ce frumos a fost capitolul ,asa romantic
Next-ul!

fataa....nu cumva in capitolul urmator va fi ceva pervers?
ca mie asa imi zice..[nuj ce]vocea din capul meu..
oricum..vreau nextul repede

super am aterizat si eu pe aici de vreo luna dar in fine ficul este supr si vreau continuarea pls

Ulala ce frumos. Hai ca nu ma asteptam sa-mi iei idea in considerare. Deja devine interesant si chiar romantic. Acea creatura sa intre sub ordinul Sakurei waw. Ce putere mare va avea mica rozalie.

Te pup si abia astept sa vad cu ce ne surprinzi

Hey... inainte sa pun nextul vreau sa spun ceva. Acest fic este dedicat fanilor serialului Naruto. Adica cei care iubesc povestea originala. Eu nu am avut nici un gand sa stric continuarea sau sa introduc scene care sa nu se lege prea bine cu serialul. Pur si simplu am vrut o apropiere intre Sasuke si Sakura, dar pentru scurt timp. Adica chiar daca as vrea nu as putea sa bag scene perverse sau de dragoste profunda intre ei, pentru ca asta ar distruge adevarul. Acum spre sfarsit, pentru ca am de gand sa inchei paranteza asta, vreau sa fac ceva plin de actiune si adrenalina. Ma enerveaza la culme ca fetele din Naruto sunt slabe. Ele niciodata nu pot concura cu baietii. De data asta vreau sa o fac pe Sakura sa para o persoana puternica care isi urmareste telul.
Eu sper sa mai avati rabdare inca putin si sa cititi ciudatenia asta pe care am creat-o =)). Va sunt foarte recunoscatoare tuturor care ati citit ficul si va placut cat de cat.

Capitolul 9 : Ceva se schimba

Capul imi plesnea de durere. Parca cineva sau ceva incerca sa ma contacteze. Fir-ar! Tocmai acum cand in sfarsit ma simteam si eu bine altauri de cel pe care incepusem sa-l iubesc din nou. Nu mai doream sa am inima franta. Eram slaba si fragila, nu mai puteam suporta nebunia.
O chakra rece si cruda incepe sa-mi invadeze corpul. Ingrozitor, atat de intunecat si cand te gandesti ca Sasuke accepta aceasta putere cu zambetul pe buze. Incepeam sa ma desprind de realitatate si timpul se oprise in loc. Desi nu mi-as mai fi dorit sa-l vad vreodata pe el sau ea... sau ce o fi, uite ca isi face aparitia si diavoulul asta in persoana.
Fumul acelui foc insangerat crea forma hidoasa a lui Arteniz. Dar de data asta nu mai erau custi, nici litere. Pur si simplu o camera neagra, iar printr-un geam se zareau raze subtiri de lumina. Vocea lui groasa incepe sa-mi inunde urechile:
- Frumoasa domnisoara, se pare ca cu ajutorul tanarului Uchiha ai reusit sa faci un legamant cu mine. Acum sunt la ordinile tale. Imi poti cere orice. Putere, avere, iti pot indeplini cele mai marete visuri si din pacate nu ma pot opune. Deci ce va fi? Lumina baiatului? Restaurarea satului tau? Jutsuri interzise?
Rasul lui ma facea sa tresar speriata. Orice? Nu exista nici un pret? Nu prea cred.
- Ce ascunzi de fapt? Care sunt consecintele? Ce imi vei cere in schimb?
Acesta ma priveste curios.
- Parca ti-am spus ca nu ma pot opune. Eu nu iti pot cere nimic. Iar alta explicatie nu iti dau, deci spune mai repede ce vrei!
Devenea destul de irascibil. Simteam nerabdarea si furia in vocea lui. Nu era normal sa se comporta asa. "Eu nu iti pot cere nimic". Atunci daca el nu poate....
- Cine imi va cere? In ce consta acest legamant?
- Ce bagacioasa esti. Dar daca tot te-ai prins atat de repede cred ca iti voi spune. Voi fi la ordinele tale toata viata ta pamanteasca. Iti dai seama ce inseamna asta? In schimb, daca crezi ca vei ajunge in Rai ia-ti gandul. Vei arde in focul infernal al iadului, dar asta doar pentru cateva decenii. Cand te vei reincarna acest legamant va lua sfarsit. Unii ar da orice pentru lucrul asta. Nu-mi spune ca nu accepti?
- Esti doar o creatura hidoasa. Dispari din fata mea! Nu am nevoie de puterea sau legamantul tau.
Acesta ma priveste cu dispret si imi spune ca aceasta legatura este deja stabilita de catre Sasuke, iar daca vreau sa o rup el este cel care o va putea face si va suferi consecintele. Era destul de calm dar totusi iritat. Se mai uita o data la mine, dupa care dispare. Iar eu revin cu piricioarele pe pamant.
Brunetul statea tolanit pe iarba asteptand sa ma trezesc. Primul impuls pe care l-am avut fusese sa-l pocnesc cu toata forta pentru ceea ce imi facuse. Acesta bareaza lovitura si ofteaza spunand :
- Stiam ca nu esti in stare sa accepti o asa putere. Atunci asa sa fie, o voi lua eu. Imi pare rau Sakura dar ti-a sunat ceasul.
Ochii lui erau plini de raceala si ura. Orice ar fi fost, nu aveam de gand sa-i dau puterea acelei fiinte, ar fi fost vina mea daca Naruto nu ar mai fi putut salva satul, nu vroiam sa inrautatesc lucrurile. Deci pana la urma se ajunsese la asta. Cat ma straduisem sa fie bine. Sa-i inmoi sufletul rece. Oricat de bine m-as fi purtat, oricat as fi incercat sa-i arat ca sunt puternica si demna de luat in considerare prin propriile mele metode, fara sa trebuiasca sa ma schimb, se pare ca era predestinat sa nu reusesc. Venisem aici cu gandul sa-l ucid. Dar imediat mi-am schimbat parerea crezand ca mai e o sansa. Nu intelegeam ce fusese tot acest joc. Noaptea din acel Genjutu, intrecere, sarutul, apusul...in zadar. Ma uram, inima imi era sfasiata din nou. Pusesem atata suflet pentru ce? Ca acum sa trebuiasca sa-l ucid? Pe cine minteam, desi el era aproape orb nu avea nevoie de prea multa forta sa ma distruga. M-am bagat in cea mai mare porcarie. Regretam ca nu l-am luat pe Naruto sau pe Kakashi- sensei cu mine. Da grozav Sakura, asteptam iar ajutorul lor desi trebuia sa ma descurc singura. Nu vroiam s-o recunosc, dar imi era atat de frica. Toata hotararea mea de la inceput disparuse.... il vad cum formeaza un chidori mic ce ciripea frumos, sunetul fiind dus de vant catre urechile mele mangiate de parul rozaliu ce mi se prelingea pe fata.
Muscandu-mi buza parca incercand sa capat curaj scot un kunai. Mai ca imi venea sa plang. Ce sa fac cu un kunai in fata unui Uchiha. Incerc sa nu-i privesc ochii inghititi de Sharingan care ma puteau face sa sufar mai mult. Respiratia incepuse sa devina din ce in ce mai alerta. Se apropia cu pasi mari si inceti. Nu mai puteam scoate nici un cuvant. Nu avea rost sa-l fac sa se razgandeasca. Era clar ca va incepe o lupta. "Naruto, prieteni dati-mi puterea voastra".
Ma dau inapoi cu pasi repezi, ii privesc picioarele care se miscau la fel de incet. Se vede ca nu avea nici o problema in a ma elimina. Arunc o bomba fumigena, imi creez o clona care sa se ascunda dupa un copac, in timp ce eu ma las absorbita de pamant. Avusesem grija sa nu ma uit in ochii lui si dupa cum speram se duce in spatele clonei si o loveste cu acel fulger sclipitor. Incepeam sa ma gandesc ce m-ar fi asteptat daca eram eu cea adevarata. Era clar ca avea de gand sa ma omoare, oftez si ma apropii de copacul in care se afla. Imi implantez o cantitate de chakra intr-o creanga si incerc sa-l sugrum, dar aceasta fusese retezata imediat. Il vad cum isi indreapta piciorul spre trunchiul copacului eu fiind azvarlita cu putere din el. In urmatoarea clipa era in spatele meu, totusi constienta ca nu aveam timp de gandire incerc sa-l lovesc cu pumnul, el se da inapoi, dar inainte sa aterizeze lovesc pamantul cu putere. Bucatile ce mai ramasesera din el incepusera sa sara, una dintre el atingandu-l putin. Ma retrag dupa un tufis incercand sa ma gandesc la urmataorea miscare. Ce penibil, nu mai stiam ce mai puteam face. Imi ridic privirea spre cerul senin, aveam vreo solutie? Eram descurajata. Stiam ca puterile mele nu sunt de ajuns, dar oare eram atat de disperata incat sa cer puterea chestiei aleia?
Stateam ca o stanca, neobservand cum Sasuke ma arunca in aer pregatindu-se sa incheie toata povestea cu o singura lovitura in inima. Era prea rapid ma ghemuiesc si incerc sa-mi asez mainile intr-o pozitie in care m-as putea apara. Inchid ochii si astept impactul, dar cand ii deschid ma aflu din nou in acea camera blestemata. Focul se reaprinsese, iar creatura isi facu din nou aparitia, intrebandu-ma cu ranjetul pe buze daca m-am razgandit. Ii spun clar ca nu, dar vreau sa cer un alt targ.
- Scuze copilo, dar nu exista nici o solutie prin care tu sa scapi de chinurile pe care le vei suferi. Vrei puterea atunci plateste pretul.
- Nu as fi atat de sigura. Daca ti-as cere unirea vietii tale de a mea? Asta inseamna ca acum vei muri si tu odata cu mine de sabia lui Sasuke. Chinurile pe care le voi simti eu, ti se vor transmite tie, deoarece asta va fi porunca pe care ti-o voi da. Sa suferi tu pentru mine. Ai vreo scapare din aceasta situatie?
Il vad cum ma priveste uimit incercand sa gaseasca un raspuns. Ochii lui rosii, exprimau pentru prima data teama. Cred ca nici nu stia ce se intampla cu el. Eu zambesc si continui...
- Dar... daca imi vei imprumuta puterea ta in lupta asta legamantul se va rupe, iar pe tine te voi lasa sa chinui nefericitii in continuare. Ce zici?
- Nu am mai intalnit niciodata o persoana care sa reuseasca sa intoarca regulile in favoarea ei. Prea bine Sakura Haruno, admit ca sunt invins. Puterea mea va fi a ta acum.
Asta vroiam sa aud. Pregateste-te Sasuke de inca o surpriza din partea mea. Ma duc catre geamul care ascundea acele raze de lumina si il deschid cu putere. Lumina incepuse sa ma inconjoare simtind o aura protectoare si calda care ma mangaia. Inima incepuse sa tresalta, iar ochii sa-mi scanteieze de hotarare.
Revin in pozitia in care eram. Il privesc pe Sasuke fix in ochii lui cu Sharingan si il izbesc cu o raza alba de pamant. Observ cum niste firicele de sange ii aparusera la gura. Se sterge cu mana si incepe sa zambeasca.
- Deci pana la urma ai acceptat chinul vesnic doar pentru a ma invinge?
- Sasuke, doar ma cunosti. Nu as face niciodata asa ceva. Dar spre deosebire de tine chiar daca am fost naiva sunt mult mai desteapta decat tine.
- Sa vedem cat o sa te ajute asta!
Ii intorc zambetul plin de incredere si ma avant cu toata puterea spre urmataorea lovitura. Acum iti voi face fata, nu imi este frica. Ma simt pentru prima data puternica si importanta. In tot timpul asta am incercat sa ma fac remarcata, acum vreau doar sa te zdrobesc pentru ca si tu mi-ai facut acelasi lucru nu o data ci de doua ori.


Deci eu cred ca 10 capitole ar fi frumos, nu? Va spun de pe acum ca nu veti regreta lupta care va fi in ultimul capitol. Cum am mai spus sper sa aveti rabdare. Nu stiu ce parere aveti voi, dar este primul meu fic si sunt mandra de el asa cum e. Am incercat sa bag de toate. Cat s-a putut, pastrand esenta serialului.
Va multumesc tuturor care ati citit ficul meu si celor care vor continua sa citeasca si ultimele 2 capitole.
Orice ar fi eu va iubesc, o sa incerc sa ma perfectionez si sa va multumesc in continuare si cu alte ficuri.
Pana la ultimul capitol va zic un "noapte buna" calduros.

moor...prea superb capitolul
mia placut mult si cred ca nextul o sa-mi placa si mai mult

Draga mea Kattya,si eu sunt la fel ca tine,si eu fac un fel de continuare al serialului Naruto,ceea ce ar putea fi adevarat,doar ca eu am pus si chestii inposibile in ficurile mele.(el sau faima+sezonul 2)Deci astepr nerabdatoare nextul

Wow.
Mia placut foarte mult . Am doua intrebari:
-Cand vei pune next-ul?
-Cand Sasuke si Sakura vor fi inpreuna?
Este primul tau fic si este genial . Il iubesc , il ador . Cand pui continoarea sa imi dai si mie mesaj te rog . Spor la scris

Doamne! Am reusit in final sa ajung pe aici! Cale lunga...

Vreau sa spun ca pentru primul fic, este absolut impresionant ceea ce ai scris. Ideea e interesanta, cu descriere destula, dialog: sa zicem ca e bine, nu sunt tocmai o amatoare " mai putin dialog si mai multa descriere ", de aceea te sustin

Totusi imi pare rau ca il termini asa de repede...cu ideile tale ai putea sa-l faci cu cel putin 7 capitole mai lung, asta ar fi scuper. Dar ma rog, daca asa ai decis tu, asa sa fie, nu te condamn.

Astept cu nerabdare sa vad ce se intampla in ulti mul capitol si, m-as bucura foarte mult daca capitolul s-ar termina cu happy end.



Te pup Byby

=(( NU

Nu vreau sa moara nimeni...e asa DE FRUMOS FICUL..FELICITARI! ADU REPEDE NEXTU` CA MOOOR!

PAPA!

Hey hey draga mea.Am ajuns si eu pe la fic+ul tau insa din pacate pe la final. Scuye ca nu am dat comentariu decat acum.
Imi place fic-ul insa nu as vrea sa moara nici unul ci sa vad un final fericit.

Spor la scris si multe idei!

Va rog un lucru spre sfarsit, stiu ca acest capitol este foarte lung, dar l-am scris din suflet si v-as fi foarte recunoascatoare daca l-ati citi

Hey scumpii mey... am ajuns pana aici. Mie sincer mi-a placut sa scriu acest fic pentru ca este si primul si am avut multe de invatat, sper ca m-am perfectionat cat de cat ca sa fac ficuri din ce in ce mai bune
In special vreau sa va multumesc din inima voua dragele mele care mi-ati citit nexturile si mi-ati dat curaj sa scriu mai departe :

Piersicuţă, dia, LostAngel , Bee, Layla, cora, Roxii Pufulete, Yumi, Ioana, kimy-chan, curcubeu in alb si negru, SweetBunny, ☆Rose☆, ♪ choco ♪, georgiana640, allecsutza, itasaku99, .Chris.., Mello&Near, ღAlℓஐ, esthera bloodangel andreia dee, Emerald, *Byby-Chan*

Va anunt de pe acum ca nu o sa moara nimeni pentru ca ar insemna sa schimb serialul si asta e ultimul lucru pe care mi-l doresc. Totusi din start am vrut sa am doar 10 capitole, adica doar niste scurte intamplari. Pana la urma m-ati convins si o sa incerc sa mai bag un moment sasusaku
Ms ca mi-ati ascultat vaicarelile care le-am scris acum, totusi simteam nevoia sa incheiem cum se cuvine.Inca un lucru daca aveti rabdare sa cititi si ultimul capitol va promit ca nu va voi dezamagi

Capitolul 10: Spre rasarit

Simteam cum aerul devine din ce in ce mai rece. Copacii isi miscau agale crengile rigide ce absorbeau pofticioase toata fericirea pe care sufletul meu firav o elibera deoarece stia ca este nefolositoare in astfel de momente. Noaptea incepea sa-si faca aparitia semn ca in curand intunericul ne va ascunde in umbra lui. Mai bine asa, nu as suporta sa-i vad fata plina de ura care incearca sa ma distruga. Intre noi se crease o tensiune pe care o puteai taia cu cutitul. Nimeni nu facea nici o miscare, doar ne priveam. Dar el era ca de obicei cu nasul pe sus, cu mana in sold si cu capul putin intr-o parte. Ochii lui erau relaxati, negri, abisali, ai mei la fel de verzi ca atunci cand m-am nascut, stralucitori si plini de hotarare. Ma intreb daca Sharinganul lui era mai puternic decat ochii mei?
Ma simteam atat de sigura pe mine, stiu ca nu trebuia deoarece daca pierdeam aceasta lupta, toate sperantele mele se vor prabusi. Dar puterea pe care mi-a dat-o creatura asta ma facea sa ma simt atat de bine. Nu sunt cine stie ce eroina sau ninja priceput, insa controlul chakrei era punctul meu forte, deci din forta bruta, malefica si plina de durere pe care mi-a dat-o, eu am creat una blanda, calda si plina de sentimente. Daca am dreptate, atunci ar trebui sa castig lupta. Stiu ca Sasuke l-a ucis pe Orochimaru si pe Itachi, dar el este slab din cauza vederii lui. “Termina Sakura, decat sa te dai mare mai bine ataca. Arata ca esti atat de puternica pe cat pretinzi”. In gand imi spuneam “da, o sa atac”, dar corpul meu pur si simplu nu reactiona... Si acum ce fac, stau si ma uit la el toata noaptea? Nici macar nu stiu cum se foloseste puterea asta... Ar trebui sa ma gandesc la un plan, probabil asta face, iar dupa ce va termina ma va ataca. Sa ne gandim la puterea pe care o am. Mda… o chakra ciudata si ce sa fac eu cu ea? Imi amplifica jutsurile? Daca este doar asta atunci e varza, deoarece eu nu le cunosc decat pe cele medicale... Dar mai inainte l-am izbit cu aura asta, deci cred ca o pot folosi ca pe o arma nu?
Il vad pe Sasuke cum isi scoate o sabie de un fulger alb stralucitor. Pai cred ca e timpul sa-mi testez teoria. Ma inclin putin luand o pozitie de lupta si imi incordez toti muschii. "INCEPEM!" Cuvantul asta mi-a iesit pe gura fara sa vreau. Se pare ca l-a auzit, a zambit sau mai bine zis a pufnit dispretuitor dupa care m-a atacat.
O vad cum vine, picioarele lui se miscau cu o rapiditate incredibila, zici ca era un leu feroce gata sa ma manance. Inghit in sec, acum ce fac? O las sa ma loveasca si sa vad daca ma doare? Doamne ce minte am si eu.. se vede ca nu stiu ce e aia lupta. Sunt incredibila, un ninja care nu stie sa se bata. Dar voi ce ati face in locul meu? Adica un sfat ceva? .... Eram sigura sunt pe cont propriu, acum nici vocea mea interioara nu mai vroia sa ma ajute. Imi ridic mana gingasa, sperand ca o raza de lumina sa opreasca atacul... Da de unde... sclipirea din jurul meu inca nu disparuse, dar nici nu facea altceva. Oftez si incerc sa ma gandesc la ceea ce vroiam sa fac, imi concentrez o cantitate de chakra si imi indrept degetul catre sabia lui Sasuke. Imediat o lumina puternica, dar inca fragila opreste acel atac, dar nu-l distruge. Se pare ca pana la urma nu-s buna de nimic. Sasuke incepe sa rada si pe un ton plin de superioritate imi da cica un sfat.
- Puterea ta se controleaza prin ura, sa vedem cate sentimente negre ai in tine, plangacioaso.
Acum chiar ma infuriasem. Eu incerc din rasputeri sa-i arat ca suntem egali, dar orice ai face omul asta este incontrolabil, de neinteles, cum am mai spus este un OZN. Clipele pe care le-am petrecut atunci cand eram in Konoha mi se pareau acum atat de indepartate, de nerecunoscut. Dulcile nimicuri care ma faceau sa tresar, acum se transformau in durere si lacrimi. “ Fatooo, omul asta te face sa suferi! Parca ti-ai promis ca niciodata nu te vei lasa calcata in picioare. Te-ai injosit atat de mult… te-ai plans in fata lui Naruto, desi stiai ce simte pentru tine… Nu te mai recunosc!”. Vorbeam singura, dar aveam dreptate. Am dezamagit pe toata lumea si trebuia sa repar lucrurile. Ridic capul hotarata sa atac eu prima. Totusi, observ ca el disparuse de mult. Sau mai bine zis se strecurase in spatele meu, gata sa-mi dea o lovitura. Imi indrept piciorul lung spre maxilarul lui. Simteam cum miscarile imi erau amplificate, iar viteza lor de necontrolat. Insa ma luptam cu un Uchiha, iar viteza mea palea in fata lui…. am reusit insa sa-i lovesc abdomenul plat ce ma facuse sa tresar.
Sar in spatele lui si ma pregatesc sa-i dau o lovitura buna. Totusi imaginea nu era prea clara, mi-am dat seama ca e o iluzie. Se pare ca aceasta chakra simtea Genjutsul brunetului si intr-o clipa l-am spart. Ma las absorbita de pamantul rece, incercand sa-l prind pe Sasuke. Acesta imi anticipeaza miscarea si cu o lovitura ma trezesc scoasa din ascunzatoare. Ma avant cu hotarare spre o lupta corp la corp. Eram ca 2 umbre ce straluceau in momentul in care se ciocneau. Sunetul aspru si gafaielile pe care le scoteam in momentul contactelor ne dadeau de gol prezenta. Picioarele, mainile, corpurile ni se ciocneau fioros de tare, fiecare dorind sa dovedeasca ca sunt mai puternice. Vazand ca stilul asta de lupta nu merge, luam putina distanta si incercam sa ne deslusim siluietele negre din cauza intunericului. Ochii mei ii cautau in zadar pe ai lui, vroiam sa vad cum se simte si ce crede in acel moment despre mine. Daca nu il pot privi, atunci ar trebui sa-l aud:
- Ce e Sasuke? Deja ai obosit? incercam sa par dura, dar respiratia mea accelerata ma dadea de gol.
- Singurul lucru obositor, esti tu. M-am plicitisit sa ma joc cu tine, asa ca voi termina cu povestea asta acum!
- Dar am si eu o intrebare stupida… Ce au insemnat zilele astea pentru tine?
Aproape ca uitasem ce era mai important. Ma luptam cu el dar nu stiam de ce. Inima imi era plina de intrebari ce nu imi dadeau pace. Nu inteleg ce fusese cu discursul lui de dinainte “Am facut ce am simtit”. Pai si de ce schimbarea asta radicala? Chiar credeam ca o sa aud un raspuns care sa ma faca si pe mine sa inteleg ceva… Totusi vocea lui trista ma facu sa ma racesc si mai mult… un cuvant sumbru pe care acum il uram mai mult ca niciodata “NIMIC”.
Dintr-o data era langa mine si se pregatea sa atace, eu barez cu usurinta. Hotarasem sa nu las lucrurile asa.
- Minti… seara din balcon, intrecerea, sarutul, momentul de mai devreme… ce au insemnat? De ce le-ai facut?
Il aud cum ofteaza in spatele meu, slabind din ce in ce mai mult lovitura. Mana lui puternica si rece incepuse sa alunece usor pe corpul meu micut, de la gatul alb si fin, la sanii mei frumosi, rotunzi si pana la coapsa mea firava. Cred ca nu realiza ce face, dar drumul strabatut de bratul lui ma facuse sa tresar din nou. Asteptam in liniste deoarece clipele dulci ma faceau sa uit de tot raul din urma. Acesta era Sasuke pe care il stiam eu, bland si protector, haios in felul lui, ascunzandu-si adevaratele sentimente in spatele unei perdele tesute cu razbunare.
Simt cum ma cuprinde de talie, strangandu-ma brutal si ducandu-si buzele moi la urechea mea soptindu-mi “Spune-mi tu”. Aceste cuvinte m-au facut sa-mi musc limba de suparare. Se juca cu mine… de unde sa stiu eu un raspuns ce se afla in inima lui? Ii ating mana rosind, dar din fericire nu se putea vedea, dupa care incep sa vorbesc cu o voce joasa.
- Ce sa-ti spun? Ce am simtit eu, banuiesc. La inceput mi s-a parut ca mai exista o sansa sa te fac sa te razgandesti. Cand ne-am sarutat am inceput sa ma reindragostesc ca o idioata, pe urma m-am gandit ca te iubesc ca pe un frate, dar dupa am crezut ca ma mint pe mine. La un moment dat adica sa fiu mai precisa, acum nu mai simt nimic. Au fost doar niste momente frumoase de care se pare ca m-am bucurat singura.
Am spus toate aceste cuvinte pe nerasuflate, stiind ca nu mai aveam alta ocazie prin care sa-i dezvalui ceea ce simt. Eram pregatita sa uit de toti si de toate, pana ce i-am auzit din nou vocea gingasa, calma si putin ragusita:
- De unde stii ca eu nu m-am bucurat? Poate ca m-am distrat alaturi de tine, mi-am amintit de vremurile vechi. Totusi nu voi lasa aceste lucruri sa stea in calea scopului meu. Probabil ca o sa ma intrebi de ce vreau sa te ucid. Pentru ca tu si cu Naruto sunteti singurii care ma leaga de trecut si nu ma lasa in pace. Pretindeti ca sunteti familia mea, dar voi nu stiti nimic despre ce inseamna o familie. O sa termin odata pentru totdeauna aceasta poveste si o sa ma detasez de sentimentele nefolositoare care incep sa se adune.
In tot timpul cat a vorbit si dupa eu ramasesem muta. Nu pentru ca ma impresionasera cuvintele ci din cauza ca mainile lui se plimbau linistite pe toata suprafata corpului meu. Ce insemnau toate lucrurile astea? Vroia sa ma inebuneasca, cum sa spuna ca vrea sa ma ucida si sa ma atinga atat de senzual in acelasi timp. Ma intorc ca astfel sa ma uit in ochii lui negri, dar intunericul din jur nu ma facea sa disting diferentele. Il simteam langa mine, dar nu il puteam vedea. I-am cuprins obrajii reci cu mainile calde, iar buzele mele au inceput sa le caute pe ale lui. Nu stiam ce e cu mine, speram ca un sarut sa calmeze toate apele, iar lucrurile sa revina la normal. Ii simteam respiratia calda din ce in ce mai aproape, semn ca mai aveam putin pana la momentul conectarii dintre noi. Respiratia incepea sa fie din ce in ce mai accelerata, la fel ca a lui. Cred ca isi daduse si el seama de ceea ce vroiam sa fac, statea nemiscat deci insemna ca era de accord. Increzatoare ma apropii incet ochii mei marindu-se de parca puteam si sa-i vad expresia sfioasa si blanda. In sfarsit buzele mele abia se atinsesera cu ale lui si cand vroiam sa formez un sarut, adica sa le unesc cu adevarat, simt cum isi incordeaza muschii, iar un Chidori incepuse sa-mi sune melodios in urechi. Ma sperii de-a dreptul, iesind din acea stare de reverie, las ca puterea creaturii sa lumineze in jurul nostru si pana la cer.
Il resping cu forta si cu ura pe brunet, strigand cat ma puteau tine plamanii :
- Off… tot continui sa ma RANESTI!
Parul meu rozaliu la fel ca si hainele incepeau sa-mi fie fluturate de acea energie ca si cum as fi avut un ventilator sub mine. Simteam cum ma ridicam de la sol. Acum tot peisajul era luminat, iar chipul lui demonic ma privea cu un ranjet satisfacut.
In timp ce lacrimile mele pluteau in acea lumina, mana lui isi acoperea fata, abtinandu-se parca sa nu rada. Vazand aceste imagini las ca un val de chakra sa se elibereze si astfel toti pomii sa isi miste alertati crengile adormite. Observ cum Sasuke se opreste din noua activitate, isi ridica repede capul si ma priveste cu Sharinganul. Pana la urma nu mai era timp de vorba. Eram furioasa pana peste cap, simteam ca nu mai vroiam sa aud nici o minciuna oricat de adevarata ar parea.
Las un mic tipat de lupta sa-mi iasa din piept, iar in urmatorul moment imi indrept palma catre el. O bila alba plina de energie incepea sa se mareasca… doream sa-l fac sa sufere. Desi stiam ca el o facea deja inca din momentul din care i-au murit parintii, pentru mine nu mai conta. Acum eu vroiam sa fiu motivul razbunarii lui. Gandurile negre ma napadeau, dar nu aveam nici o intentie sa le opresc. Dau drumul balonului care cu o viteza incredibila zboara in directia baiatului. Acesta nu se fereste, isi intinde bratul ferm si in urmatorul moment il opreste. Ce inseamna asta? Il vad cum este inconjurat de o chakra mov, ce avea forma unei fiinte supranaturale. Iar ochii lui de asemenea se schimbasera, cred ca era un nivel superior al Sharinganului, dar nu ma prea pricepeam la chestiile de genu si nu aveam de gand sa pierd timpul cu ele. Vroiam sa las furia sa se dezlantuie asa ca pornesc intr-un atac frontal. Acesta face acelasi lucru, impactul fiind destul de puternic, iar energiile atat de similare incat observam cum padurea ia foc. Trebuie sa recunosc ca si cu ajutorul acelui scut am simtit o lovitura zdravana. Se vede ca nu era o joaca de copii ceea ce faceam noi. In sfarsit aveam o lupta adevarata cu una dintre cele mai importante persone din viata mea.
A continuat o bataie destul de crancena. Cu fiecare lovitura ma simteam din ce in ce mai slabita. La un moment dat ma ridic in aer, iar niste fasii de lumina ce ieseau din acea aura incepeau sa se onduleze in valuri exact ca o coada de pisica. Acestea atacau armura lui Sasuke dar una cate una erau taiate de acea sabie imensa. Totusi cumva am reusit sa-l lovesc pe la spate ramanand amandoi fara putere pentru putin timp. Contactul dintre cele doua lovituri fusese de asemenea foarte puternic, imi simteam corpul vlaguit. Aura dispare iar eu incep sa ma prabusesc. Corpul meu se misca ciudat in aer, asteptam contactul cu pamantul rece, ma uit in jos si vad cum si lui ii disparuse chakra.
Oftez si astept impactul, gandindu-ma la ce ajunsesem sa fac. Eu care incercasem sa-l protejez si chiar vroiam sa-mi sacrific viata de apoi, iar acum ma lasasem condusa de manie incercand sa-l ucid sau sa-l fac sa sufere mai mult decat suferise in acesti 8 ani de cand ramasese singur. Lacrimile incercau sa curga siroaie pe chipul meu fin, imi scot un kunai si ma pregatesc de urmatoare miscare asteptand sa ajung la sol.
Totul s-a intamplat foarte rapid. M-am prabusit peste Sasuke deoarece nu mai aveam putere sa ma misc cum trebuie. Totusi corpul imi actionase parca din impuls, nu stiu cum am ajuns in aceasta pozitie. El deasupra mea cu un kunai indreptat spre pieptul meu, iar eu cu unul spre spatele lui. Inca mai aveam acele lacrimi pe obraji si incepusera sa-mi curga si mai tare cand am vazut ca ochii lui negri sunt brazdati de aceleasi sentimente. Stateam ca doi copii, nici unul nu reusea sa se miste, sau sa schiteze vreun gest. Oare ce se intampla cu noi? La mine era dragostea… asta ma facea sa ma comport asa. Nu ma lasa sa-l ranesc sau sa-l fac sa sufere preferand ca eu sa-i iau locul. Dar la el? Simtea oare ce simteam eu? Ne priveam in ochi parca rugandu-ne sa dam un raspuns. Simt cum mana lui se apropie de obrazul meu umed si incearca sa mi-l stearga, dar fara rost vazand gestul incep sa plang si mai tare. Ajung din nou in situatia in care vreau sa il sarut. Stiam ca de data asta voi reusi sa-i simt buzele moi cum se lipesc de ale mele conectandu-ne astfel sufletele, trairile si visele. Mai aveam foarte putin, un centimetru sau poate doi, insa stiam ca nimeni nu ne va opri acum.
Dar m-am inselat, silueta sinistra a lui Madara isi facu aparitia. Vocea lui haotica rasuna zgomotos spunandu-i lui Sasuke sa termine o data ce a inceput, deoarece timpul il preseaza. Imediat acesta se ridica, lacrimile disparand si ele in necunoscut. Isi activeaza din nou Sharinganul si monstrul acela feroce, iar eu fac acelasi lucru cu puterea mea. Ne concentram intr-un atac brutal, astfel reusind sa cream o groapa imensa de zici ca era o prapasite fara fund. Am fost aruncata la vreo cinci metri departare, la fel si el.
Inca nu imi puteam reveni din soc. Il uram pe nenorocitul ala, daca ar fi intarziat macar o clipa, poate reuseam s ail fac pe Sasuke al meu…. Sentimente de vinovatie si tristete incepeau sa incolteasca. Ii aud vocea suava care parea destul de grava :
- Sakura, te anunt ca imi voi concentra toata puterea ramasa in atacul asta. Iti sugerez sa faci acelasi lucru, desi cu toate astea vei muri.
Nu pot sa cred, deci s-a ajuns aici. Nu mai avea nici un rost sa incerc sa-l conving sa ramana. Mai ales cu chiorul ala care ne sorbea din priviri. Observam cum rasaritul isi facea sfios aparitia. Eram hotarata ca in lumina lui sa ii demonstrez lui Sasuke un lucru pe care doream sa il fac de mult. Tot ce stiu este ca nu aveam de gand sa mor, si sa-l las sa scape. Ochii au inceput din nou sa straluceasca, iar corpul emana toata puterea care imi mai ramasese. Parul se juca agale, mangaindu-mi chipul, iar vocea mea se auzi puternica si hotarata:
- Uchiha Sasuke, vreau sa iti mai spun un singur lucru…. ochii lui incepusera sa ma priveasca mirati, iar eu strangeam cu putere pumnii…… si acel lucru este un sfat…imi intersectez privirea dura, dar plina de iubire cu a lui, iar vorbele nu mi le mai puteam opri… FUGI, PENTRU CA DACA NU, TE VOI ADUCE INAPOI!
Am strigat cu toata forta acele cuvinte, credeam in ele cu tarie. Ma simteam in stare sa-l bat pe Sasuke si sa-l ucid pe nesuferitul de Madara. Atat de mult credeam in mine, incat m-am avantat in prapasitie, sarind si concentrandu-mi energia care mai imi ramasese in ultimul atac. Brunetul isi revenise si el din uimire, facand si el acelasi lucru ca mine. Am auzit cum vocea lui incerca sa-mi spuna ceva, dar din pacate nu am reusit sa-i citesc vorebele de pe buzele lui dulci ca mierea, iar in urmatorul moment ne-am ciocnit in lumina rasaritului.Nu mai stiu ce se intamplase pe urma, simtisem doar o durere care nu imi dadea pace. Chipul lui alb a disparut, la fel ca peisajul.
Acum ma aflam intr-o camera alba ce avea geamul deschis lasand aerul sa imi intre usor in plamani. Eu eram intr-un pat moale si calduros, simtindu-mi fiecare muschi distrus si bandajele ce imi acopereau capul strangandu-ma. Priveam in gol la o floare roz ce era pusa intr-o vaza. Era clar, eram intr-un spital… pierdusem lupta? Banuiam ca da …. Ma gandeam la acele zile si speram sa nu fi fost un vis. Toate eforturile mele nu fusesera in zadar. Acea calatorie, amintire, lupta toate erau de o importanta majora daca ultimele cuvinte pe care mi le spusese erau cele pe care am inceput eu sa mi le amintesc. “ NU AZI!” , ei bine dragul meu Sasuke daca nu azi, atunci altadata. Doar asteapta-ma ca vin!

ce sfarsit super te pwp

vreau nextul ... repejor !!! Deci Sakura il iubeste pe Sasuke ...nu ???? .....vreau next

Super tare ficul,sfarsit minunat,am si plans

Hey hey draga mea! Am ajuns si eu la sfarsitu fic-ului si pot spune ca mi-a placut. Desi nu a fost un sfarsit cu o iubire intre cei doi a fost genial:X

Fic-ul il voi muta la "fan ficuri finalizate"..

Iti ure succes cu celelalte fic-uri!! Te pup

A fost un fic superb!!! Mi-au dat lacrimile la sfarsit .Parca ieri iti citeam ficul si acum sa terminat. Dar a fost genial ! Te felicit!!! Sa o ti tot asa!! Te-am pupat