Doamneeeeee, din nou? "Sakura.....".
Inainte era Sasuke, acum Sakura???
Si deci, au facut accident? Oare chiar sunt cu totii bine? Hmm...
Apropo, scuze pentru intarziere cu comm-ul, dar am cam fost pedepsita perioada asta... Sorry!
Abia astept sa aduci next-uletzul. Sa il aduci repede, ok?
Pai, merci ca m-ai anuntat, nu uita sa o faci si in continuare!
Acum iti dau un pupik, si ne vedem data viitoare!

~Black Coffee~

Capitolul 9

Sakura p.o.v

- Sakura……
Ii intreb ce s-a intamplat cu Sasuke si Yahiko, dar nelasandu-i pe vreunul sa zica ceva simt cum capul meu parca izbucneste de durere, iar ochii mi se inchid incet, si picioarele mi se inmoaie. Corpul meu e parasit de energie facand cunostinta cu gresia alba si rece.

Sasuke p.o.v

Doamne….oare ce s-a intamplat, ma simt ciudat si foarte obosit, iar corpul parca nu ma mai asculta. Incetul cu incetul imi deschid ochii si privesc in jurul meu. Totul alb…dar niste persoane cunoscute coloreaza peisajul alb ca zapada unde ma aflu.
-Sasuke, frate esti bine? Ma intreaba Deidara ingrijorat.
-Ahh….d…da sunt bine. Stai…unde e Sakura? E bine? A patit ceva? Deidara, spune-mi ca e bine. Zic eu agitat.
- Sasuke, stai linistit altfel o sa iti agravezi rana. Sakura e bine doar ca atunci cand a venit aici a lesinat din cauza ranilor atat interne cat si externe pe care le are. Spuse Deidara.

Floarea mea de cires sper sa fi bine. Nu stiu ce mi-as face daca ai pati ceva. Deodata apare un tip in halat alb care cred ca e doctorul. Sper ca o sa pot pleca acasa acum altfel o sa mor aici.
-Copii am vesti bune si vesti rele. Vestea buna e ca domnisoara Haruno si tanarul Uciha vor fi bine si pot pleca astazi acasa doar sa fiti siguri ca iau medicamentele astea, iar vestea rea e ca prietenul vostru Yahiko va sta in coma ceva vreme. Inca nu suntem siguri cat va dura dar dupa inca cateva analize o sa va anunt timpul exact in care roscatul va fi in coma. Zise doctorul dupa care ne lasa singuri in camera.

Yahiko, chiar daca il detest imi pare rau ca a ajuns asa. Nu i-as dori asta nici celui mai mare dusman al meu. Totusi nu vreau sa par nesimtit dar daca el e in coma asta e o oportunitate perfecta ca sa ii spun Sakurei ceea ce simt. Sincer, m-am saturat, nu mai stiu ce simt, nu stiu daca o iubesc cu adevarat, nu mai stiu nimic. Chiar ma mir ca mai stiu cum ma cheama. Parca as fi un copil ce se indragosteste pentru prima oara. La gandul asta chicotesc putin atragandu-le atentia celorlalti.
Ma uit in stanga mea la Yahiko. Pare asa innocent, parca ar dormi nu altceva. Chiar imi pare rau pentru el. Deja imi imaginez cat de ranita o sa fie rozalia mea cand o sa afle. Urasc sa o vad trista, urasc sa vad lacrimile ei curgand dar cel mai mult urasc faptul ca nu o pot avea.

Mda…mai bine las gandurile astea de oparte, in timpul asta trebuie sa fac ceva, trebuie sa reusesc sa o fac sa ma iubeasca, trebuie sa ii arat ca o iubesc, ca tin la ea, da…asta o sa fac. Jur ca nu renunt pana nu o sa ii marturisesc iubirea mea. Zau acum, chiar seaman cu un pusti ce se indragosteste pentru prima oara.
Lasand asta ma dau jos din pat mergand sa ma imbrac. Ceilalti ies din camera lasandu-ma pe mine si roscat singuri, si incep sa imi caut hainele. Huh….vad ca mi-au adus alte haine. Ei, imi iau tricoul meu vesnic albastru, niste blugi negri rupti, si niste tenesi albastri dupa care ies din salon pe hol unde erau cei trei baieti.

-Sasuke, hai sa mergem sa o luam pe Sakura, sau mai bine zis sa vedem daca s-a trezit. Spune Sasori, ridicandu-se.
Mergem amandoi dealungul coridorului pan ajungem in capatul lui unde intram in penultimul salon. Cum intru o vad pe rozalia mea intinsa pe pat. Merg mai aproape de ea si ma asez pe scaunul de langa pat luandu-i mana intra mea. Observ cum ochisorii iei inocenti se deschid privindu-ma iar buzele ei dulci se arcuiesc intr-un zambet.
-M…m…ma bucur….ca esti bine. Spuse ea strangandu-mi mana.
Incet incet se ridica in sezut privindu-ma fix in ochi. Se aseaza cu totul in fata mea si ma strange in brate, eu facand la fel. Cat mi-am dorit sa primesc imbratisarea asta. Daca as putea as tineo in brate toata viata. As face orice pentru ea, pentru ca…..o iubesc, o iubesc enorm.

Sakura rupe imbratisarea readucandu-ma la realitate privindu-ma din nou in ochi.
-Sakura……te iubesc! Ii spun sarutand-o pasional.
-E…eu…Sasuke, si eu te iubesc. Am inceput sa simt ceva pentru tine inca de cand ai venit. Stiu ca sunt cu Yahiko, tin la el, dar nu il iubesc asa cum te iubesc pe tine. Nu stiu ce mi-ai facut, dar…mi-ai luat inima si acum o ti la tine. Cu toate astea daca mi-ai furat-o…te rog, ai grija de ea pentru ca acolo e toata dragostea mea pentru tine. Spuse ea rosind.

Cuvintele ei dulci……ma fac sa o iubesc din ce in ce mai mult. Mereu o sa o iubesc, si nu o sa o parasesc niciodata. Fata asta…..nu stiu cum, de ce, sau ce, dar ma facut sa o iubesc. Pur si simplu o ador, sunt mort dupa ea.
Revenind la prezent, ii spun sa se imbrace, dupa care ies din salon impreuna cu Sasori care avea un zambet mare pe chip.
-Bravo piciule…din cate vad chiar ti la ea. Ai grija de ea, pentru ca e o fata speciala. Nu gasesti una ca ea in fiecare zi, si te avertizez, daca se intampla ceva rau cu ea o sa ai de aface cu mine, Deidara, Hidan, Nagato, si chiar si Itachi, pentru ca ea face parte din familia noastra si noi toti am fost impreuna de mici. Eram de nedespartit la fel ca si acum. Zise roscatul privind in sus cu mainile in buzunar
-Stai linistit, nu as puneo in pericol niciodata, ea e tot ce am mai de prêt pe lume si o sa o protejez mereu pentru ca e iubirea vietii mele. Spun eu privind pe fereastra cerul acoperit de micile stele stralucitoare.

Si…asa mai stam putin la povesti, dupa care apare Sakura mai frumoasa ca niciodata. Era imbracata cu o rochie mai lejera pana la genunchi, de culoare alba, si niste sandale albe cu o funda micuta, iar parul ei era prins intr-un coc cu o prinzatoare de par ce avea atasata o mica floare de cires alba. De cum iese ne indreptam inspre salonul unde e Yahiko, rozalia luandu-ma de mana si ajungand la Dei si Hidan acestia se ridica, Deidara indreapta inspre noi, imbratisand-o pe sora lui. Cateva lacrimi ii scapa blondului facand cunostinta cu gresia. Se pare ca a fost chiar ingrijorat pentru Sakura, dar ce tot spun cum sa nu fie ingrijorat, doar e sora lui.

Deidara p.o.v

E ciudat….adia sora mea si Sasuke se tineau de mana. Doar nu sunt……eh, ma asteptam la asta. Sper doar ca totul sa fie bine, iar daca piticania aia ii face ceva soramii n-o sa mai apuce ziua dde maine. Of….mai bine las asta de oparte, acum tot ce conteaza e ca Sakura e bine, iar Yahiko sa isi revina din coma cat mai repede.
-Hey, aa…mergeti voi inainte acasa, eu…o sa raman in seara asta aici cu Yahiko. Spun eu afisand un zambet fals.
Da…in momentul asta fericirea mea a pierit, dar nu toata. Floricica mea de cires mi-a adus o mica raza de fericire cand a aparut aici vie si nevatamata.

-Y…Yahiko e bine? S-a intamplat ceva cu el? Fratioare…..
-Surioara…….

Heeey, ma bucur ca va place ficul meu.
Sasuke si Sakura nu sunt inca impreuna, in capitolul acesta ei si-au marturisit unul altuia ceea ce simt dar va dura ceva vreme ca cei doi sa faca pasul urmator acela de a fi impreuna.
Asaaa....pai mersi de comm`uri! Imi face placere cand vad comentariile scrise de membrii acestui forum fie de bine sau de rau, ma pun intr-o oarecare dispozitie buna.
Thanks pentru ca imi cititi ficul, chiar ma bucur ca va place! See ya!

Hello, Hello!

Se pare ca am ajuns si eu la next-ul mult asteptat, pe buna dreptate!
Actiunea mi se pare putin cam grabita, dar ehh... La cat am asteptat next-ulezul, nici nu ma mai intereseaza.
Sper ca de data asta sa il aduci mult mai repede, si cand o faci, nu uita sa ma anunti!
Nici nu stiu ce sa mai spun... A fost minunat!
Abia astept urmatorul capitol, sa vedem ce se va mai intampla cu cei doi
protagonisti.

Te poopik dulke,
~Black Coffee~

Capitolul 10 [part one]

Sakura pov.

- Sakura....imi pare rau....dar, Yahiko va sta ceva vreme in coma. Nu te ingrijora, doctorul a spus ca trebuie sa ii mai faca niste analize apoi ne va spune exact cat timp, in rest e bine. Spuse Deidara incercand sa faca sa nu para grav.

Parca mi-ar fi cazut cerul in cap. Durerea ce am simtit-o prima data ma doboara din nou de data asta capul parca vrand sa imi explodeze iar corpul incepe sa fie din ce in ce mai cald. Nu...sper ca nu o sa lesin din nou. Nu pot, nu vreau, nu....trebuie sa ma tin pe picioare sa rezist, nu vreau ca Deidara-niisan sa isi faca griji.

Le spus tuturor ca nu am nimic, apoi fara sa mai spun altceva ma indrept singura inspre iesirea din spital. Totusi...din cate vad nu chiar singura. Brunetul "meu" merge cu pasi silentiosi in urma mea. Pot sa imi dau seama ca ma priveste atent, dupa felul in care se poarta cu mine.
Huh....e ciudat. Pana acum totul era plictisitor, dar viata mea incepe sa prinda culoare, totul incepe sa se schimbe, la fel si eu..doar ca mai greu. Ma intreb daca exista viata dupa moarte?! Doamne, asta nu exista...dar am auzit din povestile bunicii ca mai demult in Japonia feudala o preoteasa detinea un giuvaer sacru ce poseda niste puteri incredibile. Pe atunci multi demoni, monstri si chiar si oamenii obisnuiti doreau acel givaer. Se ajungea la lupte pentru acea mica perla mov, dar intotdeauna preoteasa Kikyo invingea cu sagetile sacre. Stiu ca dupa ceva vreme a aparut un semi-demon care vroia sa fure Shikon No Tama [giuvaerul sacru], dar a fost prins cu o sageata intr-un copac, care in Japonia moderna e un copac sacru. Am cam deviat de la subiectul initial, dar ceea ce vroiam sa spun e ca pe atunci, chiar si o bucatica din Shikon No Tama era pusa intr-un corp fara viata fie de om sau demon acesta reinvia, iar daca giuvaerul ii era luat revenea la ceea ce a fost adica....oase....sau mai exact un schelet.

Ahh....ce prostii tot vorbesc, sunt doar povesti totusi adevarate. Acum nu mai exista asa ceva, suntem in Japonia moderna, iar era feudala a fost ingropata in trecut, dar istoria ei nu.
- Sakura....esti bine? Hey, Sakura!! Terra catre alba ca zapada!! spuse Sasuke readucandu-ma la realitate.
Imi cer scuze spunandu-i ca eram prinsa in gandurile mele, apoi ii vad si pe ceilalti venind. Iesim cu totii din spital si ne urcam in masina lui Hidan care in 10 minute ne duce acasa.

De cum ajungem, fug pe scari ducandu-ma direct in camera mea. Nici nu intru bine ca unul dintre dragii mei prieteni se gandeste sa ma deranjeze. Ii spun sa intre, iar usa se deschide incet in camera aparand chiar....Sasuke?! Bun...acum ce vrea oare.
- Hey, Mi-chan. Imi pare rau pentru ce i s-a intamplat lui Yahiko. Daca nu eram eu ca sa il rog sa ma ajute cu acea problema acum era aici. Chiar imi pare rau...sper sa ma poti ierta.
- Sasuke...in primul rand de unde sti ca ma cheama si Mion? - Doar nu....ah...Sasoriiiii...sa vezi ce iti fac, roscat smecher - in fine, nu e vina ta....daca era atent la drum nu ajungeam niciunul in spital. Nu te invinovatii...nu esti devina cu nimic. Uite...vreau sa imi promiti ceva. Asta e ultima saptamana de vacanta, si...vreau sa imi promiti ca nu vei lasa nimic si pe nimeni sa te supere. Ii spun eu intinzandu-i degetelul mic.

Asa faceam de cand eram mica. Chestia asta cu degetelul si promisiunea trebuie respectate, pentru ca daca cineva isi incalca promisiunea va fi blestemat de Oyashiro-sama. Ah...Oyashiro-sama e un demon...sau un zeu, nu stiu prea sigur ce e, dar stiu ca el e protectorul unui satuc numit Hinamizawa. Acolo am locuit cu Deidara si ceilalti cand eram mici. In fiecare an, in Hinamizawa se organiza un festival numit "Festivalul Bumbacului in Deriva". De fiecare data in timpul festivalului cineva era blestemat, adica era ucis ca prin minune, iar o alta persoana era luata ca sacrificiu. De ce doua persoane? Asta pentru ca numarul celor ucisi sa fie la fel ca si numarul celor care au fost luati ca sacrificiu.
Chiar si dupa festival oamenii continuau sa dispara, satenii spunand ca cei care au disparut au fost luati de demon.

Acum o sa va spun un mic secret. In Hinamizawa sunt trei mari familii. Familia Hojo, Sonozaki si Furude. Numele meu de familie real e defapt Sonozaki, dar cand am plecat din Hinamizawa in Coreea a trebuit sa imi schimb numele.
Eu sunt mostenitoarea de drept a mafiei, si dupa cum spune toata lumea din satul meu natal acolo oamenii au sange de demon in ei. E cam greu de crezut dar e adevarat, iar o dovada clara ar fi "semnul" de pe spatele meu ce seamana cu un demon.

Uff....cred ca v-am cam bagat in ceata, dar asta e secretul pe care il ascund de ceva ani. Daca cei din Coreea afla cine sunt cu adevarat nu va iesi bine. Si...tot aici in Japonia locuieste sora mea geamana. Cand mama a nascut a facut trei copii din care doar prima fica nascuta va deveni mostenitoarea familiei Sonozaki, adica eu. E un obicei ca a doua fica la nastere sa fie sufocata pana isi pierde viata, dar mama a avut mila pentru sora mea si a lasat-o in viata, iar acum este la un internat de aici in Japonia.

Cam asta e mica mea poveste. Sper ca nu v-am bagat in sperieti. Acum hai sa revenim putin la realitate. Imi scutur putin capul, apoi imi indrept privirea inspre Sasuke ce privea in gol. Incep sa il strig dar degeaba, e complet aerian. Hmm...ma intreb daca....ei asta o sa mearga. Ma apropii mai mult de el, si mai mult, si ii dau un pupic pe obraz, el revenindu-si la realitate.
- Hehe...stiam ca o sa mearga. Ii spun eu razand.

Brunetul zambeste, apoi sare pe mine in pat si incepe sa ma gadile. Doamne...nu-i de bine, sunt sensibila la gadilat. Eh, nu ma las eu mai prejos, si incep sa il gadil, amandoi facand o zarva....de sareau vecinii pe tavan. Continuam asa pana nu mai putem, iar respiratia ne devine mai infundata, si inima pulsand din ce in ce mai tara, cel putin inima mea parca vroia sa explodeze de fericire.
- uh...S...Sasuke, te poti intoarce putin te rog....vreau sa ma schimb de rochia asta. Spun eu gafaind.

In cateva minute brunetul se ridica si se intoarce cu spatele lasandu-ma sa ma schimb. imi scot din dulap o pereche de pantaloni trei-sfert de trening albi cu sigla de la Puma, si o bustiera simpla albastru deschis. Parul mi-l desfac, si incep sa il pieptam fiindca era cam ciufulit dupa care il impletesc pe o parte lasand doua suvite sa imi cada pe chip. Si sunt gata. Nu imi sta chiar rau, mai ales ca am niste forme destul de dezvoltate.

Asa, ii spun brunetului ca se poate intoarce, acesta privindu-ma oarecum....fascinat. Mda...ca toti baietii. Oricum ar fi nici un baiat nu cred ca ar rezista sa nu se uite la o tipa sexy in loc sa aiba ochi doar pentru "fata lor". Ma rog, ma intorc cu spatele pentru putin timp ca sa inchid usa dulapului, dar nu ma intorc bine ca aud niste cuvinte care speram sa nu le aud. Bravo Sakura acum ti-ai ales sa porti bustiera!!
- Sakura ce e cu acel semn pe spatele tau? Ce ti s-a intamplat? spuse el cu o urma de suparare in voce.
- Ei bine, vezi tu......

Hello, Hello!

Am trecut si eu pe la next-uletzul tau, scumpete!
Ei bine, actiunea este... Umpic cam grabita, dar nu mai conteaza... Descrierea, automat cu actiunea, putea fi si mai buna. Insa, sunt sigura ca cu timpul, o sa iasa foarte bine.
Abia astept sa vad cum se va scoate Sakura din aceasta situatie, insa as fi foarte curioasa ce ar spune Sasuke daca ar afla adevarul... Insa este fic-ul tau, ideile tale!
Merci ca m-ai anuntat, nu uita sa o faci si in continuare!

Te poopik dulke,
~Black Coffee~

Capitolul 11

[part two]

Sakura p.o.v

- Ei bine, vezi tu...aaa...acum ceva vreme, sti cand au fost baietii la mare am fost si eu cu ei si nu stiu cum am facut de am ajuns cu spatele intr-un stalp de fier fierbinte si...ei intelegi tu, asa m-am cam ars si mi-a ramas semn. Spun eu zambind fortat.

Pff...ce te mai pricepi la mintit Sakura! Ar trebui sa primeste si un grammy, esti fenomenala. Ma rog, daca nu crede e treaba lui, totusi sper ca baietii sa nu ii spuna adevarul. De ce? Pentru ca toata Japonia si Coreea au auzit de crimele din Hinamizawa, care se cred a fi blestemul lui Oyashiro-sama, dar defapt demonul din mine, a facut acele crime. Cert e ca acel demon...este jumatate din Oyashiro-sama si jumatate doar un demon. Urasc ceea ce am facut, ma urasc pe mine, dar nu am avut de ales, nu am avut cum sa opresc ceea ce zace inauntrul meu. Daca Sasuke ar afla adevarul m-ar crede un monstru sau mai rau de atat, si m-ar ura probabil toata viata. Dar totusi ma intreb ce va zice, chiar sunt curioasa.

- Aaa....pai sper ca acum esti mai bine. Imi spune el zambind bland.

Haaaaa?!?!? Uciha...cat de credul poti sa fi? Pe bune, si daca as spune ca te omor (in gluma) tot ai cred?! Doamne, ce au facut parintii lui cu bietul de el? Ma rog, ma bucur doar ca m-a crezut, desii se vede o urma de ezitare in privirea lui. Stiu ca nu ma crede in totalitate, si oricum ar fi trebuie sa il impiedic sa afle. Ma bucur ca ceilalti chiar daca stiu ce am facut, inca ma considera cea mai buna prietena a lor.
Uneori chiar ma intreb de ce mi-a dat Kami-sama (Dumnezeu)niste prieteni atat de buni....
Fie ce o fi, oricand o sa fie nevoie voi fi langa ei mereu, la fel cum au fost si ei.

Sasuke pov.

Sincer, nu prea pot sa cred ca acel semn care dupa mine seamana cu un demon a fost "creat" de un stalp de fier. E ceva ciudat la mijloc, si ma intreb ce. Sakura....ce vrei sa ascunzi de mine? Off...mica mea floare de cires, daca ai sti ca mi se rupe inima de fiecare data cand ti se intampla ceva. Odata si odata tot o sa iti spun ce simt cu adevarat, si nu o sa ma las pana ce nu il scot pe roscatul ala din peisaj. Imi pare rau frate....dar cand vine vorba de Sakura renunt si la un prieten foarte bun.
Fata asta...nu stiu ce mi-a facut. Pur si simplu mi-a sucit mintile. Nu mai suport, daca nu o vad macar o secunda, simt ca mor. Inima imi bate de fiecare data cand e in preajma mea. Tanjesc dupa buzele ei dulci, dupa trupul ei de inger, dupa ochii ei verzi, vocea de copil inocent. Doamne....de ce nu pot sa renunt la ea. Chiar nu inteleg de ce....sau poate ca stiu. O iubesc....o iubesc mai mult ca orice, si nu o sa renunt la ea cu nici un pret.

Sakura pov.

Bun, gata, de astazi....o sa il tin cat mai departe de mine pe Uciha! Daca nu fac ceva o sa se apropie din ce in ce mai mult de mine si pana la urma o sa afle adevarul. Dar NU! Nu o sa il las sa faca asta. Oricat de mult ma doare inima sa o spun, trebuie sa il fac sa ma urasca. E pentru binele lui, nu vreau sa i se intample ceva rau. Si...nu inteleg de ce tocmai el. Argh....Kami-sama, Oyashiro-sama....va rog, ajutati-ma. Simt de parca demonul din mine ar vrea sa iasa afara sa se dezlantuie. Asta nu e bine. Pfiuu...respira Sakura, trage aer in piept, apoi expira. Totul o sa fie bine, nimic rau nu se va intampla. Sper!
- Sa-kura-chaaan!!!(cu accent pe "a" cum rostea Naruto cand era fericit, si cand a vazut-o pe rozalie) E cineva la telefon care vrea sa vorbeasca cu tine!! aud vocea blanda a lui Sasori ce ma trezeste din gandurile mele destul de profunde.

Ma dau jos din pat si ies din camera alergand pana jos dupa telefon. Ma intreb cine suna la ora asta....si ce o fi vrand cu mine.
- Hey surioara....Cum iti mai merge? aud o voce...identica cu a mea.

Nu pot sa cred. Mii de lacrimi imi apar pe chip, iar buzele mele se arcuiesc usor intr-un zambet. Simt cum inima mea bate din ce in ce mai tare, iar genunchii imi cedeaza facandu-ma sa ma las in jos pe gresia rece. La telefon era......