Capitolul 14: Resentimente

Este zi? Nu, este noapte. Dormi? Nu, te uiti pe fereastra. Esti fata? Acum da, maine nu vei mai fi.

Am lasat balta ziua trecuta. Cu cateva ore inainte fusesem in fata a sute de adolescenti, imbracata ca un baiat, incercand sa opresc un pariu care incepuse sa iasa de sub control. Copiii astia erau obsedati, ma gandeam intr-una la un lucru. Cred ca in timpul cat fusesem plecata, Sasuke a avut ceva victime pentru a castiga masina aia. Imi venea sa iau o galeata de smoala si sa i-o torn pe “rabla” cu care se dadea asa de mare.

Incepuse sa-mi placa mai mult intunericul decat lumina. Parca aici puteam sa fiu cine sunt cu adevarat. Dar in momentul asta nu mai stiu, ce era bine si ce nu. Am incercat sa-mi dau seama cum o sa se termine povestea asta cu Karin. Adica e clar ca nu voi face asa ceva cu o fata. Plus ca respect nespus de mult ca inca este virgina, in ciuda faptului ca ii plac baietii foarte mult. Este sigura de ceea ce vrea si nu se lasa fraierita de orice idiot. Ce-as putea sa fac acum? Nu, degeaba daca in 5 ore nu am putut gasi un raspuns, acum chiar ca nu are nici un rost.

Am inchis ochii sperand ca tot ceea ce se intamplase azi sa fi fost un vis. Dar daca vreau sa stiu mai multe despre ei va trebui sa rezolv si ceva de genu. Oftez cu gandul ca maine voi incepe sa ma dau la ea ca sa vad care e treaba. Am o saptamana, sper ca timpul acesta sa fie indeajuns incat sa-mi dau seama ce s-a intamplat. Maine Sakura nu va merge la scoala, pentru ca se va simti rau. Asa o sa am timp sa fiu Sebastian pe tot parcursul zilei si sa incerc sa gasesc o solutie in nebunia asta. Oricum brunetul o vazuse déjà pe rozalie la scoala, deci e vremea ca roscatul de mine sa-si faca aparitia.

O Doamne, nici nu mai stiam daca sa gandesc ca o fata sau ca un baiat. Sa spun “sunt confuza” sau “sunt confuz”. Incepuse sa ma pufneasca si rasul. Hai ma, da ce atata vaicareala? O s-o faci si pe asta, o sa te distrezi si o sa-ti iasa. Deci “No problem”, acum dormi.

Ceasul sunase putin cam devreme, dar m-am gandit sa profit de aceasta ora si s-o chem pe Hinata la mine, ca sa o intreb cum o mai duce. Deoarece dupa pariul pe care l-am pierdut cu Sasuke ( pe jumatate, deoarece m-a bucurat nespus ca I s-au scazut o gramada de puncte din cauza mea), nu am mai vorbit deloc cu saraca fata.

Cand am sunat-o, o sculasem din somn. A mormait cu jumatate de gura, ca vine dupa ce se imbraca, iar eu pana atunci am avut grija sa ma prefac ca sunt destul de bolnava si ca azi chiar nu as vrea sa merg la scoala.

In tot acest timp, ma gandeam numai la ce fusese in capul meu. Adica, imi spuneam intr-una ca nu imi place de el. Ca nu simt ceva profund. Stiam ca inima este conectata in continuu cu mintea mea. Si atunci, de ce ma lasasem vrajita de minciunile lui? De ce am fost slaba? Cand dansasem prima data cu el, eram 100% sigura ca flacara pasiunii dintre noi este doar o joaca, iar eu aveam de castigat de pe urma ei. Am vrut sa-l fac sa ma doreasca si sa ma piarda, fara sa obtina nimic. Deoarece daca reuseam, poate il faceam sa-si dea seama ce inseamna sa iubesti pe cineva. Si cred ca in toata nebunia aceea, am uitat sa imi controlez sentimentele si cand l-am auzit ca a renuntat la pariuri, imediat m-am gandit ca am reusit si nu m-a mai interesat nimic. Fir-ar sa fie, zapacita mai sunt.
Incercand sa-l fac pe el sa se indragosteasca, m-am indragostit eu. Altfel nu pot sa-mi explic de ce m-am culcat cu el… Bineinteles ca exista si o dorinta aprinsa acolo intr-un colt, pe care desi nu vroiam sa o recunosc, m-a facut sa pierd din vedere ce era mai important, “pe mine”.

Imi duc mana rece pe fruntea fierbinte, acest lucru facandu-ma sa tresar. Imi simteam pleoapele grele cum se lasa in jos, iar corpul meu incepea sa se relaxeze.
Dar totul a fost intrerupt de un ciocanit usor in usa. Ma lasese si glasul, parca nu vroiam sa ii spun sa intre. Oare va fi fericita sau trista? Decizia si elanul meu depindeau de asta. Aud cum usa scartie, dechid incet ochii sperand ca sa o vad zambind si sa-mi spuna “ Da-te jos din pat, somnoroaso!” . Dar nu a fost asa, mi-a sarit in brate si a inceput sa planga cu toata puterea. Mi se rupea inima cand o vedeam. Am incercat sa-mi fac curaj si sa o intreb ce s-a intamplat. Dar era o intrebare banala. Naruto a facut-o cu ea, dupa care a lasat-o balta. Ce Doamne iarta-ma putea sa fie altceva. Am strans-o puternic, spunandu-i ca totul va fi bine. Ea gafaia si repeta intr-una ca nu intelege, imi muscam buza ca astfel sa-mi infranez sentimentele de ura care aparusera. Idiotul, boul, tampitul, pana la urma nici el nu stie sa aprecieze ceea ce trebuie. Pariuri stupide, jocuri fara sens, masini de miliarde de euro si distractie pe seama unor fete nevinovate si fir-ar sa fie, asta nu se putea numi infractiune. Pentru ca practic ei nu violau pe nimeni si foloseau si prezervative, dar totusi in momentul asta as fi vrut sa-mi descarc toata mania printr-un pumn in fata idiotului.

O fac pe Hinata sa se uite la mine, iar ochii ei lila tresareau sub valul de lacrimi ce ii acoperea splendidele ei pupile. Printre suspine a inceput sa-mi povesteasca ceva ce stiam déjà. Cum Naruto se comportase atat de frumos si avusese grija sa nu o raneasca, dupa care a doua zi totul numai lapte si miere. Pana cand si-a dat seama ca acesta incepea sa o minta ca are treaba, sau mai stiu eu ce. Dar dupa devenind suspicioasa l-a urmarit intr-o seara, si stai sa ghicesc, baiatul chiar se dusese acasa cuminte sa-si faca temele, dupa care sa adoarma cu gandul la iubita lui? Ahh din pacate nu am am avut dreptate… era cu o t***a intr-un club lingandu-se de zici ca era ultima oara cand facea acest lucru. Mda… nici nu ma asteptam la altceva….

Deci pana la urma blondinul a ranit-o pe cea mai buna prietena a mea. Si in momentul asta, eu chiar aveam destula putere sa-i opresc, tot ce trebuia sa fac, era sa ies basma curata din incurcatura cu Karin. Ok… o sa fie interesant, abia astept sa vad daca voi reusi, ma apucase si rasul. Hinata se uita putin ciudat la mine, imi dau seama de gafa pe care am facut-o si ii spun ca sunt cam bolnava si azi nu pot sa vin la scoala. Aceasta se uita cu tristete la mine. Ii raspund sa nu-si faca griji, ca totul va fi bine. Nici eu nu prea credeam ce zic, dar asta e… deocamdata nu ma pronuntam. Aceasta se indeparteaza cu pasi mici de mine, spunandu-mi ca va mai trece sa-mi aduca temele. Eu ii multumesc, si o privesc cu compasiune. Nu imi placea sa o mint, dar ce altceva puteam sa fac, ca oricum nu cred ca era bine sa-I spun de pariu, s-ar fi simtit si mai folosita. Macar asa credea ca Naruto chiar o iubise si visul sau devenise pentru putin timp realitate.
Ma trezesc si eu din amorteala, mananc ceva si fac un dus, dupa care incep sa ma imbrac cu “noile mele haine”. Mai zabovesc putin in fata televizorului, dupa care imi iau ghiozdanul si plec la scoala. Stiam déjà cum trebuie sa ma comport. Un mers mai labartat, o voce mult mai groasa, o atitudine indiferenta si cu mainile in buzunar. Cred ca asta era tot.

Ma simteam destul de bine, pana sa ajung in curtea scolii. Aici a inceput sa-mi bata inima mult mai tare, de zici ca mai avea putin si imi sarea din piept. Ma uit prin jur si il observ pe Naruto cum imi face semn sa ma indrept spre el… Oho… m-as fi indreptat eu cu un pumn fix in figura lui, dar era mult mai intelept sa astept pana voi putea sa-l lovesc unde il doare.Acesta ca de obicei m-a intampinat cu ranjetul lui care din nefericire era absolute adorabil.

- Hey, frate, azi e ziua cea mare! Ce e cu fata asta lata? Fii mai fericit omule, nu vezi cum se uita gagicile astea la tine?

A inceput sa ma bata prieteneste pe spate si sa imi arate niste pitipoance. Totusi, nu pot sa cred ca tocmai spusese “gagici”, adica niciodata nu am crezut ca Naruto, care mi se parea un baiat destul de stilat si la locul lui, sa fie chiar atat de pervers si de nesuferit. Deja nu mai puteam sa ma controlez si ii raspund cu dezinteres:

- Ti le las tie pe astea, mie mi se par niste vechituri.

Toata lumea a inceput sa rada si se pare ca si lui Sasuke i-a placut raspunsul meu deoarece a venit langa mine si mi-a zis ca diseara noi doi vom da o raita prin cel mai tare club din oras… acolo sigur voi gasi “prospaturi”, daca tot sunt atat de pretentios. In mod normal as fi refuzat aceasta oferta dezgustatoare, dar chiar vroiam sa-mi dau seama cum priveste el o fata si ce este in mintea lui, asa ca am acceptat. Dupa care am inceput sa spunem glume si sa radem atata de tare de zici ca eram scapati de la nebuni.

Dar observ cum Naruto devine serios si incearca sa-si intoarca privirea in alta directie. Eu intorc capul din instinct sa vad ce l-a deranjat. Era Hinata, tocmai ajunsese si ea la scoala si mi se parea ca mai avea lacrimi in ochi. Acum era momentul sa atac :

- Frate, iti place tipa?

Acesta se trezeste din starea lui de visare si spune ca “nu” si imediat adica “da”, dupa care “nu stiu”. Pf… m-ai dat gata, eu ce sa inteleg din asta? Ii spun ca mi se pare cam trista s-ar putea sa fie suparata din cauza unui idiot si daca as fi in locul ei probabil nu as mai vrea sa-l vad niciodata. Daca lui chiar ii place de ea ar trebui sa se duca sa o intrebe ce s-a intamplat. Il vad cum inghite in sec, doar stia ca el este de vina si imi raspunde ca mai bine nu se baga in problemele altora. Ratatu’…. mai are tupeul si sa minta.

Aud soneria si le zic baietilor ca ne intalnim mai tarziu. Ma indreptam putin cam incordata spre clasa mea deoarece incepea sa ma incomodeze tot ce era in jurul meu. Si … ZBANG… cineva incepe sa ma gatuie. Era Karin care cu o voce lingusitoare ma ia cu fraze de genu “mi-a fost dor de tine” si “abia asteptam sa te vad”. Dar in momentul acela nu aveam nici un chef de ea. Insa daca ii dadeam de inteles acest lucru, poate ar fi crezut ca nu este asa de importanta pentru mine si nu vroiam asta. Am inghitit si eu in sec si restul zilei am inceput sa mi-o petrec cu ea. Aratam destul de nasol impreuna, de cateva ori a incercat sa ma ia de mana, dar imediat tresaream si mi-o retrageam repede. Adica nu era cine stie ce sa o tin de mana, ca doar o facusem si cu alte fete, dar ca prietene evident si incepeam sa ma sperii de directia in care o luau lucrurile.

Insa era finuta, ma intreba de unde sunt, daca am frati sau surori… Incepea sa-mi placa de ea… nu in sensul ala stati linistiti, ca prietena. Mi-am dat seama ca nu este atat de ciudata pe cat credeam eu.

Trecuse si ultima ora si ca un gentleman ce eram am hotarat sa o conduc acasa. A inceput sa-mi povesteasca de catelul ei si despre niste faze amuzante care i s-au intamplat. Fara sa imi dau seama, ajunsesem déjà la ea acasa. Inainte sa reusesc sa mai spun ceva, o vad cum se ridica pe varfuri, la inceput m-am speriat, dar dupa observ ca ma saruta pe obraz, dupa care fuge in casa.

Putin zapacita, incep sa ma intind semn ca eram destul de obosita, dar exact in acel moment aud ca ma claxoneaza cineva :
-Deja ai oboist? Distractia abia acum incepe, urca!
Incep sa rad, si sar pe locul din fata, presimteam ca in seara asta o sa-l descopar cu adevarat pe brunetul asta, Uchiha Sasuke.