Chapter IX
Pov by Yahiko

Ochii mei sunt atinti, asupra documentelor scrise negru pe alb. Zeci de foi, imprasitiate pe biroul din lemn de frasin. Gandurile mele nu imi stau la niciuna dintre problemele ,,importante,, care trebuiesc rezolvate cat mai urgent. Transportul de arme care trebuie efectuat, drogurile care trebuiesc puse in vanzare. Un parfum de cires imi invaluie narile, ca si cum as simti-o pe ea aici, alaturi de mine. Inchid ochii incet imaginandumi-o pe ea, persoana care si-a facut usor loc in inima mea. Parul de culoare trandafirie care ii cadea alene pe spate, buzele ei carnose care, cateodata ma obligau sa le sarut. Imi zgudui capul, incercand sa alung acele ganduri afara din mintea mea. Insa ele persistau, in idea de a revine. Las gandurile deoparte, aveam alte afaceri de rezolvat pentru ,,sefu’ ,,

Pov by Sakura.
Stau pe patul din puf , din camera mea, privirea fiindu-mi atintia spre tavanul de culoare alba. Gandurile imi zburdau prin minte, nicio idée fiind fixata in aprofunzime. Sunt singura in vila, Sasuke fiind cu treburile sale ,,normale,, plecat la birou. Fara el ma simteam asemenea unui suflet ratacit, in cautarea partenerului etern. Ochii mei sunt atintiti spre tavan. Nu admiram peisajul, ci pur si simplu lasam gandurile sa imi zboare nestingherite prin minte. Toate amintirile mele se derulau in mod repetat, si incontiuu. De la momentul in care il cunoscusem pe Sasuke, pana acum in momentul present. Amintiri cu bune si cu rele, toate fusesera clipe magice, pentru care am ras, sau am plans din suflet.
-La ce iti este gandul frumoasa mea?
Acea voce sublima, Sasuke. Brunetul se afla in capul usi, imbracat intr-o jacheta din piele de culoare neagra, jeansi albastri, si pantofi in picioare. Ochii sai ma analizau atent, eu fiind imbracata intr-o rochie albastra, cu doua palme mai sus de genunchi. Il intreb pe un ton misterios, daca nu cumva trebuia sa fie la munca, pe cand acesta chicoteste. Pasii lui se apropie de mine, de unde ma cuprinde intr-o imbratisare calda. Ii puteam simtii respiratia calda, la urchea mea dreapta. ,,Sa spunem ca mi-am luat liber, pentru a imi petrece mai mult timp alaturi de tine.,,
Brunetul rostise acele cuvinte pe un ton pervers, canini lui muscand-ma incet de lobul urechi.

-Am venit sa te invit la o plimbare prin oras.

Zicand acestea, scoate din spatele sau o punga de culoare albastra pe care mi-o inmaneaza, apoi se face nevazut. Scot incet ceea ce era in ea. O rochie mov, scurta pana la genunchi, si cu spatele gol, care se lega dupa gat. Dupa zecile de incercari repetate, in spatele meu apare Sasuke care imi leaga snururile, creeand o funda eleganta. Mana sa o cuprinde pe a mea, dupa care parasim locuinta, coborand la garaj unde era parcata masina brunetului. Ma urc pe scaunul copilotului, urmand ca in urmatoarele minute Sasuke, sa goneasca cu o viteza nebuna pe strazile orasului.
Brusc, telefonul brunetului incepu sa sune. Acesta si-l scoase din buzunar de unde incepu sa vorbeasca. Dupa 5 minute il inchise.

-Sakura, mergem la cafeneaua Marvely, se pare ca Naruto a intra iarasi in belele.

Brunetul mari viteza, ochii lui fiind atintiti pe sosea. Asfaltul ardea pe cand bolidul brunetului trecea cu viteza fulgerului peste el. Nu intelegea cum de pana acum nu reusise sa faca niciun accident. In scurt timp ajungem la cafeneaua Marvely, unde ii vedem la o masa pe Hinata si Naruto. In ochii lui maritime, se putea citi o urma de mirare si de teama.
Sasuke ma ia de mana, pe cand inaintam cu pasi rapizi catre cele doua trupuri.

-Einstein, care este marea urgenta care nu putea fi amanata?

-Hin…Hina…ta este insarcinata.

Puteam citii pe chipul sau teama care ii cuprindea sufletul, si puteam vedea cum respiratia I se accelereaza. Mainile ii erau umede. Imi mut privirea la Hinata, careia rosata ii aparu in obraji de culoare alba. Ochii ei lila, aveau o stralucire in ei, la vestea minunata, aceea de a fi mama. Ii spuneam lui Naruto, ca vestea de a fi tata, este cea mai mare binecuvantare primita de la Dumnezeu.

-Nu intelegi Sakura, eu am folosit-o, niciodata nu planuiesm sa am un copil cu ea, pentru mine a fost doar o jucarie de o noapte care ma facut sa ma simt bine.

Pe chipul Hinatei, o lacrima cristalina se prelingea cazand in jos, pe burta ei. Mainile ei o mangaiau incet si delicat, pe cand blondul o privea cu dispret. Dadu un pumn in masa, urmand ca apoi sa se ridice parasind masa. Lacrimile ii curgeau brunetei asemena unui izvor care nu putea fi secat. Sasuke se dusese dupa blond, pe cand eu o imbratisam cu grija pe Hinata. Dintre toti oameni de pe planteta aceeasta ea daduse peste unul nepotrivit, care o trata asemenea unui gunoi, insa ea il iubea din strafundul inimi, si nimeni nu ii putea lua acest sentiment.