Capitolul 16: Inca un val

Un inteles de nepatruns, o ascendenta abstracta cu o neclaritate sacaitoare. Un inger infrant de culmile geloziei si durerii, un suras sters de perversitatea ce o cultiva mintea oamenilor, o sclipire ce vag se intrevede in ochii mari si verzi. Si o intrebare netrebnica, cu o apartenenta subreda, cu un continut dramatic si cu o perseverenta abstracta: "De ce?". O intrebare, sute de raspunsuri, poate mii. Prezumtii false, ganduri fumurii si o singura poarta de scapare. Cea mai lasa.. O moarte sigura, un profund negru.. Negru distins, accentuat de vuietul umbrelor sardonice. Se plimba absent prin mintea ei.. O intrebare.. Lumina distilata ce patrundea usor si fluid sticla groasa, se perindea vicios peste corpul ei. Era din nou in acea casa a groazei, o casa plina de amintiri triste si pline de regret. Acele usi duble, aceeasi caldura emotionanta, acelasi pat cu lenjerie albastra. Totul era la fel, nimic nu surprindea anormalul in existenta sa. Nimic, doar un suflet ranit. Doar ea devenise adepta unei razbunari terorizante, acceptase a sa idee otravita, isi promise singura o regretabila nimicnicie. Nu voia sa uite nimic, nimic din ce i-ar fi dat aceasta uimitoare putere.
Isi ridica corpul fragil din patul mare si lua cu dezgust bucata alba de foaie. Acelasi scris egal, inclinat usor si putin labartat.
~Letter~
"Draga mea, Sakura. Am plecat devreme la birou. Daca vrei ceva Hinata si Sai iti vor sta la dispozitie.
Promit ca vin cat de repede pot. Te iubesc.
Al tau iubit, Sasuke Uchiha."
Se uita putin la acele cuvinte si isi aminti de sarutarile lasate asupra foii. Atingerea iminenta a buzelor ei cu suprafata rigida a colii de hartie. Scutura putin capul descumpanita apoi mototoli nervoasa scrisoarea, aruncand-o intr-un colt de camera prafuit. Pasi hotarat, aproape autoritar pe parchetul lucios si departa cele doua usi, indepartandu-se de camera mare. Cu un gest rapid isi trase halatul pe ea si il lega dezordonat. Scarile ce se impuneau serioase si frivole straluceau acum penitent in lumina incapatoare a candelabrului. Pasi apasat pe ele si isi indrepta atentia spre o servitoare ce tinea in mana o tava cu pahare. Acea sclipire fugitiva, acel opac licar de lumina i se pastra in tacere in suflet. Pasi din nou la fel de grav, atintindu-si olivinele divine asupra privirii serioase a lui Sai. Se uita o clipa cu dispret la figura lui impietrita apoi isi desfasura glasul senzual asupra auzului lui:
-Am nevoie de tine. Vreau sa o gasesti pe Julie Monroe, fara ca stapanu-tau sa stie.
Acesta se uita deznadajduit la ea, intrevazand o schimbare radicala. Isi aseza batista de la piept apoi pronunta cu un accent perfect:
-Desigur, Doamna. Cum vreti.
Pe fata acesteia aparu un zambet sadic, aproape meschin, apoi disparu la fel de rapid. Isi misca alert picioarele lungi spre scarile mari, apoi continua drumul pe holul lung. Pasii ei se auzeau in singuratatea proeminenta, conturandu-se intr-un ecou funebru. Mana ei slaba apasa cu putere pe clanta, deschizand usa ingusta. Mirosul prafului si a foilor de hartie vechi se asternu nepasator peste simturile sale. O umbra a ceea ce ramasese din noaptea cu luna plina si ploaie ii aparu in fata ca o imagine a trecutului. Clipi patrunzator de cateva ori apoi isi atinti privirea spre rafturile pline cu carti. Trecu cu degetul peste o parte din ele apoi gasi ce ii trebuia. Deschise incet cartea legata frumos intr-o piele chihimblarie si se opri asupra unui paragraf:
"Tanarul Charles isi atinti patrunzatoarea privire spre ochii brunetei. Se uita apoi din nou la pletele blonde ce se intrezareau de-a lungul plajei, apoi isi duse mana la bata patalonilor maron. Scoase de acolo revolverul si il indrepta spre cele doua fete. Doua stane imobile de piatra ce isi agatau disperarea de sufletul lui. Mana ii tremura, iar privirea ii era inecata de lacrimi calde. Se uita la contopirea malului abrupt cu apa cristalina si apasa pe tragaci. Corpul lui cazu fara suflare pe nisipul rece, udat din cand in cand de apa sarata."
Pe fata alba ii aparu un zambet intelept, ca si cum ar fi putut prezice aceeasi soarta brunetului. Ii trebuia doar o a doua persoana. Un ciocanit scurt si anemic ii facu ochii sa sclipeasca haotic. Vocea ei se pronunta grava si serioasa:
-Intra.. Ce e?
Sai intra cu un telefon in mana si i-l inmana fara nici o privire in plus. Se simtea incoltit de inutilitatea ce persista in privirea lui buimaca. Parasi astfel incaperea, nu inainte ca Sakura sa ia telefonul. O voce calda isi nuanta cuvintele in mintea fetei:
-Sakura? Ce este?
-Am nevoie de tine. Stiu ca esti singura care m-ar putea ajuta. Vreau sa devii "Alisson".
-"Inca un val"?
-Da.. O poti face?
-Depinde despre cine e vorba.
-Un "Charles" in varianta bruneta.
-Atunci eu voi fi o "Alisson" in varianta bruneta.
-Asta e planul.. Da. Asta e planul. Multumesc. Iti trimit detalii.
Aceasta inchise brusc telefonul, fara ca Julie sa fi spus ceva. Se uita putin dezorientata apoi se aprofunda in randurile tainice ce se prezentau golase in fata ei, legate intr-o coperta a carui inscriptii dezvaluia un nume profund: "Inca un val".

Capitolul 17: Aproape. Departe. Pretutindeni.

~Sasuke povesteste~

Si piciorul meu calca cu putere pe frana, masina aplatizand brusc aerul rece. Am pasit cu graba inafara mobilului, o trantitura puternica insotind inchiderea portierei. Drumul pietruit de la poarta la usa casei se interpunea intre mine si acei ochi verzi, stralucitori, plini de o necurata iubire. Nerabdarea mea era ceva desprins din infinitul nehotarat, ceva ce nu puteai atinge nici macar cu gandul, desi inimia mea putea dezminti asta. Eram cu o inflacarare neobisnuita dornic sa vad chipul simpatic al Sakurei. Era poate pentru prima data cand o doream asa mult. Timpul era insa mai scurt ca niciodata, iar tristetea mi se citea preveziu pe chip. Eram cu totul deznadajduit incercand sa gasesc forta in singura fiinta ce imi putea aduce surasul ei copilaros. Era singura ce ma putea vindeca de insuficienta corpului meu de a lupta. Am inaintat rapid pe alee, insa cand sa deschid usa ochii mei fusera atrasi de jocul unor sunete straine. Am cercetat putin provenienta lor, insa tot ce am putut vedea a fost o silueta feminina, bine conturata, ca si cum corpul ei armonios ar fi fost dezbracat de orice material. O clipa mintea mea a fost distrasa de ceea ce vazusem si mai important, ceea ce simtisem. Am scuturat nervos din cap si am deschis usa, pasind incet pe marmura alunecoasa. Privirea mea s-a lovit de privirea calda a lui Sai care mi-a luat haina, netezindu-i incet tesatura. Pasii mei m-au indreptat spre biblioteca, afland ca Sakura se afla acolo. Mi-am permis sa intru fara sa bat, suprinzand-o in momentul in care schimba pagina unei carti prafuite. Stand asa, pe scaunul tapitat, cu un aer de o eleganta greoaie, parea schimbata. De fapt toata alura sa dulceaga si comportamentul iubitor se schimbase. Cand si cum nu aveam idee, insa nimic din ce era inainte nu se regasea in faptura de acum, decat poate puritatea ochilor ei. Acum parea testuta dintr-un casmir prea scump privirii, era croita dupa abundeta ideilor unui creator perfectionist, ce punea in valoare doar calitatile sale frivole. Era perfecta acum… Dar nu mai era perfecta pentru mine. O simteam undeva in adancul inimii mele, insa retrairea permanente a amintirilor legate de ea imi reaprindea dorinta acuta de a fi a mea. Toate acele seri petrecute impreuna, toate discutiile banale insa pline de vise irealizabile, tot era pierdut acum printre amintiri indepartatate. Care erau mult prea indeparate de structura stabila a fetei ce o aveam in fata. Totul se schimbase. Eu eram insa singurul care nu a avut puterea sa lupte impotriva trecutului, fiind devorat chiar de propriul corp. Desi simteam ca imi pierdusem o parte de fericire odata cu schimbarea ei atat de brusca era de prisos sa mai caut motive pesntru scuze. Sakura nu mai era Sakura.
~Sakura povesteste~

Venise. Si nu parea deloc surprins sau afectat de ce tocmai vazuse. Poate ca era, insa nu voia sa o arate. Acesta era doar inceputul. Sunt sigura ca povestea noastra va fi complicata. Cu siguranta.. Poate o luasem razna. Insa era din cauza lui. Imi provocase atata suferinta, atatea lacrimi amare s-au scurs din ochii mei. Nimic nu mai avea sa fie la fel. Va sti asta cand se va vedea ingenunchiat in fata mea. Mi-am promis. Nimic nu ma va opri din acest drum, pe care vreau sa-l urmez. Daca s-ar fi intamplat altfel lucrurile… Dar acum era prea tarziu. Ceea ce era vanat va deveni vanator si invers. Il urmaream cu un dispret retinut trasandu-i din priviri liniile dure ale corpului. Era asa imperfect. Mult prea imperfect pentru mine, iar el nu merita ca suflul meu creationist sa isi piarda caldura asupra sufletului lui. Simteam ca imi pierdusem toata viata cu el, insa nu va mai conta. De acum incolo voi fi doar eu cea care va conta. Iar acest egoism macabru va fi sustinerea mea in momentele grele. Era asa perfect inainte. Poate de aceea il iubisem. Probabail ca gasisem in el ceea ce nu aveam eu. Acum insa eram perfecta, eram stapana universului in care ne regaseam noi doi. Imi era sclav, iar umilinta il cuprindea tot mai mult. Simteam asta. Avea sa fie sortit unei fericiri mai putin obisnuite. Va fi fericit sa-mi stea la picioare, pentru ca asta ma va face fericita. In cele din urma s-a dovedit a fi la fel ca toti ceilalti, ba chiar mai rau. Avea sa plateasca cu sufletul si corpul pentru tot ce imi facuse. Sasuke nu va mai fi Sasuke.