[b]Pentru voi..

Capitolul 20

Sakura POV

Nu imi vine sa cred ca ploua tocmai acum. Hainele mele sunt ude si parul la fel. Urasc chesti asta. Merg cat mai repede, nu stiu unde si mai e si intuneric. Tot ce vad sunt copaci si..copaci,se pare ca sunt intr-o padure.De data asta Sasuke chiar a facut-o lata, se pare ca singurul motiv pentru care era cu mine este se*ul. Nu imi vine sa cred ca am crezut in vorbele lui, in el. Rad amar la gandul asta si lacrimile nu inceteaza sa apara, macar acum nu se observa ca plang. Ma uit in spate fara sa vreau si prin intunericul strabatut de micile picaturi de apa se zarea o forma, o persoana. Mi-am dat seama cine e pentru ca acea persoana avea doi ochi rosii care ieseau in evidenta. Incerc sa merg din ce in ce mai repede, sa fug. Vroiam sa las totul in urma, odata cu amintirile, cu ziua blestemata in care s-a intors, vroiam sa il las si pe el, sa dispara. Imi creez o clona care sa mearga inainte, in timp ce eu ma strecor precum o fantoma printre copaci, ajungand sub un stejar mare sub care ploaia nu ajungea in totalitate. Fiind sigura ca nu m-a vazut, ma sprijin cu spatele de copac si ma las,respirand greu, in jos pana fac contact cu pamantul. Simteam o durere pe brat si gat, iar cand pun mana observ ca ma zgariasem in timp ce am ajuns aici. Ingan niste injuraturi,dupa care imi sprijin fata in maini,durerea revenea, dar nu acea durere fizica, ma durea inima, m-am simtit folosita de persoana pe care o iubeam cel mai mult si asta doare mai tare ca orice.Frigul a inceput sa puna stapanire pe corpul meu, tremuram din toate incheieturile dar nu ma intorc nici moarta la el.
- Ai de gand sa mai stai mult aici? Tresar imediat, la dracu, m-a gasit. Am intors privirea in partea opusa lui si nu am raspuns. Mana a incercat sa o atinga pe a mea, iar atunci am sarit ca arsa de jos si am inceput sa merg mai departe. Binenteles ca era langa mine, mergeam amandoi in aceeasi directie.
- Ce vrei? Il intreb rece, mai rece decat vremea de afara.
- Vino inapoi.
- Asta vrei? Imi pare rau, nu se va intampla. Am inceput sa merg mai repede, sperand ca el sa ramana in urma, dar dintr-o data apare in fata mea, oprindu-ma,
- Stai. Am venit sa..nici macar nu am ramas sa adus pentru ca l-am ocolit si mi-am continuat drumul. Dintr-o data simt cum sunt trasa de mana cu brutalitate pana la un copac imens, sub care pamantul era mai uscat. Crengile acoperite de frunze formau un acoperis care acum ne protaja pe noi de ploaie. Incerc sa ma eliberez din stransoare dar era in zadar.
- Vreau sa imi dai drumul! Spun nervoasa.
- Am venit sa iti spun cat de rau imi pare si ca am nevoie de tine. Mana lui inca o tinea pe a mea, el nu auzise ce i-am spus mai devreme?
- Ai terminat? Chiar vreau sa plec.
Incerc sa ma indepartez de el, dar ma prinde si de cealalta mana si ma trage spre el, lipindu-mi spatele de pieptul lui, iar mainile incolacindu-se in jurul meu. Fata ii era ingropata in parul meu ud, mici picaturi mi se scurgeau pe frunte, pe gat, pe tot corpul. Acum buzele ii coborau pana a ajuns la gat, unde s-au oprit. Respiratia lui se simtea calda si imi trimitea fiori prin tot corpul, facandu-mi inima sa sara din piept. Imi venea sa il omor si sa il strag in brate in acelasi timp, baiatul asta reuseste sa creeze batalii in mintea mea, sa ma faca sa o iau razna de fiecare data cand ma atinge, reuseste sa ma faca sa il iubesc din ce in ce mai mult in fiecare zi, in ciuda prostiilor pe care le face, sa ii iubesc totul. Ajunge! De data asta nu o sa mai fie asa, nu o sa ii mai iert greselile pentru ca de fiecare data o sa faca acelasi lucru, nu o sa se schimbe. El vrea ceva ce eu nu ii pot da, cel putin nu acum cat timp relatia noastra atarna de un fir de ata. Ii iau mainile si le las sa atarne pe langa corpul meu, eliberandu-ma si mai fac cativa pasi in fata, hotarata sa plec si sa nu ma mai intorc niciodata.
- Stai, vocea lui ma opreste din nou, acea voce stinsa, fara viata, o soapta. Nu pleca, esti..tot ce am.
- Nu am niciun motiv sa raman, spun privind tot inainte.
- Daca pleci, o sa ploua in fiecare zi, ca acum. Promit ca pentru tine o sa incerc sa ma schimb, doar nu ma lasa singur.
- Nu vrei sa fii singur? Asta se poate rezolva si fara ajutorul meu, spun sarcastit.
- Cand o sa intelegi ca nu vreau pe altcineva in afara de tine?
- Poate cand o sa imi demonstrezi chestia asta, dar tu faci de fiecare data contrariul.
- Crezi ca nu incerc? Spune apropiindu-se de mine. Ma intorc cu fata la el, acum in priveam in ochi, dar privirea lui ma facea sa cedez de fiecare data asa ca las privirea in jos.
- Nu e destul. Incep sa rad amar, un ras dureros, dar macar ma oprea sa plang. Vrea sa spuna ceva si renunta la idee, apoi incearca din nou:
- Te rog, vino inapoi. Maine poti pleca, dar nu ne putem petrece noaptea aici.
- Noi? Cine a zis ca o sa stau cu el?
- Nu o sa plec singur, deci nu ai de ales. Chestia asta ma enerva dar avea dreptate,era frig si ploua,
- Bine, spun si o iau inainte pe drumul pe care am venit.

prima



ce frumos este fixul tau
cat de mult am asteptat continuarea
Iti multumesc ca m-ai anuntat scumpy
te rog anunta-ma de next ubitha
Oh Doamne , nu stiu daca ti-am mai spus dar iubesc ficul tau



bafta si pupici

Buna!

Foarte frumos ficul, sper ca Sakura sa il ierte.

Superb capitol abia astept sa vad ce mai fac cei doi!Sper ca urmatorul capitol sa vina la fel de repede

Super ficul .
Imi place ideea iar descrierea sentimentelor e geniala.
Sper ca ficul tau sa fie cat mai lung pentru ca il ADOR

Sper sa vi repede cu Next-ul.

Spor la scris si idei noi

P.S: Daca poti , anunta-ma si pe mine cand pui Next-ul .

te

Va multumesc pt comentarii, deci:

Capitolul 21

Sasuke POV

In sfarsit, nu pot sa cred ca face si ea odata ce ii zic eu. Acum ne indreptam spre casa, aceasta casa este locul in care trebuia sa vina Sakura, locul unde a ramas sa ne intanlim atunci cand am plecat din sat. Ea era inaintea mea, marea pasul cat mai mult, dar nu o sa ma mai apropii de bestie pana acasa, nu vreau sa zac la pat 3 zile. Privelistea din fata era..wow, nu prea am cuvinte. Ploaia i-a lipit hainele de corp,acum erau ca o a doua piele, parul ei atarna ud pe spate, doamne cat de sexy era. Sakura, Sakura, daca ai stii ce poti creea in mintea mea..dar stai, stii. Tocmai de aia ne-am certat. Sasuke, prostule! In fine, am ajuns in camera unde era foarte bine in comparatie cu vremea de afara. Sakura nu scoate nicio vorba si se pune pe pat exact asa cum era.
- Vrei,te rog,sa te dai putin jos, sa te schimbi si dupa sa te pui in pat? O intreb eu.
- Adica tu m-ai adus aici si nici macar nu am voie sa stau in pat cand vreau? Ce a spus? Eu i-am zis doar sa se dea jos sa se schimbe pentru ca o sa dormim intr-o balta.
- Daca as fi vrut sa dorm in vreun lac, m-as fi dus afara. O sa iti dau niste haine, te schimbi si poti face ce vrei cu patul. S-a dat jos din pat fara sa spuna nimic asa ca am scos niste haine si i le-am aruncat. Un tricou si pantaloni. Se apropie de mine, ma impinge cu mana spre usa de la debara si ma inchide acolo. Ce e in neregula cu ea? O las in pace si astept sa deschida usa pana cand intr-un final a facut-o, iar cand ies aceasta se schimbase. Se indreapta spre pat, arunca cearceaful care era ud si se baga in patura. Era pusa tocmai pe jumatatea patului, iar dupa ce m-am schimbat si eu am intrebat-o:
- Pot sa, adica am loc..dac nu apuc sa termin ca se duce inspre perete fara sa scoata niciun sunet. Ma pus si eu in pat, cat mai aproape de ea. In seara asta trebuia sa o fac sa ma ierte, nu imi place sa fie suparata pe mine. Incerc sa imi duc mana pe talia ei, pentru a lua-o in brate, dar aceasta de duce mai in fata, mana mea cazand in gol. Fac aceeasi miscare, de data asta mai rapid, iar cand am prins-o am tras-o imediat spre mine, spatele ei fiind lipit de pieptul meu.

Sakura POV

- Da-mi drumul! Spun eu. Nu imi vine sa cred, baiatul asta nu stie ce inseamna un refuz. Incerc sa ma indepartez de el, incerc si tot incerc dar tot ce reusesc sa fac este sa scot un oftat de la el. Mai incerc odata dar vocea lui ma intrerupe:
- Uite, imi pare rau ca slabiciunea mea..
- Adica s*xul, spun eu sarcastic.
- Tu esti singura mea slabiciune, din cauza ta am ajuns asa. Imi pare rau ca m-am comportat asa.
- Si acum ce vrei? Ma intreaba cu un ton nervos.
- Vreau sa..
- Dormi jos, sigur.
- Vroiam sa spun sa ma ierti, dar deja incep sa regret ca spun asta. In momentul ala s-a intors cu spatele la mine, cred ca am exagerat putin. El incerca sa se scuze si eu il luam peste picior, de data asta e vina mea. Pur si simplu nu stiu ce sa fac, sa il iert? Totusi e baiat, toti se gandesc la chestia asta. Incerc sa imi intin mana spre el, dar ceva ma opreste. Nu, nu pot face asta. El trebuie sa faca primul pas spre impacarea noastra. Ma intorc si eu cu spatele si incerc sa adorm. Minutele treceau, eu ma miscam incontinuu, ba pe o parte, ba pe alta, incercand sa imi gasesc pozitia care ma va duce la Morfeu (zeul somnului). Cred ca trecuse o ora de cand ma chinui sa adorm si degeaba. Asta se datoreaza in mare parte si faptului ca sunt nervoasa, si avand in vedere ca acesta era motivul lipsei mele de somn, pot sa imi iau adio de la el. Ma mai enerva si faptul ca Sasuke dormea langa mine ca un bebelus, nici macar un deget nu a miscat pana acum. Ma mai intorc inca o data, trag patura spre mine si imi pun un picior pe ea..daa, cred ca asta e. Peste un minut sau doua, se trezeste si tipul de langa mine:
- Mai ai de gand sa te culci in seara asta?
- Incerc, spun nervoasa. Daca nu iti convine, e o usa acolo. Poti pleca oricand.
- De ce trebuie sa imi spui mereu sa plec?
- Pentru ca stiu ca odata o sa o faci, o sa pleci din nou. Spun si ma intorc cu spatele la el, tinand patura si mai strans.
- De asta ne certam mereu? de fiecare data cand ne apropiem, ne intelegem bine trebuie sa ne certam. Toate astea pentru ca nu vrei sa te atasezi de mine din cauza ca o sa plec?
- Normal ca o sa plec, o sa te plictisesti de mine si o sa treci mai departe. Nu imi vine sa cred ca i-am spus asta, asta e lucrul de care ma tem cel mai mult si am dreptate.
- Nu o sa mai plec niciodata, cel putin nu de langa tine, iar daca voi pleca tu vei venii cu mine.
- Minti.
- Nu mint, stii ca te iubesc, acum culca-te.
- De parca nu am incercat pana acum, in orice pozitie ma pun nu ma ia somnul. Spun morocanoasa. Atunci am simtit doua brate care m-au apropiat de el, intorcandu-ma cu fata dupa care s-au incolacit in jurul taliei mele. Mi-am dus un picior pe el si capul l-am pus pe pieptul lui, dupa care i-am spus:
- Tu m-ai invatat sa adorm asa.

Asta a fost, sper sa va placa

Prima !Yupi super capitol il ador.

hi



mersi ca ai pus nextul , ubitha
este foarte misto , foaste smecher si foarte pervers ,
ii multumesc lui Dumnezeu ca m-ai anuntat
te rog anunta-ma si de data asta cum faci de fiecare data , de altfel
ubesc ficul tau , scumpy
bafta la commuri si spor la iddei

Aww, ce dragut. Imi place mult de tot cand cei doi se intalnesc. Descrii atat de frumos ce simt cei doi. Abia astept continuarea

vaiii OMG WOW
cate am pierdut
nu imi vine sa cred
imi pare extrem de rau ca nu ti-am comentat cele lalte capitolele
deci mai dat pe spate
sper ca Sakura si Sasuke sa se impace
toate aceste capitolele mi-au placut la nebunie si te felicit
au fost cu suspans , actiune , drama si ceva comedie etc.
a fost ... fost ... nici nu am cuvinte
este unul dintre fic-urile mele preferate draga
iti multumesc pentru ca mai anuntat de aceste next-uri bestiale de care mam indragostit
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Este chiar foarte dragut! Am intarziat la citirea ficului dar sper sa nu te superi. Pai ficul imi place mult pentru ca e si pervers dar, frate, sa fim seriosi, ce Dumnezeu vrea Sakura aia sa faca din Sasuke? mamaliga? sa-l omoare de tot cu mofturile ei? e amuzant personajul tau ;)) Sper sa aduci next-ul repede Te pup!

Shi eu am intarziat la ficul tau dar sper sa nu te superi. Imi place moolt ideea. Este foarte originala. Deci, in doua cuvinte: VREAU NEXTUL!

ce dragut, era sa tip de fericire, imi place fic-ul asta si ca de obicei astept next-ul

Wiii , a fost un suppeerr capitol
Descrierea sentimentelor e la ea acasa

MERCI ca m-ai anuntat
Dabea astept sa pui NEXt-ul. Si spor la scris !!!!!!!

tE

Am adus si urmatorul capitol si sper sa va placa


Capitolul 22

Sakura POV

Deschid larg ochii si ma ridic din pat, sprijinindu-ma in maini. Sasuke s-a trezit si el, speriat, intrebandu-ma ce s-a intamplat. I-am spus doar ca am avut un cosmar, si asa era. Visam ca durerea revenise, acea durere sfasietoare. Respiratia mi se transformase in gafaiala dar la un moment dat ma pun din nou in pat, incercand sa imi iau gandul de la acel cosmar sis a adorm din nou alaturi de el. Nu au trecut mai mult de 5 minute, caci acea durere imi parasise cosmarul si era aici, sau si asta era un vis? Cu fiecare bataie a inimii simteam cutite care mi se infigeau in piept, iar la fiecare respiratie imi ardea gatul. Incerc sa nu scot vreun zgomot pentru a nu-l speria pe Sasuke, dar durerea devine de nesuportat si tipetele mi-au iesit rapid pe gura. In momentul ala simteam ca mor, tot corpul ma distrugea, el era distrus. Ii auzeam slab vocea lui Sasuke care ma striga, era speriat, nici macar nu stia ce sa faca. Tipam din ce in ce mai des, implorand durerea sa inceteze, ma zgariam pe piept, pe maini, reactionam nebuneste. Inchid ochii iar in jurul meu revine din nou acel peisaj macabre, acel macel de oameni, eram pe campul de batalie al unui razboi sau cel putin asa parea. In stanga mea apare din nou demonul care mi-a facut asta. Chiar daca nu tipa, in ochii ei se vedea durerea pe care o simteam si eu dar spre deosebire de ea eu ma manifestam ca un copil, acum nu mai avea nicio importanta antrenamentele si luptele pe care le-am avut, eu am fost antrenata sa suport durere, dar asta nu poate fi numita durere, nu am fost niciodata pregatita pentru asa ceva. Jubi imi spune ca incearca sa ridice din nou acel zid, dar durerea era prea mare. Ce nu intelegeam eu era de unde provine, care este scopul ei?
- Ce inseamna durerea asta? O intreb printer gamete si tipete.
- Vezi oamenii astia morti din jurul tau? Ma intreaba ea, normal ca ii vedeam, o sa ii vad toata viata, niciodata nu cred ca am sa imi scot din minte imaginea asta, chipurile pline de durere,trupurile chinuite care zaceau moarte pe jos, unele arse, altele taiate, aici erau puse toate modurile in care puteai muri, cele mai grele si nenorocite moduri. Cu timpul, am invatat sa creez un zid, 17 ani singura aici, nu aveam ce face..dar e mult mai greu s ail creez si in mintea ta, trebuie sa ma ajuti si tu si cu putin efort o sa reusesti.
- Cine sunt ei? Intreb din nou.
- Cand am fost inchisa aici, de fapt, cand am fost captivate de hokage, acesta a pus un blestem asupra mea. A facut in asa fel incat eu sa simt toata durerea pe care au simtit-o ei cand i-am omorat, sa trec prin ce au trecut ei din nou, din nou si din nou si se pare ca si tu simti acelasi lucru ca si mine.
- Tu..tu ai facut asta? Aici erau sute de oameni. Femei, copii, barbati. Cum a putut sa omoare atatia oameni, aici erau suflete nevinovate care nu meritau sa moara, copii saraci. A lasat zeci de copii orfani. De ce, cum ai putut sa faci asa ceva?
- Nu ma judeca. Asta e felul meu de a fi, pentru mine asta inseamna iubire, distractie, voie buna. De fiecare data am omorat din placer, asta sunt, pentru asta am fost creata. Pun pariu ca atunci cand am iesit la iveala, in padure cu acel tip Kabuto, ai simtit nevoia de a omori, simteai placer cand te gandeai la asta, ei bine, asta am simtit si eu.
Avea dreptate. In acel moment tot ce vroiam era sa omor si sa omor. Nu doream nimic altceva, vroiam sange. Nu pot lasa lucrurile asa, trebuie sa fac asta, sa opresc durerea. Pana la urma, dar nu stiu cum, reusisem. In urma au ramas doar niste dureri minore precum febra musculara. Ma simteam atat de obosita, epuizata, tot ce reuseam sa observ erau cadavrele care dispareau lasand in urma camera in care era, patul, Sasuke. Imi intorc privirea spre el, ma privea speriat, era speriat pentru mine. Oricat de tare imi doream sa fiu, ajunsesem la limita. Lacrimile au inceput sa curga siroaie, corpul imi tremura si ma rugam sa nu mai trec niciodata prin asa ceva, dar stiam ca asta e imposibil. Probabil ca acea durere a durat cateva ore, nu se mai termina.
- C..cat timp a durat? Il intreb eu
- In jur de 5 minute. Esti bine acum, te mai doare ceva?
Nu imi vine sa cred, pentru mine a fost ca si cum ar fi trecut ore intregi. Nici nu stiu ce sa ii zic, poate o sa creada ca asta e doar in imaginatia mea, ca sunt nebuna. I-am explicat tot, nu imi pasa ce o sa zica, dar se pare ca m-a crezut, chiar stia de toata chestia asa. Mi-a spus ca s-a informat in legatura cu toti demonii dup ace Orochimaru i-a pus semnul blestemat pentru a stii ce il asteapta, dar spre deosebire de mine el nu a trecut niciodata prin asemenea etape. Nici macar nu credeam ca exista asa ceva, acest ceva care sa te faca sa iti doresti sa mori, sa nu te mai gandesti la nimic altceva decat la cum sa scapi, sa te faca sa crezi ca in momentele alea moartea este raiul iar tu nu ai acces la el. Si in momentul asta vreau sa mor, indiferent de ce o sa se intample, am suferit destul, nu mai vreau, e prea mult pentru mine. De fiecare data trebuie sa apara cate un obstacol in viata mea, nu poate exista niciun moment de fericire care sa se termine normal, totul trebuie terminat cu suferinta. Poate toate astea sunt din vina mea. E ca si cum as incerca de fiecare data sa zbor dar cad fara aripi, dispar , se evapora, si ma simt atat de mica, de insignifianta, banuiesc ca am nevoie sa se termine totul. Asta nu a fost prima data cand m-am gandit la moarte ca la o solutie. Au mai fost inca doua dati. Dupa moartea Sashei si…prima data cand am simtit durerile. Atunci am incercat sa elimin acel gand, sa il fac sa dispara ca si cum nu ar fi fost prezent in mintea mea niciodata, dar acum..acum totul e diferit. Singurul lucur care ma opreste sa fac asta este el, cel care este acum langa mine si ma tine strans in brate, nici macar nu am observant cand a facut gestul asta. Il iau si eu in brate, strangandu-l din ce in ce mai tare si incercam sa imi stapanesc lacrimile. Acum el reprezenta totul pentru mine, lumea mea, universul meu. El este cel care ma mai leaga de viata. Singurul lucru care o sa il regret e ca o sa ma despart de el, ca nu o sa il mai imbratisez niciodata.

Sasuke POV


Trebuie sa fac ceva sa opresc asta, nu o sa mai continuie. Prima data cand am vazut-o a fost atunci, in padure dar am crezut ca au disparut, credeam ca e ceva legat de transformare. Asta e cu totul diferit. Am privit-o in acel moment si nu am fost in stare sa fac nimic sa opresc, sa o fac sa inceteze. Ii auzeam tipetele si gemetele infundate, nici macar nu mai avea putere sa tipe, incepuse sa se raneasca singura cu mainile si eu..doar priveam si o strigam in continuu. Cum fac sa opresc asta? As vrea sa ii spun ca totul o sa fie bine, ca nu o sa se mai intample asa ceva vreodata dar este o minciuna, va reveni si o va face din nou sa sufere si odata cu ea si pe mine dar nu ma interesa. Daca as putea sa schimb rolurile as face-o fara sa gandesc de doua ori. Am stat asa gandindu-ma la o solutie fara sa spun nimic, nu aveam ce, nu stiam ce.
- Vreau sa mor, omoara-ma, te rog.
Sa fac ce? Tot pamantul imi fuge de sub picioare, nu mai am aer. Cum poate sa se gandeasca la asa ceva? Am pierdut prea multe in viata, mi-am privit familia cum moare. Nu pot permite sa se intample asta din nou, ea e singura mea familie.
- Sa nu spui asta niciodata.
- E prea mult pentru mine, nu mai pot face fata inca odata.
Simteam durere, dorea moartea iar eu nu puteam face nimic sa ii schimb parerea? Normal ca o sa fac asta, o sa trecem si peste momentul asta cum am trecut peste toate. Nimeni si nimic nu o sa o ia de langa mine.
- O sa gasim o solutie, o sa fiu intotdeauna langa tine, indiferent de circumstante.
Asta a fost, sper ca de data asta e mai lung, am observant ca celelalte au fost cam scurte..dar de


Capitol necorectat