Capitolul 3




Insfarsit am iesit din spital. Dupa multe rugaminti am convins-o pe Tsunade sa-mi dea drumul. Rasuflu usurata si intru un camera mea. Inca era la fel de devastata. Cred ca ar trebui sa curat. Imi iau hainele de jos si le pun pe pat. Ma uit pe noptiera mea insa ceva lipsea. Oh, nu poza! Acea ftografie cu mine, Sasuke, Naruto si Kakashi. Nu se poate. Simteam cum incepe sa ma intepe ceva in piept. Era singura amintire ce mi-a ramas cu echipa sapte, unde e? Ma tot invart prin camera si in cele din urma o gasesc sparta intr-un colt. O scot din rama si ma uit trista la ea. Sasuke, de ce ai plecat? Incep sa plang, mangaind fotografia. Imi e atat de dor de tine. Haide vino inapoi, te rog. Ma duc dupa foarfeca si decupez imaginea ramanand doar eu si Sasuke.


-Sakura. Aud o voce cunoscuta si joasa. Un ton rece lipsit de sentimente. Ecoul insa se batea de peretii camerei dandu-mi fiori. Simtem cum imi ingheata sangele in vene si parul mi se ridic. Aveam pielea de gaina. Inima imi batea din ce in ce mai tare. Voiam sa ma intorc, insa imi era prea frica. In cele din urma ma uit cu coada ochiului spre... Sasuke? Se evapora incet. Ma intorc insa dispare cu totul. Grozav Sakura, acum ai si haluginatii. Imi dau o palma peste frunte in sprenta ca voi alunga aceste ganduri. Imi pun fotografia in buzunar si duc foarfeca la loc.



Cred ca, in minte imi rasare o idee nebuneasca. Inchid ochii si ii strang cu putere. Nu, nu, nu! Nu merg dupa el orice s-ar intampla. Ma certam singura si tipam in speranta ca ma va auzi cineva. Am nevoie de ajutor. Umerii incepeau sa-mi devina grei iar inima imi batea tot mai incet, pulsul scadea si respiratia imi era tot mai fina. Incep sa ametesc. Ma ridic cu greu si ma duc spre bucatarie tinandu-ma de pereti. Scot o seringa cu un medicament si mi-o infig in picior apasand usor pe acea maneta. Ma asez pe un scaun si rasuflu usurata. Ce se intampla cu mine?



Trebuie sa merg dupa el. Daca nu merg ce se va intampla. Cine stie pana unde va merge cu razbunarea. Il voi aduce inapoi cu pretul vietii, insa Naruto. Sakura inceteaza! Esti o fricoasa. Sasuke avea dreptate cand a aspus ca esti enervanta, chiar esti. Nu poti sa iei propile tale decizii si sa faci si tu ceva. Eram furioasa si o ura malefia imi punea stapanire pe suflet. Nu voiam sa-l mai aduc pe Sasuke inapoi, voiam sa-l omor. Imi scutur capul. Nici eu nu mai stiu ce vreau. Parca ar fi doua parti in mine, una buna si una rea, care pun stapanire pe mine, iar eu innebunesc in mainile lor. Ma ridic de pe scaun, imi iau rucsacul si ies pe geam. Era seara, puteam iesi din sat fara probleme.


Dupa ceva timp ajung in padure. Imi era frig, se auzeau tot felul de sunete si vedeam siluete ciudate. Cred ca e doar din cauza oboselii. Ma asez laga un copac. Respiram greu, ma dureau toti muschii si privirea mi se incetosa. Gasesc cateva lemne si imi fac un foc. Ma invelesc cu o patura din ghiozdan si adorm. De fapt eu unde mergem? Dupa cine sau ce ? Nici macar nu stiu unde e Sasuke. Ma trezesc speriata. Oare am visat? Simteam cum cineva ma priveste sau poate doar aveam aceasta senzatie. Asa e cand esti singura in mijlocul pusietatii, noaptea. Pornesc inapoi spre sat. Ce rost avea sa ma bag singura in gura lupului. As muri inainte sa il gasesc pe Sasuke, suntem in timpul razboiului. Incep sa rad. Cum sa am un asemenea cap sec. Mergeam incet ascultand fosnetele frunzelor. Era din ce in ce mai frig si nu inteleg de ce, eram in perioada calda a anului. Sau poate ca doar eu simteam asta. Incep sa fug pentru ca zgomotele si senzatia ca sunt privita nu-m,i dadeau pace. Simt o lovitura putrnica in ceafa si totul se face negru in fata ochilor... Oare, am murit?


-_____________________________________________________________________________________________________________-



V-am aduc nextuletz. Scuzati lispa de inspiratie, lungimea si eventualele greseli dar nu ma simt prea bine.

Lectura placuta!

Capitolul 4





Ma trezesc cu o durere ingrozitoare in ceafa. Ce s-a intamplat? Stau putin pe ganduri, incercand sa-mi aduc aminte. Ah, da.. Lovitura aceea. Imi duc mana acolo si incep sa masej usor. Ma uitam curioasa in jur. Nu puteam sa recunosc nimic. Locul era luminat doar de o lumanare care palpaia, dand sa se stinga. Stateam pe o patura si aveam la cap o perna subtire. Incaperea imi aducea aminte de barlogul lui Orochimaru insa decorul era altfel, atmosfera de aici era mai rece in timp ce acolo aveai impresia ca esti intr-un spital infect. Incerc sa ma ridic in picioare dar aud un lant zorganind si simt cum ma trage in jos. Grozav, sunt legata. Nu ca ar fi o problema prea mare. Dau un pumn si se rezolva insa nu vreau sa fac zarva prea mare.


Brusc inima incepe sa-mi bata mai repede. Iarasi ma ia cu mustrari de constiinta. De ce a trebuit sa plec din sat? Nu m-ar gasi nimeni aici. Sper doar sa nu fi fost rapita de cineva din Akatsuki. N-as avea nici o sansa cu unul dintre ei, sau poate ca da. Pufnesc cu un aer obosit. Acum voiam doar sa merg acasa. Chiar daca in urma cu cateva ore eram Sakura cea neinfricata, acum vreau inapoi in sat. Incep sa ametesc. Imi iau pulsul si imi dau seama ca scade. Nu inteleg de ce avand in vedere ca inima imi batea cu atata putere. Cine stie cat ma va tine sobolanul care ma rapit aici. Zile, saptamani, luni... Ce spun aici, imediat sunt moarta.


Asa iti trebuie cap roz daca nu poti sta acasa. Ma intind si inchid ochii incercand sa ma gandesc la ceva care sa ma faca sa ma simt mai bine. Stau asa pret de cateva minute apoi simt o durere ciudata cum imi strabate tot corpul. Incep sa rad sarcastic. Nimic nu ma putea face sa ma simt mai bine. Incep sa-mi misc incheieturile mainilor. Eram amortita si imi era destul de frig. Avem o presimtire ca se va intampla ceva rau, ceva foarte rau. Imi duc genunchii la piept si ii strang cu putere. Incercam din rasputeri sa ma stapanesc, nu puteam sa plang dar imi era greu. Totusi nu puteam muri aici. Nu! Trebuie sa il aduc pe Sasuke inapoi in sat cu pretul vietii.


Aud niste pasi care se apropiau de mine. Nu inteleg de ce, dar nu imi era frica. Stiam ca e o persoana rea, insa nu voiam sa-l omor. Simteam o chakra intunecata si rece, insa imi era atat de familiala. Voiam sa ma duc si sa-l imbratisez pe acel cineva care se apropia de mine, aveam o nevoie atat de mare sa simt pe cineva aproape. Ma intorc spre el, insa nu reusesc sa-i vad chipul, era prea intuneric iar lumanarea ardea din ce in ce mai slab. Mainile imi erau ca de gheata iar ochii imi ardeau. Simptomele acestea nu erau prea bune, iar daca sunt de la boala la care ma gandesc eu. Imi dau o palma peste frunte. Haide Sakura, mai pesimista de atat nu poti fii?


Aud o voce cunoscuta. Nu stiam ce zice, nu puteam sa-mi dau seama cuvintele pe care le rosteste. Simteam doar tonul rece. Infricosator si autoritar. Mereu imi dadea fiori, cum putea vorbii cu o asemenea ura? Glasul inconfundabil, jos si gata mereu sa atace. Ceva atat de promitator in acest ton fioros. Parca mereu a fost tradat de o lumina pasnica care se zbatea in inchisoarea intunecata a inimii sale. Un suflet negru, ca un abis nesfarsit al mortii. Atat de stranie era senzatia pe care o trsansmitea, atat de ciudate erau sentimentele lui pe care niciodata nu le-am putut intelege. Il priveam printre gene incercand sa-mi dau seama daca este chiar el.


Inca un indiciu ce ma facea sa fiu tot mai sigura de banuielile mele. Se duce cu pasi marunti spre lumanare si mai aprinde inca cateva. Acum puteam sa-i vad fata. Stiam ca e el, insa credeam ca... Dar nu. Stiu! Ma privea cu ochii sai negri si lipsiti de orice emotie. Atat de intunecati si care emanau ura. Aspectul lor era mereu tradat de insftisarea placuta a fetei. Pielea alba si doua linii care coborau de la nas spre obraji. Parca buzele ii erau mereu arcuite intr-un zambet impreceptabil, unul fara sentimente, insa care totusi exista! Parul lung si inchis la culoare era ros la varfuri, iar bandana cu semnul satului zgariata. Era chiar el.

``````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````
Suspans. :)

``````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````````

Asa v-am adus eu nextuletzul. :) Sper din tot sufletul sa va placa si chiar imi para rau ca v-am lasat in suspans dar nu mai aveam chef sa scriu. :)) Lectura placuta.

P.S. Aveti nextul la 10 comm-uri. (: