cires ianlt si stralucitor. Ma transform la loc, ii zambesc si ii spun ca astept tarta mea cu mere.
- Offf... tu chiar esti o pacoste, imi spune el zambind.
- Dar..... ii raspund eu vesela asteptand continuarea.
- Dar chiar te-ai schimbat!
Iar eu scot limba bucuroasa la el.

Va urma.... :D Nah asta mi-a venit asta am scris. Sper sa aveti rabdare sa cititi :((

Dat-o Domu' sa pui nextul,vreu sa it spun o atentionare:vreau urmatoru next,stii tu continuarea

1.a fost foarte frumos..
2....hopa cineva a pierduut...ce tare ca a pierdut el
3...pune repede continuarea ca o sa mor aici..

Of, ce pot sa spun e superb vreau Nexu' si nu o spun doar asa . Il astept cu nerabdare si nu sunt singura . Ok bye

Wow.Este super
Vreau next-ul si cat mai repede posibil.
Bravo Sakura.Sasuke,Sasuke,Sasuke.Ce ne facem noi cu tine.Nu-mi vine sa cred ca ai pierdut.Desii ma bucur ca Sakura a castigat pentru ca va fi mai interesant cu ea vorbind. Astept next-ul.
Bye-bye

haide tu!!cu nextul ala,tu stii ce rau e sa astepti?!

Vai ce frumos! :x Astept nextu` cu nerabdare...Imi place foarte mult desi ai avut putin cam mult dialog .A fost lung ceea ce mi-a placut la nebunie.Hai cu urmatorul capitol, repede :o3

Te pup dullce! Atzie Boo!

Da stiu ca am avut prea mult =)), dar nu stiam cum sa-l povestesc altfel.
Mersi ca imi citesti ficu... stiai ca te iubesc
App daca poti sa-mi dai si mie un fic de-al tau. Ca mi-ar face mare placere sa-l citesc.
Va pupic pe toti si ms ca va faceti timp sa cititi ce scrie o incepatoare.
Promit sa ma perfectionez :D - iubesc semnu asta =))

Doamne!!! .....e suuuper ficul tau.....astept nextu'

Asa.. am venit si eu cu nextu, o sa incerc sa bag mai multa descriere ca sa nu fie asa plictisitor, sa vad ce iese :D

Capitolul 6 : Ambuscada

Sasuke:

Zambetul ei inflorea din ce in ce mai mult pana ce intreg chipul ei fu luminat de splendoarea sentimentului de a triumfa. Era atat de fericita...oare sa ii spun ca de fapt am lasat-o sa castige? Mi-am folosit genjutu, insa era destul de evident ma mir ca nu si-a dat seama. Oricum pentru mine nu e asa importanta victoria si stiam de la inceput ca eu sunt cel care va pregati pranzul... dar TARTA CU MERE!!!!!!!! De unde sa fac eu rost de mere in mijlocul padurii. E clar am nevoie sa imi limpezesc gandurile. Ii spun Sakurei ca ma duc sa fac o baie, in timp ce ea ar trebui sa adune niste lemne pentru foc. Aceasta da din cap apropador, dupa care dispare printre tufisurile ce pareau niste cozi pufoase de iepurasi.
Ma indrept cu pasi greoi spre izvorul cristalin. Primul contact cu apa a fost si cel mai linistitor. Am lasat-o sa mi se prelinga lin pe corp odata cu gandurile mele si am inchis ochii. Mii de imagini mi se derulau usor in minte, dar m-am fixat asupra uneia care mi se parea foarte curioasa - sarutul din abis, ca altfel nu il pot numi. Pentru o clipa am crezut ca ea vroia sa-si ia adio, sau sa-mi marturiseasca ca inca ma iubeste. Dar de fapt ne-a salvat viata la amandoi.
Acel sarut.... nu a fost nici frantuzesc, nici pasional. Dar pentru mine era de ajuns. Pana acum nu am mai sarutat vreo fata, dar se pare ca a reusit una sa ma sarute pe mine. Incep sa chicotesc, in timp ce picaturile cristaline straluceau fermecator in lumina dulce a soarelui.
Totusi mi se parea o atmosfera destul de ciudata, simteam niste pasi in apropiere, stiam ca nu e Sakura dar am hotarat ca mai bine nu ma obosesc.
Dintr-o data aud o voce zglobie ce imi atinge fin urechile si imi spune ca focul e gata. Ma scufund pentru ultima data, lasand apa sa-mi mangaie fiecare muschi obosit, reusesc sa prind 3 pesti dupa care ma intorc la zambitoarea de acolo.
- Sasuke, nu mai vreau tarta cu mere.
- Bun... pentru ca nu aveam de gand sa iti fac oricum. In sinea mea zambeam, dar cand ma uit la ea vad ca e foarte serioasa, dupa care lasand glasul subtire sa se faca auzit, continua:
- Insa vreau sa imi spui planul tau.
- Nu il stii deja? Vreau sa distrug Konoha! spun cu o voce destul de infricosatoare, dar trebuia sa bage la cap ca daca sta cu mine, va face ce ii spun eu.
- Si eu cu ce pot sa te ajut? ochii ei incepeau sa devina agitati.
- O sa-ti spun la momentul potrivit.
Chiar daca ea nu a vrut sa vad, a rasuflat putin usurata. Era clar ca nu aveam cum sa o pun sa-si distruga familia, insa nici nu stiu ce mai cauta cu mine? Adica pe bune, daca tot aveam de gand sa distrug tot satul nu mai bine terminam repede si cu ea? O las aici ca pe urma sa imi miorlaie in cap,"Nuuuu , te rog nu distruge satul". Ea inca nu constientizeaza si vad ca nici eu. Ar trebui sa scap cat mai repede de ea, de preferat ar fi ca azi.

Sakura:

Deci pana la urma nu am reusit sa-l schimb. Adica, nu e nimic grav mai e timp, nu? Gandurile imi erau ravasite. Simteam o durere acolo inauntru, o teama. Daca nu puteam sa-l opresc? Eu cred ca sunt singurul obstacol pentru el in a distruge satul. Daca eu muream, atunci el nu mai avea nici un resentiment pentru sat. Oare de ce simteam asta? Oricum, acum eu sunt la comanda. O sa incerc sa fac tot posibilul sa il schimb cu pretul vietii. Pana la urma ma voi lupta cu el chiar daca nu prea am nici o sansa. Dupa care Naruto va ramane singura solutie. Insa ii iubesc prea mult pe idiotii astia ca sa ii las sa se omoare intre ei. Deci va trebui sa traiesc, NU POT SA MOR!!!. Repetam si repetam, incercam sa gasesc o urma de hotarare sau de curaj in inima mea. Dar eram atat de nesigura pe mine, ca o copilita care incearca sa sara peste o balta, cand de fapt ea nu stie ca ar fi mai simplu sa o ocoleasca ca sa treaca mai departe.
Vocea blajina a lui Sasuke, cu care m-am obisnuit in ultimul timp, acea voce rece, dar totusi suava ma trezeste din amorteala mea suparatoare si imi spune ca vom porni spre sat. Inima mi-a tresarit puternic, incerc sa nu plang. Mai am vreo 3 zile deoarece satul e departe. Oftez prelung, ma ridic si il urmez cu ingrijorare.
Desi am mers cred ca vreo jumatete de ora nici unul nu a spus nimic. El avea privirea fixa, parca il nelinistea ceva. Eu eram cu mainile la spate si ochii spre cer, obervand formele gigantice ale norilor ce zburau agale manati de vant.
Dintr-o data simt o chakra imensa si o mana care ma ia si ma arunca atat de tare incat am daramat 3 copaci. Ma uit la atacator. Se pare ca erau ninja AMBU din echipa lui Danzo. Nu-mi spune ca au venit sa-l ucida pe Sasuke, pentru a se razbuna. Ma uit si observ ca sunt in jur de 5. Incerc sa ma ridic, insa corpul imi este amortit. Sasuke se uita pentru putin timp la mine, insa isi intoarce privirea catre inamic. Oare are de gand sa ma lase sa mor de mana lor, ca astfel el sa nu se mai oboseasca? Nu o sa-i dau satisfactia asta! Ma scufund usor in pamantul rece, iar in cealalta clipa niste radacini imense de cires il sugruma pe unul dintre asa zisii inamici. Nici nu ma asteptam sa fie de ajuns. Coechipierii lui au incercat sa il salveze, insa crengile imense rasareau la timp indepartandu-i. Facand un semn cu mana, florile mici incep sa se deschida si din ele sa iasa un parfum vizibil roz, era otravitor deci saracul de el nu mai avea nici o sansa. Imi intorsc privirea sa ii vad pe restul, insa am ramas complet uimita cand vad 2 dintre inamici cazuti lati pe jos si plini de sange. Cand a facut Sasuke asta? Il vedeam acum stand in fata unui Ambu cu masca de pisica neagra. Facand un semn cu mana, atat de repede, incat se termina intr-o fractiune de secunda, il imobilizeaza pe Sasuke. Nu stiam ce sa fac? Vroiam sa fug la el. Dar simt o caldura in spatele meu, Cand ma uit , o ditamai bila de foc era indreptata catre mine. Incerc sa fug dar degeaba, cel cu masca neagra s-a gandit sa ma prinda cu un jutsu de picioare. Atunci asa sa fie, sa mor de mana unor amarati. Oricum Sasule avea de gand sa ma ucida, ce rost ar mai avea? Si asa incepusem sa ma simt neimportanta langa el. Am mai incercat eu sa ma zbat dar ranile stransorii se faceau din ce in ce mai mari, ma uit dupa el dar nu schita nici un gest. Asa ca mi-am asteptat in liniste sfarsitul. S-a terminat atat de repede ca nici nu am putut sa clipesc. Dintr-o data il vad pe Sasuke cu fata la mine, din ochiul sau stang se scurgeau firicele de sange. Se pare ca Sharinganul lui avea o forma destul de ciudata. Iar cei doi AMBU zaceau pe jos cuprinside niste flacari negre. Urletele lor ma trezisera din transa. Sasuke cade lat la pamant, exact ca data trecuta in Padurea Mortii la examenul Chiunin. Insa de data asta eram hotarata sa nu las pe nimeni sa ii mai puna un semn blestemat sau ceva. Sasuke ma salvasem nu stiu de ce, dar ma salvase. Poate nu avea de gand sa ma ucida, oricum eram un ninja medical, iar prietenul meu zacea pe jos din cauza unei lovituri incasate pentru mine. Ii pun mana usor pe obraz spunand ca totul o sa fie bine, iar ochii lui se inchid agale intrand astfel intr-un somn adanc.
Ma uit in jur. Copacii ne inconjurau de zici ca eram intr-o fortareata. Simteam mirosul ierbii proaspete si fina ce imi inunda narile, era o atmosfera destul de pasnica si linistita daca nu luai in calcul cadavrele celor 5. Am hotarat sa-l iau pe Sasuke in spate si sa cautam un loc unde sa ne adapostim. Era putin greoi, insa ma simteam folositoare si acea greutate din spate chiar imi facea placere. Mergem cativa metri si observ un barlog de urs. Oare o fi ocupat? Intru curajoasa inauntru si observ cum niste pui steau ghemuiti langa blanita calda a mamei lor.
- Ma scuzati Doamna Urs, asta ii atrase atentia, ati putea sa va duceti la plimbare cu copilasii pentru cateva ore?
Ragetele ei se auzira in intreaga padure. Era pregatita sa ma atace. Mda... era normal ca nu va coopera. Dar eu totusi cu zambetul pe buze, ca sa par la fel de inofensiva si dragalasa imi indrept pumnul rapid catre copacul din fata barlogului facandu-l sa se prabuseasca zgomotos. Ursoaia face ochii mari, isi ia puii trece suspicioasa pe langa mine, dupa care crezand ca eu nu o vad vrea sa ma atace:
-NICI SA NU TE GANDESTI!
Ma intorsc spre ea cu o privire ucigatoare, aceasta incepe sa fuga cu ursuletii, insa puteam sa jur ca unul dintre ei a scos limba la mine. In fine, il iau pe Sasuke si il asez pe o patura de frunze dupa care incep sa ii vindec rana de pe spate. Nu a durat mult, era chiar foarte mica si neimportanta. Am crezut ca de asta lesinase, dar de fapt nu avea cum. Ma uit mai atent si imi indrept privirea catre ochii lui inchisi si inca insangerati. Incerc sa ii deschid si atunci cand am facut-o m-am speriat de-a binelea. Lacrimile au inceput sa mi se prelinga usor pe chip. Sasuke era aproape orb.... Mi se parea ingrozitor si acum chiar nu aveam nici o idee de cum as putea sa vindec asa ceva.


Stiu ca e cam putin cam scurt dar eu zic ca ajunge pentru azi :D. Sper sa va placa, nu e asa grozav dar nu ma urati :((

ajunge pentru azi..dar sper ca nextul sa vina repede ca de nu..vei face cunostinta cu mine...
oricum..hmm...imi place cum ai descris...mai facut sa simt ca eram acolo intr-un fel...
acum..NEXT