Bloody Mary Capitolul 2:

Pov. Sakura:

Pe bune? Special? Nu pot sa cred tot ce pot sa spun! Eu, Bloody Mary sa nu omor un om care m-a invocat? Ce mo fi apucat si pe mine? Nu pot avea sentimente, nu dupa tot ce s-a intamplat intre mine si Alessandro, satenul cu ochii albastri ca spuma marii care mi-a rupt inima in doua si a plecat fara ca nici macar sa ii pese ca m-a lasat singura, poate chiar prea singura…Vreau sa plece, sa ma lase, nu pot sa ma indragostesc de el desi inima mea vrea asta. Nu, refuz sa cred ca m-am indragostit. Brunetul se uita la mine dubios, o sa creez suspiciuni. Il imping in oglinda din spatele lui acesta parca intrand in ea. Il vad prin ea cum cade pe jos. Incearca sa ma caute cu privirea insa nici urma de mine, nu ma mai poate vedea. Partea naspha a lucrurilor este ca ma poate chema la orice ora din zi si din orice oglinda. Asta nu imi place! Daca Alessandro nu pleca, nu ma parasea, atunci eu nu mai plecam in cautarea razbunarii fata de parintii mei si nu mai ajungeam astazi aici. Nu mai eram inchisa intr-o sala plina cu oglinzi unde ma reflectez. Doar eu si cu mine!
Imi aduc aminte si acum de acele cuvinte dulci, si acum imi mai dau fiori pe sirea spinarii, glasul lui ma facea sa tresar la contactul lui cu timapnul meu, doua cuvinte dulci: „Te amo”. Da, ati ghicit! El este spaniol. Ne-am cunoscut la un carnaval din Madrid in Spania, a fost cea mai frumoasa zi din viata mea, insa care de asemenea a fost si cea care m-a adus aici. De 5 ani sunt inchisa aici, fara nimeni cu care sa ma faca sa trec peste obstacolele vietii, fara nici un umar pe care sa plang, fara nimeni care sa ma faca sa rad sau sa iubesc. O petala argintie de apa transparenta se prelinge usor pe obrazul meu catifelat, legendara Bloody Mary plange…Mereu cand incercam sa nu plang sau sa nu iubesc mama imi spunea: „Daca nu plangi si nu iubesti in viata asta, atunci poti spune ca nici nu ai traito” Da, poate este adevarat…Eu am plans si am iubit insa nu am simtit niciodata ca traiesc. Ba da, traiesc sentimentul tristetii vesnice care nu imi va da pace niciodata de acum in colo…Am sa sufar mereu pentru o persoana pe care pretind ca am uitato, insa nu am facuto. Ma mint singura, sufar singura. Imi aduc aminte cand cea mai buna prietena a mea Bianca imi spunea: „Siempre van a sufrir por amor”, si asa a si fost. Ea nu era mai norocoasa ca mine in dragoste, suferea pentruca vedea ca baiatul de care ii placea se saruta cu alta desi ea era fosrte frumoasa. O fata castanie, cu ochii caprui in care te puteai pierde si o inima atat de pura. Toti ii spuneau castania iar mie rozalie, deoarece eu aveam parul roz iar ea castaniu. Eram cele mai bune prietene, nimic nu ne putea face sa ne stricam prietenia. Ea era cea mai amuzanta fata pe care o intalnisem si mereu reusa sa fure un zambet cat de mic de pe buzele mele. Mi-e dor de ea, oare ma mai tine minte? Mai stie despre toate secretele pe care ni le spuneam si tot ce faceam impreuna? Mi-asi dorii sa ne raintalnim, sa fim din nou B.F.F, adica best friends forever. O vreau inapoi, tot ce aveam vream sa am inapoi. Inainte nu realizam nimic din ce aveam, priveam viata si prietenii ca pe o gluma, mereu Bianca m-a inteles dar eu niciodata pe ea, mereu spuneam ca nu am nevoie de ea, ca ma descurc si fara ea insa, se spune ca abia dupa ce pierzi un lucru ti se pare important si il vrei inapoi. Si eu o vreau pe Bianca inapoi. Imi aduc aminte de trupa nostra de cantat. Se numea Crezzy Girl iar numele ei de scena era Sexy Bee’ iar al meu Pink Girl. Ne distram pe atunci de minune. Vreau sa ma reintorc inapoi la viata mea. Ultima zi alaturi de Bianca mi-o amintesc si astazi:

FlashBack, Pov. Bianca:

Era o zi ploioasa de vara, o zi foarte ciudata. Saku m-a chemat sa vorbim insa am o presimtire ca nu e de bine. Stiu ce este in inima ei mai ales ca acum s-a despartit si de Alessandro. Ma tem sa nu faca ceva necugetat. Nu vreau sa o pierd! Ma asez langa ea pe banca, de mentionat ca eram la scoala in ultima zi, si o intreb ce s- intamplat iar ea imi raspunde:
-Biby, nu mai pot sta aici. Nu ma leaga nimic de Tokio mai ales ca Alessandro s-a despartit de mine. Plec sa imi razbun parintii si nu ma voi mai intoarce. Imi pare bine ca te-am cunoscut si oriunde ma voi duce, iti jur ca nu voi uita de tine si te prietenia noastra.
-Cum poti sa imi faci asta? Cum nu te mai tine nimic legata de Tokio, de Tokio te tine legata prietenia noastra. Vrei sa dai cu piciorul la tot ce a fost si ce este doar din cauza unui saten tamp*t? Spun eu cu lacrimi in ochi apoi plec in graba catre iesie. Nu mai suportam sa mai stau acolo, sa o vad cum pleaca. Nu vreau sa plce, nu acum cand insfarsit mi-am gasit o prietena de incredere! Dupa 15 minute de plans, ma hotarasc sa u ma mai plimb ca o stafie prin scoala si sa ma duc in clasa. Ajunsa inauntru, ma uit in stanga si in dreapta insa ceva da cu minus. Ma duc la Andra si o intreb:
-Unde este Sakura?
-A plecat! Mi-a raspuns ea cu o urma de regret in voce!

End FlashBack.
~To be continued~

Scuze ca e scurt insa scoala nu imi da timpul necesar sa fac capitole mai lungi. Mic dictionar:
Siempre van a sufrir por amor=Intotdeauna vei suferii din dragoste

Zbyer...