Capitolul 6




Ma trezesc linistita, dar cu un sentiment apsator in inima. Itachi nu era langa mine ci doar un bilet. Simt cum incepe sa ma doara capul, era cu siguranta ceva de rau augur. Ceva avea sa se intample si nu era ceva bun. Imi duc mana cu prudenta spre hartie si o desfac. Eram curioasa, dar imi era teama sa citesc, daca... Un gand ciudat imi strafulgera mintea. Imi iau inima in dinti si privesc textul scris ingrijit.

" Sakura..

Imi pare rau ca am plecat fara sa te anunt. Daca nu o faceam probabil ca era rau atat pentru tine cat si pentru mine. Sa stii ca te iubesc si sper sa il gasesti pe Sasuke. Sper sa reusesti sa-l schimbi. Iti multumesc ca mi-ai dat putin din dragostea si prietenia ta. Iti raman dator cu o farama de suflet. Ai grija de tine.

Cu drag,

Itachi. "

Era probabil cea mai banala scrisoare pe care am citit-o in viata mea si totusi... A trezit in mine cele mai multe sentimente. Nu vreau sa mai aud pe cineva ca ii spune criminal. El e un om cu suflet de inger. Mie mi-a dovedit acest lucru intr-o zi, ma intreb ce ar putea face intr-o viata? Simt o lacrima calda scurgandu-se pe obraz. De ce trebuie sa fie atat de diferiti? Daca ar fi si Sasuke asa. Insa poate ca nu l-as mai iubi. Cred ca mie imi place ca ma face sa sufar. Incep sa rad sarcastic. Nici macar eu nu mai stiam ce simt. Imi era scarba de mine. Ma ridic si incep sa caut iesirea.


Dupa vreo doua ore eram in padure si alergam, insa unde? Durerea a trecut ca prin minune. Nu mai simt nimic inconfortabil, totul e atat de placut. Am in mine o energie pozitiva, ceva care ma face sa zambesc. Incep sa ma gandesc la brunetul meu rebel. Oftez trista. Inca, dupa acesti patru ani, nu am reusit sa ma acomodez cu plecarea lui. Haide Sakura, trezeste-te! Viata nu-i asa cum ti-o imaginezi tu. Degeaba imi spuneam eu acest lucru, cand incercam sa ma conving singura. Visez cu ochii deschisi ca totul se va termina cu bine. Dar poate nu conteaza doar finalul fericit, poate conteaza si suferinta de pe parcursul povestii.



-Sakura!

Ma intorc speriata. Ce sau cine vorbea? Era o voce atat de rece. Imi venea sa plang. Nu mai suportam nimic. De ce trebuie sa fie atata ura peste tot? Oare ce s-ar intampla daca am renunta toti la a mai fi rai, si ne-ar preocupa si altceva inafara de nevoile materiale sau puterea. Aici nu conteaza pe cine omori sau ranesti daca tu esti fericit. Ce s-a intamplat cu mine, cu Sasuke, cu toti… Sunt doar urmari tragice ale lumii in care traim si nu vorbesc doar de cea ninja care e déjà degerata de sange. Vorbesc de sentimentele omenilor care devin din ce in ce mai perverse. Imi strang pumnul cu putere infingandu-mi unghiile in carne. Eram si eu in stare sa omor acum pe cineva. Ma intorc nervoasa nepasandu-mi de cine va fi acolo. Simtem ca vreau doar sa ma razbun, pentru prima oara voiam sa fiu ca si Sasuke, voiam sa ma gandesc doar la mine, avem o sete nebuna de sange si toata aceasta ura ma hranea.

-Da? Spun pe un ton apasat. Imi mijeam ochii ca sa-mi pot da seama cine era. Chakra imi era cunoscuta, insa ceva nu se potrivea. Atitudinea lui semana cu cea a unui puzzle din care lipseste o piesa. Inaintez cu pasi marunti dar siguri, poate prea siguri. Sincer, imi era oarecum teama de mine si de faptul ca ma las purtata de emotii. Mereu am fost rationala dar… De ce sa nu renunt si eu o data? Inima imi batea cu putere. Nu imi era frica, doream doar sa lupt si tremuram de nerabdare.

-Ti-a mancat pisica limba? Intreb pe un ton rautacios. Eram stapana pe mine si cu egoismul meu il dominam si pe el. Aud sunetul pasilor sai. Ochii mi se deschid incet-incet, parca puteau sa inghita tot ce era in jurul meu. Buzele mi se dezlipeau usor una de cealalta si voiam sa tip. Toata acea nevoie de lupta disparuse, voiam sa fiu acasa. Acum mie mi-a mancat cineva limba si nu numai atat. Nu mai functionam, ma blocasem pur si simplu.


Arata oribil. Ochii reci, privirea sarcastica, imprastiau durere. Trasaturile oribile ale fetei, combinate intre doi oameni, sau mai bine zis un sarpe si un om. Vocea ingrozitoare, parul gri, rebel ce ii acoperea tainic fruntea. Imi era din ce in ce mai greu sa respir. Intr-un fel voiam sa rad. Mereu fac asa. Ma incred prea mult in mine apoi imi pare rau. Acum chiar regret. In aceste momente as avea nevoie de tine Sasuke. Mda… Felicitari Sakura. Ai redevenit cea pe care o stiam, fricoasa si mereu in cautarea unui ajutor. Nu stii sa-ti porti de grija. De ce te-ai mai chinuit sa devii un ninja? Nu meriti asa ceva. Nu puteam sa-mi controlez gandurile. Cineva vorbea ca si cum as fi avut o alta personalitate. S-a mai intamplat acest lucru cam de doua ori. Atunci la examenul Chuunin, cu Sasuke si Orochimaru si.. Nu-mi aduc aminte cand s-a mai intamplat. Cred ca atunci cand Naruto si gasca au plecat dupa Sasuke. Of! Toate amintirile mele sunt legate de el. Nu exista un singur lucru la care sa ma gandesc si unde el sa nu fie inclus.



-------------------------------------------

Nextuletz. :x

Sper sa va placa. :) :) 15 comm-uri ---> NEXT! :* :*

Lactura placuuuuta! ^^