… Doamne acei ochi negri ca abisul.. ahh… Gata! Trebuie sa-mi revin! * spun hotarata* , Nu pot fi distrasa de la acest lucru minor… Dar.. **Oh.. Doamne… **
-------------------------------------------------------------------------
Chaper 9

The story of my family

Inca nu imi mai puteam lua gandul de la acei ochi superbi si nebri. Vraja ochilor sai ma cuprinse toata, dar ma trezesc din aceea transa. Imi dau seama de prostia pe care o facusem , acela de a imi place de acel criminal. Trbeuia sa il omor ,acum, cand am avut ocazia, am fost o proasta.

Prov Autor (eu).

Incetul cu incetul soarele bland isi facu simtita prezenta in satul unde rozalia noastra doarme cu gandul la cineva ..
Astrul zilei isi trimite fulger sulitele de lumina, luminand fiecare locsor umbros.
In satul Osaky era o liniste de nedescris..
Totul era pustiu..
Nimeni si nimic nu dadea vre-un semn de viata.
Totul parea trist…
Soarele lumina in fiecare casa, spunandule sa se trezeasca pentru a incepe o noua zi. Dar nimic.
Nimeni … o liniste de mormant.
Usor,usor vantul adie , vrand sa afle tristetea care acaparase orasul.
Totul isi pierduse frumusetea. Casele erau pusti, unele chiar parasite. Copacii care acum ceva timp aveau o culoare de un verde aprins ,rar isi pierdura aceea frumusete aparte. Pasarelele care iti incantau auzul cu melodiile lor melodice nu mai erau ,disparuse si totodata florile multicolore si parfumate.

FlashBack

In urma cu 18 ani acest sat era unul pasnic. Era unul dintre cele mai frumoase sate,ale celor cinci natiuni. Osaky este un sat care face parte din natiunea Konoha, este unul mic si nu i sa dat prea multa inportanta.
In acel timp satul nostru, Osaky era o inparatie cereasca..
Totul era invaluit in mantia de lumina a soarelui, care mangaia bland pamantul si toate vietatile. Bolta albastra se oglindestea in apele limpezi ale raurilor. Copacii era imbracati in haine de sarbatoare, Fluturii zburdau , albinele harnice isi incepeu dulcele zumzet prin flori.Gandaceii si carabusii dormeu la soare .Pasarile calatoare pareau niste vaslasi pe marea cerului albastru.Randunica cea vesela,turturica,sturzul ciripesc in deschiderea marelui concert.
Rodul pamantesc era unul rar, deoarece fiecare planta,copac,leguma si fruct care o plantai in acesta rodea, isi facea radacini bine infinite infructandandu-se din bogatiile minerale ale solului.
Oamenii se bucurau de aceaste minunati ale satului nostrum drag..Ogoarele rasuna de duduitul tractoarelor si zumzetul harniciei.In livezi oamenii curatau pomii,iar in gradini sapau pamantul sa puna rasaduri.
Fiecare dintre noi iubea extrem de mult satul ,deoarece avea ceva magic. Pur si simplu eram uimiti de frumusetea rara a satului. Peisajul era minunat , frumusetea acestuia nu se putea exprima prin cuvinte ci prin sentimente.
Copii alergau voiosi si plini de viata pe aleile pline de oameni veseli. Toti sateni aveau zambetul pe chip,nici macar o singura data nu puteam si tristi. In inimile noasttre nu exista tristete deoarece caldura si frumusetea satului ne incalzea inimile .
La un moment dat satul nostru a prins contur datorita solului bogat. Cele cinci mari natiuni ne luara in considerare. Insfarsit mica noastra comunitate care era formata din 200 de sateni , se ridica radical. Populatia satului Osaky ajunse in numar de 1,000,000 ( 1 milion) si crestea continuu. Mai mereu satul era vizitat de personae fie inportante fie ca si noi din celelalte colturi ale lumii , ei vrand sa vada frumusetea .
La urma urmei satucul nostrum mic ajunse o natiune, adica o tara. Visul nostrum se indeplinise. Osaky , fiind un paradis natural , plin de animale de o rara frumusete trebuia sa isi aleaga un simbol si ca cineva sa fie Hokaghe.
Intelepti satului se adunara intr-un la varsarea cascadei. Cei 3 intelepti se gandeau pe cine sa aleaga, examinau cu atentie fiecare persoana. Calitatile si personalitatile acestor , si intrun final ajunsera la un acord.
Ei au fost de acord ca clanul Haruno , acest clan fiind cel mai bun din Osaky, sa devina Hokaghe.Toti erau multumiti ,dar erau pusi sub semn de intrebare . Oare cine va fi? Ne intrebam cu toti.
Cei 3 intelepti stateau asezati la o masa rotunda din brad. Multimea de oameni ii inconjurau iar copaci inbracati in lumina si pe ei , acestia formand un labirind. Fiecare dintrei ei erau din nou pusi pe gandire. Apoi unul dintre intelepti tresarase in sus spunand ca stie pe cineva potrivit.
Toti erau in ceata. Apoi Hishiko, inteleptul striga :

-Haruno Yuky!

Toti facura o fata de parca vazuse o stafie. Atunci ei isi intoarsera capul 15 grade spre o fata cu parul lung si roz. Se indepartara de ea formand un cerc in jurul ei si ii facuse cale spre a putea merge sipre intelepti. Fata merge fara nici o problema in fata. Yuky era un exemplu bun de urmat , mai ales ca la varsta frageda de 7 ani stia totul despre medicina, la varsta de 12 ani era maestro in artele martial , nimeni nui facea fata, la varsta de 14 deja absovise totul , ea era un jounin si tot in acelasi timp aceasta a inteplinit foarte multe misiuni periculoase , mai ales la aceea varsta . Tocmai la 16 ani ea a primit un titlu propriu, “Star”

O data,
Ca niciodata,
Se povestea in parfumuri trandafirii,
Despre cum stelele cadeau
Una la un milion de ani lumina.
Pur si simplu,
In seninul de pe cer,
Incepeau sa cada pete de intuneric.
Luna disparea,
Se ascunde dupa vreo ultima pata de cer curat,
Si lumina ultima cale a stelei alese
In lupta cu nemurirea cerului.
In caz ca lumina nu-i era destula,
Cadea in neant,
Se sfarama ultima lumina,
Intr-o luminata ploaie de stele,
O data la un miliard de clipe .
Si-n ultim moment, in ultima sclipire,
Indeplinea nu mai mult de o singura dorinta,
La un copil cu inima curata,
Ce oglindea in ochii sai,
Umbra ultimei stele cazatoare,
Ce cobora pe cerul patat de intuneric,
In plina noapte.
Si-asa, in cuvinte diforme

Acel copil era Yuky, deoarece avea calitati neomenesti , nimeni nu era ca ea. De parca Dumnezeu isi trimise unu-l dintre ingeri Sai pentru a vechea asupra noastra, asupra muritorilor.
Dupa ce fata cu parul roz ca florire de cires se apropie spre cei 3 intelepti, privirea ei de zmarald pur exprimau calitati nemarginite.

-“Eu propun ca Haruno Yuky sa devina Hokaghe-le nostru. “ Tresare in picioare Hishiko foarte hotarat. Fiecare dintre ei erau uimiti de propunerea acestuia.
-“Nimeni nu mai este ca Yuky, ea este o fata care si-a dat trup si suflet pentru sat. Ea a facut foarte multe fapte minunate la varsta ei foarte frageda. Nimeni nu a invinso pana acum si nici-odata nu o va face cineva”, spunea acesta uitanduse cu admiratie spre ea.
Toti erau deacord de cuvintele spuse despre Yuky, nimeni nu I se inpotrivira spuselor lui. Apoi cei 2 intelepti erau deacord. Totul era hotarat:
-Haruno Yuku , de azi si pana la sfarsit tu vei fi Hokaghele nostrum.Iar noi toti iti vom urma judecatele si iti juram credinta.
-Ne punem toata baza noastra pe tine! , spusera toti in cor, aplecanduse fiecare aratandui respect.
Totul mergea bine in Tara de Lumina: Osaky, chiar daca eram o tara mica , populatia noastra crestea mereu. Multi oameni venise , iar noi le-am urat un bucuros “ Bun venit! “
Vreme de 1 an , totul era minunat.
Hokaghele nostru Yuky , ne asculta fiecare cerere cu rabdare si mereu pe chipul ei angeliq aparea un zambet plin de iubire. Frumusetea ei era rara te facea sa tresari. Nimeni nu se compara cu bunatatea ei, si intr-o zi aflasem vestea buna ca Ea este insarcinata, ca ducea in pantece urmatorul “descendent” al calitatilor sale si de ai calca pe urme.
Yuky, avea varsta de 26 de ani, foarte frageda. In primavara trecuta ea se casatorise cu Haruno Kaname. Ei formau o familie fericita si plina de bucurie, iubire si bunatate , nimic nu le lipsea. Pana cand intr-o zi..

Prov Yuky.

Ma aflu pe strada principal , in centru si alerg ca nebuna chiar daca sunt insarcinata cu fetita mea scumpa. Totusi am datori de facut, am aflat de curand ca au aparut chesti ciudate.
O anumita perosna pe nume Kabuto, care fusese dat disparut din Konoha a fost gasit. Acesta era unul dintre cei mai buni medici din toata tara, totusi ceva il schimbase. Nu stiu ce dar el se schimabse radical. Eu il stiam ca o persoana blanda , buna sip e chipul lui luminat puteai vedea fericirea sa interioara. Din cate imi mai aduc aminte acesta avea parul de culoare argintie si ochii negri. Sincer nu mai stiu sigur .. deoarece a trecut o bucatata de timp de cand nu l’am mai vazut, 6 ani..
Lucrurile ciudate erau ca el, Kabuto ar fi creat o specie de oameni . El ii intitula “vampire” , eu una nu puteam sac red ceea ce auzisem , totusi imi dadusem seama ca el s-a schimbat foarte mult. Nu m-ai era la fel , asa cum il stiam.
Despre el nu prea se stiu multe .. deoarece a parasit cu mult timp in urma Konoha, medicina parca devenise pentru el o obsesie, acesta vroia ca nimeni sa nu mai sufere asa ca ii veneau fel si fel de idei pentru o viata mai buna..
Intrun final acesta reusi dupa multe incercari , facuse specia de “vampiri”. Totul mergea bine pana cand acestia au prins cunostinta, nu mai erau sub controlul lui Kabuto .
Iar acestia sau inmultit foarte repede, au atacat multe sate , orase si tari lasand in urma doar tristete si durere..
Ma intreb .. oare cum se simt acei oameni vampire, Oare simt durere ? ,Cum pot sa faca asemenea lucruri ? Cum pot sa omoare oameni nevinovati? .. Mi de ganduri imi tulburarea mereu capul, mereu am vreut sa fac ceva in privinta asta . Mereu am vrut sa ma duc sa rezolt aceasta problema dar nimeni si mai ales sotul meu drag nu m-au lasat, deoparece sunt prea pretioasa lor si sunt si insarcinata. Ca ei nu ar suporta gandul de a ma lasa sa ma duc intr-un loc periculos. Imi este dor declipele cand era rebela si independent , cand puteam face lucruri periculoase .. Totusi acum multi depend de mine si nu ii pot dezamagi.
Acum inca alerg spre locul sediul meu. Deoarece am aflat ca vampire ar fi ajuns in Tara de Lumina, adica la noi si ca sunt foarte aproape de Osaky.
Fugeam din rasputeri si cand eram aproape , ceva imi taiase calea. Era o persoana acoperita de intunericul nopti. Acesta se apropie de mine, incet . Eu nu imi puteam da seama cine este daca este dusman sau prieten asa ca facusem cativa pasi in spate pentru a vedea cine este , acesta nu8 era semn ca imi era teama..
Persoana respectiva facuse ceea ce vroiam , chipul acestuia era mult mail impede datorita luminei luni.
Poi deodata eram infricosata, ochii acestuia erau rosii ca sangele, iar dinti acestuia erau ciudati. , avea 2 colti . Nu p imi puteam crede ochilor acesta era un vampire , o creatura de a lui Kabuto.
Cesta vrea sa ma atace, eu vroiam sal omor dar nu puteam deoarece eram insarcinata. Se indrepata redpede spre mine vrand sa ma se delecteze din sangele meu si .. pentru a ma apara scot un cutit , dar totul a fost in-zadar…. Ceea ce i-am putut provoca cu acel cutit a fost o rana la mana sa drepta..
Apoi acesta se infurie si fara sa mai stea vre-o secunda ma musca , injectandumi veninul sau..
Ochii incepura sa mi se umezeasca , lacrimi se prelingeau pe obrazul meu. Dup ace se infructase din mine ,acesta disparuse in noapte..
Era aproape inconstienta , stateam rezemata de un perete rece care imi provoca un fior pe sira spinari. Eram ingrijoarata nu m.ai stiam ce pute-am sa mai fac. Poi imi indrept mana dreapta spre burta si mangai incet copilasul meu drag.
Simteam cum totul din jurul meu se sterge, nu mai vedeam sau auzi nimic. Printr-o singura suflara reusesc sa mai pot spune : -“Sakura..” Apoi cand inconstienta… cu gandul la fetita mea.

End of FlaskBack.

(Prov autor)

Dupa acel incident totul se pierduse. Yuky murise la spital , ceea ce reusisem sa salvam este fetita ei. Kaname auzind celel intamplate isi luase picioarele in spinare si dadu fuga la spital , pentru asi vedea sotia.
Yuky era intinsa pe pat, intro camera unde ea era inconjurata de doctori. Fiecare dintre ei aveau lacrimi in ochi.. nu le venea sa creada, cu toti erau tristi…
Kaname ajunge intr-un final la spital , era in fata usi de la camera unde sa afla Yuky.
Intra si o vede inconstienta intinsa pe pat, fuge spre ea , se aseaza in genunchi si cu ambele maini ale sale ii tinea strans mana satiei sale. Lacrimile il cuprinse..
-“Yuky, draga mea.. Te rog , nu ma lasa singur , nu place , deschideti ochi! .. YUKYYY!!!”, strigase cu lacrimi in ochi …
Dar nimic , linistea puse stapanire pe camera , suferinta celor care se aflau acolo plutea in aer..
-“Kaname-sama.. Imi pare rau , am incercat tot ce sa putut dar .. Este nu-mai vina noastra ca nu am putut-o salva . Va rog sa ma omorati “ , spuse Mina, o doctora , care era foarte draga Yuki-ei.
-“Mina… Nu-Nu este vina ta . Te rog sa nu iei toata vina asupra ta.. Este numai vina mea , deoarece am lasat-o singura.. Nu trebuia sa fac asa ceva , cum am putut fi asa de prost” , ii spuse acesta cu lacrimi amare..
-“Kaname-sama…” , spuse Mina cu un o voca , fiind ingrijorata.
Toti dadeau unul vina pe altul , se contraziceau mereu … Fiecare dadea vina pe el insusi. Iar atunci Kishimoto , unul dintre doctori ii spuse lu Kaname ca trebuia sa ii arate ceva..
Kishimoto il duse pe Kaname intr-o camera unde se auzea glasul unui copilas. Kaname auzind acel glas subtire spuse “
-“Nu-mi spune ca-“, nici bine nu terminase ce avea de spus ca acesta fusese interrupt de catre Kishimoto:
-“Asa este , aveti o fetiti” , ii spunea varsand lacrimi de fericire..
Acestuia nui venea crede urechilor , apoi val vartej se duce spre camera pentru as vedea copilul sau si al Yuky-ei.
La usa acesta observa un ingeras mic intrun patut pe masura sa. Era o fetita , care era atat de dulce incat iti venea sa o mananci.
-“Nu-mi vine sac red.. ea este-“ , la fel nu putu sa termine ce avea de spus deoarece valuri de lacrimi de fericire si tristete curgeau ca o cascada pe fata sa firava.
Acesta isi luase fetita din patut si o stranse incet in brate. Iesise din camera si se indrepta spre Yuky. Ajundand acolo el o puse pe fetita sa langa mama ei :
“-Uite.. ea este mami a ta!”, spunea cu un zambet invaluit de lacrimi. O duse pe fetita mai aproape de mama sa.
-“Yuky …. Te rog deschideti ochi , fetita ta , copilul nostrum este aici cu noi.. Te rog.. Doar atat imi doresc sa iti deschizi ochi pentru ultima data .. Imi doresc sa fi cu noi sa iti vad din nou acei ochi fermecatori de care mam indragostit de culoarea zmaraldului, acel verde intens si aprins.
Fetita era in bratele mamei sale, mainile Yuky-ei ii inconjurase corpul micut al fetei. Apoi aceasta isi deschide incet ochii sai micuti si blanzi , aveau culoarea verde, asemanator mamei sale. Toti cei din camera erau uimiti si fermacati de dragalasenia fetei mai ales de frumusetea ei , apoi aceasta zambeteste pentru prima oara, in ochii tatalui ei puteai sa vezi fericirea care se oglindea. Micuta isi misca incet capul in bratele mamei sale si isi ridica in sus mainile sale micute si firave , apoi ea rosti :” Oka-sa..” . Toti ramase inpietriti la cele auzise , nu le nevea sa creada ca la nici 5 minute de la nastere aceasta a rostit primul ei cumavnt : -“Okasa..”