Capitolul 2






Eram treaza de mult timp si stateam cu privirea tintuita in tavan. Inca ma gandeam la Sasuke. Sincer nici nu stiu cum pot sa fac asta zi si noapte. Un om normal s-ar fi plictisit demult, insa eu... Pf! Ma ridic din pat si ma imbrac apoi ies nervoasa pe usa. Nici macar nu mi-am curatat camera, arata ca si cea a lui Naruto. Apropo de blond, ma intreb pe unde e. Chicotesc usor amintindu-mi de el, pur si simplu ma facea sa ma simt mai bine. Ma indreptam spre biroul lui Tsunade. Ma intreb de ce m-a chemat. Maream pasul incercand sa ajung cat mai repede. Nu prea aveam chef de nimic. Fara sa-mi dau seama am inceput sa fug si din greseala am lovit pe cineva. Spun un scuze stins, insa aud o voce cunoscuta.

-Sai! Spun uimita privindu-l ciudat. Incerc sa zambesc apoi il intreb ce cauta aici. Credeam ca e in misiune. Imi spune ca azi e ziua lui libera. Il salut si plec pentru ca ma greabeam spre blonda. Sai seamana atat de bine cu Sasuke. Daca ar avea parul putin mai lung. Si totusi daca seamana de ce nu m-am indragostit de el? De ce mi-am dat inima lui, iar el a fugit cu ea. M-a lasat aici, singura, indurerata fara sa-i pese. Imi scutur capul incercand sa alung aceste ganduri. Ajung in fata cladirii si ma indrept spre biroul dansei. Bat usor la usa si aud vocea care imi da voie sa intru.


-Sakura. Spune aceasta pe o voce joasa, prea joasa. Ma speria. Stiam ca s-a intamplat ceva. O privesc fara sa respir si o intreb ce sa intamplat. Trage aer adanc in piept si imi spune ca are doua vesti pentru mine, una buna si una rea. Cea rea era cu siguranta despre Sasuke, sunt sigura. Ii spun sa incepapa cu care vrea. Dupa cum o stiu va incepe cu cea mai fericita.

-Naruto a ajuns pe insula. Acum e in siguranta, nimeni nu-l va gasi acolo. Rasuflu usurata. Am stat destul de incordata zielele acesta gandindu-ma ca cei din Akatsuki i-ar putea da de urma. Acum vestea rea. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Eram foarte tensionata, voiam sa stiu despre ce e vorba. Ma priveste cu mila apoi continua. Razboiul a inceput deja. Raman masca. Eram fericita ca nu mi-a zis nimic despre Sasuke. Nu stiu daca as fi suportat sa-mi spuna ca a murit sau ceva de genul. Insa razboiul... Cum? Nici macar n-am fost pregatita pentru asa ceva. Iar eu trebuie sa ma duc pe campul de lupta pentru a-i ingriji pe raniti. Of! Simteam cum ma ia ameteala. Privirea mi se incetosa si imi era tot mai greu sa ma tin pe picioare. Aud vocea Hokage-lui care o cheama pe Shizune. Simteam fiori in tot corpul si fiecare bucatica de carne ma durea. Imi era frig si nu puteam sa fac nimic pentru ca eram in bezna totala. Eram atat de slabita. Imi era greu sa respir si fiecare miscare pe care o faceam ma durea ingrozitor. Aud o voce atat de cunoscuta care imi striga numele. Tonul jos si rece pe care il folosea mereu, calmul de fier.


Aud pasii apropiindu-se de mine. Mergea incet si linistit, parca ar fi avut tot timpul din lume la dispozitie. Voiam sa ma intorc sa ii vad chipul insa era un efort prea mare, probabil as fi cedat. Era tot mai aproape de mine, cu fiecare pas pe care il facea eu tremuram mai tare. Ajunge in fata mea si ma priveste superior. Durerea pe care o simteam in corp era o nimic toata pe langa cum imi era sufletul. As fi vrut sa plang, sa sar, sa urlu, sa fug, sa scap din aceasta lume. As vrea sa plec, sa uit de tot. Simt o picatura calda cum mi se scurge pe obraz. Ma aducea la relitate, nu pot. trebuie sa lupt, sa-l aduc inapoi. Cu pretul vietii daca e nevoie. Il voi face din nou acelasi pusti timid si dragut.


Simt cum ma prinde de mana si ma ridic spre el. Avea o putere mare iar eu nu puteam nici macar sa vorbesc. Eram speriata si socata, iar durerea uriasa nu ma ajuta deloc. Ma priveste cu ura. Incepe sa ma stranga din ce in ce mai tare, simteam ca mor. Imi inchid incet ochii, plecam. Nu mai eram printre ei. Cu fiecare secunda care se scurgea eram tot mai departe. Ma apasa ceva in piept si incet, incet muream. Imi era din ce in ce mai frig, eram din ce in ce mai infricosata. Ma prinde de gat si ma reazama de un perete, nici nu puteam sa-i vad bine fata pentru ca era intuneric, insa radia ura si rautate. Incep sa tusesc manjindu-i mana cu sange.


Voiam sa vorbesc, sa-i spun totul, sa-l bat. Tremuram involuntar si incercam sa ma tin in viata. Trebuia sa traiesc. Nu pot muri! Nu pana cand nu esti din nou al meu. Am sa te aduc inapoi indiferent de ce s-ar intampla pentru ca tu ai fost mentorul meu in viata, tu mi-ai dat speranta de a trai, de a fi mai buna. Tu m-ai facut puternica si m-ai invatat sa lupt. Prin metode indirecte, prin privirea ta de gheata m-ai facut sa vreau sa fiu ca tine. Tu esti totul pentru mine. O forta ciudata imi invaluia trupul. Imi strang pumnul. Acum ori niciodata. Ii iau mana si ii dau un picior in burta. Scuipa sange si se indeparteaza incet de mine.


-Ce esti tu? Cine esti tu? Sasuke, nu te mai recunosc. Spun cu voce blanda, curioasa, dezorienata, voiam sa stiu cum a ajuns in acest hal. Ce era el acum? Dispare incet. Dau drumul lacrimilor. Acum ma cuprindea o caldura imensa. Ma simteam... In viata. Aud vocea blanda a lui Shizune.


-Tsunade-Sama, si-a deschis ochii! Tipa fericita bruneta. O vad pe batrana cum se apropie de patul meu. Era bucuroasa insa o citeam bine. Ingrijorarea o trada, nu stia sa-mi ascunda sentimentele. Se apropie de mine si ii face semn lui Shizune sa iasa. Incepe cu un ton bland. Sakura, ai fost in coma doua zile. N-am reusit sa aflu ce boala ai sau de ce ai lesinat dintr-o data, insa singurul cuvant pe care l-ai spus a fost ''Sasuke''. Nu trebuia sa-mi spuna, stiam si singura. Incerc sa ma ridic, insa mainile firave ale blondei ma prind de umeri. Trebuie sa te odihnesti, spune ea zambind subtil. Iese din camera si stinge lumina. Probabil ca voia sa dorm. Trag adanc aer in piept, inca aveam aceleasi dureri cumplite. Sasuke, ce mi-ai facut?


_______________________________________________________


Mneah, cum e vacanta va onorez cu next-uri ca dupa aia o sa fie asa numa la saptamana. :))

Lectura placuta!