Deci nu stiu cu ce sa incep

Cine? Cum? Unde? Cand?

Vreau next!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Capitolul a fost bestial

De ce trebuia sa aiba un sfarsit???

Astept next si PWP doolce

Hei buuna! ^^ Iar am intarziat >.<
Next-ul a fost foarte frumos. Mi-e mila de bietul Sasuke, bietul de el, eu chiar cred ca si-a demonstrat dragostea, intr-un mod atat de romantic. Sakura e prea mofturoasa, mi-a placut atitudinea ei de fata rea, desi mi-ar fi placut sa-l ierte :( .
Ai accentuat bine sentimentele, ai descris bine.. ai facut totul ca la carte :)) .
Sa ma anunti cand pui next-ul :* !

Scuze ca nu am mai lasat nici-un com la ficul tau
Deci, capitolele au fost suuuperbee
Sincer ma bucur ca, Sakura nu l-a iertat pe Sasuke. Sa mai sufere si el din cand in cand
Hmmm... suspans.....O fi Sasuke acel baiat ? Nu o fi Sasuke ? Asta e intrebarea
Dabea astept NEXT-ul

Te

Suspans. Suspans... Suspans? Suspans?!?! Doamne, cat de tare a fost!!! Il ador! Am o vaga presimtire ca e Sasuke...nush de ce , dar am! Astept next in seara asta, ok??? K altfel ma supar Glumesc Cat despre celelalte capitole... uh sti deja k eu te admir foarte mult pentru felul tau unic de a scrie si descrie, deci : UIMITOR!!!

Dupa cum am spus, am venit cu next-ul Nu va mai zic nimic, decat : lectura placuta

Capitolul 15

Sakura P.O.V

Ne plimbam de vreo 10 minute, dar niciunul dintre noi nu spune nimic. Eu inca incerc sa imi joc rolul de suparata, iar el ma priveste din cand in cand, in timp ce isi intinde intentionat mana in asa fel incat sa o atinga pe a mea. Grupul de mai devreme nu ne mai urmarea, doar unul dintre ei mai era in spatele nostru, poate se ducea spre casa si era in aceeasi directie. Ma gandeam sa ii spun ceva, sa fac vreun gest, dar nimic nu vroia sa iasa afara din gura mea, ma multumeam doar sa mergem. Tresar cand simt o mana pe umarul meu, cineva a venit dupa noi, prima data am crezut ca e Naruto, dar imi era total necunoscut baiatul.

- Mai, mai, deci asta e noua ta achizitie. Trebuie sa recunosc, arata destul de bine. Sa ma anunti cand te plictisesti de ea. Tonul vocii lui ma scarbea, ma abtineam atat de greu sa nu ii dau o palma. Se vedea destul de bine cum arata pentru ca era lumina, era destul de urat, parul ii era gri si purta ochelari.

Sasuke ma trage de mana si ma duce in spatele lui, oprindu-se pe loc. Din cate reies din comportamentul lui, nu prea il suporta pe tipul asta, tare mi-e frica ca se vor lua la bataie. Chiar nu vroiam ca Sasuke sa pateasca ceva, mai ales ca daca incepe disputa o sa fie din cauza mea. Poate ca am fost suparata pe el, dar nu vreau sa fie batut. Ii prind mana in a mea si il trag spre mine, spunandu-i pe un ton bland sa mergem, dar se pare ca vorbeam singura, nu a facut decat sa intoarca putin privirea spre mine si sa zambeasca.

- Poti sa-ti iei gandul, cred ca ar fi mai bine sa dispari de aici. Vocea lui Sasuke era atat de stranie, niciodata nu i-am auzit-o. A reusit sa ma sperie si pe mine. Era nervos, trebuia sa il iau repede de aici.

Baiatul incepe sa rada si sa ma priveasca ciudat, vrand sa se apropie de mine, sau cel putin asa am crezut, pentru ca in secunda urmatoare il loveste pe Sasuke. Un tipat iese din gura mea si incerc sa ma indrept spre brunet, dar tipul ala se indrepta spre mine, facandu-ma sa ma dau cat mai mult in spate. Am o tentativa in care vreau sa il lovesc, dar ma prinde de mana. Nu inteleg de ce face asta, nu am nicio legatura cu el, care e problema lui? Din spate, se zarea doar fata nervoasa a brunetului meu care era atat de furios si sexy in acelasi timp.
Ii pune mana pe umar si il trage spre el, dandu-i un pumn de toate zilele. Normal ca nu ii ajungea, chiar daca era cazut la pamant, Sasuke nu inceta sa il loveasca.

Ma duc repede si il imping in spate si il rog sa nu mai dea, pentru ca o sa il
omoare. Dupa inca cateva lovituri, ma asculta si ma trage dupa el in directia in care am mers pana acum. Ma mai uitam din cand in cand in urma mea, sperand sa nu apara din nou, in timp ce eram tarata de Sasuke care mai avea putin si alerga. Nu spune nimic, era inca suparat. Maxilarul ii era inclestat, iar respiratia cat mai zgomotoasa. Vroiam sa il intreb daca il doare, sau daca e bine, dar tot nu puteam sa spun nimic. Unde naiba are de gand sa mearga?

- Sasuke! Spun in timp ce incerc sa imi scot mana dintr-a lui, nu imi raspundea, mergea pur si simplu inainte. Ma enervez si trag tare, reusind sa scap. Se opreste, fiind cu cativa metri in fata mea si se uita urat pe mine.

Incerc sa ii evit privirea si incep sa analizez locul in care eram. Exact in stanga se zareau niste banci la vreo 20 de metri printre pomi, era un fel de parc. Il prind de mana si il trag dupa mine la una dintre ele. Spre surprinderea mea, nu se opune si ma urmeaza. Era intuneric aici, erau multi copaci si putine becuri atarnate de stalpi. Ajung la una dintre ele si il imping jos, iar eu raman in fata , in picioare. Imi sprijin genunchii de marginea bancii, de o parte si de alta a picioarelo lui. Era o pozitie cam nepotrivita, dar trebuia sa fiu cat mai aproape sa privesc atent, ma simt vinovata pentru ce s-a intamplat.

Isi sprijina fata in maini, dar ii ridic barbia spre mine, cautand sa vad daca s-a invinetit din cauza pumnului pe care l-a primit mai devreme. Se vedea slab, dar se vedea, o urma de sange care i s-a intins de la buza pana la barbie. Nu aveam nimic la mine cu care sa il sterg, asa ca trag de maneca rochiei pana imi trece de degete si incep sa ii indepartez incet sangele de pe fata. Imi duc privirea de la buze la ochii negrii, intrebatori, si observ ca se uita fix in ai mei. Nu stiu daca o facea cu intentie, dar deja incepeam sa fiu in alta lume, rezistam la orice, dar sa nu il privesc in ochi. Ma face sa raman blocata ca intr-o sedinta de hipnoza, era absolut irezistibil.

Fara sa mai rezist tentatiei, ma apropii mai mult de el, sprijinindu-mi fruntea de a lui. Oftez si inchid ochii, nu stiam ce sa fac in continuare. Pielea fina a piciorului meu, incepea sa fie mangaiata de degetele lui lungi in sus si in jos, de fiecare data capatand cat mai multa suprafata. Termina cu mangaiatul si incepe sa ma traga spre el, nu ca mie nu mi-ar fi placut, tanjeam sa ii simt buzele moi si calde peste ale mele, si exact asa s-a intamplat. Un sarut dulce ne unea pe amandoi, ma simteam atat de bine. Nu ma mai interesa ce s-a intamplat in trecut, vroiam sa ma bucur cat pot de momentele alaturi de el.

Deschid ochii cand observ ca a intrerupt sarutul. Privirea ii era blanda, iar buzele ii erau arcuite intr-un zambet strengar. Tocmai cand aveam eu chef, nu avea el. Nu stiu daca am auzit bine, dar isi cere scuze. Acel „imi pare rau” se datora faptului ca m-a sarutat, el inca crede ca mai sunt suparata pe el. Privesc in jur, iar atentia imi este atrasa de un foisor mare, din lemn. Imi aduc aminte de prima zi cand am venit aici si zambesc pervers. Il iau de mana si ma indrept spre „cuibusorul de nebunii”. Intru si ma urc pe masa, tragandu-l spre mine. Nu ii puteam vedea expresia fetei pentru ca aici era de-a dreptul bezna, nu se vedea nimic. Imi incolacesc picioarele in jurul taliei lui, fiind sigura ca nu are scapare.

Buzele i se plimbau pe obraz, spre gat si ma musca din cand in cand. Mainile redescopereau libere fiecare trasatura a corpului meu, avand ca preferat pieptul, cica vroia sa imi simta bataile inimii. Stiam ca ar fi in zadar sa ii dau mainile la o parte, nu pot sa spun ca nu imi placea, nu exagera niciodata, probabil s-a saturat sa tot primeasca palme de la mine. Acum buzele ii erau peste ale mele, sarutandu-ma intr-un fel brutal, dar atat de placut. Nici eu nu ma las mai prejos, incep sa il musc de buza inferioara, zambind superior cand scotea cate un geamat care stiam ca e din cauza ca avea buza sparta.

Isi pozitioneaza mainile pe banca, iar eu imi las picioarele sa cada libere in jos. Respiratia mea era ridicata, pulsul la fel. Nu eram singura, si el respira cam greu. Gafaiam ca si cand as fi alrgat nu stiu cat fara sa ma opresc. Imi sprijin fruntea de umarul lui, iar el ma saruta in crestetul capului. Ridic privirea cu speranta sa o gasesc pe a lui, dar nu vedeam nimic, era intuneric. Ma uit mai atent, acum se vedea sclipirea pe care o avea mereu in ochi, ma multumeam si cu atat.

- Tsunade a sunat, m-a intrebat cand te aduc acasa, dar ma gandeam sa te iau la mine... Spune cu o voce perversa, dupa care ma saruta apasat pe buze. Incep sa rad si ma dau jos de pe masa.Nu s-a miscat niciun centimetru, deci eu eram aproape storcita intre el si masa.

- Si tu ce i-ai spus? Chiar eram curioasa sa vad daca i-a zis ca ma ia la el, nu cred ca a facut asta, dar il cred in stare. Isi permite multe cu mama, ea niciodata nu a suportat vreunul dintre prietenii mei, nu stiu ce e cu ea.

- Ca te aduc intr-o ora, a folosit vocea de soacra si nu am mai indraznit sa zic nimic sau sa bat vreun apropo cum ca te-as aduce mai tarziu. Regretul i se citea in voce, asta e mama mea. Nu m-ar lasa nici in ruptul capului sa dorm la el, ma mir cum ma lasa sa ies asa tarziu, de obicei trebuia sa sar pe geam sa pot sa scap de ea.

- Oricum nu puteam sa raman, maine dimineata trebuie sa ma duc la spital, dar ne vedem poimaine cand ma intorc acasa. Nu spune nimic, doar ofteaza. I-am spus ca ma duc, dupa sa nu se supere pe mine pentru ca ii ascund lucruri si il exclud din activitatile mele extraordinar de distractive.

Toata noaptea nu s-a mai intamplat nimic interesant, in afara faptului ca mi-a ridicat rochia in mijlocul strazii de vreo 4 sau 5 si imi ajungea pana la buric de fiecare data. Spre deosebire de el, eu am avut noroc. Nu era nimeni pe strada. Ne-am luat putin la bataie, eu iesind castigatoarea, normal ca nu a indraznit sa se puna cu mine, ma transform in hulk la nervi. I-am sters imediat zambetul dupa buze si a jurat ca o sa se razbune, vezi sa nu. Ne-am intors la club dupa ceilalti doi petrecareti pe care i-am gasit in masina, Naruto povestea de papagalul lui care a murit, cel pe care il numeste Sasuke „cioara”.
Din nou ne-am batut, de data asta am pierdut, nu am avut spatiu de deplasare pe bancheta din spate a masinii. In curte, Sasuke m-a alergat cu un gandac, eu prefacandu-ma ca imi e frica de el. Mi l-a asezat in par, eu l-am luat repede si i l-am bagat in pantaloni. 2-1 pentru mine. Cea mai mare surpriza am avut-o cand am ajuns acasa. Am gasit-o pe mama in bucatarie vorbind cu „partenerul de afaceri”, vezi sa nu, si eu m-am nascut ieri. Acum ma chinui sa adorm, imi e rau. Am mai fost la baie de doua ori, mereu mia fost frica sa vomit, dar odata si odata te acomodezi. Tot ce vreau e sa scap mai repede de tratamentul de maine, din cauza lui mi-am pierdut eu tot parul.

Asta face chimioterapia, din cauza ei, slabesti si iti pica parul. A fost nevoie sa imi fac un fel de operatie acum doua luni pentru ca imi cazuse fiecare fir. Nu stiu ce mi-au facut doctorii, dar nu se observa ca nu am parul natural, e ca al meu. Macar atat sa am si eu, singurul lucru de care aveam nevoie e sa fiu cheala, partea buna e ca nu trebuie sa ma mai epilez. In fine, tot ce am nevoie acum e sa vina Morfeu pe la mine, deja ii simt prezenta..

Capitol necorectat xD
Asta a fost, nu stiu cand o sa mai pun next-ul, stiti cum e cu scoala

Ma bucur mult mult mult ca s-au impacat dar erau simpatici si cand erau certati dar totusi e mai bine asa cum sunt acum sunt super mega extra draguti si amuzanti.Next-ul repede

atat de grozav
te felicit
sper ca sti ca este unul dintre fic-urile mele preferate
ma bucur pentru ca s-au impacat ... cel putin asa cred eu
este tarziu deci...
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

mi-a placut super multtttttttttttt :X:X:X
astept cu nerabdareeeeeee N.E.X.T-U.L !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!




Teo ;) te-a pupacit *:*

Ehh... ce sa mai zic si eu acum? :-??
Totul este perfect. Ficul e genial( cred ca am mai zis asta :)) ) . Actiunea curge frumos si incet. Eu cred ca Sasuke a castigat " acea batalie" dintre ei doar prin simplul fapt ca a aparat-o de acel nemernic. Mi-a placut momentul romantic :"> , dar si momemntul copilaros dintre ei.
Am ramas muta despre parul Sakurei. Se vede ca te-ai interesat despre aceasta boala inainte sa incepi ficul.
Te pupacesc si astept next-ul!

Cum ma faci sa ma indragostesc de ficurite tale?

Sunt minunate

Mia placut mult!!!!!!!!

Vreau next rapid

[b] O sa fie scurt, e scris pe tel

Sasuke POV

Sa ma ridic din pat? Nici nu stiu cat e ceasul. Oftez si imi ridic capul de pe perna, care se simte mai greu de 10 kg. Privirea imi era inca neclara, indreptata spre deasul asezat pe noptiera. Ma chinui sa disting liniile mici si negre, e aproape 12. Sar din pat, sunt un fr**er, trebuie sa ma duc la Sakura, azi sta in spital. Chiar daca mi-a zis ca o sa ne vedem peste.. nu stiu cat timp, o sa ma duc eu la ea, de parca as ramane aici.

Nu stiu cum a reusit sa aprinda genul asta de sentimente in mintea mea, iubire, blandete si genul asta, nu sunt bun la exprimarea sentimentelor, oricum, sentimentele pe care le simt in momentul in care sunt sau ma gandesc la ea, sunt greu de descris in cuvinte. Las gandurile astea, doar sunt baiat, noi nu ne gandim la asa ceva, doar actionam.

Dusul, imbracatul si ce am mai facut mi-au luat o jumatate de ora, acum sunt pe holul spitalului, o astept pe Kazumi, daca tot e doctorul Sakurei, o sa o intreb in detaliu despre ea, trebuie sa stiu totul,de la Sakura nu stiu nimic, nici nu o sa aflu. Mi-a spus ca in maxim 10 minute o sa ajunga aici, dar a trecut deja un sfert de ora, mai bine ma duc la Sakura si vorbesc cu ea dupa, am timp. Dar, nu. Asta nu trebuie lasat in urma, e o discutie prea importanta sa fie amanata. Greutatea care era acum pe umarul meu, apartinea mainii matusii mele, spre norocul meu venise.

Ma intorc spre ea, avea o fata posomorata. Ochii ii erau putin umezi. Ma priveste trist si ma trage de mana spre biroul ei. O urmez, iar cand intram se aseaza pe scaun si ofteaza, iar a avut un inceput de zi prost. Am mai vorbit si inainte sa vin aici cu ea, dar la telefon. Mi-a spus ca o sa imi spuna aici ce se intampla, eu i-am povestit doar esentialul, ca eu si Sakura suntem impreuna. Inca o cercetez cu privirea si astept sa sparga linistea dintre noi, altfel o sparg eu, si asta o sa fac. Exact cand sa deschid gura sa spun ceva, ma intrerupe, exact ca Itachi.
- Nu stiam ca Sakura este cea de care ma intrebai atunci, despre vanatai. Dupa cum stii, situatia ei e foarte grava, o sa iti spun clar si raspicat. Incepea sa ma sperie, intradevar, e grav, dar totul se poate rezolva, doar face tratamente. ''Asta a fost ultimul ei tratament, corpul nu ii raspunde, o chinuim degeaba. Singurul ajutor care mai exista pentru ea: transplantul si sansele de a-l obtine sunt de 1%, imi pare rau''.

Ultima parte nu am auzit-o, sau nu am vrut sa o aud? Cred ca mintea, auzul imi joaca feste. Kazumi e nebuna, toti sunt. Trebuie sa mai existe ceva, nici eu nu sunt compatibil, nimeni nu e. Nervii incep sa ma stapaneasca, nu mai am stare. Simt nevoia sa distrug ceva, ma simt prea neputincios, nefolositor. Poate aici nu e solutie, dar altundeva, in alta tara, trebuie sa fie. Incerc sa ma calmez si imi indrept privirea spre persoana din fata care ma privea inca trista.

- Ce vrei sa spui, o sa moara? Trebuie sa existe o solutie, nu o sa o las sa moara, intelegi? Niciodata nu mi-a tremurat vocea atat de tare, imi dau sesma ca ma aplecasem peste masa, eram plin de ura, daca Kazumi era barbat, o luam la bataie.

- In maxim doua luni ea..nu exista altceva. Tu trebuie sa te indepartezi de ea, pentru binele tau, nu vreau sa te vad suferind. Sa pierzi pe cineva nu este usor. Nu a existat o zi, din toata viata in care sa o urasc, dar acum imi vine sa o omor. Cum poate sa imi spuna sa stau departe de ea, mai ales acum? Pentru a nu face nimic prostesc, ma ridic si ies rapid din incapere.

Durerea care ma acapara acum, nu am mai simtit-o, nu cred ca mi-as fi dorit vreodata sa o simt. Pana si ochii imi sunt umezi din cauza lacrimilor pe care le blochez. Pentru prima data simt ceva pentru o persoana, ceva ce nimeni nu intelege, iar aceasta urmeaza sa fie luata de langa mine. Asta nu o pot accepta. Deschid usa dupa care se afla Sakura si intru. Era intinsa pe patul alb, dormea atat de frumos. Fata ii era idreptata spre mine, o suvita cobora pe tenul perfec, acoperindu-i o parte din buzele care erau intredeschise.

Ma indrept spre ea, am de gand sa stau aici pana se trezeste. Patul era destul de lat, asa ca ma strecor sub patura roz, pufoasa, care sigur nu era din spital, cum nu era nici tinuta ei. Corpul ii era cald, prea cald de fapt. O iau in brate si o trag spre mine, spatele fiindu-i lipit de pieptul meu. Inca ma gandesc la discutia de mai devreme, trebuie sa fie un fel de greseala. Totusi, ma intreb daca ea stie, probabil doarme de mult, nu cred ca a aflat.

Incepe sa se miste, se intorcea din ce in ce mai mult spre mine. Deschide ochii si ma intampina cu un zambet larg. Parea fericita, nu aveam niciun drept sa ii schimb dispozitia, asa ca ii raspund.

- Stii, in cazul meu, pot avea dezechilibrari hormonale, tu trebuie sa fii extra intelegator. Vorbea prea clar, nu era deloc adormita, nu dormea cand am venit aici. Incep sa rad, si incerc sa ii raspund, buzele ei ma opresc si usa care se deschide. Era chiar:

- Tati? Intreaba Sakura care era peste mine