Dragoste in stil F.B.I

Subiect: Re: Dragoste in stil F.B.I Dum 13 Oct 2013, 10:02

Nu pot sa cred ca se apropie sfarsitul ficului crying

Mi-au placut foarte mult ultimele capitole, draga mea si sa stii ca, desi nu am mai comentat, eu am citit fiecare next pe care l-ai pus happy2

Astept nextul puppy eyes

Spor la scris si la idei! kiss

Subiect: Re: Dragoste in stil F.B.I Dum 13 Oct 2013, 16:14

Capitolul 43

Sakura's point of view.

-Dayana vezi să nu spargi încă odată vaza de pe măsuţa din cristal că de data asta te pedepsesc şi îl bat eu personal pe unchiul Sasuke ca să nu îţi mai ia atât apărarea, răsună vocea mea din bucătărie.
Un chicot se auzi din dreapta mea, iar acesta exact cum mă şi aşteptam era de la cineva mult prea cunoscut mie.
-Scumpo eu zic să nu fi atât de dură cu Dayana pentru că este doar un copil şi seamănă leit cu Sasuke. Jur ca dacă era fata lui nu semăna aşa de tare. Sau poate este cumva? întrebă pe un ton glumeţ.
Îi dau un pumn în joacă în braţ şi zâmbesc ştrengar în timp ce îl sărut fugar pe soţul meu ducându-mă imediat la uşa ce dă în living. Exact cum mă şi ăsteptam pentru a suta oară vaza era pe jos prefăcută în mii şi mii de cioburi pe care voi fi nevoită să le strâng. Duc nervoasă mâna la tâmplă şi închizând violent uşa în urma mea păşesc pe frumosul covor neţinând cont că l-aş fi putut lovi fără să vreau cu uşa pe Itachi.
-Asta a fost ultima dată Dayana. Azi eşti pedepsită şi nu ai voie să ieşi afară la joacă toată ziua. M-am săturat să strâng mereu cioburile după tine şi să cumpăr mereu altă vază, aproape că ţip eu.
-Sakura nu trebuie să fi atât de dură cu sărăcuţa de Dayana. Să nu uităm că este doar un simplu copil şi la fel ca orice copil normal mai face şi mici năzbâtii.
-Da Sasuke sunt de accord cu tine că un copil mai trebuie să facă şi mici năzbâtii, dar nu să facă aceeaşi prostie de zece ori şi asta doar datorită ţie care îi tot iei apărarea.
-O haide nu uita că şi noi am fost cândva de vârsta ei, începu acesta să riposteze.
Mă apropii cu paşi mari şi calculaţi având o faţă de nepătruns şi ajungând în dreptul brunetului îi dau o palmă ce îi întoarse imediat capul în partea stângă şi prinzând momentul că nu este atent îi mai dau şi un genunchi în punctul sensibil, aşa ca să mă ţină minte şi să ştie de acum încolo că eu când spun ceva chiar o fac. O uşă se auzi deschizându-se şi închizându-se imediat, iar un râs se făcu auzit. Întorc curioasă capul în direcţia din care vine zgomotosul râs şi am descoperit fără nici un fel de surpriză că cel ce acum se prăpădea de râs era Itachi.
-Tot la fel de tăntălău ai rămas frăţioare? întrebă acesta încercând să îşi stăpânească râsul.
-Şi tu tot la fel de enervant ai rămas Itachi, răspunde brunetul încercând fără succes să se ridice iar în sus.
Îmi dau ochii peste cap şi mă îndepărtez de ei începând să adun cioburile rămase pe covorul pufos. Urăsc să adun de fiecare dată cioburile lăsate în urmă de Dayana, dar nu am ce să fac pentru că pe ea nici în ruptul capul nu o las pe ea să facă asta pentru a nu se tăia cumva la mână. Nu îmi vine să cred că seamănă atât de tare cu zăpăcitul de Sasuke, dar presupun că asta este situaţia şi tot ce pot face acum este să am grijă să nu devină la fel ca el din punct de vedere al inteligenţei.

Autor's point of view.

Gregor se strecură cu grijă pe lângă trei bărbaţi masivi ce aproape adormiseră din cauza orei destul de târzii şi se apropie cu atenţie de maşina neagră. Ştie mult prea bine ce are de făcut şi că timpul este destul de limitat pentru asta aşa că se mişcă repede şi dintr-o mişcare scoate un patent de pe undeva de prin geacă urmând să taie frânele maşinii.
Îşi şterge stratul subţire de sudoare de pe frunte şi băgă înapoi într-un buzunar interior patentul folosit. Răsuflă uşurat că a reuşit să ducă la sfârşit planul şi se strecură la fel de silenţios pe lângă paznicii ce acum dormeau deabinelea îndepărtându-se în grabă de locul acela. În această seară Orochimaru ori îşi va găsi sfârşitul ori îl va pregăti pe al altcuiva.
Uşa mare din metal fu trântită cu violenţă de perete reuşind să îi trezească pe cei trei ce se pare că îşi făceau somnul de frumuseţe. Într-un mod evident şeful mafiei nu era într-o stare bună şi chiar după ce a reuşit să îl strivească ca pe un simplu gândac pe Samuel starea sa tot nu s-a îmbunătăţit. Norocul celor trei fu că din cauza nervozităţii acum de zi cu zi Orochimaru nu observă că aceştia până acum dormiseră aşa că tot ce făcu fu să se urce grăbit în maşină şi să pornească în trombă spre oraşul al căror luminiţe se zăreau răzleţe.
Aproape intrase în oraş când vrut să oprească pentru nişte probleme de origine naturală şi descoperi cu stupoare că frânele nu mai funcţioanu. În scurt timp a pierdut şi controlul volanului îndreptându-se cu rapiditate spre un copac bătrân. Desface centura de siguranţă şi deschizând vizibil speriat portiera din dreptul său sări fără nici un de remuşcare rostogolindu-se pe iarbă uscată. Pietre îi străpung fără milă pielea albă, dar atenţia sa nu fu aţintită asupra durerii ci mai degrabă asupra zgomotului provocat de impactul dintre maşină şi copacul bătrân. Un fum dens şi negru se ridică spre cerul plin de stele, iar flăcările au pus rapid stăpânire pe mormanul de metal care fusese cândva o maşină frumoasă şi scumpă.
Orochimaru îşi şterse cu grijă dâra roşiatică de sânge ce provenea de la buza acum spartă şi inspectând după alte răni pe care le-ar fi putut avea se ridică de pe iarba uscată. Nu putu zări mare lucru prin hainele rupte din cauza pietrelor ascuţite, dar durerea surdă pe care venea de la braţele şi picioarele sale îi răspunse la întrebarea încă nepusă. O mică picătură de sâge se scurse de lângă tâmpla sa şi stergând-o cu mâneca sfâşiată a bluzei porni în direcţia oraşului. Mulţumi în gând că nu mai sunt decât câţiva kilometri până la destinaţie şi încercând să nu şchiopăteze din cauza piciorului stâng care îi provoca dureri groaznice privi cu ură şi dispreţ luminile din apropiere.

-Nu îmi vine să cred că după atâţia ani ai fost bătut de Sakura. Avem anumite pretenţii la tine Sasuke, tânărul îşi ciufuli părul blond privind cu un interes aparte televizorul.
-Femeia aia e mai ceva ca un bărbat special antrenat pentru luptă. Dacă nu aş cunoaşte-o aş zice ca a luat lecţii de box şi lupte la cât de bine ştie să bată. Credeam că faptul că a devenit mamă o va mai îmblânzi puţin, dar după felul în care m-a bătut fără să depună mare efort pot spune că a făcut-o doar mai rea din acest punct de vedere. Nu ştiu cum poţi tu Itachi să trăieşti cu ea.
-Suntem de câţiva ani împreună şi am cam învăţat în tot acest timp cum să evit o ceartă mortală pentru mine şi cum să o îmbunez când este nervoasă. Râdeţi voi, râdeţi de mine, dar nu ştiţi voi ce mână grea are şi ce bine se pricepe la bătaie, răspunde brunetul dând uşor din cap.
Discuţia până în acest punct fu purtată de cei trei numai şi numai în şoaptă pentru ca soţiile lor să nu audă nimic ce i-ar putea incrimina. Nici unul nu îşi doresc să fie pedepsiţi în cel mai dur mod posibil şi să fie nevoiţi să doarmă pe canapeaua din living aşa că încercau să nu se facă auziţi în timp ce în aparenţă se uitau cu interes la un meci de box. Râsetele înfudate îşi făcură simţite prezenţa îndată ce Itachi termină fraza, dar nici unul dintre ei nu auziră paşii silenţioşi ce se îndreptau cu repeziciune spre ei.
-Despre ce discutaţi voi aici? se auzi o voce cristalină de spatele lor.
Cei trei se întorc înfricoşaţi către sursa vocii şi exact cum s-au şi aşteptat, în spatele lor era însuşi Sakura cu un chip angelic. Le zimbi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi îşi puse mâinile pe spătarul canapelei sprijinindu-şi capul pe acestea. În urma sa mai veniră şi cele două foarte bune prietene Kira împreună cu Hinata. Acestea se aşezară lângă şi îi priviră zâmbind pe cei trei.
-Vorbeaţi cumva despre mine? întrebă retoric rozalia.
Cum nu primi nici un răspuns îşi îndreptă privirea verzuie către soţul său care în mod intenţionat o evita. Ridică sfidătoare sprânceana stângă în sus şi tuşind total fals se apropie mai mult de acesta. Se gândi că nu are cum să o evite la nesfârşit, asta dacă mai vrea să mai doarmă în acelaşi pat cu ea.
-Nu am dreptate Itachi? întrebă suav aproape de urechea sa.
Simţi respiraţia caldă a Sakurei şi înghiţi în sec încercând să găsească o soluţie cât mai repede, ceva destul de rezonabil pentru toţi. Spre propria sa dezamăgire nu găsi nimic şi ştiind mult prea bine care este singura sa opţiune se întoarse spăşit spre aceasta şi cu un zâmbet de om nevinovat de putea convinge şi cel mai dur judecător, se rugă să fi făcut alegerea corectă.
-Da, dragă. Ai perfectă dreptate, dar te asigur că nu e nimic care să te supere, răspunde acesta mieros.
Ştia că alta soluţie nu are şi dintre fratele şi prietenul său foarte bun şi soţie a ales să atragă asupra sa furia primilor doi ştiind că aceştia nu sunt chiar aşa de periculoşi. Ar putea să scape de ei foarte uşor, iar pentru ca treburile să fie mult mai simple în putea ruga pe Gregor să îl ajute. Acum că se înţeleg atât de bine nu l-ar fi putut refuza decât dacă avea ceva mult mai important de făcut.
-Cum ai putut să îi spui adevărul idio*ule? întrebă speriat fratele său mai mic.
-Eu spre deosebire de tine ţin la viaţa mea şi chiar nu aş vrea să dorm timp de o lună sau chiar mai mult prin vecini şi să mă mai aleg şi cu un machiaj 100% natural. Am mai trecut prin ceva asemănător şi crede-mă că nu e deloc plăcut.
-O, dragule, dar eu nu aş face chiar asta. Aş avea doar grijă să simţi multă, dar multă durere în acel punct foarte sensibil al vostru, răspunde zâmbind maliţios rozalia.
Bărbatul îşi acoperi instinctiv locul cu braţele şi aproape că se ridică de pe canapea gata să fugă, când soneria se făcu auzită. Începu să sune instistent şi sunetul nu încetă până ce nu se auzi prin cameră un "intră" plictisit rostit de însuşi Sakura. Aşa cum şi bănuia Gregor intră grăbit pe uşă privind precaut prin jur. Îi stătea pe limbă întrebarea pe care i-o punea de fiecare dată când ajungea acasă şi în loc să intre direct suna la uşă. Prima dată i se păru absurd gestul său dat fiind că acum locuia împreună ei, dar când primi răspunsul ferm al său cum că nu ar vrea să îi deranjeze din treburile lor intime sau sa îi vadă cine ştie cum prin casă nu avu altceva de făcut decât să tacă. Ea, fata care mereu avea ceva de spus în orice situaţie rămase iremediabil fără cuvinte.
-Problemă rezolvată! Probabil în acest moment Orochimaru deja arde în flăcările Iadului odată pentru totdeauna, răspunde castaniul trântindu-se obosit pe canapea şi punându-şi picioarele pe măsuţa din cristal acum liberă. Uitase într-un mod intenţionat să îşi dea jos bocancii plini de praf, iar acum frumoasa măsuţă trebuia curăţată.
-De câte ori nu ţi-am spus să te descalţi la intrare? aproape că ţipă Sakura vizibil nervoasă.
-De o mie de ori până acum, dar jur că am uitat, mamă, răspunse acesta plictisit şi pe un ton uşor amuzat.
-Ei bine de data asta tu vei curăţa toată mizeria făcută şi nu accept nici un comentariu pe tema asta. Nu cred că vrei să mă vezi extrem de nervoasă dintr-un motiv atât de prostesc.
Castaniul nu mai comentă absolut deloc şi descălţându-şi cu grijă bocancii se ridică de pe canapea şi îi duse la locul lor. Îi era mult mai uşor să îi arunce direct acolo stând confortabil pe canapea, dar era atât de obosit după drumul lung şi anevoios încât nu aveam chef acum să se ia la bătaie cu Sakura şi să mai şi piardă pe deasupra. Fata asta îl impresionă cu puterea sa şi nu puţin fură dăţile în care îl bătuse fără prea mare efort din partea amândurora. Oftă şi îşi făcu loc pe canapea trântindu-se obosit şi privind televizorul încă aprins.

Ajunse în oraş şi căuta cu privirea un telefon public căreia să îi poată fi de folos. Nu mai folosise de ani buni aşa ceva, dar simţi cum câteva monede făceau zgomote specifice şi se gândi că probabil i-au mai rămas bani pentru măcar un singur telefon. Rănile pe care le are nu sunt chiar aşa de grave, dar cu timpul pot dezvolta infecţii, iar acesta este unul dintre puternicele motive pentru care îi doreşte cu o aşa mare ardoare să găsească un afurisit de telefon. Nu îi este frică de moarte şi în nici un caz de Iad pentru că a trecut prin acesta în timpul vieţii sale, dar nu vrea să moară înainte de a le da probabil un ultim mesaj inamicilor săi de moarte.
Zări la câţiva metri un mic telefon public şi încercă să ajungă acolo cât mai repede posibil cu piciorul şchiopătând mai mult ca oricând. E clar că după asta va trebui să se ducă de urgenţă la un spital. Ajunse destul de repede lângă telefonul vechi şi ponosit şi sprijinindu-se de cabina telefonică începu să scotocească prin buzunar. Scoase câteva fise şi băgându-le în telefon începu să formeze cu frenezie un număr destul de cunoscut de acesta.

Telefonul lui Gregor începu să sune de zor pe măsuţa din cristal pe care îl lăsase. Se întinse leneş după acesta şi privind adormit ecranul pe care era afişat un număr ciudat făcu semn celor din jurul său să facă linişte. Mai privi încă odată ecranul luminos şi răspunse cu o voce precaută.
-Ştiu mult prea bine că tu mi-ai tăiat frânele vrând să mor, dar uiţi că eu nu ajung aşa de repede în Iad. Uiţi că ne cunoaştem atât de bine încât să îmi dau seama că doar tu ai fi putut fi în stare să trezi de pămpălăii ăia şi să îmi tai frânele plecând la fel cum ai venit şi plus de asta să nu uităm că asta este semnătura ta. Adori să vezi maşini arzând cu oameni în interiorul lor, iar eu nu sunt o excepţie, dar vreau să te anunţ că nu voi renunţa aşa de uşor la viaţa asta. Sunt mai viu ca niciodată, cei drept cu câteva răni, dar mă voi răzbuna pe voi toţi cu preţul vieţii mele. Vă jur că nu veţi scăpa de furia mea în veci.
Bipăitul specific unui apel încheiat se auzi tare şi asurzitor, semn că Orochimaru închise. Atuncă cu precizie telefonul înapoi pe măsuţă şi privi cu hotărâre spre geamul ce dădea spre grădina frumos aranjată. Se hotărâse să se retragă din această luptă continuă pe care o implică mafia, dar dacă noua sa familie este în pericol este dispus să îşi sacrifice viaţa liniştită. A pierdut odată pe cineva drag, iar acum sfârşitul va fi diferit, iar altcineva va muri. Dreptatea însfârşit îşi va face prezenţa în acest joc pătat de sânge şi investigaţii fără sfârşit.

Sfârşit

Subiect: Re: Dragoste in stil F.B.I Dum 13 Oct 2013, 19:48

OMG! OMG! OMG!!! Nu imi vine sa cred ca s-a terminat si cred ca imi va lua ceva timp sa ma conving de asta. A fost un final extraordinar, ti-a iesit mai bine decat m-as fi asteptat vreodata! a hug

Saraca Sakura, nu ii ajungea ca are un cumnat "inteligent", acum a mai primit si un copil pe cap care, pentru ghinionul lor, seamana cu Sasuke. lough

Deci, asta e ultimul comment lasat la aceasta capodopera... As fi vrut sa fie cat mai lung posibil, insa m-ai lasat fara cuvinte. Acel nenorocit de Orochimaru a reusit sa scape basma curata. nervi!

Am o gramada de continuari ale acestei povesti in cap, continuari care stiu ca nu vor fi scrise niciodata... Te-am pupat si multa inspiratie in continuare! kiss

Sa nu uiti sa ma anunti cand vei incepe noul fic.
Bye-Bye, my sweet and loved story! hi!

Subiect: Re: Dragoste in stil F.B.I Lun 14 Oct 2013, 16:16

Nu pot sa cred ca s-a terminat crying

A fost un fic absolut superb, care mi-a facut placere sa-l citesc happy2

Nu pot sa cred ca Orochimaru a scapat cu viata, dar nah... hmm...?!

Cine sunt eu sa comentez? (D)

Iti multumesc ca m-ai anuntat, si vreau sa stii ca, daca iti vei mai deschide un nou fic, eu voi fi prima care il va citii a hug

Te pup, draga mea kiss

Subiect: Re: Dragoste in stil F.B.I Lun 14 Oct 2013, 21:36

Revin cu un edit marti seara. Scuze de intaziere.
Da, da, stiu, sunt o intarzita. Am pirdut cateva capitole cu adevarat reusite. Imi pare rau.
A fost un ultim capitol incredibil, care chiar ti-a iesit bine.
Lucrurile s-au aranjat intr-un mod foarte interesant.
Mi-a placut mult ficul tau. Si scuze inca o data pentru miciile intarzieri.