Pune nextul imediat ca turbeeeeeeeez.
O sa mor aici din cauza suspansului tau, vrei sa ma omori?
A fost suuuuper capitolul, pur si simplu geniaaaaal.
Adu nextul urgent.

Aaaaaaaa!!!! Nu numai Sakura e in stare de soc!
In primul rand am pierdut atatea capitole, apoi ultimul "episod" a fost...BUM, PUff, ZuM si nu mai stiu ce sa zic! Doamne, ai o imaginatie de milioane! Incredibil!
Scumpete te rog eu din tot sufletelul sa-mi dai PM-uri cand pui continuarile sa fiu si eu la zi cu comm-urile!
Sa vii cu nextu' repede ca se moare de curiozitate aici!

O doamnee ! NU imi vine sa cred ! Deci trebuie sa ma anunti si pe mine cand pui nextul ! Ideea ta este super unica ! Adoor !

Sper ca acest capitol sa va placa ... Sa stiti ca am pregatit momentul asta de cand ma gandeam sa incep ficul ...acum sper sa va placa :-? ... Aaaa da ...si am mai bagat si o melodie. E chiar aici : https://www.youtube.com/watch?v=IFQYnkFj5y0

Capitolul 32. Totul e în mâinile tale ...



-Sasuke !!!

Rana lui Sasuke sângera din ce în ce mai mult, dar el nu se lasă şi încă o ţinea pe ea de mână. Durerea o simţea până în măduva oaselor. Cu ultimele puteri scrâşneşte din dinţi şi o apucă cu ambele mâini după care o trage uşor în sus. Printre lacrimi şi uşoare gemete Sakura scoate din gura un ’mulţumesc’. Dar Sasuke nemaiputând de durere scoate din adâncul pieptului un urlet. Sakura vede cum rana lui era gravă , iar Naruto era pe jos ameţit şi el. Înceracă să îşi păstreze calmul şi caută prin cameră. Ia repede cearşaful şi rupe din el o bucată. Apoi îl roagă pe Sasuke să o lase să îl ajute, să oprească sângerarea. Îi bandajează umărul însă asta nu însemna că totul era în regulă. Glonţul trebuia scos. Dar asta era ceva ce trebuia să facă medicii. Aşa că Sakura pune mâna e telefon şi caută semnal. Ce semnal să găseşti la 1500 de m altitudine pe o vreme ca asta. Afară ningea, ningea atât de mult! ... Ce se va alege de ei ? Sakura se uita la Sasuke cum gemea de durere. Căuta semnalul... însă nici măcar o liniuţă! Apoi se uita la Naruto ! ’Ne-a salvat ! ’ îşi spune ea în gând. Pe jos trupul ameţit al atacatorului zăcea şi de jur împrejurul camerei pete de sânge acopereau pereţi. Peste tot era sânge : pe hainele ei, pe mâini, pe faţă, în păr ...

-Sasuke ? era prima dată când ea spusese ceva de când toate astea s-au întâmplat.

El se uită la ea în semn că a auzit-o.

-Cum te mai simţi? Dar fără să apuce să zică tot, lacrimile o răbufniră.

-Nu îţi face griji! Voi fi în regulă. Tu caută semnal şi sună la poliţie, nu ştim cât va mai sta tipul ăsta treaz.

-Voi încerca să caut afară.

-Nu poţi merge singură, dar nici noi nu mai putem să stăm aici ... ah !

-Sasuke!

-Trebuie să plecăm ... dar cum ...facem ...cu Naruto ?

-Şi rana ta e o mare problemă!

-...

-Sasuke! Poţi să mergi ?

-Cred că da , dar voi avea nevoie de un sprijin!

-Asta era tot ce vroiam să aud!

-Ce vrei să faci?

Sakura, fără să îi mai răspundă, îşi ia haina groasă, apoi îi ia haina lui Sasuke şi i-o dă şi îl pune pe Naruto în spatele ei. Deşi prima dată îi era greu, mereu se balansa pentru că Naruto era greu ...

-Sakura? întreabă Sasuke.

-Stai liniştit! Eu am cauzat totul, eu trebuie să rezolv. Haide ce faci ? Nu mai sta ! Să mergem !

Deşi rănit Sasuke avea încă putere să alerge. Cu hainele pline de sânge acesta se sprijinea de corpul firav al Sakurei, în timp ce ea ducea în spate greutatea lui Naruto. Simţea cum tot corpul se lasă la pământ.

Prin gerul de afară cei 3 au pornit. Ningea atât de tare! Vântul sufla mai puternic ca înainte. Nasurile lor erau roşii şi îngheţate. Părul Sakurei a început să îngheţe, iar Sasuke sângera prin zăpadă. Dâre de sânge în urma lor ca nişte paşi micuţi ... Era iarna în ijlocu munţilor dar nu era aşa cum ar fi vrut ei să fie ... Sakura îi părea rău pentru tot ce s-a întâmpla. Se simţea vinovată ...

-Sasuke ... îmi pare rău ....totul e din vina mea !

-Nu e nimic...

-Eu doar am vrut să te fac să fii ...

Sakura cade pradă frigului şi îl scapă pe Naruto după care cade în zăpadă, iar Sasuke care se sprijinea de ea căzuse şi el lângă. Căzuseră cu faţa în sus. Nu se mai ridicau. Ştiau că s-au pierdut undeva la marginea unei păduri şi erau obosiţi. Priveau amândoi fărăr să scoată vreun sunet, la cerul negru. Fulgii le acopereau faţa, se aşezau pe gene... Apoi amândoi întorc capul unul spre celălalt şi se uită cu o oarecare milă. Dând să zică ceva, amândoi au zis deodată :

-Sasuke!

-Sakura!

Sincronizare perfectă ! Sasuke scrâşneşte din dinţi din nou. Sakura se panichează ... Dar Sasuke îi spune :

-Vin-o puţin ....

Apoi ea se aporpie.

-Mai aproape !

Se mai apropie . Era lângă el stând în genunchi aplecată, gata să vadă rana... când... Sasuke o prinde de după gât şi îi fură cel dintâi sărut. Apoi Sakura face ochii mari şi prinsă în vraja buzelor lui aceasta închide ochii lăsând să îi curgă pe obraz. Însetat parcă după buzele ei nu îi mai dădea drumul şi cu mâna rănită o cuprinde de talie, iar ea îl cuprinde în braţe. Era primul sărut pe care ea îl avuse şi totodată primul pe care şi el îl avuse. Curpinşi de vrajă ei uitaseră tot ce s-a întâmplat. Durerea nu îşi mai avea locul... Dar erau atât de fascinaţi de ce li se întâmplă încât nu se mai opreau, dar nici nu observau că Naruto s-a terzit. Naruto foarte ameţit deschide ochii şi vede mai întâi înceţoşat ...mai clar puţin, ...mai clar ... Wow! Totul era clar. Şi surprins îşi pune mâna la gură apoi se preface din nou că doarme !

Asta mi-a venit in minte dupa ce am ascultat `I follow rivers` de un milion de ori :)) !

Wow! wOW! wOW!
Deci a fost cel mai tare capitol de pana acm.
Ce sarut dulce au avut cei doi
A fost atat de romantic si dulce si frumos si super si ... si nu mai am cuvinte.
Deci nu pot sa descriu cat de mult mi-a placut capitoul, cat de mult iti pot iubi tot ficul. este pur si simplu minunat.
Mi-e mila de Sakura, sa-l care pe Naruto in spate, saraca
Deci adu nextul repede, urgent, rapid, mor aici sa vad ce se mai intampla intre ceui doi amorezi

P.S: Poti sa-mi dai si mie un PM cand vine nextul te roooog mult de tot ... daca nu e prea mare deranjul :);

Scuze ca nu am mai postat demult ...treaba e ca nu prea am avut timp liber..stiti cum e cand incepe al doilea semestru si de aceea vroiam sa va anunt ca voi scrie urmatorul capitol prin week-end sau chiar vineri, dar cel tarziu duminica :D

Hello, lume ! M-am întors din ’’mica’’ mea vacanţă ;).
Capitolul 34. Interviu’ cu un ţâfnos!
Sunt multe de spus, dar la ce mă duce gândul prima dată sunt cei doi. Nu ştiu cum dar şi-au reluat activitatea exact ca înainte de plecarea în excursie.Adică se comportă, mai ales el, la fel de rece ca înainte. Şi cum + şi cu – se atrag asta înseamnă că ea îl va plăcea şi mai mult . Asta era excplicaţia pentru o formulă chimică ... la ora de chimie. Dar gândul mie la ora de biologie.
Ah...veşnica oră de biologie. Mă aduce cu gândul la clasa noastră. Stau toţi liniştiţi în bănci. Îşi aşteptau sfârşitul ? Nu ! Era vorba despre una dintre cele mai grele lecţii din câte au fost şi pentru că nimeni nu poate fi scutit de bucuria de a fi ascultat sau onoarea de a primi bucuria notei ... Hmm să vedem cine-i norocosul. Profesorul intră ca o furtună. Nu ar fi fost prima dată . O mână c-am firavă ridicată în sus :
-Naruto! Zii ce vrei !
-Vă rog să mă scuzaţi dar nu mi-am prea înv...
-Ce ziseşi?
-Domn’profesor dar a fost greu ! spune o voce din clasă.
-Aşa e ! A fost greu! spun alte voci aprobatoare din clasă.
-Ce măi? Când e ora de biologie tre să mâncaţi cartea. Ehehe ! Ce-i şi cu voi? Deci Uzumaki tu nu vrei ascultat? Nu vrei bucurie? Bine fie te-am scuzat ! Mai vrea cineva scuzat?
-Da!
-Nu!spuse simultan clasa.
-Voi mă enervaţi !
-Ce ar fi să dăm test ca săîi puteţi asculta pe toţI?
Care e deşteptul care a zis asta? Nu îmi amintesc! Dar nu e chiar rea ideea. În test parcă mai poţi copia sau cel puţin să legi două vorbe dar în faţa clasei ...
-O idee foarte bună! Scoateţi o foaie de hârtie!
-Aaaaa dar noi ziceam ora următoare nu acum!
-A nu ?
Profesorul începe să râdă . Era amuzant totuşi că notele mai pot fi negociate şi dacă nu de clasa noastră atunci de cine. Dar când era soarta mai potrivnică asupra lor atunci Sakura se înspăimânta şi se uita la el să îi vadă reacţia.
Deci oras se termină cei drept cu puţine palpitaţi... Afară e gerul care a cuprins România! Aşa că totul era ...alb! La propriu. La uşa de la ieşire toţi se îngrămădeau să iasă ... poate la o ţigară dar uşa era încuiată. Asta cauzează mare vâlvătaie printre elevi!
-Unde e portarul? De ce e uşa închisă?
Aşa e ! Unde e nea’Petrică?De partea cealaltă a uşii se destingea oarecum de peisajul îngheţat siluaeta unui om. Acoperit din cap pân’ la picioare şi cu mâinile îngheţate încerca cu o mână să îşi şteargă nasul udne se prinseseră ţurţuri şi cu cealaltă mână să bage nenorocita de cheie în uşă. Uşa se deschide în final şi un mic val de zăpadă îi trezeşte pe cei care aşteptau în faţa uşii !
-E omul zăpezi!
Nu , nu e ! E doar portarul îngheţat de frig. Geamurile liceului erau îngheţate bocnă. Îmi place să îl privesc sub zăpadă. Zăpada păstrază nostalgia anilor trecuţi şi a generaţiilor trecute care au învăţat la acest liceu. Peisaj completat de grădina din faţă unde gradul nici nu se mai vedea de zăpadă. Cât despre curtea liceului unde bătăile nelipsite de bulgări erau prezente era şi ea plină de ’puritate’. Dar privesc cu cei mai optimişti ochi.Şi doar Sakura privea cu ochii ca ai mei frumuseţea nestingherită a iernii. Daca priveam prin ochii profesorului Kakashi ...Dar nu e ca şi cum nu am ştii. Cum zisem acu’ câteva luni era un concurs de interviuri, iar Hinatei îi venise o idee genială: îi va lua interviu dirigintelui ei, Kakashi. Asta a plasat-o pe locul întâi până la apariţia altui interviu în concurs. Dacă sunteţi curioşi despre interviul lui Kakashi vă invit să-l citiţi.
’H: Ne aflăm în clasa a 9-a, clasa dirigintelui Kakashi şi stăm de vorbă cu acesta. Bine aţi venit !
K: Ooo bine v-am găsi!
H: Bună ziua domnnule diriginte! După cum ştiu cititori noştri sunteţi dirigintele meu !
K: Da aşa e ! M-a obligat directoarea să iau o clasă anul acesta pe motiv că nu am suficiente ore şi că mai mult stau degeaba!
H: (râde) Nu e ca şi cum nu aţi fi vrut să ne fiţi diriginte ! Dar lăsând gluma la o parte cititori noştri vor să afle cât mai multe despre dumenavoastră. În primul rând ne permitem să vă întrebăm: Cum a rată o zi obişnuită de mună diin viaţa dumnaevoastră?
K: Ar fi multe de spus, aşa că o voi lua cu începutul !Dimneaţa mă scol foarte somnoros şi mă uit la ceas. Ca de fiecare dată este programat să sune la ora 7. Ând mă uita la ceas e mereu ora 6:59 . Mă neervez şi încep să urlu la el ! Apoi îl aud că sună şi îi mulţumesc că nu s-a stricat. Dina salariul de porfesor nu aş avea bani să îmi cumpăr altul. Mai departe îmi iau micul dejun, apoi mă îmbrac, cobor scările şi mă mir!
H: De ce?
K: Vecinul de la 4 care e un bou dă zăpada pe maşina mea! În fiecare zi de când e acest cod protocaliu zăpada e ca cea din vremea lui 54... ce vremuri frumoase ! Şi revenind la prezent : încep să mă cert cu vecinul . Apoi mă duc la masin şi o văd toată îngheţată . Încep să m enervez pe guvern să urlu !
H: Asta faceţi în fiecare dimineaţă?
K: Aproximativ...Şi reluând. Mă urc în maşină şi ajung la şcoală cu întârziere. Ce loc ! Câte voci ! Toată lumea e atât de agitată . Nimeni nu îşi găseşte locul şi când să cobor din maşină primesc un bulgăre în cap. Asta îmi ie de ajuns dar merg mai departe. Copii ăştia numai belele aduc... Nici nu apucă să mă bucur de ’splendoare’ iernii că alunec! În faţa liceului e exact ca la un patinuar. Atât de alunecos şi totuşi nimeni nu s-a sinchisit să dea cu o mână de sare. Dar mă grăbesc să ajung la clasa mea căci ştiu că după toate ’bucuriile’ câte mi s-au întâmplat atât voi putea face şi eu pentru alţii să fac ’bucurii mai departe’.
H: Okay... mulţumi deci domnule Kakashi petnru acest interviu! Aşadar ce doriţi să le transimiteţi cititorilor?
K: Vreau să le transmit să fie nişte elvi buni în continuare. Să înveţe şi nu în ultimul rând: dacă mai vor note de la 5 în sus să cureţe zăpada din faţa şcolii să nu mai arunce cu bulgări şi să se scoale cu noapte în cap să îmi cureţe zăpada de pe maşină!
H: Acesta a fost domnul Kakashi ! Eu sunt Hinata şi mulţumesc pentru timpul acordat! La revedere!’
Acum vedeţi la ce m-am referit? Şi a asta a fost interviul câştigător. Dar după ce Hinata a aflat părerea unui profesor ceilalţi participanţi s-au cam abţinut să mai ia interviu la alţi profesori cum şi-au propus. Naruto care mai absenta de la bârfele din liceu nu prea a auzit şi pentru dezinformarea s-a a plătit : Urma să îi ia interviu la Directoarea Tsunade. Norocul ia fost profseorul de sport Guz care la ajutat să iasă din cancelarie .
Acumcă toate astea s-au terminat, s-au terminat şi orele. Sakura era îmbrăcată ca un om de zăpadă. Gura îi era acoperită, chiar şi ochii aporape, dar astan u o împiedica să se uite după el. Ceasul mare sună temrinarea orelor şi deci porneşte după el. Dacă eraţi curiioşi: Să ştiţi că Sakura avuse mereu fantezii ! Nu vă gândiţi la prostii! Ci la fantezii frumaose ... copilăreşti, gen: ea cade, el o prinde ...etc. Dar lucrurile se întâmplă când te aştepţi mai puţin. Cum v-am mai spus în faţa liceului era ’poleu’ . Era ca la camera de râs. Cădeau pe capate cum v-a mai spus Kakashi. Întâmplarea face că Sasuek era cu vreo doi trei metri în faţa ei trecut deja de pojghiţa de polei însă Sakura îl urmă cu capul sus fără să bage de seamă ce era sub picioarele ei. După cum ştiţi cele mai multe accidente pe gheaţă se produc când oameni pur şi simplu stau pe loc. Cam aşa s-a produs şi în cazul ei. Îl privea şi în clipa următoare fundul i-a atenuat căderea! Un ah tot a putut să scoată pe gură. Bineînţles că toată curteal iceului era pe jos de râs însă după ce ridică ochi de la privirea de gheaţă de pe jos, Sasuke înainta fără măcar să pară că a auzit ceva sau măcar să râdă puţin. ’Nu a putut să mă ajute să mă ridic de jos dar nici nu a văzut s-au auzit ? In credibil! Dar... unde mi-o fi fost capul ! Mă uitam după el şi nici nu văzusem ce era în faţa mea!’

woow e superb ficul tau chiat imi place ft molt..de acum poti sa ma anunti si pe mine te rog??