Capitolul 14

Insfarsit pot sa iti spun "Te iubesc!"

Itachi point of view

Ce plictiseala...pe bune...chiar nu exista nimic de facut astazi? Pfff...in fine. Cu pasi lenesi ma indrept incet incet spre terasa unde raman stupefiat de ce vedeam. Intre Sakura si stai...el...tipul acela....e spionul lui Yuu. Dar ce cauta aici? Sigur babaciunea aceea l-a trimis aici. Fara sa mai stau pe ganduri intru si eu in lupta reusind sa ii opresc pe cei doi. In secunda urmatoare il imobilizez pe spion privindu-l cu ura.

- Ce vrei? Yuu te-a trimis nu-i asa? Ce vrei de la noi? incepe Sakura sa se rasteasca la el.
- S...S..Sakura-sama....imi p..pare rau. Am venit aici ca sa te avertizez in legatura cu Yuu-sama. Are de gand sa ii trimita pe Krix aici ca sa va distruga pe toti. Sakura-sama...te...te rog...nu ma rani....iti spun adevarul. Spuse el mai sa ii dea lacrimile.
Il las jos pe barbat si ma asez pe trepte langa Sasuke ce se pare ca a fost cuprins de somnifere sub forma de gaz. Lasandu-l in lumea lui imi indrept privirea inspre rozalie ce pare sa-si iasa din minti.
- Itachi....spunele baietilor sa straga lucrurile ce le folosesc si sa plecam. Krix pot aparea din moment in moment. Iar tu...daca treaba cu bestiile alea Krix nu e adevarata jur ca te voi face sa regreti tot ce ai spus. Spuse dintr-o suflare totul.

Fara sa mai stau pe ganduri fug inspre camerele baietilor si le spun ce au de facut. Toti se intreaba ce s-a intamplat dar cand incep sa strig la ei incep sa isi stranga lucrurile imediat. Firar...femeia aia nu-si poate vedea de viata ei ci trebuie sa se bage in a altora. Asta e inacceptabil! Ce Dumnezeu mai vrea acum? Care e problema ei cu sora lui Sakura? Stai...mai bine zis care e problema ei cu noi toti? Asta nu inteleg si nici nu cred ca o sa inteleg vreodata.

Sakura point of view

Yuu....baba hidoasa si meschina. De ce nu moare odata?? Oricum deja arata si sigur are 100 si ceva de ani. In fine...ce mai conteaza....totul e pierdut acum daca tipii aia o sa ne prinda. Fara sa mai stau si eu pe ganduri fug in camera mea de unde imi impachetez lucrurile. Alergand pe hol pana la camera mea observ ca baietii erau gata deja asa ca ii rog sa il ia pe Sasuke si sa ii dea ceva sa se trezeasca. Doamne...totul se petrece asa de repede incat nu mai stiu ce sa fac....nu sunt buna de nimic. Nu sunt o lidera potrivita si n-o sa fiu niciodata. Nimic nu imi iese cum trebuie, NIMIC!.

- Sakura! Haide, trebuie sa plecam! Imi spune Itachi aducandu-ma la realitate din gandurile mele.
Imi iau rapi rucsacul si cobor jos. Ies pe usa trantind-o in urma mea, si ma urc in jeep la volan. Rasucesc cheia in contact si dusi am fost. Gonesc pe strazile orasului inspre iesire. Orele se scurg, minutele la fel, iar secundele din ce in ce mai repede. Simt cum innebunesc, adica ma simt ciudat si nu stiu...demonul din mine parca vrea sa iasa afara. Oaaaah....gata! Trebuie sa ma port ca atare...desi nu stiu cum.

***

Mai avem putin si ajungem la iesirea din Seoul, dupa care trebuie sa iesim din Korea si sa ne indreptam inspre Finlanda. In Finlanda exista un fel de sediu unde ne vom ascunde pentru un timp. Nimeni nu stie de acel sediu si n-o sa banuiasca nimic.
- Saku ai grija in fata! spusera baietii facandu-ma sa ma opresc fortat.
Imi ridic usor capul de pe volan si privesc in fata. Patru tipi masivi, bine facuti si inarmati il tineau pe Yahiko semn ca daca nu ne predam el va muri. Lacrimile isi fac aparitia pe chipul meu si simt cum sunt cuprinsa de teama, o teama imensa ca il voi pierde.

Cobor din masina spunandu-le celorlalti sa ramana inauntru, dar slabe sanse pentru ca fara sa ma bage in seama coboara si ei punandu-se in fata mea.
"Sakuraa...e timpul! Lasa-ma sa ies afara...lasa-ma sa ucid! Lasa-ma sa le vars sangele, lasa-ma! Lasa-ma! Lasa-ma!!". Vocea lui Oyashiro-sama se plimba in capul meu facandu-ma sa simt dureri insuportabile. Cad in genunchi incepand sa urlu cat de tare puteam. Toate privirile erau atintite asupra mea intrebandu-se probabil ce e cu mine. Imi privesc mainile si corpul ce incepe sa fie invelit intr-o "armura" de bule rosii ca focul ce iau forma unui demon infiorator. Incetul cu incetul ochii mi se inchid si simt cum cada la pamant privindu-i pentru ultima oara pe baieti...pe familia pe care ma bucur ca am avut-o.

Oyashiro point of view

Ahhh...simt.....simt cum pot sa ies insfarsit la lumina. Incetul cu incetul imi recapat forta frumusetea si setea nebuna de sange. Imi privesc pentru cateva clipe chipul intr-o balta cu apa limpede revazandu-mi frumoasa infatisare dupa atata vreme. Corpul de adolescent, parul lung si negru, ochii rosii demonici, aripile...totul. Lasand asta la oparte ma uit in jur si observ ca am companie. Lupta incepe imediat iar cei patru tipi Krix cum zicea Sakura incep sa ma atace cu arme dar fara folos. Cred ca o sa ma distrez putin..si apoi o sa ii ucid fara mila pe toti.

- Invoc puterea intunericului, Komisurutsuzu, regele intunericului, bestia noptii....dezlantuiete asupra acestor muritori de rand si fa-ti voia. Spun dupa care in secunda urmatoare cei patru tipi erau la pamant.
Privesc fascinat cum sangele lor se scurge pe pamantul uscat. Pofta mea de a ucide creste din ce in ce mai mare si incep sa ma imfrupt din carnea cruda imbibata in dulcele suc rosu. Ah.....delicios, dar mai vreau! Vreau mai mult, mult mai mult sange! Ma uit inspre cei sapte baieti ce se uitau infricosati la mine. Ma ridic de jos si cu pasi amenintatori merg inspre ei. Niciunul nu facea vreun pas. Toti erau incremeniti, parca asteptandu-si sfarsitul. Brunetul cu parul lung fiind mai curajos din cate vad scoate un kunai cu care fuge inspre mine vrand sa ma atace.

Ii prind rapid mana si il imobilizez. Ii simt dulcele miros al sangelui ce il are in posesie. Sub ochii celorlalti il ucid fara mila sorbind cu pofta din lichidul rosiatic din corpul lui. Procedez la fel si cu ceilalti pana ce ajung la ultimul. Brunetul mai mic ce semana cu cel pe care l-am ucis prima data ma privea cu teama si tristete.
- Sakura....stiu ca esti acolo! Te rog...revinoti! Tu nu esti asa....stiu asta...deci te rog revinoti la normal! Spuse el increzator cu lacrimi in ochi.
- Ha...pustiule...Sakura nu va mai veni..ea e a mea acum! Eu sunt ea, iar ea este eu! N-o sa-ti mai revezi prietena niciodata! Spun eu incepand sa rad.
Imi scot sabia pe care incet o pun la gatul brunetului. Vazand firca pe chipul lui o iau lasandu-i o zgarietura frumusica pe chipul alb ca varul. Din cate vad are ceva curaj...adica cine ar avea curaj sa-mi vorbeasca mie...mie?!
- Pustiule mai ai vreo ultima dorinta? spun eu plictisit privindu-l cu pofta.
- Da....Sakura....eu....te iubesc! spuse el privindu-ma in ochi.

Acestea fiind spuse ma reped sa il ucid. Ii infig sabia adanc in inima, dar pe cand sa fac urmatoarea miscare ceva ma opreste. Corpul meu parca incremeneste. Nu ma pot misca, ceva ma tine pe loc. Nu...nu cred....nu se poate, Sakura? Nu are cum....ea nu ma poate controla cand sunt afara. "Nici sa nu te gandesti sa il ucizi! Nu te voi lasa! Ai inteles? Nu te voi lasa! Nu voi renunta la el! Niciodataaa!" Spuse strigand in mintea mea. In clipa urmatoare simt cum corpul imi ia foc....si durera ma acapareaza. Incetul cu incetul imi inchid ochii si dispar. Sakura....nu uita....intr-o buna zi ma voi intoarce si vei plati pentru asta! Iti jur...vei plati pentru tot.

Sakura point of view

Imi deschid ochii si privesc in jur. Totul e distrus...prietenii mei, sunt cu totii....morti. Incep sa plang in hohote vazand peisajul masacru pentru care eu sunt devina.
- S...S...Sa...ku...ra... spuse o voce cunoscuta.
Incet, cu ranile grave ce ma dureau ma indrept inspre Sasuke luandu-l in brate. Stam imbratisati pentru cateva clipe, lacrimile mele curgand intruna.
- S...sakura..n...nu mai..plange. Eu....t....te.....i...iu...besc. Spuse brunetul inchizandu-si ochii pentru totdeauna.
- Si eu....te iubesc...pentru totdeauna. Dupa care iau un kunai ranindu-ma si mai tare.
Ochii mi se inchid si pentru ultima data o lacrima imi cade pe chip ducandu-ma pe cealalta lume.

Sfarsit....

Imi pare rau ca nu v-am putut anunta de data asta!