Trrrrrrrr!!!Pooooccc!
Perna aruncata de tanara cu un par roz , matasos s-a izbit in ceas facandu-l sa cada jos.Insa acel zgomot infernal ce o scotea din sarite pe Sakura nu avea de gand sa se opreasca. La fel se intampla in fiecare dimineata si poate veti spune ca deja s-a obisnuit cu acel zgomot insa nu o cunoasteti pe Sakura.De fapt nimeni nu o cunoaste inafara de Sasuke , prietenul ei cel mai bun.Cand ii vedeai impreauna ziceai ca sunt cuplul perfect dar ei erau doar prieteni.Insa , sa revenim la ce am inceput.
-Du-te naibii , ceasule!!!! striga ea cat o tin plamanii incruntandu-se.Ca si cum ar fi ascultat de vocea ei ceasul s-a oprit brusc."Acum pot sa dorm"Isi spune in gand si zambeste dar chiar in secunda urmatoare acel zgomot s-a auzit la urechea ei.
-Aaaaaaa!!!
Pooocccc!! Sakura a cazut jos din pat din cauza sperieturii.Din partea opusa a patului se auzea un ras puternic.Sasuke radea tinandu-se cu o mana de burta si in cealalta avea ceasul.
-Si eu te iubesc Sasuke. Spune ea si se ridica in picioare in timp ce Sasuke se oprea din ras dar inca mai zambea.Aseaza ceasul pe noptiera si se tranteste in pat.Isi pune mainile la ceafa privind-o din cap pana in picioare pe Sakura.Din cauza nervilor Sakura era rosie in obraji dar se pare ca prietenului ei ii placea.Ea isi duce o mana la frunte si in spira apoi expira aerul cu zgomot.
-Serios, Sasuke as vrea sa dorm si eu mai mult o data.Macar o ora in plus.
-Nu sunt eu de vina ca ceasul tau a sunat, zice el zambind.Amandoi stiau ca ea nu punea niciodata ceasul sa sune dar avea grija el sa faca asta sau sora ei mai mica , Mika.Sakura isi pune mainile in solduri si da dezaprobator din cap prinvindu-l pe Sasuke care inca zambea tolanit in patul ei foarte confortabil insa pe care petrecea putin timp dupa parerea ei.Dintr-o data usa se tranteste brusc facand un alt pocnet iar Mika a intrat ca o vijelie in camera.Luand pozitia de profesoara severa care ii prindea pe elevi cand faceau ceva rau spune:
-Aha!!!!Stiam eu!Din clipa in care a intrat in aceasta casa am stiut ca e ceva ciudat la el.
Ea arata cu un deget spre Sasuke care se abtinea din greu sa nu rada.Mika o data era profesoara severa insa intr-o secunda devea detectiv.Ea isi zicea profesoara-detectiv sau profesoara-spion.Vroia sa invete copii dar tot o data mai vroia sa fie detectiv ca sora ei.
-Mika tu nu stii ca trebuie sa bati inainte sa intri?
-Sasuke a batut?
-Nu dar...
-Atunci nici eu nu bat! striga ea apoi se arunca pe pat iar Sasuke incepe sa o gadile.Nervii Sakurei erau intinsi la maxim in aceasta dimineata.Poate era din cauza lipsei somnului sau poate ca avea un caz incurcat ce ii dadea batai de cap insa cea mai mare sursa de stres era ca ea trebuia sa aiba grija de toata casa si de sora ei.Cum parintii au plecat intr-o excursie pe termen nelimitat si cum ea avea 18 ani lucrurile nu stateau prea roz.
-Gata!!!terminatii!!Iesiti din camera mea acum!!!
Cei doi se uitau la ea nestiind ce sa creada.Sasuke nu a mai vazut-o niciodata atat de nervoasa iar Mika se intreba daca sora ei se simte bine.

Buna! Am zis sa scriu si eu o poveste despre Sakura si Sasuke.Sper sa va placa.Astept pareri fie ele bune sau rele:d

Heyy am aterizat si eu pe aici >:D<
Pai imi place titlul si din cate vad asa prima oara, are legatura cu continutul ceea ce este bine.
Descrierea, parca vrei tu sa faci ceva cu ea, dar trebuie sa o accentuezi. Sentimentele Sakurei in dimineata aceea accentuaza-le. Descrie peisaje , imbracaminte, infatisare si sentimente. Ajuta-te de figurile de stil si de imaginile vizuale, cromatice, auditive etc.
Actiunea este un pic grabita dar intr-un capitol asa mic mi-se pare mai ok.
Dialogul este cam sec, mai introdu vorbire indirecta.
Atat am avut de zis , sper ca nu te-ai suparat. Astept next si imbunatatiri, pupici :*

P.S: Nu mai face double post ;), nu ai voie.

Multumesc pentru sfaturi , voi incerca sa schimb ce am gresit dar nu inteleg.Cum adica double post?Eu am scris doar un capitol si la mine apare doar unul.:-??

Double post este atunci cand scrii un comentariu sau un capitol unul dupa altul.
De exemplu acolo sus ai scris capitolul iar dupa intr-un alt "comentariu" sper sa va placa si alte chestii. Puteai sa scrii acel lucru la sfarsitul capitolului, lasa-i cateva randuri si dupa scriai acel lucru. Sper ca te-am lamurit ...

Denn.:x.
Imi place povesteaa! E foarte draguta, incearca doar sa mai pui niste descriere.....
In rest, bafta la scris donmnișoară!

Lorelay , multumesc foarte mult*:
M-ai lamurit.
мσє αуυмι , ma bucur ca iti place si mersi

Cei doi au iesit tacuti din camera cu privirile plecate.Se simteau ca si cand ar fi facut o prostie si mama tocmai i-a prins.Dupa ce usa a fost inchisa o liniste de mormant s-a asternut in camera.Puteai spune ca e linistea dinaintea furtunii dar nu era asa.Sakura nu mai avea putere.Acest lucru se vedea clar si tare pe fata ei.Doua cercane mici s-au gandit sa vina pe fata ei si se faceau din ce in ce mai mari.Ochii aratau ca si cum ar fi vazut lumea intreaga intr-o zi.Acei ochi de un verde ca smaraldul ce odinioara exprimau fericire , iubire , bunatate aratau stersi dar daca te uitai atent inca puteai sa o vezi pe acea fata ce mereu zambea si raspandea peste tot fericire.Dar ce s-a intamplat?Viata a schimbat-o.Inaintarea in varsta a adus cu ea probleme specifice adolescentelor.Acele probleme ce pot da peste cap o viata intreaba.Acele probleme numite Baieti.A fost nevoie de un singur baiat ca ea sa se schimbe.Dupa ce el a parasit-o fericirea ei a inceput sa dispara.Zambea din ce in ce mai rar iar acei ochii superbi verzi aveau adesea lacrimi.
-Viata merge inainte Sakura.Nu ai ce face.
Acestea erau cuvintele fostului ei prieten.Cuvinte intelepte dar pline de sageti amare pentru inima fragila a tinerei indragostite ce nu stia prea bine cum e sa suferi din dragoste.Auzea multe de la prietenele ei insa mereu se gandea ca nu poate fi asa de ras.Intr-adevar nu a fost asa de rau , a fost si mai rau pentru ea.De ce?Pentru ca ea punea suflet in orce.Toate lucrurile le facea cu zambetul pe buze si vroia ca totul sa iasa bine.Era ca un inger.Multi o numeau ingerul insa cineva nu ii spunea asa.Acel cineva de care ea s-a indragostit.Pentru ea el era totul dar pentru el ea era doar fata draguta cu toata lumea pe care multi baieti o vor si de aceea trebuia sa fie doar a lui.Asa a si fost pana cand el a inceput sa vrea mai mult de la ea.Vroia ceva ce Sakura nu era pregatita sa ii dea.Avea doar 16 ani pe atunci dar lui nu ii pasa.Asa au inceput certurile pe care el le accentua de fiecare data si arunca sageti spre ea tot mai mari si mai ascutite.Acele sageti loveau din plin punctele cele mai sensibile pentru ca el stia cum sa faca asta si nu ezita nici o clipa.Cum lucrurile mergeau in rau cei doi s-au despartit iar el a plecat in alt oras sa primeasca ce vrea dar i-a promis Sakurei ca se va intoarce.Zilele au trecut la fel si lunile iar ea deja a inceput sa uite de fostul ei prieten mai ales ca acum era ocupata cu slujba de detectiv iar Sasuke o facea mereu sa rada.Datorita lui ochii Sakurei au inceput din nou sa sclipeasca de fericire dar noptile nedormite faceau ca acea stralucire sa dispara.Stresul se aduna tot mai mult in ea si se pare ca azi s-a umplut paharul.Nervii au iesit afara din inchisoara controlului si a calmului chiar intr-o secunda nepotrivita pentru ca acei nervi o data ce au fost eliberati au mers pe singurele persoane care erau in camera.:Sasuke si Mika.
Tot ce avea nevoie Sakura acum era un somn bun.Merge incet spre pat simtind cum oboseala se plimba prin ea.Inchide ochii si se tranteste pe patul moale , confortabil ce o primea mereu cu bratele deschise.In cateva secunde de liniste profunda somnul dulce s-a lipit de genele ei si a dus-o usor in lumea viselor.Dupa cateva momente usa se deschide iar capul lui Sasuke se iveste de dupa usa.Zambeste si se indreapta usor spre patul ei ca o felina ce e la vanatoare.Se apleaca putin si ia patura in maini apoi o pune delicat peste Sakura.La fel cum a venit pleaca si inchide usa foarte incet , atat de incet incat puteai sa crezi ca nu vrea sa trezeasca mortii sau ca in amera era o bomba ce se activa la cel mai mic zgomot.Coboara scarile si ajunge in bucatarie unde Mika statea la masa si se juca impreuna cu papusile ei.Cand acesta intra in incapere Mika isi ridica privirea si intreaba:
-Ce face Sakura?
-Doarme asa ca trebuie sa facem liniste bine?
-Dar cine o sa imi dea de mancare?intreaba ea punandu-si mainile la ochi si prefacandu-se ca plange.Sasuke isi da ochii peste cap fiind obisnuit cu acest comportament al copiilor mai mici.
-O sa iti pregatesc eu ceva de mancare.
In doua secunde lacrimile de crocodil ale Mikai au disparut continuand sa se joace cu papusile ei iar pe fata lui Sasuke apare un zambet sters.

Sasuke e bucatar, nu:))?
Foarte tare.! Imi pare rau pentru Sakura, nu meritaa... .

In timp ce Mika savura fiecare imbucatura Sasuke era ocupat cu o revista si cu o ceasca plina cu un lichid ce emana un miros foarte placut.Era cafeaua de dimineata.Doua batai se aud in usa iar acesta se ridica greu si merge normal spre locul de unde s-a auzit acest sunet.Deschide usa iar in fata lui apar niste trandafiri minunati albi insa nu era nici un om.El ia trandafirii si inchide usa in urma lui.Se uita putin la ei apoi merge spre bucatarie si ii aseaza pe masa.
-De unde ii ai?intreaba Mika facand doi ochi mari cat cepele.
-I-am gasit la usa.
-Trandafirii albi sunt preferatii Sakurei.Nu au nici un bilet?
Sasuke se uita mai atent la acel buchet enorm si observa intre tulpinile a doi trandafri un biletel alb. Pe el scria doar pentru Sakura dar nimic mai mult.Acesta se mai uita putin la bilet apoi il aseaza la loc.
-E ciudat, zice Mika si se da jos de pe scaun luandu-si papusile in brate.
-De ce e ciudat?
-Pentru singurul care stia ca Sakurei ii plac trandafirii albi era Ren.
-Esti sigura?intreaba Sasuke simtind cum fericirea ce o avea dstul de des incepe sa dispara.
-Da.I-am auzit cand vorbeau.De asta stiu ca numai el stie de trandafirii albi.
-Poate a mai spus Sakura cuiva.Nu se poate sa stie numai el, zice Sasuke sperand ca Mika sa nu aiba dreptate dar ceva inauntrul lui ii spunea ca micuta avea perfecta dreptate.Insa gandul ca Ren , fostul iubit al Sakurei i-a trimis florile ei preferate il innebunea.
-Nu a mai spus nimanui.El a pus-o sa promita ca nu o sa mai zica la nimeni asta.
Mika isi strange papusile in brate apoi iese din bucatarie si merge in camera ei fara sa ii mai multumeasca lui Sasuke pentru micul dejun.Insa acesta era pe ganduri asa ca degeaba ar fi spus Mika multumesc pentru ca el nu ar fi auzit.Se gandea intruna la posibilitatea ca Ren sa fie in oras dar cel il ingrijora cel mai tare era vorbele spuse ieri de seful sau.Descrierea hotului de diamante se potrivea destul de bine cu Ren.Daca intr-adevar acel hot era Ren atunci inseamna ca Sakura o sa-l vada si asta putea insemna inceputul unei ploi enorme.
Nu!Trebuia sa o tina departe pe Sakura de Ren.Trebuia sa scape de trandafirii astia.Se ridica de la masa apuca brusc buchetul si pleaca afara.Minutele trec , orele trec iar seara vine pe nesimtite.In camera ei Sakura inca dormea in patul ei confortabil si cald cand un caiet cade jos strcandu-i somnul dulce.Deschide ochii incet si se foieste in pat.Arunca o privire prin camera iar ochii ei se opresc asupra surorii sale mai mici care ridica obiectul cazut jos.Il aseaza pe masa apoi se uita la Sakura.
-Deci te-ai trezit.Credeam ca o sa dormi toata viata si am vrut sa il chem pe Sasuke sa te sarute ca sa te trezesti ca si frumoasa din padure adormita.
-Unde e Sasuke?
-A plecat sa cumpere ceva de la magazin si a zis ca se intoarce repede.Pot sa imprumut un caiet de al tau?Vreau sa scriu indiciile de la cazul meu.
-Poti sa iei , zice Sakura si se da jos din pat in timp ce Mika sarea in sus de bucurie.
-Multumesc mult!Cred ca a venit Sasuke.Ma duc sa ii zic ca te-ai trezit si nu mai trebuie sa te sarute.
Mika fuge iute spre scari uitand sa mai inchida usa.Sakura zambeste apoi se uita la ceas.Ora era 8 seara.Nu ii venea sa creada cat timp a dormit.Niciodata nu a dormit atat de mult ziua dar acum se simtea ca noua si era gata sa rezolve cazul la care lucra.Se schimba de pijamale isi piaptana parul apoi coboara scarile spre bucatarie de unde se auzeau voci.
-Miroase bine! spune ea si intra in bucatarie.Mika se uita 2 secunde la ea zambind dar apoi si-a mutat privirea pe caietul ei.Sakura zambeste apoi se uita la Sasuke asteptand sa vada privirea lui mereu fericita dar in seara asta in locul acelui zambet fermecator era o privire foarte serioasa.Vazand ca ea il priveste intrebator Sasuke isi muta ochii pe tigaia cu mancare ce ardea pe aragaz.
-S-a intamplat ceva?
-Da!! spune Mika aproape tipand.Am uitat culoarea mov in camera.Vin imediat.
Micuta trece iute pe langa sora ei mai mare iar acest lucru i-a adus sakurei alt zambet pe buze dar si-a indreptat prvirea din nou spre Sasuke sperand ca o sa vada mcar acum un zambet insa fata lui arata si mai serioasa.
-S-a intamplat ceva?
-Da, ii raspunde el zambind uitandu-se la ea , masa e gata si eu am uitat sa cumpar ingredientul cel mai important.
-Care?
-Bomboanele Mikai.Mai bine fug la magazin pana nu observa.
Amandoi au inceput sa rada in timp ce el incepea sa puna in farfurii bucatele preparate.
-Ma duc eu la magazin.Voi incepeti sa mancati.
El doar zambeste spre ea apoi Sakura iese din bucatarie si din casa.Afara era destula lumina ca sa vezi dar datorita copacilor inalti becurile de pe strazi au inceput sa se aprinda.Parintii isi chemau copii in casa la masa iar pe la ora 9 tinerii incepeau sa se plimbe prin parcuri si pe strazi.La ora aia Sakura trebuia sa mearga la munca dar macar nu era singura ci era cu cel mai bun prieten al ei Sasuke.
Dupa ce a luat de la magazin ce avea nevoie , Sakura merge inapoi pe drumul spre casa.De data asta strazile erau goale ca si cand ar fi urmat o furtuna.Tanara a marit putin pasul ca sa manance si ea cu cei doi.Cand era aproape de casa langa un copac statea un tanar.Nu putea sa ii vada chipul dar putea sa vada bine parul lui blond si o bratara ce sclipea in lumina becului.Tanarul si-a miscat putin capul iar atunci Sakura si-a mutat privirea.In timp ce ea trecea prin fata lui la o distanta de 3,4 pasi tanarul se uita la ea.Cand a ajuns la usa ea a mai aruncat o privire spre acel loc iar tanarul inca era acolo si o privea.Sakura avea senzatia ca el zambeste dar de la distanta asta nu putea sa isi dea bine seama asa ca a intrat in casa insa avea o senzatie ciudata.Cu gandul de a alunga acea senzatie ea intra in bucatarie zambind ca si cum nu l-ar fi vazut niciodata pe acel tanar.
-Ai luat bomboane!
-O sa le mananci dupa cina.De ce nu ati mancat nimic?
-Sasuke a vrut sa te asteptam dar haideti sa mancam pentru ca vreau bomboane.
Cei doi si-au aruncat o privire unui altuia si au inceput sa rada dar Mika era foarte concentrata la golirea farfuriei.Surprinzator a terminat foarte repede ce avea in farfurie apoi a insfacat ca o felina bomboanele si a fugit in camera ei.
-La ceora vine doamna Dona?
-Ar trebui sa ajunga din clipa in clipa, raspunde Sakura in timp ce spala si ultima farfurie.Doamana Dona era bona angajata de parintii Sakurei pentru Mika atunci cand fata lor mai mare lucra.Cateva batai se aud in usa iar Sasuke merge sa deschida si o primeste pe doamna Dona in casa.Aceasta o saluta pe Sakura apoi merge la Mika in camera.
-Mergem sa muncim?
-Sigur ca da!Asteapta-ma putin sa imi iau un hanorac de sus.
Sakura urca repede scarile si intra in camera.Aprinde becul apoi pune mana pe un hanorac de pe scaun.Balconul era deschis iar tentatia de a se uita daca acel tanar mai era acolo a fost prea mare ca ea sa ii reziste.Spre fericirea ei locul era pustiu.Zambeste usurata apoi stinge lumina si coboara jos unde o astepta Sasuke.Cei doi ies afara pe usa mai intai el apoi ea insa o sclipire ce venea din partea dreapta a facut-o pe Sakura sa se opreasca si sa se uite in acea directie.Inima aproape i s-a oprit cand a vazut bratara ce sclipea pe mana lui la doar cativa metri de ea.Era acel tanar si de data asta se vedea clar ca zambea insa ochii erau ascunsi in umbra copacilor.




Acesta este si capitolul 3.Mai urat de atat nu cred ca e posibil sa scrie cineva

Multumesc dar cred ca esti singura care gandeste asa

Simtea ca nu mai poate sa respire.Dar de ce?Ceva o facea sa aiba senzatia ca il cunoaste pe acest tip.Dar oare ce?Simtea ca ii apartine insa acest sentiment ii provoca o stare de nesiguranta.De data asta era sigura ca el zambeste iar modul in care zambea ii dadea fiori pe sira spinarii.Cine?Cine era acest tip?
-Sakura?
-Cum?!intreaba ea trezita din gandire si se uita la Sasuke.
-Esti bine?
-Da , normal ca sunt.De ce nu as fi?
-Doar intrebam.Mergem?
-Sigur, zice ea si porneste dupa el dar nu inainte de a mai arunca o privire spre locul unde cu cateva secunde in urma a stat acel tip.Acum locul era pustiu insa ea avea senzatia ca e privita.”Haide Sakura!Revinoti!E doar imaginatia ta!” Isi spunea ea in timp ce mergea ganditoare alaturi de Sasuke iar acesta o privea pe furis neintelegand de ce are cea mai buna prietena a lui starea asta.Cei doi au mers tacuti tot drumul pana la locul lor secret unde se intalneau si cu ceilalti tineri de varsta lor care lucrau si ei la acest caz.Mereu se adunau in fiecare seara si stabileau ce vor face in continuare.
-Unde sunt toti?intreaba Sakura cand intra in cladire.Acolo era doar Yasmin , o bruneta draguta ce mesteca mereu guma si care il placea pe Sasuke de ceva vreme buna.Aceasta se uita la Sasuke si spune ca si cum Sakura nu ar fi intrebat nimic.
-Credeam ca nu mai ajungeti.In seara asta suntem putini pentru ca “ sefii” au decis ca de acum inainte sa lucram doar 4 la un caz.
-4?!Avem nevoie de mai multi oameni!
-Din moment ce avem un inamic de aceeasi varsta cu noi au cosiderat ca ne vom descurca doar 4.
-Cum adica un inamic de varsta noastra?Credeam ca nu stim nimic despre el, spune Sakura cu mainile incrucisate uitandu-se la Sasuke.Acesta privea in jos simtindu-se cu musca pe caciula.
-Sasuke?Uita-te la mine si spune-mi la ce se refera Yasmin.
-Chiar asa de tare de cap esti Sakura?!intreaba Yasmin cu o voce iritata.Nu o suporta pe Sakura deoarece ea si cu Sasuke erau cei mai buni prieteni.
-Am aflat ieri un lucru nou si anume ca inamicul e de aceeasi varsta cu a noastra si cineva l-a descris putin.
-Deci au aflat care e numele lui?intreaba Sakura simtindu-se putin prost pentru ca ea era singura care inca nu stie nimic despre acest nou detaliu important
-Nu!aproape ca tipa Sasuke.Yasmin se uita mirata la el si la fel face si Sakura.Dandu-si seama ce greseala a facut el incearca sa schimbe subiectul.
-Cine e a 4-a persoana care va lucra pe noi?
Fiind foarte bucuroasa ca Sasuke se uita la ea Yasmin se da jos de pe pervaz si se aseaza pe masa in fata lui Sasuke.
-E Kew.Cred ca il stii.El te stie pe tine.Ciudat e faptul ca a vrut foarte mult sa lucreze cu Sakura.
Cei doi se uita la ea insa si pentru Sakura asta era o surpriza.Da din umeri in semn ca nu stie nimic iar usa se deschide si in camera isi face aparitia insusi Kew.
-Ce faceti gasca?Gata de munca?
-Ai intarziat Kew.Am inceput acum 10 minute, zice Yasmin deranjata de faptul ca este inca cineva in incapere.
-Serios?Si atunci unde sunt dosarele si tot ce trebuie ca sa punem ideile cap la cap?
-Nu e treaba ta unde sunt!
-Ba este pentru ca fie ca iti place sau nu si eu o sa lucrez cu voi!
-Mai mult o sa ne incetineasca prostia ta!
-Esti sigura ca nu o sa ne incetineasca matura ta de vrajitoare?o intreaba Kew pe Yasmin.Sakura zambeste incercand sa nu izbucneasca in ras dar se pare ca pe Sasuke aceasta gluma nu a avut efect.
-Eu nu vreau sa stau sa vad cum va certati, spune Sakura simtind ca vrea o gura de aer proaspat.
-Si atunci ce o sa faci?O sa stai degeaba?intreaba Yasmin care se purta urat cu toata lumea atunci cand era nervoasa.
-Stai linistita nu vreau sa iti iau slujba.Ma duc sa iau o gura de aer curat.
-Buna idee!Aici e prea cald.Cred ca Yasmin deja fierbe,ii sopteste Kew Sakurei ultima propozitie atunci cand erau aproape de usa iar ea nu se abtine sa nu rada.Cei doi si-au cumparat cate un suc si s-au asezat pe o banca din parc.
-Stii ce Kew?
-O sa stiu daca imi spui.
-Imi amintesti de cineva.
-sper ca e cineva bun.
-Este!De fapt era!E fostul meu prieten.
Sakura se uita in jos iar Kew nu mai zice nimic.Masura cu atentie cuvintele pe care trebuia sa le spuna.O liniste foarte placuta s-a asternut intre cei doi pentru cateva momente apoi Kew a spart linistea divina care a fost nevoita sa plece spre alt loc.
-Il cheama Ren?
-De unde stii?intreaba ea uitandu-se foarte mirata la el.De fapt din cauza socului a scapat cativa stropi de suc care au cazut repede pe asfaltul tare si rece.Il privea pe cel de langa ea asteptand un raspuns foarte bun iar acesta zambea uitandu-se la sucul din mainile sale.
-Am fost cel mai bun prieten al lui.De asta vreau sa te rog sa nu mai spui la nimeni ce o sa iti spun acum.



Va rog sa imi dati o parere . Vreau sa stiu ce trebuie sa schimb la modul cum scriu.Va rooooog!!

uau un fic misto genial chiar daca are cam multicel dialog insa imi place e magnific si abia astept nextuu anuntama cand il pui

Mutumesc foarte mult
Voi incerca sa pun si descriere dar nu sunt prea buna la acest capitol
Te asigur ca te voi anunta

Vorbire indirecta?
Si eu care credeam ca multora le place mai mult dialogul
Se poate rezolva asta
Multumesc de sfaturi

Wow !
Super tare !
Te rog sa ma anunti cand pui next !
Uff..vreau sa aflu secretul

Ma bucur ca iti place
Te voi anunta cand il pun si multumesc ca ai trecut si pe la mine

Super ficu astept nextu sa ma anunti cand il ppui

Te voi anunta

Offfff........ Suspansul asta... Revenind: neeeeeeeeeeext! Ai talent, chiar m-a captivat ficul. Ja ne !

Si iata si urmatorul capitol.Am crezut ca trebuie sa astept mai mult timp ca sa il pot pune ca sa nu fac double post dar se pare ca nu a fost cazul
Nu e cine stie ce de fapt nu e deloc bun dar de vina e obsesia mea pentru a scrie povesti.Imi pare rau daca va chinui cu netalentul meu.



Sakura se uita foarte uimita la el.Ce anume ar putea sa ii spuna Kew?Avea legatura cu Ren?Inima a inceput sa ii bata mai tare iar o neliniste ciudata a cuprins-o dintr-o data.Avea acel sentiment straniu pe care il simtea cand se uita la acel tanar din parc.Dar oare de ce?Ce legatura era?Cazuta pe ganduri Sakura nu mai era atenta la Kew.Acesta o privea zambind gandindu-se ca ii va face bine ce avea sa ii spuna insa trebuia sa analizeze bine situatia.Sa ii spuna ce avea de spus sau sa ii spuna celalalt secret care il macina atat de tare?Vroia sa ii spuna ce insemna ea pentru el insa o promisiune il impiedica asa ca nu avea de ales.
-Ce vrei sa imi spui?intreaba ea brusc uitandu-se la el.Acesta o priveste in ochii ei verzi patrunzatori.Isi dorea sa dea timpul inapoi dar asta era imposibil.
-Cineva mi-a zis sa iti transmit un mesaj.Te iubeste.
-Cum?Cine ma iubeste?La cine te referi?
La auzul acelor cuvinte inima ei s-a oprit din a bate pentru o fractiune de secunda.In adancul sufletului ei stia despre cine e vorba.In cea mai ascunsa camera a inimii el mereu a fost acolo.Niciodata nu a parasit acea camera dar acum se pare ca vroia sa iasa afara.
Sakura isi pleaca privirea simtind cum lacrimile se lupta intre ele ca sa iasa mai repede din inchisoarea ochilor ei.Insa niciodata nu a castigat ea acea lupta oricat de mult si-ar fi dorit ca lacrimile sa ramana inauntru.Nici de data asta nu facea o exceptie.In 2 secunde prima lacrima s-a prelins incet pe fata ei fina apoi au urmat altele.Kew se uita serios la ea , la lacrimile ei simtind ca e neputincios.Daca Sakura ar sti cel mai mare secret al lui , daca nu era acea promisiune acum ar fi putut sa o ajute macar cu o imbratisare.Dar cum nu putea face asta o liniste dureroasa s-a asezat peste cei doi.Lacrimile de pe fata Sakurei nu se mai sfarseau iar lacrimile din sufletul lui Kew nu se lasau nici ele mai prejos.Il durea sa o vada asa dar nu avea ce face insa nu mai putea suporta linistea asta.
-Imi pare rau dar trebuia sa iti spun.
-Ce sa ii spui?
Vocea lui Sasuke se aude din spatele celor doi insa doar Kew s-a intors ca sa il priveasca.El si cu Sasuke s-au privit cateva secunde in ochi apoi Sasuke ocoleste banca si merge in fata Sakurei.Inainte ca sa o poata intreba ceva aceasta se ridica brusc in picioare cu privirea plecata si il imbratiseaza ascunzandu-se fata in pieptul lui.Acesta o imbratiseaza si el in timp ce Kew se ridica si pleaca spre sediul lor secret.
-Sakura?Ce ai patit?Ce ti-a spus Kew?
Ea face un pas in spate departandu-se de caldura lui si isi sterge cu mana lacrimile.Acel capitol din poveste era inchis.Chiar daca el o mai iubea nu mai conta acum.Ea avea viata ei si el probabil pe al lui.
-Nu mi-a zis nimic.Mi-a intrat ceva in ochi.
-Cat de prost crezi ca sunt?intreaba el incrucisandu-si mainile.
-Te rog sa ai incredere in mine.Nu am patit nimic.Am nevoie sa fiu singura atata tot.
Sasuke stia ca ea minte dar acum nu era momentul potrivit sa scoata de la ea devarul.O va intreba alta data.El zambeste si apoi merge spre sediu in timp ce Sakura ofteaza si face cativa pasi in fata.Vroia sa se plimbe ca sa isi limpezeasca gandurile iar pentru asta un singur loc era potrivit.Locul lor...Acel loc era format dintr-o banca ce era bine ascunsa de copaci inalti si de arbusti pitici.Avea o intrare secreta facuta de el ca ea sa poata intra mai usor.Sakura se uita la banca pe care au stat ei ore in sir.Pe aceasta banca au avut primul sarut, pe aceasta banca i-a spus de o mie de ori ca il iubeste.Cu privirea in jos inchide ochii si intreba cu o voce foarte soptita.
-De ce?
-Nu totul are raspuns.
La auzul acestei voci ea deschide brusc ochii ingrozita si incet se intoarce cu spatele la banca si cu fata la cel care a vorbit.