Ms ca m-ai anuntat! Sper sa ma anunti si la urmatorul capitol. Pune Nextul repede!!!

MA uimesti cu fiecare capitol pe care.l pui .
Mi-a placut la nebunie cum ai descris durerea simtita de Sakura.
MA bucur ca pui Next-urile repede


Astept NEXt-ul cu nerabdare

P.S : Tino ToT asa

este frumos desigur nu ma mira cu nimic doar esti super tare ma bucur ca ai pus next-ul si astept next-ul

frumos ,chiar mi-a placut
mersi ca m-ai anuntat scumpy
astept sa vad cum iti mai dezvolti ficul
bafta si pupici

foarte tare acest capitol
ma uimesti ca de fiecare data
dar nu cred ca mai dezamagit tu vre-o data
iti multumesc pentru ca mai anuntat
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Super capitol!multumesc ca mai anuntat .saracuta Sakura prin ce durere trece

Hey draga mea! Am ajuns si eu la fic-ul tau si imi permit sa iti spun cate ceva. Pot sa te felicit pentru evolutia pe care ai avut-o. Mai poti adauga descriere in capitole, deoarece cu ajutorul ei cititorul simte. Fic-ul e interesant, insa cel mai important lucru este ca asa cum a fost, am simtit totul la superlativ, ceea ce este foarte bine,iar pe parcurs ce evoluezi si iti imbunatatesti stilul tau propriu de a scrie, sa nu pierzi acest lucru important.
Capitolele au fost cam scurte insa asteptam sa vina si cele lungi!
Sa imi dai si mie un pm cand aduci next-ul . Spor la scris !

Ultima ca de obicei -_-"
in fine . super capitolul my dear ^^
chiar m-ai facut sa simt durerea sakurei T.T
sper sa dispara durerile alea si sa aduci nextul repejoor
poi ti pup

Am venit si cu urmatorul capitol, am incercat sa bag niste descriere, chiar daca nu suport sa descriu ceva, incerc sa va fac pe plac. Sper ca asta sa fie mai lung si pe placul vostru, asa ca spor la citit
Capitolul 22

Sakura P.O.V

De ce trebuie sa fie asa de greu? Privirea lui ma intristeaza, ma face sa plang. Cateodata dragostea nu este de ajus iar drumul devine tot mai greu si simt ca am fost nascuta cu scopul de a muri, dar cand il privesc nu imi mai pasa nici de durere, de nimic. Ochii negrii ii sclipeau in intuneric si ma priveau tristi. Mana lui imi mangaia usor tenul,iar in cealalta se sprijinea. Eu eram in fund, cu picioarele stranse la piept si cu privirea atintita asupra lui. Niciunul dintre noi nu spunea nimic, tot ce faceam era sa ne privim. Ochii mei ii cercetau chipul, fiecare trasatura perfecta. Nici acum nu mi-am dat seama cum putea cineva sa fie atat de frumos. Nu imi doresc sa mai plec niciodata de langa el, nu imi imaginez o viata in care el sa nu existe, daca nu era el nu era viata. Nici nu stiu cum pot gandi lucrurile astea, daca cineva imi spunea inainte sa apara el ca o sa gandesc astfel de chestii as spune ca are nevoie de internare in spitalul de nebuni sau de un psiholog. Eu am nevoie de un psiholog, de o camasa de forta. Isi inchide ochii, si se duce mai departe de mine, rezemandu-se cu spatele de perete. Acum privirea i se inrepta spre geam, spre peisajul de afara mai exact. Imi intorc si eu capul, facand acelasi lucru ca el. Ploaia inca nu se oprise, dar s-a mai linistit. Acum picaturile curgeau lin din cer, din ce in ce mai putine. Intunericul era risipit peste tot, dar se zareau destul de bine umbrele, probabil era luna plina. Era un peisaj trist care se potrivea perfect cu noaptea asta. Imi intorc din nou privirea spre el si observ ca avea aceeasi pozitie, semana cu o statuie. Incerc sa ma misc neluandu-mi privirea de la el si am observat ca a tresarit si si-a indreptat si el fata spre mine. Am zambit usor, sperand sa il mai inveselesc putin, dar nu mi-a reusit. Isi intinde bratele spre mine, si spre bucuria mea ii apare si lui un zambet micut in coltul gurii. Nu il pot refuza asa ca ma indrept spre el si ma refugiez in bratele lui. Capul meu se odihnea pe umarul lui iar buzele mai aveau putin si ii atingeau gatul. Ma apropii putin si ii imprim un mic sarut pe gat, ceea ce il face sa rada.
- Cred ca e timpul sa ne culcam, imi spune Sasuke. Avea dreptate, simteam cum mi se face somn din ce in ce mai rau. Am si uitat ca trebuia sa dorm, de ficare data cand sunt cu el uit de multe lucruri, ma intreb cat o sa mai dureze situatia asta. Aprob si eu si il sarut pe buze, dupa care ne asezam in pat. Asta a fost singurul lucru pe care mi l-am mai amintit pentru ca am adormit instantaneu.
Noaptea a trecut atat de repede, nu am avut niciun vis, niciun cosmar, nimic. Deschid ochii si in fata era Sasuke, care se imbraca. Avea pe el doar o pereche de pantaloni, iar pe post de bluza avea doar pielea. Nu misc niciun deget si tin ochii intredeschisi, gata sa il spionez. Se intoarce cu fata spre mine, eu inchizandu-mi ochii si mai mult, sa nu observe ca nu dorm. Avea un abdomen plin de patratele si nici macar nu era incordat. Pana si corpul il avea perfect. Era o tentatie extrem de mare, eram atat de ispitita sa sar pe el, sa il iau in brate, sa il trantesc in pat si sa..ahh. Partea cu „ahh” am zis-o cu voce tare, putin prea tare pentru ca m-a auzit si s-a uitat speriat spre mine.
- Te doare ceva? Ma intreaba.
- Hm? Aa..nu. doar ca mi-a intrat lumina in ochi. Spun eu
Daca ai stii tu, Sasuke, ce ma doare pe mine. Ma mananca, mai exact, pielea. Si cred ca o sa ma scarpin cat de curand. De fapt nu, nu o sa o fac eu. Pot spune ca am o mancarime pe care doar tu o poti scarpina. Incerc sa las gandurile perverse care nu imi mai dau pace la o parte si ma ridic si eu din pat. Il intreb daca plecam undeva iar el imi spune ca trebuie sa mergem in Konoha. Si de asta am uitat. De Ino, Hinata, Naruto, de Tsunade. Probabil e ingrijorata. Sasuke imi arunca ceva in pat si observ ca era rucsacul meu, cel pe carel-am luat cand am plecat cu Ino in misiune. Credeam ca l-am lasat prin padure. Bine macar ca am haine de schimb. Imi iau pe mine o rochita maro, un kimono mai exact cu model. Mai stam 20 de minute sa mancam ceva , dupa care iesim pe usa, Sasuke iesise doar pentru ca eu imi uitasem geanta. Ma duc inapoi dupa ea, o iau, iar cand ies afara il vad pe el, de fapt ii vad doar spatele. Imi vine in minte o idee putin mai nebuna, oricum trebuia sa scap de gandurile negative si sa incep sa imi traiesc din nou viata pentru ca daca ma comportam asa il suparam si pe el si nu vroiam asta.
Ma apropii incet de el, fara sa ma simta si ii sar in spate, incolacindu-mi picioarele in jurul lui, dupa care ridic o mana in aer si tip „mars inainte!” . Saritura mea l-a cam facut sa isi piarda echilibrul dar si-a revenit imediat. Isi intoarce capul 90 de grade, astfel reusind sa ma priveasca. Ridica din spranceana si se uita fara nicio expresie la mine. Inchid ochii si zambesc pana la urechi, dupa care mai zis un „te rog”. Isi lasa capul in jos si isi maseaza tampla cu o mana dupa care incepe sa rada.
- Cati ani ziceai ca ai? Ma intreaba sarcastic. Adica vrea sa spuna ca ma comport ca un copil sau ce? Nu ai amuzamentul in sange,Uchiha. Binenteles ca putem schimba asta. Ma dau jos din spatele lui si incerc sa o iau inainte, dar ma prinde de mana si ma trage spre el. Imi duc mainile dupa gatul lui, iar el isi apropie buzele de ale mele pana ajungem sa formam un sarut. Ma dau mai aproape de el, facandu-l sa faca un pas in spate de fiecare data cand eu faceam unul in fata. Dintr-o data se opreste, nu mai avea unde sa se duca pentru ca era lipit cu spatele de usa. Zambesc pervers si ma lipesc cat mai mult de el, dar intr-o secunda ma trezesc eu lipita cu spatele de usa. Ma uit surprinsa la el si un zambet triumfator ii apare pe fata. Mana lui imi mangaie usor piciorul, iar eu il ridic si cu ajutorul lui ii ajunge pe langa sold. Face acelasi lucru si cu celalalt, acum picioarele mele ii inconjurau talia. Imi musc usor buza, gandindu-ma la imagine de acum ceva timp, cand era fara tricou si il sarut din ce in ce mai nebuneste, el facand acelasi lucru. La un moment dat se desparte usor de mine si imi da drumul cu grija pana ajung sa stau in picioare si imi spune ca trebuie sa plecam, dar ii raspund si eu la randul meu cu un „nu neaparat” . acest lucru il face sa se uite ciudat la mine. Ma ia de mana si ma trage dupa el prin padure. Intr-un final, am ajuns si in sat. Drumul nu a fost plictisitor, cel putin nu pentru mine pentru ca de fiecare data cand ma plictiseam ii faceam lui Sasuke cate ceva. Ba il impingeam, saream pe el, il sarutam. Cum am ajuns am plecat direct in biroul lui Tsunade, iar Sasuke s-a dus acasa. Intru inauntru si o vad pe „mama” stand acolo si uitandu-se pe geam. Tresare cand aude usa inchizandu-se si expresia i se transforma intr-una blanda. Ma indrept spre ea si o iau in brate. Imi era atat de dor de ea, a fost o mama pentru mine, chiar daca era dura, ea m-a ajutat sa devin ce sunt acum.
- Esti bine? Ma intreaba ea. Stiu totul, Sakura. Ino mi-a spus totul, nu imi vine sa cred. Te simti bine, te doare ceva?
- Sunt bine, nu am nimic. ii raspund eu si incep sa rad. Intr-un fel e bine ca stie si ea, oricum i-as fi spus eu pentru ca stiu ca o sa fie alaturi de mine.
Am mai stat la Tsunade in jur de o ora dupa care am plecat acasa. Intr-un fel imi era dor de camera mea. Nici nu mai stiam ce zi e, parca eram plecata de ani de acasa. Cand am deschis usa am avut cea mai frumoasa surpriza. In bucatarie era o imagine pe care o iubeam atat de mult, de care nu ma mai saturam. Hin impreuna cu Sasuke stateau la masa in timp ce Ino tipa la Naruto pentru ca a varsat sarea pe jos. Cand m-a vazut Hinata, mi-a sarit imediat in brate, urmata de Ino binenteles. Dupa ce termin cu ele ma duc si la Naruto care imi spune ca o sa curete, dar nu tineam cont de ce a facut, macar de data asta sa il iert. Il iau si pe el in brate.
- Sasuke, Sasuke, nu credeam ca o sa o mai aduci pe Sakura aici, ma gandeam ca vrei sa ne-o furi. Spune Ino.
- Totul are un inceput, spune si Sasuke la randul lui. Ha ha ha, ce glumet era.
Am mai stat cu ei cateva ore, am facut clatite, Hinata le-a facut mai mult pentru ca intre noi s-a dat o batalie cu faina, oua si tot ce mai era pe acolo. La lupta noastra se alaturase si Sai, un baiat dragut, care a fost cu noi in echipa dupa ce a plecat Sasuke. Avea intanlire cu Ino, dar nu am lasat-o sa plece asa ca l-am chemat aici. Cu cat mai multi, cu atat mai bine, corect? Cred ca se facuse ora 7 cand au plecat. Am mai ramas doar eu si Sasuke care se pregatea sa plece, mai astepta doar sa ii aduc un hanorac pe care l-a uitat odata aici, era cam frig afara.Ma astepta in bucatarie in timp ce eu urcam scarile. Eram pe la a 5-a treapta cand am simtit o intepatura in capul pieptului, urmata de o durere groaznica. Nu din nou, te rog. M-am lasat usor in genunchi si m-am sprijinit de perete. Incepea sa se agraveze, dar trebuia sa o opresc, nu vroiam ca el sa ma vada din nou asa. Pasii i se auzeau, venea spre mine. Opreste-te, opreste-te, acum!
- Sakura? Vocea ii era tremuranda, si-a dat seama ce s-a intamplat, dar trebuia sa il fac sa creada altceva. Ma ridic usor in picioare si ii spun ca m-am impiedicat de trepte. Oprisem totul la timp, chiar daca inca se mai simte, nu mai e asa de rau, la asta pot face fata. Ma duc repede si ii dau hanoracul si ne luam la revedere. Fug repede in camera mea in caz de orice si iau repede un tub de pastile din dulapul de langa pat pe care scria „somnifere”. Le iau repede si ma pun in pat, astepand somnul. Daca eram inconstienta nu cred ca mai simteam ceva, speram ca banuiala mea sa fie adevarata. Acum, ramane de vazut.


Asta a fost, dragelor o sa revin cu next-ul in alta zi, pana atunci va


Tinuta Sakurei:


Capitol necorectat

foarte frumos
chiar mi-a placut nextul
nu m-ar deranja daca data viitoare m-ai anunta si pe mine
te rog fa-o
pupici si bafta la commuri

grozav rau de tot
de cate ori iti las un comentariu zic cam acelasi lucru dar o sa zic de cate ori o sa postezi un capitol
ITI IUBESC FIC-UL NU GLUMA !
multumesc pentru ca mai anuntat ca de fiecare data draga
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Scumpo, vad ca ai pus Nextul. Multumesc inca o data ca ma anunti si pe mine cand pui capitole noi. Mi-a placut capitolul asta, e reusit! Sper sa vi mai repede cu nextul si cand il pui sa ma anunti! Pwp . Zbye

Extraordinar capitolul.La unele faze am ras asa tare incat fratele meu credea ca am inebunit

foarte frumos
am inceput sa rad si a crezut tata ca inebunesc
imi place si ca de fiecare data inchide fic-ul
oops ce am zis am vrut sa zic nu e bun de loc
bai mam tampit adu next-ul
asta e bine nu?

Am ajuns si cu urmatorul capitol, asta e mai lung >:)


Capitolul 23

Sasuke P.O.V


Frig, frig si din nou frig. Nu imi vine sa cred cat de frig e acum si cat de cald era pe la 1-2. Ciudata e si vremea asta. Intunericul incepe deja sa puna stapanire pe tot ce ma inconjoara, norii sunt aproape negrii, probabil o sa ploua din nou. Incerc sa grabesc pasul pentru ca vroiam sa ajung cat mai repede acasa, macar in seara asta sa fiu uscat. Exact cand am ajuns in curte mi-am adus aminte ca trebuia sa ma intanlesc cu Naruto. La dracu, cum am putut sa uit? A ramas ca ne intanlim la locul nostru „special”, cum poate sa numeasca locul in care mananca el ramen asa? Nici macar nu stiu de ce ma mira. Ma intorc din drum, dar nu inainte sa scot cateva injuraturi, rusine mie si ma duc spre locul de intanlire. Binenteles ca pana am ajuns acolo m-a prins ploaia si Naruto nici macar nu venise. Ma pun la o masa si incep sa ma uit pe pereti si sa analizez fiecare persoana care era acolo. Pot spune ca erau cateva fete destul de dragute, dar nici una nu se compara cu Sakura.
La doua mese departare, erau doua fete care din cate am observat se uitau in directia mea. Pe una o cunosteam de undeva, stiam sigur, iar pe cealalta o stiam mai mult ca sigur, era chiar Karin. Dar fata brunta de langa ea, cine era? Stau doua minute sa imi aduc aminte si in sfarsit mi-am dat seama. Cum am putut uita? Ea e tipa care s-a urcat pe mine in ziua in care a venit Sakura la mine, atunci cand ne-am certat. Un impuls nebuna ma face sa ma duc la ea si sa ii dau o mica lectie. In momentul asta nici nu as mai tine cont ca e fata. Daca mai are o astfel de tentativa o sa o fac una cu pamantul. Zambesc macabru si ii arat o expresie nu tocmai prieteneasca, iar ea se apleaca putin peste masa si isi sprijina fata in mana. Din pozitia asta i se vedea un decolteu destul de mare, probabil asta era si intentia. Se pune picior peste picior, si neluandu-si privirea de la mine isi duce o mana spre tivul fustei si il ridica putin. Trebuie sa recunosc, arata destul de bine, dar nu suficient. Probabil daca Sakura facea ce a facut tipa aia careia nici macar nu ii stiu numele, in maxim 2 minute nu mai avea nicio haina pe ea. Incep sa rad, intr-un fel amar. Stiam ca o iubesc, poate ea nu stia. Ganduri si imagini perverse imi invadau mintea, doamne, Sakura, o sa ma omori cu zile. Imi doresc atat de mult sa fac pasul asta dar daca nu vrea nu o sa o oblig. Se aude usa restaurantului care s-a deschis si pe care din fericire si in sfarsit a intrat chiar Naruto. Ii bag o privire pe care o adresez de obcei cuiva care o sa moara pentru ca intarziase destul de mult si mie, cum nu prea m-a inzestrat Dumnezeu cu rabdare, nu imi place sa astept. Fata lui Naruto ma amuza chiar si pe mine, era destul de fericit si avea zambetul pana la urechi. Nu prea am dat importanta acestui lucru pentru ca asa era el de obicei, zambaret. Inainte sa se puna la masa, se uita la bruneta care se tot uita in directia noastra si pe fata ii apare un zambet malefic. Oare ce are de gand? Se aseaza intr-un final in fata mea si isi comanda o portie de ramen.
- Se mai uita, ma intreaba Naruto.
- A? Intreb eu.
-Bruneta aia, Yroko, cea de langa Karin. Se mai uita? Deci asa o chema. Ma uit spre ea si observ ca si ea facea acelasi lucru. Oare nu se mai satura? Ce vrei,nebuno? Sa imi dau hainele jos? Ii raspun lui Naruto cu un simplu „da” iar acesta zambeste malefic si se intoarce spre ea, dupa care o striga.
- Da, Naruto. Ii raspunde aceasta cu o voce pitigaiata. Naruto se scarpina in cap, gest tipic lui dupa care ii spune:
- Uite, nu mi-o lua cu parere de rau, cand iti spun asta ma gandesc la binele tau. Am observat ca te tot uiti la Sasuke. Este ocupat, toata lumea stie. Pur si simplu nu inteleg de ce tot insisti. Imi dau seama ca vrei sa faci cunostinta cu Sakura, eu te sfatuiesc sa nu. Dar daca tot ai o dorinta atat de arzatoare, intreab-o pe Karin ce inseamna sa faci cu adevarat cunostinta cu ea.
M-a bufnit rasul instantaneu si am lasat capul in jos. E clar ca blondul e nebun. Ma uit cu coltul ohiului la el cum s-a intors din nou spre mine, lasand-o pe bruneta cu fata cazuta in pamant, rosie la fata, iar pe Karin cu o privire plina de ura. Daca stau bine sa ma gandesc, avea dreptate. De fiecare data cand Karin a suparat-o pe Sakura, de fapt nici macar nu era nevoie sa o supere pentru ca oricum isi lua bataie, a incurcat-o.
- Esti nebun, spun eu. Inca mai era o urma de ras in glasul meu.
- Pur si simplu nu le suport pe astea, stiu ca e greu de crezut pentru ca sunt baiat. Dar a incercat sa se bage si intre mine si Hinata si spre fericirea mea nu i-a reusit. Oricum, nu o schimb pe Hin pentru una ca ele.
Dintr-o data, Naruto se uita insistent in spatele meu si incepe sa rada, dupa care ma intreaba daca am niste lanturi, pentru ca o sa trebuiasca sa ma lege. Nu am inteles ce a vrut sa zica, cine stie ce gluma prosteasca mai facea, asa ca mi-am intorc si eu privirea, iar cand am vazut cine era acolo, mai sa sar la gatul lui. Era chiar Haru, sau cum il chema. Tipul ala care a venit aici in vizita si al carui ghid era chiar Sakura. Dar ce mai cauta aici? Deja incepeam sa ma enervez, daca se mai apropie la cel mult 5 metri de ea o sa il fac una cu pamantul, nu imi pasa daca Tsunade o sa zica ceva, macar aveam satisfactia ca am scapat de un retardat. Acum intelegeam ce a vrut Naruto sa zica, chiar daca nu imi place sa recunosc, sunt gelos. Ce e rau in faptul ca o vreau pe Sakura doar pentru mine?
Tipul se ridica de la masa si se indreapta spre noi cu un zambet tampit pe buze. Daca ai stii tu cum te-as scapa eu de zambetul ala..deja imi imaginasem cateva moduri bune in care l-as putea omori. Se aseaza langa Naruto si ne intreaba daca o cunoastem pe Sakura. Gata, asta a fost, ce treaba are el cu ea? Cand mi-a vazut expresia fetei, Naruto a inceput sa rada si mai tare si i-a spus ca normal ca o cunoastem si ca suntem colegii ei. Vorbeste pentru tine, fraiere. Poate tu esti doar colegul ei.
- Credeti ca imi puteti spune unde se locuieste? Nu se poate, baiatul asta chiar are tupeu. Nu are el ce cauta la Sakura acasa. Deja sangele incepe sa imi clocoteasca, nu e de bine.
- Esti atat de glumet, ii spun eu, normal ca stiu. O sa ma duc eu la ea, daca vrei ii transmit ca ai salutat-o. Il priveam cu o fata de nebun. Ce se intampla cu mine? Gata, Sasuke, revino-ti. Naruto nu se mai putea abtine din ras, se pare ca il amuza faptul ca eram gelos.
- Aa, ok. Si daca ai putea, transmite-i si Hinatei. In momentul ala m-am uitat direct la Naruto caruia i-a disparut tot zambetul. Acum buzele ii formau o linie si ochii ii tinea intredeschisi. Se uita si el cu o fata care ar putea sa il omoare la tipul asta.
- De unde o cunosti pe Hinata, il intreb eu.
- Mi-a prezenat-o Sakura. E foarte draguta. Naruto deja se inroseste la fata. Ma bufneste si pe mine rasul, chiar il inteleg acum. E foarte amuzanta fata pe care o are. Discutia dintre cei doi a continuta, binenteles ca Naruto i-a zis din prima ca nu o sa ii transmit nimic Hinatei pentru ca este prietena lui. Haru nu a mai avut ce sa zica, se inrosise la fata. Cred ca se simtea jenat. Asa ii trebuia, odata ce vine cu tupeul asta la noi. Sa zica multumesc ca pleaca intreg de aici. Dupa ce ca a zis de Sakura, zice si de Hinata.
- Si, ai vazut vreo fata care sa iti atraga atentia la noi in sat? Il intreb eu. Spre norocul lui sper sa nu pronunte numele care cred eu ca o sa il zica.
- Pai, sincer ar fi Sakura. Este foarte frumoasa si cred ca si ea ma place. Deci baiatu asta chair are tupeu. Am mai spus asta, nu? Pai chiar are si o sa il scot eu din cap. Naruto incepe din nou sa rada, iar eu sa devin din ce in ce mai enervat. Gata, baiatul asta si-a semnat sentinta la moarte.
- Chiar ai dreptate, si copii nostri vor fi la fel de frumosi. Vom avea gemeni. Destul de probabil este ca peste 5 luni sa nasca.
Saracul, de data asta nu a mai zis nimic. Naruto murea de ras si tot repeta „nepoteii mei, seamana cu tatal lor. Frumosi ca tine vor fi si destepti ca Sakura. As vrea sa spun invers dar..nu le poti avea pe toate” Imi intorc privirea spre el, nu imi vine sa cred ca m-a facut prost. Il las pe Naruto si ma uit din nou la baiatul din fata mea care se inrosise la fata. Se simtea din nou jenat, oricine s-ar simti daca ar fi in situatia lui. Imi pare rau ca am spus asta, dar trebuia sa fac ceva, in cazul asta sa zic ceva care sa il faca sa o lase pe Sakura in pace. Haru se ridica de la masa si pleaca, dar nu inainte de asi cere scuze. Peste 5 minute de la plecarea lui, vine intr-un sfarsit si portia lui Naruto de ramen pe care o termina imediat, spre fericirea si pacea mea sufleteasca. Deja imi facusem planuri ca o sa mai raman aici vreo ora. Ne ridicam si noi de la masa si plecam fiecare spre casa lui.
In sfarsit ajung si eu acasa fara nicio intrerupere. Cred ca era 10 si ceva si imi era destul de somn. In ultimul timp nu prea am dormit deloc. Aseara abia daca am dormit, de fapt nu am dormit deloc. Toata noaptea am stat si m-am uitat la Sakura care dormea linistita, parea un inger. Mi-a fost frica sa ma culc si strigatele ei sa ma trezeasca, sa o vad din nou cum se chinuie. Ma duc in camera pentru a-mi lua niste schimburi si ma indrept spre baie. Dupa ce termin, ma imbrac in pijamale si ma bag in pat, lasandu-ma prada viselor.


Sakura P.O.V


- Sakura, Sakura!!
Tresar dintr-o data si ma trezesc din nou in intuneric. Stiam unde sunt, stiam pe cine o sa vad. Ce mai vrea de la mine de data asta? Ma uit peste tot, incercand in intuneric sa o zaresc pe Jubi, eram, ca sa zic asa, in partea ei, in „casa” ei. O strigam si eu. De fiecare data cand m-a contactat avea ceva sa imi zica. Cat timp ma uitam pe aici si nu zaream decat intuneric, ma gandeam cu e sa fii in locul ei. Sa fii inchis undeva, in mintea si trupul unui strain si sa speri sa evadezi, sa nu ai un corp, sa fii doar un gand in cel mai intunecat colt al mintii. O consideram acum un fel de subconstient, era o parte din mine. Trebuie sa recunosc ca daca nu era ea, Kabuto m-ar fi putut omori foarte usor atunci, iar ea l-a omorat pentru mine, in sfarsit razbunarea mea a luat sfarsit si totul cu ajutorul ei. Pentru asta ii sunt recunoscatoare, chiar daca se da o lupta pentru corpul meu. Incerc sa ma concentrez, sa mi-o imaginez in fata mea. Probabil asa funciona, trebuia sa ma gandesc si eu la ea, sa fie reciproc. Inchid ochii si imi formez in minte o imagine in care ea este in fata mea, iar cand ii deschid am surpriza sa o vad pe ea. Pe fata ei se vedea o urma mica de teama. Daca ea se temea, eu ce sa mai zic. Se pare ca are sa imi dea o veste destul de rea. Inca o lovitura, cate o sa mai primesc? Las capul in jos, dezamagirea si frustrarea puneau stapanire pe mine. De ce eu? Ma mai striga odata, de data asta pe un ton dur, autoritar si imi spune niste cuvinte care m-au facut sa tresar: „au inceput sa ma caute, ne cauta”. Akatsuki, ei trebuie sa ne caute. Vor puterea mea, toata lumea o vrea. De fapt, vor puterea ei, vor sa o foloseasca dar nu o sa permit nimanui sa se atinga de noi. Ceea ce nu puteam eu sa inteleg este cum a ajuns ea acum ceea ce este, un demon. Probabil a auzit ce am gandit si a inceput sa rada amar.
- Vrei sa stii, o sa iti arat. Prin fata mea se derula un intreg film, o parte din viata ei. In fata mea era o femeie frumoasa, era Jubi, cand era un simplu om. Plangea, tipa, durerea se vedea pe chipul ei, suferinta. Alerga pe o carare, un drum printr-o padure. La un moment dat se opreste, iar in fata ei erau 3 trupuri, zaceau fiecare in propriul sange. Un barbat brunet, si doi copii. O fetita si un baiat. Fetita era roscata, iar baietelul brunet. Lacrimile au inceput sa imi curga din ochi, inima mea se sfarama in mici bucatele iar furia a pus stapanire pe mine. Un sentiment cunoscut isi face prezenta si ma facea sa imi pierd mintile: razbunarea. Acum simteam ce simtea ea in acel moment. Sufletul imi era chinuit, ma tortura imaginea pe care o vedeam. Imi venea sa plang si sa ii iau in brate, sa ii blestem pe cei care au facut asta si sa ii distrug in cele mai dureroase moduri posibile.
- Este..familia ta? Am intrebat eu, nici vocea nu mi-o mai cunosteam.
- A fost, ei au omorat ce am iubit mai mult. Atunci am facut un pact cu natura. Am folosit un jutsu pe care putini il stiu si foarte putini il pot face. L-am folosit pentru a ma razbuna, iar consecintele erau grave. Odata ce ii omoram pe cei care mi-au omorat sotul si copii nu ma mai puteam opri, trebuia sa omor mai mult. Prima data nu am vrut sa mai fac asta, dar cand am privit trupurile lor lispite de suflet nu am mai stat pe ganduri. Asa m-am transformat in ceea ce sunt acum, iar din cauza crimelor, macelului pe care creeam am fost inchisa intr-un trup, dar m-am eliberat iar acum sunt in corpul tau.
- Imi..imi pare rau. Aceasta imi zambeste amar si imi spune sa am grija pentru ca sunt vanata pentru puterea pe care o posed. Dupa ce a terminat, a disparut, lasandu-ma singura in intuneric. Avea nevoie de singuratate, de un refugiu. Nu era usor sa iti aduci aminte de astfel de lucruri. Incerc si eu sa dispar, sa revin in lumea mea unde se pare ca acum sunt cautata mai nou. De ce trebuie sa fie totul atat de complicat, nu vroiam niciodata aceasta putere, vroiam doar putina liniste.

[b] Asta a fost, dragelor. Am incercat sa il fac cat mai acceptabil, sper ca mi-a iesit
Va multumesc tuturor ca imi cititi fic-ul