Super astept nextu.Anunta-ma si pe mne te rog:D

La multi ani !!! Bine v-am gasit in acest an ! Scuzati-ma ca n-am mai scris demult dar am fost bolnavioara :( ...

Dupa cum vedeti am revenit ! Am scris un capitol mai lung si siropos dar ....vedeti voi... . Cat despre fic ... pormit so mai las balta cu nea' petrica si sa va zic ce fac cei doi ... Anul asta va fi serios ! S-a terminat cu micile iesiri amuzante ! Acuma devine serios ! :D Lectura placuta !

Capitolul 23. Let it snooooooooooooow ! J



Toată lumea căuta sursa mirosului acela dubios . Parcă mirosea a ars sau mai degrabă a nişte cauciuc . Oricum toată lumea era foarte curioasă şi de aceea căutau peste tot . În cele din urmă, au mers către terenul de sport din spatele liceului unde găsesc în sfârşit sursa . Toţi s-au mirat să vadă că lucrul de la care provenea mirosul era ... însuşi Nea’Petrică care pârlea procul !

-Figaro sus , Figaro jos, Figaro rade şi tunde frumos ! ... îşi spunea nea’petrică.

Pomana procului chiar în curtea liceului ! şi mă mir şi eu . Dar ce porc frumos ! Dar de unde şi până unde făcea nea’Petrică pomana porcului şi mai ales în curtea liceului ? Păi totul a început din ziua aceea cu bileţelele când Nea’Petrică fu dat la o parte din jocul profeosrilor deoarece după cum se vede el nu era profesor şi de aceea nu putea să participe . Fiind puţin supărat s-a hotărât să se ’’ răzbune’’ într-un oarecare fel şi de aceea acuma stă acum în faţa unuia dintre cei mai frumoşi porci pârlindu-l cu grijă . Dar ce îi mai saliva gura după şoric!

-Nea’Petrică ce crezi că faci ? Întreabă directoarea mirată .

-Păi după cum se şi vede ... pârlesc porcul !

-Tocmai în curtea liceului ?

-Atâta timp cât nu pârlesc şi gazonul terenului de fotbal nu ai de ce să te răsteşti !

Dar cuvientele sunt degeaba , iar elevilor le plouă în gură . Tare ar fi vrut şi eu să guste şoric !

-Nea’Petrică , ne dai şi nouă o bucată ... bucăţică mică-mititică de şoric ? înterabă Naruto .

-Dar cum să nu vă dau dragii mei ... Dar cu o condiţie ... să nu le daţi la profesori!

Şi aşa a fost... elevii clasei noastre au savurat câte o bucată de şoric ! Naruto , mai norocos din fire , a prins chiar codiţa ! Dar oare ce fac drăguţi noştri ? ... Şi da... mă refer la cei doi : Sakura şi Sasuke !

Sakura tocmai îşi terminase de mâncat bucăţica de şoric şi cu mâinile îngheţate se aplecă şi ia un pumn de zăpadă . Nu avea de gând să facă un bulgăre sau să arunce cu ea dar îi plăcea să o privească ! Era aşa de rece şi de albă ...

-Au ! ... Naruto, ce faci ?

-Te-am nimerit !

Deja începe bătaia cu bulgări ? Aşa se pare ! Sakura continuă şi ea !

-Ţine asta , Naruto !

Dar Naruto , chiar în acel moment , s-a aplecat şi bulgărele a venit fix în capul lui ... Sasuke !

-Vaaai! ... Îmi pare rău, spune ea . Chiar nu am vrut ! Eu am vrut să îl nimeresc pe Naruto dar el s-a ferit !

Dar Sasuke zâmbea şi se uiă la ea :

-Nu-i nimic ! ...

Ea se întoarcea cu spatele şi pleacă , dar un vuiet trecu direct pe lângă urechea ei . Un alt bulgăre nu o nimerise . Dar Sasuke mai ştrengar îşi pune mâinile în buzunar şi începe să fluiere precum un nevinovat . Sakura îşi dă imediat seama că el fusese şi iar adună un bulgăre de zăpadă . Punct ochit ... şi foc !

-Heeei !

Foarte amuzată pe seama stângaciului de Sasuke, care nu a nimerit-o nicidecum, hotărăşte în felul următor :

- Cine nu şi-a primit botezul anul ăsta ?

Dar Sakura face ochii mari cât cepele şi o ia la sănătoasa .

-Nici să nu îţi treacă prin cap aşa ceva , spune ea uşor amuzată !

Sasuke începe să râdă şi fuge după ea . Zăpada scârţâia sub picioarele lor . Era foarte alunecos pe jos : mai erau şi câteva porţiuni cu gheaţă şi asta e cam culmea dar cineva ’a pus în calea ei ’ gheţuş şi astfel Sakura se alege cu o mare lovitură în fund . Sasuke începe să râdă cu gura până la urechi şi nu numai el ! Dar ca să nu pară a fi un bădăran ia întins mâna ca ea să se ridice de jos . Fie vorba doar între noi : nu îl mai văzusem foarte des pe Sasuke într-o stare asemănătoare .



Cam toţi s-au înfruptat din acel porc, dar de unde a făcut nea’Petrică rost de porc ... Ah Doamne ! Cui îi pasă când cei doi se simţeau atât de bine ? Şi mai dă-l în colo pe nea’Petrică că prea vrea el băgat în seamă ... Auzi la el ...să joci moşu’ secret cu porfesorii ! Eh asta-i bună ! Dar tot îl admir . Cui nu i-ar plăcea să îşi vadă porfesorii salivând după ceva ce nu vor putea obţine ? Şi lăsând toate astea la o parte ... toate bune şi frumoase ! Deci asta a fost şi primul semestru ! Adică e ...gata . S-a terminat şi vine Crăciunul !

Fiecare şi-a pregătit bradul : l-au împodobit ... Naruto încă stă la rând, la coadă ca să îşi cumpere brad :

-Mamaie, vreau şi eu un brad ! Cât trebuie să mai aştept ?

Şi de unul singur, Naruto căra bradul acasă . Îl pune în suport , mai strâmb sau mai drept , îi pune instalaţie colorată , ghirlande , globurile de anu’ trecut şi era gata . Mai urma doar să bage ştecherul în priză şi s-a jurat că anu’ ăsta nu mai taie curentu’ din oraş .

-Să fie cu noroc !

Şi aşa a fost ! Beculeţele s-au aprins , iar oraşul încă avea lumină ! Toţi boboceii şi-au împodobit bradul , iar alţii mai leneşi credeau că bradul nu terbuie făcut de ei, ci de mama lui Fuego aşa cum spunea şi cântecul ! Şi pentru că ştim cu toţi (nu-i aşa?) bobocei noştri au fost cuminţi să facem un review la lista obraznic-cuminte ! Cu toţi se bucură de un Crăciun cu zăpadă ! Nu ca noi care aşteptăm zăpada ( la mine în oraş nu a nins L ) să vină de când lumea şi pământul !

Crăciun cât e Crăciun că pe urmă se duc sărbătorile o să vină iar şcoala . Ştim cu toţii sărbătorile trec repede . Parcă nu ai avut timp să te bucuri de ele . Sau ai avut ? Şi ce e mai frumos de Crăciun decât să stai şi să te uiţi împreună cu prieteni ori familia la unul din filemele preferate de Crăciun savurând o cană de ciocolată fierbinte ? Ca în fiecare an televiziunile pregătesc programe interesante şi diferite emisiuni de divertisment pe motivul Crăciunului unele mai reuşite , altele nu . Cine poate uita clişeele micilor colindători care întind mâna după bani ?

-Steaua sus răsaaaaare , Ca o taină maaaaaaaare . Steaua străluceeeeeeeeşte şi lumii vesteeeeeeşte şi lumii vesteşte . La anul şi la mulţi ani !

Urarea asta îmi ajunge ! Doar nu era nevoie să se ostenească să zică tot colindu’, nu ? Plus că deja nu mai aveau loc în buzunare de atâţia lei . Dar ştim că boboceii nu se apucă de colindat şi de aceea ei stau acasă ajutându-şi părinţi . Cum la ce ? Să facă sarmale , prăjituri , cozonaci … minuni de astea de Crăciun ! Iar în seara ajunului când cu toţi îl aşteaptă pe moşul privesc furaţi de somn la bradul frumos împodobit şi cu urechile ciulite la colindele de la radio . Miros de ciocolată caldă , iar mama tocmai scoate furesecurile din cuptor şi le pune în farfurie . Leti it snow , Let it snow , Leti it snow ! Aş sta în fiecare zi , în fiecare noapte să privesc bradul, să sorb din ceaşca de ciocolată caldă, să gust din furesecurile mamei , să ascult colinde şi mai cu seamă să nu uităm că fără zăpadă toate astea nu ar avea rost ! Şi de aceea dau perdeaua la o parte şi mă uit la ninsoarea pe cale să înceapă! …



Momentele frumoase se temină repede . Clipim şi ne terzim în toiul sărbătorilor cinstind Naşterea Domnului cu un pahar de vin fiert în jurul mesei unde s-au adunat toţi prieteni şi cunoscuţii . Privim în calendar : zilele se scurg… Dar am ajuns şi la frumoasa zi de 31 decembrie ! Câtă agitaţie ! Pregătiri pentru petercerea de revelion . Trebuie să fii neapărat teraz la cumpăna dintre ani şi pentru că nu putem uita nici măcar un detaliu terbuie să fim precauţi. Mâncarea , principala grijă, era gata . Ţinuta nici că putea să fie neglijată , cât despre locaţie … de obicei acasă . Nu ne trezim prin baruri unde cu toţi ştim că sexy crăciuniţele lui moşu’ o ard pe scenă în cel mai grosolan mod. Nici la tv nu e vreo încântare . Acum sunt obiceiurile : ursul , capra … Dar deschid tv-ul şi văd multe din celebrele ( nu-i aşa?) ‘vedete ale României’ . Nu prea vroiam să îmi stric ziua dar au făcut-o ele . Ştiţi la ce mă refer : piţipoancele … Dar să nu aducem vorba … Revelionul e mai mult o agitaţie continuă . E doar o seară care face diferenţa dintre ani . Nu e cu nimic mai deosebită de celelalte serii . Dar nu ! Unii cred că e cu totul altceva , că îţi pui dorinţe şi ele se împlinesc , că dacă pui în foi de ceapă sare şi ea se umezeşte va ploua mai mult … Ştiţi voi … d’ale bătrânilor !

Şi pentru că anii trec repede un minut ce face diferenţa dintre ani nu va trece greu . E logic ! Atrecut şi asta e . La mulţi ani şi să trăiţi ! Şi nu uitaţi boboceii că vă paşte şcoala după vreo 2 săptamâni de leneveală …

frumos , imi place mult ficul tau si a de obicei astept next-ul

Capitolul 24 . Unde?



Vacanţa a trecut ca oricare alta adică ...repede ! Aproape prea repede , iar ultima săptămână putea să treacă într-o secundă căci a fost plictisitoare!

Luni ! Aşa e . E prima zi din an şi totodată prima din cel de-al doilea semestru: surprize la tot pasul . Aici mă refer la porfesori . Cine ştie ce surprize au pregătit dragilor noştri bobocei ? Dar să ne întoarcem la scumpi noştri .

Sakura tocmai lua micul dejun. Pâinea prăjită cu unt şi dulceaţă de căpşuni urmată de o ceaşcă de ceai au prins bine se pare. Gândul îi era la... şcoală. Abia aştepta să înceapă orele . Credeţi că o fi din cauză că se plictisea acasă ? Ei da ! Aştepta să îl vadă pe Sasuke care îşi servea şi el micul dejun. Sakura şi-a luat ghiozdanul în spate şi pleacă.

Vremea era foarte ciudată pentru perioada aceasta. Era cald , mai cald decât ar fi trebuit să fie. Drumurile erau uscate , precipitaţiile au fost foarte zgârcite până acum chiar dacă era ianuarie. Cerul era senin , de un albastru imens. Vântul îi bătea prin păr uşor ... cât îi mai plăcea. Părul ei prins într-o coadă într-o parte era aşa de frumos. Gândul ei era cu totul în altă parte şi avea noroc că ştia drumul ca în palmă că altfel s-ar fi rătăcit . Mergeau picioarele fără ea , nu era atentă deloc la ce era în jurul ei . Privi înainte cu o oarecare curiozitate . Părea că recunoaşte pe cineva. Era multă lume pe stradă, dar ea se îndoieşte că recunoaşte pe cineva prin acea mulţime !

Cine să fie, cine să fie ? Un om mort cu ... lăsaţi glumele că ştiu la ce vă duce capu’! Era Sasuke care tocmai ieşea din casă .

’’E el ! E el ! ’’ îşi spune ea în gând .’’Oare ce ar trebui să îi spun ? Cred că ar trebui să îi urez la mulţi ani sau ... mai întâi să îl salut... stai aşa ! Pleacă ! Să îl strig să mă aştepte ! Aaaaa nu ! Nu e o idee prea bună să strig după el ! Ah dar e aşa departe ! Poate terbuie să fug ? Aşa e ! Am să fug . ’’

Fuga-fuga până la el şi Sakura ajunge .

-Neatza ! spunea ea zâmbind şi gâfâind în acelaşi timp .

-Neatza ! spune şi el la rândui’.

-Ăăăă ... La mulţi ani !

-Mulţumesc la fel !

’’Ce ar trebui să îi mai spun? Avem de mers mult până la liceu deci am timp să îl întreb ceva ... dar ce ? ’’

-Ce mai faci ?

’’Serios? Mai mult de atât nu poţi? ... chiar nu ştiu ce să zic !’’

-Bine ... Scuze sună telefonul . Aloo! ...

Inima ei bătea foarte tare .Era complet ruşinată şi se simţea penibil: ’’Salvată de clopoţel ...adică sonerie de telefon ! Chiar nu ştiu ce ar trebui să fac ... !’’

-Ai grijă ! strigă Sasuke .

-Poftim?...

Şoferul frânează brusc, dar nu tocmai la timp ... Sakura cade jos rănindu-se uşor la cap. Sasuke o strigă dar ea nu răspundea. A luat telefonul şi a sunat repede la ambulanţă , care a ajuns numaidecât la timp şi a luat-o. Sasuke a insistat să meargă şi el .



În clasă ...

-Neatza ! spune Naruto entuziasmat.

-De ce eşti aşa entuziasmat? îl înterabă Shikamaru .

-Am motivele mele .

-Cum spui tu ! ...

Ştim noi că lui Naruto îi umblă privirea după o fată cu păr roz a cărui nume nu îl dezvăluie şi nici nu cred că e nevoie !Dar se pare că Naruto nu o zărea niciunde. Cu toţi erau fericiţi pentru că nu s-au văzut de ceva timp . Vorbeau şi discutau , povesteau cum s-au simţit în vacanţă unde au petrecut dar şi despre ce au făcut de Crăciun , cum s-au distrat alături de familie ...

Profesorul Kakakshi intră în clasă şi urează aşadar tuturor ’Un an nou fericit!’

După cum s-a observat deja erau doi absenţi.

-Domn’Profesor ? ...

-Cei măh ?...

-Avem doi absenţi !

-Unde îi aveţi ?

-Cum adică ? Nu-i avem ... lipsesc doi elevi !

-Unde lipsesc ?

-De unde să ştim noi ? ... Haideţi domn’ profesor faceţi glume pe seama noastră !

-Glumeam şi eu puţin ... spune Kakashi . Dar care îs ăia ?

-Sasuke şi Sakura !

-Aoleu ! Ăştia cred că sunt încă în vacanţă ... Sau le duce capul pe la vreo nebunie!

-Domn’Profesor , chiar aşa ? Noi ştim cu toţi că Sakurei îi place de Sasuke ,apropo domn’ profesor să nu îi spuneţi că ştiţi de la noi , ea crede că noi n-avem idee .

-Da’ de unde ştiţi voi ? Lăsaţi asta . Eu glumeam doar, dar cine ştie ... Poate ’or fi răcit, dar mă cam îndoicesc ... pe o vreme ca asta ...! Staţi aşa copii îmi sună telefonu’ ! Aloo!...

Bun, bun ! Am o surpriza . M-a strafulgerat geniul si am o idee pentru urmatorul capitol(capitolul 27), extraordinar de amuzanta si de romantica, deci nu va pierdeti interesul ! Lectura placuta!

Capitolul 26. Omletă



’’Stai aşa ...Uchiha ! Înseamnă că e rudă cu Sasuke ! Uuuh poate e fratele lui ! ’’

-La ce te tot holbezi?

Sakura se întoarce şi îl vede pe Sasuke.

-Aaaa păi mă plimbam pe aici ! Hei ! Auzi ăsta e fratele tău ?

-Mai ştii că ţi-am zis că primisem un telefon ... Mama mea intrase în travaliu şi apoi a leşinat ...

-Aaaa ... deci ai un frate mai mic pe care îl cheamă ...Itachi !

-Mda ...

Sakura zâmbi larg şi apoi se uită la micul bebe . Nu îşi putea lua ochii de la el.



Zilele următoare ea a încercat să recupereze orele pierdute la şcoală . Dar parcă toţi simţeau lipsa vacanţei ... Au trecut vreo 5-6 săptămâni plictisitoare pline de teme, lucrări şi teste !!! Era timpul pentru o pauză ... Zic şi eu ... Aidcă ne-am cam săturat. Lucrurile nu pot sta aşa şi de aceea iată ce se întâmplă.

Sakura era în pauză . Ino şi Hinata o invită să ia prânzul la cantină. La cantină lucrurile erau normale. Miercuri , de obicei cea mai lungă zi, părea să fie cel mai aglomerat. Mesele erau aporape ocpate toate şi nu aveai loc să arunci un ac. Sakura tocmai ajunge la rând ca tot restul lumii. Se uita să vadă ce este pregătit astăzi. ’’Sandwichuri, orez ...îh mam săturat de orez ... aripioare ....prea gras ... cartofi prăjiţi , nici gând ... hmm friptură ...legume ...salată ..omletă cu legume şi ciuperci ....ciuperci cu smântână ....ăh’’ Sakura dă peste ... Sasuke care aştepta în faţa ei la rând .

-Uită-te pe unde mergi !

-Îmi pare rău.

Sasuke se întoarce către bucătăreasă şi îi spune :

-O porţie de omletă cu ciuperci şi o sticlă cu apă .

-O şi mie să îmi daţi porţie , la fel ! spune Sakura !

-Heeei !

-...Ce-i ? Doar comandam ...

Sasuke zăreşte o masă liberă şi vroia să se aşeze pe scaun, dar Sakura îl urmă având intenţia de a sta lângă el . Când el vroia să se aşeze Sasuke este strigat la o altă masă de către unul dintre prietenii lui şi se duce la ei. Sakura rămâne singură, îmbufnată. Hinata şi Ino se aşează lângă ea.

-Ce e ? Nu ţi-a mers planul ? o înterabă Ino.

-Hmm..ce? Ce plan ? Nu am idee despre ce vorbeşti ...

-Ah ...haide că ştie toată clasa deci nu te mai preface ...

-Ce anume ?

-Că ţie îţi place de Sasuke !!! strigă Hinata şi Ino împreună astfel încât toată cantina să audă.

Sakura se face ca un rac fiert. Era roşie toată ... Cei care au auzit au început să râdă în hohote, iar Sakura căuta să se ascundă sub masă sau ceva de genu.

-Shhht ... mă faceţi de râs ... spune ea.

-Of lasă asta ... Ia zi ce aţi făcut la spital ?

Sasuke fiind şi el în cantină clar că a auzit ! Dar nu a fost surprins deloc doar s-a întors să vadă cine face zarvă după care a început să îşi mănânce omleta.

-Ăăăm ce am făcut la spital ? ..Păi aşa e ! Am descoperit că Sasuke are un frate!

-O aşa ? Şi câţi ani are ? spune Ino parcă interesată să îl agaţe ...

-Cred că are o lună !

-A ... spune Ino dezamăgită .

-Sakura, ai de gând să mănânci omelta aia? Învârţi furculiţa în ea de când te-ai aşezat la masă ,spune Hinata.

-Aaaaah !

’’Dă-o în **** de omletă! Parcă pe mine asta mă bate grija . Nici nu prea îmi palce omleta ..am luat doar pentru că ..eh ..şi acuma ştie toată clasa ... ce mă faaaaaaaaac?! Poate o termin o dată şi o dată ! ’’

Clopoţelul sună şi începe ora de istorie, adică ce mai plictisitoare oră din istorie!

Ironic, nu? Profesorulmereu vorbeşte singur fără să întrebe nimic. El crede că explică dar de fapt îşi aduce aminte din tinereţile lui ... Elevii se gândesc la treburile lor ori pictează cartea, alţii desenează sau fac avioane din foile din caiet. Sakura se gândea la un plan ... Cum să scap de toate astea? Ar fi vrut să îl întrebe şi dacă nu e , asta e ! Dar pentru că îi era acum şi mai ruşine să îi spună sau să îl întrebe ceva era mai bine dacă îi scria . Aşa s-a hotărât să îi scrie o scrisoare.

A scris-o şi a pus-o în banca lui dimineaţa înainte să sosească toată lumea. Apoi a aşteptat pe hol, în faţa uşii de la clasă undeva mai de o parte ca să nu fie observată şi a aşteptat ca el să vină la ore. ’’Uite-l’’ apoi înghite în sec. El intră în clasă nebănuind nimic. Sakura s-a pus pe pândă la uşă de îndată ce el a intrat în clasă . Sasuke se aşează în bancă şi găseşte mica scrisorică apoi începe să râdă . Sakura era puţin curioasă de râsul lui.’’Oare i se pare amuzant?’’

Dar când era mai curioasă la spatele ei era dirigu’ care îi spune :

-Ai de gând să intri în clasă ? Începe ora de biologie!

Capitolul 27. Făceţi-vă bagajele !



-Ooooh da , răspunse Sakura!

Profesorul Kakashi intră în clasă, iar ora de biologie îşi ia cursul. Dar degeaba plastidele păreau să fie o lecţie interesantă, Sakura era atentă la Sasuke. Vroia să afle neapărat ce are de spus despre scrisoare şi răspunsul la înterbare ’mă placi şi tu?’ Dar ora trecea greu şi cu fiecare secundă scursă dirigintele vede dezinteresul elevilor pentru ora lui .

-Off măi copii ! Serios acuma ce vreţi să fac? Fiţi şi voi atenţi.

-Domn’Profesor ştiţi că ne-am săturat! Au trecut n săptămâni de când ne ies pe ochi testele şi lucrările şi prezentările ....

Dar dirigintelui îi vine o idee. Beculeţul s-a aprins!

-Lăsaţi pe mine ! Ştiu eu cum să rezolv!

Elevii au devenit foarte curioşi şi eu de asemenea. Aaah dar s-a sunat. Înghit în sec şi eu ca şi Sakura. Ce va zice? Dar nimic ! Sasuke iese din casă fără să zică o vorbă. Sakura iese în urma lui dar el deja era plecat. Unde ? Nu am idee!

Ino, Hinata şi Sakura au ieşit pe hol. O plimbare prinde bine oricui. ’Huh oare unde e ? Oare ce crede ? Oare...’

-Hei , Sakura?înterabă Hinata.

-Huh ...ce?

-Nu ai fost atentă la nimic din ce am spus , nu?

-Nu ...

-Hei uite-l pe Sasuke !

-Unde? Înterabă Sakura dând să se ascundă oriunde vedea cu ochii.

-Sakura !

-Shhhhht ....tăceţi! dacă vă aude ...

-Nu e nevoie să ne audă se pare că vine înspre noi !

-Ce ?!

Sakura se întoarce cu spatele şi stă cu capul jos sperând că va trece repede. Sasuke se aporpie ... mai mult ...mai mult ....e în dreptul lor ... şi terce mai departe spre coşul de gunoi unde aruncă un ambalaj. ’Huh am scăpat!’ Îşi zice Sakura în gând şi respirând uşurată!

-Ridică-te !

’Huh ?! E el ! Nu am scăpat!’

-Poftim?

Sasuke o ia de mână brusc şi o târăşte practic după el pe un hol undeva mai puţin aglomerat departe de prietenele ei sau de ai lui.

-Heei ? Unde mergem? ...

Se opriră brusc în curtea liceului . Îi dă drumul mâini . Bobocii s-au îmbrâncit la geamuri.

-Naruto, ia-ţi cotul din ochiul meu !!! strigă Ino !

-Ino, ia-ţi părul din faţa mea!

În cancelarie profesorii observă că pe holuri nu mai era nimeni. Toţi se îngrămădeau la geamuri şi afară.

Afară Sasuke încă nu spusese nimic. Erau în curte, undeva aporape de o bancă . În curte erau mulţi copaci . Erau înmuguriţi dar încă nu le ieşiseră frunzele micuţe. Sakura rupe tăcerea şi înterabă :

-Vrei să îmi spui ceva?

-Tu ai trimis scrisoare asta?

-Da ...

-Hahaha ...

-Ce e aşa amuzant? Eu doar încercam ...

-Şi credeai că îţi iese?

Sakura se ruşină şi pune capul în pământ.

-Heii ascultă cu atenţie. Eu urăsc fetele care umblă peste tot şi speră că totul să fie cum vor ele, că lumea se învârte în jurul lor, se dau interesante ...

În timp ce colegii celor doi ascultau dintr-un colţ al liceului, dirigintele Kakashi era în spatele tuturor ascultând.

-Hei, ce se întâmplă? înterabă Kakashi pe Naruto.

-Ohoo lasă-mă nu aud ce se ... aaa domn’diriginte nu v-am văzut hahah ...

Iar discuţia continuă ...:

-Şi nu mai încerca să intri în viaţa mea... Încetează !

Tocmai în acel moment Sakurei ...mai să îi lăcrimeze ochii ei roşii, dirigintele Kakashi a intervenit şi punându-se în faţa elevilor care stătuseră la pândă în timpul discuţiei, strigă către toţi:

-Am un anunţ de făcuuuuuut !

Cu toţi, inclusiv Sasuke au tăcut şi şi-au îndreptat atenţia către diriginte...

-În week-end, clasa mea ... vă veţi face băgăjelul pentru că plecăm într-o excursie !!!

De abia acum lucrurile au inceput sa se miste . Asa ca nu ratati urmatoarele capitole !

Capitolul 28. Un babysitter, o telecomandă şi o problemă



-O excursie ? Chair aşa ? Spun cu toţi în cor.

-Chiar aşa !Va fi la munte! M-am gândit bine şi cred că v-ar prinde bine o vacanţă, Kakashi mutându-şi privirea către cei doi certăreţi.

Sasuke s-a întors cu privirea la Sakura care îşi stăpânea lacrimile cu greu. A râs puţin apoi a plecat de lângă ea, colegii făcându-i loc să treacă. Părea foarte nervos şi nu aş avea idee ce era în capul lui. Mă scuzaţi că întrerup dar mi s-a părut ciudat să nu vă spun că în mulţimea de elevii se alfa nimeni altul decât Nea’Petrică. Ştiu ! Ce mai căuta şi ăsta acolo ? ... Nu ştiu ! Dar să revenim ...

Sakura pleacă şi ea, iar tercând pe lângă colegii ei lasă capul în jos ruşinată. Cu toţi au rămas gură cască, dar se pare că dirigu’ era un salvator al situaţiei. Mi-ar fi plăcut să ştiu ce se petrece înter cei doi ... Sakura îl plăcea... dragoste de copii adică liceeni şi pe deasupra era o dragoste inocentă, purtată în adâncul sufletului. Atâtea eforturi şi timp pierdut au fost de geaba ? Doar şi acum mi-am amintit prima zi din liceu : atât de plictisitoare până apăruse el. Cum a prins-o în braţe când era să fie atacată de broaşte sau luuungile ore de biologie în care îl privea fără încentare, plictisitoarele ore de istorie în care nu se mai sătura, îl sorbea din priviri. Cine poate uita atunci când afară a început să plouă şi s-au întâlnit, ba mai mult i-a făcut şi un desen. Poate că nici banchetul nu a fost ceva foarte uşor de uitat. Cum îl căuta prin mulţime, cum el îl ajuta pe Naruto cu toaleta şi în final au ajuns să stea împreună.. Crăciunul ! Pomana porcului şi joaca prin zăpadă. La un moment dat Sasuke îi dădea speranţe deşarte fetei care atât de drăguţ şi-a pus sentimentele pe tavă sau mai exact pe o scrisoare. Privesc în tercut şi mă înterb ’Ce a mai fost şi asta?’ Credeam că e destinul care îi tot aduce împreună ... Câtă vorbărie şi lacrimi fărăr rost!

Ce mai încurcătură dar ştim cu toţi că asta nu o să rămână aşa ! Era vineri ora 16. Sasuke era acasă. Păi ... Sasuke locuieşte într-o casă cu etaj, modestă şi decorată 100% de mama acestuia. Mama lui Sasuke avea gusturi bune. Sasuke provenea dintr-o familie înstărită. Tatăl era deţinător al unei companii ce producea jocuri, iar mama era casnică. Sasuke era în camera sa unde îşi pregătea bagajul pentru excursia de mâine. Era îngândurat încă de când sosise acasă, însă ca de obicei nu schiţa nici o emoţie. La uşa camerei sale se aude o ciocănitură. În cameră intră mama lui Sasuke care îi spune :

-Sasuke, mâine eu şi tatăl tău vom pleca în Germania pentru o întâlnire a mai multor companii . Ştii tu ...genul ăla de întrunire la care mai marii deţinători de companii se întâlnesc şi vorbesc despre ce au mai produs ....

-Şi cine va rămâne cu Itachi ? înterabă Sasuke.

-Păii ....tu !

-Nu pot! Am o excursie cu clasa !

-Ăăăăăh ! Ce mă faac ! Ştii că nu îl pot lăsa pe tatăl tău singur, dar Itachi ...

-De ce nu angajezi o bonă?

-O bonă ? Chiar e o idee atât de bună ?

-Bineînţeles! Dar trebuie să fie cineva de încredere !

-Ai pe cineva în minte?

-Cred că da ! spune Sasuke ridicând din sprâncene.

Ora 19:00 ... La uşa reşedinţei Uchiha bocăne cineva !

-Aaaa deschid eu ! spune mama lui Sasuke. Trebuie să fie noua bonă !

-Sărut’mâna, cucoană! Eu sunt noua bonă!

Pe uşă intră un bărbat foarte grăsuţ îmbrăcat cu o salopetă şi care salută politicos scoţându-şi şapca!

-Bună seara ! Dumneata eşti ...?

-Petrică! Încântat de cunoştiinşă !

Mama lui Sasuke nu ştia ce să zică . Se uită nedumerită la Sasuke înterbându-l în şoaptă :

-Eşti sigur că este potrivit de bonă ?

-Da ! apoi Sasuke face cu mâna semnul ’OK’.

-Eu mă încred în tine ! Oooh dar vai uite cât e ceasul ...terbuie să plec la aeroport! Sasuke !Sasuke , să ai grijă mare ! Iar dumneata Petrică mă încred în mata ! Ai mai avut experienţă cu copii ?

-Da cum să nu ?!

-Aveţi copii ?

-Nu , dar am stat cu copii o dată la liceu pentru că era o clasă pentru grădiniţă pregătită!

-Mă bazez pe tine !

-Aşa să faceţi !

-Pa-pa Sasuke! Pa ,puiul meu, Itachi !

Mama şi cu tatăl au plecat, iar Sasuke se îndreaptă către camera sa.

Dimineaţa următoare ceasul sună la ora 5 fix ! Asta pentru toţi boboceii. Sakura, care îşi pregătise bagajul de cu seară se îmbracă într-o rochie albă până la genunchi cu mâneca scurtă, iar părul şi-l lasă să cadă asemenea unei cascade pe spate şi îşi prinde în păr o coroniţă albă. Se aranjează u pic se machează nu foarte strident : doar cu puţin rimel şi un luciu roz. Coboară jos la bucătărie unde toaster-ul anunţă că sandwich-ul e gata : cald şi cu caşcaval! Sakura savurează micul dejun pentru că nu ar vrea cumva să îi fie foame pe drum. După ce termină de mâncat îşi ia valiza şi pleacă spre gară.

În gară dirigintele mai nerăbdător ca niciodată sosi primul, spre surprinderea elevilor cât şi a mea. A venit cu jumătate de oră mai devreme echipat complet pentru drum. Era îmbrăcat în nişte haine amuzante asemănătoare cercetaşilor, iar în spate purta un rucsac plin cu diverse lucruri.

Curând cu toţi erau gata să porească la drum. În autobuz locurile din spate şi cele din faţă erau ocupate repede. Cu toţi şi-au ocupat locurile cum au vrut ei. Ino s-a aşezat în spate unde erau majoritatea băieţilor de gaşcă din clasă, Naruto se pricopsise cu Hinata pentru că cei doi nu aveau cu cine să stea. Sakura se aşeză undeva singură , dar ţin să amintesc că autobuzul avea fix atâtea locuri câţi elevi sunt în clasă. Deci ea nu va sta singură, dar va sta cu cine se va pricopsi. Shikamaru şi Chouji s-au aşezat împreună, bineînţeles că aveau planuri diferite de a petrece drumul până la munte. Shikamaru îşi propunea să doarmă tot drumul , iar Chouji şi-a făcut aporvizionarea cu chipsuri. Sakura stând singură şi aşteptând autobuzul să pornească s-a decis să se fac comodă , să scoată un telefon sau un mp3 şi să asculte ceva muzică ...

Nici bine nu a apucat să îşi pună căştile căci lângă ea se aşează chiar Sasuke. Cu un aer extraordinar de superior îşi artuncă bagajul şi se aşează pe scaun. ’Ce mai caută ăsta pe aici?’ îşi spune ea în gând. Dirigu’ Kakashi se urcă în autobuz asigurându-se că toţi elevi clasei sunt aici.

-Aşa 1 ,2 ....12 , 14 , 16 ... aaa gata sunteţi toţi! Gata ! domn’şofer suntem gata să mergem !

Autobuzul porneşte ! Asta înseamnă că vor fi cam 3-4 ore fără popasuri de mers cu autobuzul. Ce puteai să faci atâta timp ? Păi majoritatea ascultau muzică în căşti, iar alţii se uitat pe geam. Sakura era pe rândul din stânga, iar Hinata pe cel din dreapta, ambele stând la locurile din margine, aşa că puteau vorbi una cu alta liniştite. Naruto se uita pe geam, apoi aţipea, apoi iar se trezea ...În spatele autobuzului lucrurile erau Betoon ! Ino bârfea cu ceilalţi băieţi din spate. Cât despre măscărici de Shikamaru şi Chouji... păi ei se jucau cărţi.

Naruto plictisit până peste cap o întreabă pe Hinata :

-Hinata, vrei să jucăm ceva ?

-Sigur!Ce?

-Ce zici de jocul eu văd !

-Ăsta cum e ?

-Păi eu spun primul că văd ceva... roz, iar tu trebuie să ghiceşti.

-Aaaa e simplu. Ok ... ceva roz, ceva roz.... Aaaa părul Sakurei !

-Aşa e ! Acum e rândul tău !

-Hmmm eu văd ceva negru!

-Ăăăă Scaune ? ...copaci? volan ? ...

-Nu n-ai nimerit !

-Da ce e ?

-Păianjenul ăla de lângă umărul tău !

-Ăăăă dă-l jos, dă-l jos !

-Stai calm e doar un păianjen micuţ. Doar nu ţie frică de păianjeni, nu?

-Sigur că nu !

-Hai să mai jucăm !

-Bine bine ...rândul meu !

-Eu văd ceva verde !

-Hmmm... copac !

-Wow eşti bună la jocul ăsta !

-Ştiu ! Rândul meu, nu ? Hmmm văd ceva cu frunze !

-Copac?!

-Aşa !

-Eu văd ceva cu trunchi maro !

-Copac?!

-Da ! Eu văd ceva ... înalt!

-Copac?!

-Da ... ştii jocul ăsta a devenit plictisitor ... hai să facem altceva !

Dirigintele Kakashi se întoarce spre copii să vadă cum se mai simt. Nu degeaba îi pusese pe cei doi să stea împreună ... poate reuşesc să se împace !

Acasă la Sasuke lucrurile decurgeau ’minunat’! Nea’Petrică babysitter, umbla de colo-colo ! Când la bucătărie să verifice laptele când la copil sus să vadă de ce plânge !Sufrageria şi bucătăria erau camere apropiate. Copilul era foarte deştept pentru vârsta lui , ce-i drept moştenise asta de la fratele său şi de la tată !Micuţul era aşezat într-un pătuţ în sufragerie, pentru ca lui Nea’Petrică să îi fie mai uşor să ajungă la el ! Nu ştiu cum dar se pare că micuţul ţinea ceva în mână ...pare să fie o telecomandă ! Fascinat fiind de această jucărie începe să o studieze. Butoanele erau la voia lui ! Deschide astfel televizorul şi pe un post Tv era o reclamă ! Petrică era în bucătărie pregătind laptele când deodată aude un zgomot, bineînţeles care venea de la televizor, însă Petrică nu ştia asta! Părea că cineva vorbeşte în sufragerie ! Petrică ia repede o tigaie şi se pune în faţa uşii de la bucătărie apoi înghite în sec. Ciuleşte bine urechile şi aude : ’Petrică !’ . Nea’Petrică tresare apoi ascultă în continuare :’Petrică dă pe GSP!’

-Ce să fac ?

’Petrică dă pe GSP! Dă mă pe GSP! N-auzi? ’ Dar vocea îi suna cunoscut, iar când deschide uşa observă că nu era nimeni şi că totul era doar o reclamă a unui post de televiziune!

Capitolul 29. Gelozie



Era ora 8:34 . Autobuzul face un popas la o terasă de pe drum.

-Copii, vom opri puţin să facem un popas !

-Era şi timpul ! zic unii.

Şoferul opreşte maşina, iar Naruto dă năvala primul spre ieşire. Eram cam verde la faţă şi probabil că de la atâtea prostii ce le-a mâncat pe drum i s-a făcut rău.

Sakura coboară şi ea din autobuz apoi se îndreaptă spre un tonomat de cafea şi îşi ia un ceai. Naruto se grăbea la toaletă profitând de această pauză. ‘În sfârşiiiit libeeeeer !’

-Hei, copii, pauza a luat sfârşit ! Repede toată lumea în autobuz!

Cineva totuşi lipsea din peisaj, însă Kakashi nu băgă de seamă; se urcă cu toţi în autobuz şi pornesc la drum. Naruto iese de la baie ţinându-se cu mâna de burtă observă cum autobuzul se îndepărtează.

-Heeeeyyyy !

Naruto dă fuga-fuga în urma autobuzului! Ce ? Cum au putut să îl uite? În autobuz Hinata care intrase ultima se pregătea să se aşeze pe scaun şi vede că Naruto lipsea . Se uită în tot autobuzul, dar nimic. Se gândea că poate a ales să stea cu altcineva. Privind mai atent prin geamul din spate vede cum un tânăr blond cu pantaloni aporape în vine aleargă disperat în urma lor .

-E Naruto !

Soşerul frânează brusc astfel încât Sakura era cât pe ce să cadă cu capul geamul din faţă dar asta nu s-a întâmplat ! Sasuke o prinsese! Era în stare de şoc. Frâna aceea a fost extrem de bruscă. Cu toţi se simţeau ciudat şi erau speriaţi. A prins-o ! HuH ... Ce bine ! Ea expria şi inspira des, iar privirea îi părea înceţoşată. Apoi simte mâinile calde ale lui Sasuke cum au cuprins-o de talie atunci când era să cadă. Încă speriată îşi îndreaptă privirea spre el inspirând şi expirând foarte des. Inima îi bătea cu putere, dar parcă n-ar fi fost prima dată. Vechi sentimente revin. Sentimente care au fost şterse sau ar fi vrut să îi fie şterese din inimă. Sasuke era fermecat complet. Oare şi-a schimbat gândirea? Dar momentul fu’ oprit de un ţipăt. Se pare că Hinata care stătea în picioare în acel moment căzuse destul de rău pe o pungă unde se aflau farfurii, care în urma căzăturii s-au spart, iar cioburile i-au rănit piciorul. Speirată find când puse mâna pe picior, milioane de lacrimi de sânge i se scurgeau printre degete. Naruto ajunse în cele din urmă autobuzul şi dând să intre vede cum Hinata era pe jos privindu-şi rana sângerând.

-Hinata ! Eşti bine ?

Sakura îşi smulge trupul din mâinile lui Sasuke şi merge spre prietena ei. Kakashi se repede cu trusa lui medicală pregătită din rucsac şi o ajută. Imediat piciorul Hiantei a fost bandajat şi sângerearea a fost oprită. Dar piciorul Hinatei trebuia să stea cumva întins. Aşa că Naruto a rămas fără loc. Kakashi a rugat-o pe Sakura să se dea mai încolo ca să îi facă loc lui Naruto! Deci aşa au ajuns să stea împreună cu toţi. Naruto stătea înghesuit lîngă Sakura car stătea înghesuită lângă Sasuke. Foarte amuzant se pare! Tare mi se pare că Kakashi făcuse asta intenţionat. Dar revenim la drum caer continuă fără ca altcineva din autobuz să se fi rănit. Doar Sakura care rămăsese atunci în aceea stare de şoc. Şocul mai mare a fost privirea pătrunzătoare a ochilor lui Sasuke strălucind adamantin. Dar nici luciul smarldelor din ochii ei nu era mai prejos.

Drumul părea din ce în ce mai lung. Sasuke privea lung pe fereastră. Se gândea el ... poate la acel impuls care îl avuse adineaori: ‘ Ce oare mi-a venit să fac asta?’ îşi spunea el în gând.

Sakura asculta muzică, iar Naruto se juca un joc video. Sakura şi Naruto se înţelegeau bine însă dragostea lui Naruto pentru frumoasa rozalie era păstrată în secret. Naruto era concentrat la jocul său.

-Yeeeey ! Am trecut la următorul nivel!

Apoi extreme de bucuros o îmbrăţişează pe Sakura vrând să îi arate cât de fericit este. Îi arată scorul său nemaipomenit apoi o îmbrăişează din nou. Ca înte prieteni.... zic eu ! Dar se pare că Sasuke e de altă părere. Era deranjat de ceva !

-Bucură-te mai încet !

Dar Sakura a văzut prin el. Sasuke privea ciudat atunci când Naruto o lua în braţe. Avu’ sentimentul că Sasuke nu era dernajat de zgomotul făăcut de Naruto ci de îmbrăţişările. Când Naruto o prindea de după umeri îmbrăţişând-o lui Sasuke îi umbla în cap numai gândul :’ Ia mâna! Ia-ţi mâna de acolo ! ‘, dar tot ce putea să spună era ‘ Bucură-te mai încet!’. Ce e clar e clar ! Asta e gelozie curată ! Dar nu e timp de gândire. Kakashi întrerupe:

-Hei, copii, priviţi indicatorul mai avem doar 10 minute până la cabană!

Ce bine ! Credeam că drumul ăsta nu se mai termină. Imdeiat Naruto se uită pe geam privind peisajul montan! Afară era o primăvară mai întârziată. Ca la munte ! Doar aici iernile durează mult şi fiind la mijlocul lunii martie erau ultimele ninsori,dar încă erau ninsori ! Munţii acoperiţi de zăpadă, pădurile pline de brazi ...

Autobuzul opreşte în faţa unei cabane mari din mijlocul unei păduri ! Peisajul era minunat. Acoperit de zăpadă moale. Primul care coboară din autobus este Kakashi! Zăpada scârţâia sub picoarele lui şi apoi trage aer puternic în piept zicând ’Ah ! Aer de munte!’ Rând pe rând cu toţi au făcut cunoştiinţă cu aerul de munte, atât de curat şi de îmbătător...

-Aerul ăsta atât de curat de îmbătător .. de rece ! Domn’diriginte îngheţăm de frig aici !!!! spun cu toţi în cor !

Sakura tremura de frig.’ Ah ...de ce e aât de frig!’ Gândul îi fu’ intrerupt de o atingere caldă. O haină i se aşează peste umeri. Un sacou bleumarin îi acoperă umerii îngheţaţi. Se întoarce brusc şi vede că cel care îi puse haina era ...

!NU era cumva Sasuke?
E tare frumos acest capitol.
Vreau NEXTUL cat mai repede!Te rog!

Capitolul 30. Stare permanentă de nervozitate …



Sakura se uită în spatele ei unde era … un tip de vreo 16-17 ani, bine făcut, ochi căprui şi părul negru, lung. Privirea sa topitoare de inimi captează atenţia Sakurei care nu îşi mai lua ochii de la arătosul brunet. Dar Ino fierbea în sinea ei … şi nu era singura geloasă (înafară de Naruto)… Sasuke care se pregătea şi el să îi dea haina, acum părea a fi într-un atac de nervozitate. Sakura apoi îşi ia ochii de la brunet şi se uită împrejur … Se uită la Sasuke, care încă era nervos, Sakura îi citea fiecare mişcare. Dar ce repede gândeşte Sakura: o cititoare de gânduri. Pe loc îi veni o idee. Ştia că Sasuke părea îndrăgostit de ea, dar vroia să se răzbune pentru umilinţa din curtea şcolii. Aşa că plănuieşte să îl facă gelos, iar brunetul acela căzuse la ţanc. Kakashi întreabă :

-Tu cine eşti ?

-Eu mă numesc Laurenţiu şi sunt antrenorul de schi pe această pârtie. Voi trebuie să fiţi boboceii, nu-i aşa? Cabana în care veţi sta e aceea. Haideţi să nu mai stăm aici pentru că este frig.

Cu toţi se îndreaptă cu paşi mici, fiind îngheţaţi de frig, spre cabana cu două etaje.Ino privea supărată spre brunetul care îi dădea atenţie Sakurei. Apoi privi în jurul ei … În stânga era Kiba, iar în dreapta era Neji apoi Gaara ... şi privind tot aşa nervoasă se adresează băieţilor:

-Mi-e friiiiiig !

-Aşa îţi trebuie dacă te-ai îmbrăcat aşa subţire … Spune Kiba.

‘ Cum pot fi băieţii atât de tăntălăi? ….eu bătusem apropo …dar mnah ce să le ceri? ‘

Laurenţiu mergea lângă Sakura asigurându-se ca acesteia să nu îi fei frig:

-Îţi mai este frig?

-Nu …E bine ! spune Sakura.

-Acum că m-am prezentat … poţi să te prezinţi şi tu?

-Aaa… Eu sunt Sakura Haruno …

-Sakura ….ce nume frumos !

Sasuke era în spatele lor împreună cu Naruto cei doi ascultau toată conversaţia. Sasuke însă avea în mână haina sa pe care nervos o prinde cu ambele mâini şi îi rupe o mânecă. Sakura auzi zgomotul făcut de aceea ruptură şi vede privirea plină de ‘foc’ a lui Sasuke. ‘Ha ! Am reuşit! Cine ar fi ghicit că necioplitul poate fi gelos?’ îşi spune ea în gând. În urma lor Naruto o ajuta pe Hinata. Ea se sprijinea de Naruto din cauza acelui picior rănit. Hinata era bucuroasă. În sfârşit reuşeşte să se apropie mai mult de Naruto care se simţea oarecum vinovat de cele întâmplate.

Apoi intră cu toţi în cabană. Decorată într-un stil mai popular, cabana era un cămin unde lenele pocneau în şemineu. Pe hol se simţea un miros de ciocolată caldă… Imediat fiecare primise cheile pentru camera lor. Băieţi stăteau toţi într-o cameră mare cu paturi etajate, fiecare având un mic dulăpior pentru haine. Fetele aveau şi ele camera lor cu paturi tot etajate… Cu toţi îşi desfăceau bagajele şi erau nerăbdători să ajungă pe pârtie, mai puţin Hinata şi Naruto. Hinata nu putea să iasă din cauza piciorului, iar Naruto se angajase să stea cu ea, ba chiar a ajutat-o cărând-o în spate pe scări până la cameră.

Sakura deja îşi pregătea terenul pentru marea scenă:Cum să îl facă pe Sasuke gelos?. Şi fiindcă în 10 minute trebuiau să coboare pentru a merge pe pârtie Sakura se pregăteşte. Se îmbracă cu nişte colanţi şi o rochie tricotată. Fetele coboară jos la fel şi băieţii. Kakashi îmbrăcat foarte gros îi întreabă dacă sunt gata. Lângă Kakashi se alătură grupului Laurenţiu, instructorul de schi.

Pârtia era o mare de spumă albă. Toată umea se simţea minunat. Chouji se trăgea cu sania, Shikamaru stătea deoparte şi servea o cană de cacao fierbinte; Kiba, Neji, Gaara,Lee şi alţi băieţi s-au pus la linia de start şi au pornit într-o cursă de săniuţe.

Singuri care s-au încumetat să pornească cu schiurile au fost Sasuke ,Sakura şi Ino. Sakura era acolo pentru că asta făcea parte din plan, Sasuke era acolo pentru că a căzut în capcana ei, iar Ino pusese ochii pe instructor, iar instructorul pe Sakura.

-Aşa apoi duceţi mâinile în faţă …Sasuke ! Nu faci deloc bine , spune instructorul.

-Dar eu fac bine? întreabă Sakura.

-Ooo draga mea …nu prea… vezi? aici trebuie să …

Nimeni nu mai era atent la ce zicea acel tip. Sasuke mai să zbiere, iar Ino fierbea ca o oală în clocot! ‘Ia mâna, ia mâna ! ‘ îşi ziceau Ino şi Sasuke împreună !

Lăsând la o parte toate astea, Sakura îşi juca rolul extraordinar de bine. Ba chiar învăţase să schieze cât de cât. Apoi cu ajutorul lui îşi dă drumul de pe deal. Cât de super e senzaţiaaaa ! Dar ca planul să fie complet Sakura mai pregătise ceva . În timp ce Sasuke se dădea cu schiurile Sakura vrea să facă o schemă şi anume să se împiedice şi ca Laurenţiu să o prindă! Fata asta e genială… Şi după mine cred că îi va reuşi. Sakura deci îşi dă drumul de pe deal. Era gata să îşi ducă planul la sfârşit dar brusc tăntălăii de băieţi care făcuseră un tren din sănii şi din acel vânt pe care şi-l făcuse din deal, dau peste Sakura care îşi devie puţin direcţia şi fiind dezechilibrată reuşeşte să cadă în braţele cuiva … dar nu în cele ale instrucotrului, ci în ale lui Sasuke. Ah ! ‘Ce ghinion!’ Cei doi se priveau atent. Se sorbeau din priviri…

-Hei Sakura eşti bine ? întreabă Laurenţiu. Ah Sasuke , ai prins-o! Ah nu o mai ţine aşa ! Dacă s-a rănit voi …

-Stai … sunt bine, spune Sakura.

-Eşti sigură că eşti bine?

-Da sunt …ah piciorul !

-O vaai !

Dar Ino avea şi ea un plan de agăţat aşa că ea reuşeşte să se împidice singură.

-O vaaai, domnu’ Instructor !!! M-am lovit la picior !

-Offf vin acum !

Sasuke profită de asta şi se oferă să o care în spate pe Sakura până la cabană. Laurenţiu, puţin dezamăgit, dar neavând altă alternativă acceptă. Cineva trebuia să o ridice de pe jos pe nătânga aia de Ino şi el fiind instructor era responsabil. Sasuke o ia pe Sakura în spate şi porneşte spre cabana ,unde între timp Naruto şi Hinata au stat împreună. Ei au stat la căldură , la focul din şemineu, savurând o cană de ciocolată caldă şi vorbind …

Au fost surprinşi să vadă că pe uşă intră Sasuke cu Sakura în spate. Naruto sar în ajutor şi o ajută să se aşeze pe o canapea. Apoi Sasuke îi aduce o compresă rece şi o cană de ciocolată caldă. În cabană îşi face apariţia instructorul, caer se îndreaptă spre Sakura:

-Te simţi bine ?

-Da …mulţumită compresei… îmi este mai bine acum.

-Of ce bine ! Eu … am ceva pentru tine !

Sasuke începe să devină nervos din nou !

-Ce anume ?

Laurenţiu îi întinde Sakurei un plic, pe care ea îl desface şi vede că era o invitaţie pentru o cină la restaurantul Bradul, undeva la două cabane distanţă.

-Ce zici? Înteabă el .

-Eu …eu nu ştiu ce să zic …

-Te rog… lasă-mă să îţi arăt cât de … te rog … eu simt că e ceva între noi … şi dacă nu e aşa eu tot aş vrea să vii . Să luăm cine împreună!

Sasuke care ţinea în mână cana de ciocolată FIERBINTE o varsă uşor peste pantaloni tipului ‘ accidental’.

-Îmi cer scuze ! Îmi pare rău …

-Aaaah ! Firge !

-Bine voi merge , spune Sakura.

-Chiar aşa ? Răspund în cor Naruto, Hinata, Sasuke şi Laurenţiu !

Hei!

Vai, ce repede ai pus next :x Yay! <3

Deci ador acest capitol! =)))

Doamne, a fost asa amuzant =))

Ce-mi placeeee 8->

Abia astept next

Care va veni mainee :o3 Sper (D)

Spor la scris si idei!

Capitolul 31. Curaj !



Era seară. Asta înseamnă că momentul cinei era aproape. Sakura se pregătea, sus în camera fetelor. S-a îmbrăcat cu o rochie roşie până la genunchi, părul l-a prins într-un coc, lăsând să îi cadă două şuviţe şi în picioare avea o pereche de cizme nici prea lungi nici prea scurte. Ea coboară jos în holul principal, unde Sasuke era î,preună cu Naruto şi se uitau la televizor. Sasuke era captat imediat ce frumoasa rozalie a coborât scările.

-La ce te holbezi ? înterabă ea, oprindu-i gândul.

-La nimic... mă gândeam doar.

Dar iată că la uşa cabanei îşi face apariţia Laurenţiu care îi oferă braţul:

-Oooo cât de frums te-ai aranjat! Să mergem !

Apoi au plecat. În umră Sasuke râse puţin ironic şi apoi decide să se uite la ştiri şi să mai vorbească cu prietenul său. Dar când să schimbe postul telefonul lui sună ’Petrică te apelează!’

-Aloo, Nea’Petrică, ce mai faci ?

-Sasuke ! Sasuke , eu nu mai pot ! De ce copii nu dorm noapte? De ce cacau’ lor miroase mai rău decât al adulţilor ? De ce e galben ?

-Stai calm ! spune Sasuke râzând. Itachi e bine ?

-Da da e bine tocma l-am făcut să tac... iar a început !

Cu o mână pe leagăn şi cu o mână la telefon Petrică încerca să liniştească puiul.

-Deci să înţeleg că el e bine ...

-Tu eşti în regulă?

-Aaaa ...da ...ce vrei să spui cu asta ?

-Păi ... ştii ...te mai înţeleg cu colega aia a ta ... din curtea şcolii?

-De unde ştii ?

-Păi măi băiete ....este ceva ce nu ştiu eu ? Huh , cum ar fi fost ? Adică atunci când am scapat broaştele ti uitai cam ciudat la ea .....Nea’Petrică ştie ce ştie ! au când v-aţi întâlnit la balu bobocilor! Mai ştii ? Eu eram pe scenă şi tare se mai uita fătuca aia la tine ! Eu ştiu ce înseamnă asta ! Dar mnah .... apoi în curtea şcolii....

-Nea’Petrică, mă spionai ?

-Nu .... Doamne fereşte !

-Eh ...! Lasă asta eu ...!

-Offf măi băieţi, fi v-ar dragostea de râs să vă fie ! O oh ! ...ia uite la ştiri !

-La ştiri ? Apoi sasuke schimba canalul.

’Atenţie mare ! Bărbatul care a violat 13 copii şi apoi a fost prins de căter poliţişti a scăpat când poliţişti îl transportau spre secţie! Vă avertizăm că dacă îl vedeţi să sunaţi imediat la poliţie! Bărbatul opate fi înarmat şi este foarte periculos. Mama unuia dinter copii povesteşte cum acesta a fost păcălit şi apoi atras în cursă. Vă rugăm să anunţaţi ! Priviţi acum o poză a nebunului pe ecran!’

-Ca să vezi şi tu Sasuke ...Aloo ? Aloo ! Sasuke mai eşti la telefon ?Cred că a închis !

Dar cine era misteriosul nebun de la tv ? Ei bine poza lui semăna cu ....Laurenţiu !Fără să se gândească prea mult Sasuke şi-a luat haina, dar o mână îl apucă şi îl trage înapoi, era Naruto.

-Ce vrei să faci ? De unul singur ?

-Vrei să stau şi să mă uit ?

-Stai aşa vin şi eu cu tine. Spune Naruto hotărât.

Şi pentru că nu aveau mijloc de transport au luat-o pe jos prin zăpadă. Afară ningea, ningea cum nu a mai nins nicodată. Vântul bătea cu 120 de km/h , ceea ce le făcea drumul foarte dificil. Înter timp Sakura şi pedofilu’ ăla evadat au ajuns la un’ restaurant’ . De fapt o cabană abandonată aranjată să pară a fi un restaurant cu multe mese. Prima oară când Sakura a intrat înăuntru spuse:

-De ce e gol aici ? Cum de nu e nimeni?

-Ăăăăă... am rezervat tot restaurantul .... Ia un loc. Aşteaptă puţin să mă duc să vorbesc cu cineva ....

-Ooh bine aştept aici .

Naruto şi Sasuke văd acea cabană-restaurant unde se aflau cei doi. Sasuke îi propune lui Naruto un plan. Între timp Sakura aştepta la o masă din holul de jos. Deodată se aud zgomote ciudat venind de la etaj. Apoi gândul îi fu’ întrerupt de televizor, pe care îl pornise. Ştirile mereu se repetă pe acelaşi şi acelaşi posturi de mii de ori ... Dar o ştire i-a atras atenţia.... Nu îmi palce să o spun dar era aceeaşi ştire pe CARE Sasuke o văzuse, iar când şi-a dat seama ce se petrece a dat fuga până la uşă, dar care era încuiată. Aude apoi paşi lui care coborau scara şi ca să nu dea de bănuit se pune din nou la masă ca şi cum nimic din toate astea nu s-a întâmplat ... El ajunge jos şi apoi se aşează la masă şi o întreabă dacă ar vrea să mănânce ceva . Sakura îşi păstrează calmul şi îl roagă să îi aducă un pahar cu apă dar să o încălzească puţin... El e de acord, dar Sakura vroia doar să tragă de timp ca să găsească o soluţie.

Imediat ce el pleacă Sakura caută repede telefonul şi tastează un număr la întâmplare , culmea cel a lui Sasuke. Apoi sună şi sună iar gândul ei spunea numai ’Răspunde! Hai răspunde , te rog!”

Sasuke vede apelul şi răspunde imediat!

-Aloo !

-Sunt eu Sakura şi vroiam să îţi .. spun ...că ...*Beep**Beep**Beep**

-Aloo? Mai e cineva ? Mai eşti ?...

Telefonul suna ocupat...Asta a fost un şoc! Sasuke şi Naruto erau afară în faţa cabanei. O cercetau să vadă unde e exact Sakura . Ea însă ... Tocmai când s-a aucat de sunat imbecilul s-a întors după nu ştiu ce ...

-Ce făceai ?

-Eu ...nimic...

Apoi furios şi înroşindu-se la faţă de parcă era turbat o ia de mână brusc şi o duce undeva la etaj într-o cameră.Sakurei îi dădură lacrimile şi începu’ instinctiv să ţipe. Apoi ajunşi în cameră nebunul ... nu apucă să facă nimic pentru că vede pe geam cu cineva a căzut de pe acoperiş. Şi pentru că credea că sunt cine ştie ce poliţişti a luat o sfoară şi a legat-o pe Sakura apoi a ieşit afară să vadă despre ce era vorba nu înainte să se înarmeze cu un cuţit.

Afară în zăpadă zăcea un copil cu căciula trasă pe cap şi care se ridica greoi din zăpadă.Nu apucă să se scuture că îl şi vede pe nebun turbat de furie cu cuţitul în mână. Băiatul era Naruto şi juca rol de diversiune în timp ce Sasuke încerca să intre în cabană. Imediat nebunul se repede la Naruto, iar acesta fuge. Prima încerca a nebunului de a îl răni nu a funcţionat aşa că lasă baltă cuţitul, iar când îl prinde cu garda jos îl loveşte după ceafă, Naruto căzând la pământ.

Între timp Sasuke intră pe o uşă din spate înăuntru şi pentru că nu ştia încotro să o ia se lua şi el după ţipete . Urcă scările sus şi deschizând uşa la prima cameră o vede speriată de moarte. Apoi sunetul paşilor nebunului se aud pe scări. Sasuke intră în panică, iar Sakura îi tot spunea sau încerca să îi spună să se grăbească. Sasuke scoate un cuţit micuţ de bucătărie şi încearcă să taie sfoara.

-Haide ! Haide !

Sfoara a fost tăiată, acum trebuie să iasă de acolo. Şi una dintre singurele căi era să coboare de la balconul camerei. Deschid uşa balconului întind o sfoară până jos şi erau gata gata să coboare când în cameră apare nebunul. Amândoi s-au speriat de moarte şi se grăbeau să coboare. Însă diliul scoate un pistol .Oare de unde dr**u la mai scos şi pe ăsta ? Iar Sasuke se pune în faţa ei ca nu cumva turbatul să o rănească. Nu mai aveau scăpare ... De la etaj u se încumetă nimeni să sară ...înafară de Naruto ... Nebunul se aporpie încet cu arma ... era aproape, mai aporoape ... mai aproape ...

-Te rog să nu faci aşa ceva ! spune Sakura cu lacrimi în ochi.

-Gura !!! Şi era gata să tragă dar era oprit oarecum de un zgomot.

Nebunul îndreaptă arma spre tavan şi trage un foc. La auzul împuşcăturii Sakura scoase un ţipăt din piept şi căzu la pământ de spaimă. Sasuke căzuse şi el dar încă stătea în faţa ei. Şi mai speriai decât înainte ... Nebunul se apropia din nou foarte încet.

-N-ai vrut să fii cu mine ? Bine pentru că nici eu nu vreau !

Sakura era în stare de şoc. Sasuke încerca să se păstreze calm dar nu avea nici o idee. Dar când s-a apropiat mai mult Sasuke a încercat să î pridă de mână îndreptând direcţie pistolului în sus. Apoi smulse arma din mâinile atacatorului, iar arma cade pe podea în dreptul uşii de la intrare a camerei. Sasuke profită de cele câteva secunde până ce nebunul îşi va recăpăta arma şi o ia pe Sakura să o ajute să coboare pe sfoară până jos. O pune de partea cealaltă . Sasuke o ţinea de mână şi ea se ruga la el :

-Te rog, să nu mi da drumul la mână eu nu ştiu să mă ţin!!!

Dar scurt a mai fost timpul pentru asta şi atacatorul ajunge la pistol. Fără să mai gândească logic trage la întâmplare şi îl nimereşte pe Sasuke în umărul drept . Dar asta a fost suficient. Sasuke simte cum corpul îi este străfulgerat de durere. Din spatele nebunuli apare Naruto foarte ameţit care îi dă cu o tigaie în cap lăsându-l să cadă la pământ, apoi şi Naruto la rândul său cade. Dar întorcându-ne către cei doi ... Sasuke deşi răpus de durere nu înceta să îi dea drumul la mână ... Sângele a început să izbucnească afară. I se scurgea încet pe mâini, iar Sakura scăpăta sfoara, singurul sprijin fiind braţul rănit al lui. Sângele de un roşu aprins se scurgea pe mâini, începea seă se scurgă din ce în ce mai mult ... Păta apoi zăpada moale. Afară încă ningea cu putere... Sângele se scurge apoi pe faţa Sakurei plină de lacrimi....