dragut nu ai habar cat de mult am asteptat nextul si acum il vreau pe urmatoru dar ma enarevaza faptu ca neai lasat in suspanst te ulsc si vleau nextul

WooW....CE DLAGUUUTT!! imi place la nebunie si faza cu Deidara chiar m-a amuzat... si daca esti dragut/a ma anunti la next plsssss???

Hei

Titlul – Destul de interesant, imi place. Nu vad o mare legatura cu (,) continutul textului, dar poate o sa apara in viitor.

Ideea – Nu este foarte originala, dar ai mai adaugat actiuni pe care nu le-am mai citit in alte fic-uri, ceea ce m-a facut sa vreau sa citesc in continuare.

Descrierea – Aici ai foarte mari probleme. Lipseste, abia daca am vazut putina descriere a sentimentelor, mai multa a fost a locului unde se petrecea actiunea. Trebuie sa faci ceva in privinta asta. Vreau sa inteleg ce simte personajul, starile prin care trece, emotiile. Stiu ca poti mai mult, trebuie sa evoluezi. Ai atatea de descris: iubire, dezamagire, tristete, fericire. Atat de multe sentimente in privinta carora nu ai facut nimic, e pacat. Din cauza descrierii pierzi mult de tot, de aceea iti repet: Trebuie sa faci ceva in privinta asta! Gaseste ceva care sa te inspire, sa iti trezeasca tie aceste sentimente. La mine merge daca ascult muzica, de preferat o melodie mai lenta. Poate o sa funcioneze si la tine.

Actiunea – Daca nu este descriere, nu este nici actiune frumoasa, care sa decurga cum trebuie. Totul se petrece in graba, nici asta nu e bine. Daca adaugi descrierea, automat, actiunea o sa arate mult mai bine.

Dialogul - Extrem de mult, unele capitole au fost formate aproape numai din dialog. Majoritatea replicilor sunt seci si fara rost, puteai sa le introduci foarte usor in naratiune. Lasa doar cateva replici importante, iar pe celelalte, transforma-le in vorbire indirecta sau elimina-le.

Estetica – Si ea lasa de dorit. Formeaza paragrafe de 5-7 randuri si lasa spatii intre ele, asa arata foarte bine si este mult mai usor de citit. De asemenea, trebuie sa existe spatiu si intre titlu si text, de exemplu:




Ortografie – Am vazut cateva greseli, dar nimic ce nu se poate rezolva. Corecteaza fiecare capitol inainte sa il postezi.

Cam asta a fost tot. Eu sper sa-ti fi fost de ajutor Nu vreau sa te superi sau sa te lasi de scris, sunt sigura ca o sa te descurci mai bine pe viitor.

tare capitolul sper sa aduci rapede nextul .....si apropo ai extrem de mult talent draga mea

am tinut cont de o critica primita si am incercat sa evoluez. am pus mai multa descriere sentimentala si mai putin dialog.
stati cuminte fetelor, nimic nu este ceea ce pare, va asigur >:D<
spor la citit >:D<
kisses and hugs de la Meli >:D<





- Sakura..

Nu se poate…Sasuke?! Imi intorc privirea catre trupul inert, plin de sange. Ochii lui erau pe jumatate deschise, iar mana intinsa catre mine. Durerea ce-o aveam in suflet, era mult prea mare pentru mine. Viata mea ar fi seaca fara el. Fug catre Sasuke, dar sunt oprita de Yamato, care spune ca trebuie sa-l duca la spital pentru ingrijiri medicale. Este vina mea ca a ajuns in starea asta! Eu ar trebui sa fiu in locul lui , sau mai bine moarta. M-am intors cu fata catre spectatori, uitandu-ma in ochii lor, sa vad ce gasesc in ei. Teama. Teama si frica. Sentimentele , pe care EU le-am provocat. Oare as putea sa provoc altfel de sentimente. Iubire si compasiune? Cum as putea, daca mi se intampla lucruri atat de groaznice, care ma indeparteaza de calea cea buna. Imi vine sa plang, dar sunt prea mandra sa dau drumul lacrimilor. Lacrimile sunt ceva pur, care vin din suflet. Sunt oglinda sufletului. Lacrimi de bucurie, lacrimi de tristete.. .tot aia-i! oamenii nu si-ar da seama, sau poate da? Un zambet pe fata, sau o durere in inima?

Iar sangele, ceva venit din lupte si crime, lovituri si suferinta. Si daca aceste doua s-ar uni? Iubirea si suferinta? Binele si raul? Nici macar cel mai intelept om nu ar putea raspunde la intrebarea asta. Ce este suferinta? Suferinta este ce am trait eu zi de zi. O singuratate fara sfarsit. Un abis necontrolat , in care te afunzi cu mare viteza….daca nu primesti ajutor. Dar eu, eu am primit ajutor, Saori, prietenii mei, Tsunade-sama si cel fara de care nu as fi ajuns astazi….cel care acum este pe patul de moarte, cel pe care l-am omorat eu indirect. Fara el, cum voi razbate in aceasta lupta mult prea grea pentru un singur suflet ? Lupta cu nimicul, cu uitarea. Te nasti, traiesti si mori. Ciclul vietii. Dar apoi, vei fi numai o pata in istorie? O pagina ofilita dintr-o carte, gata sa se rupa la cel mai mic rau…

Dar binele, iubirea ce vor sa insemne? Este oare iubire ce simt eu pentru Sasuke? Sentimente venite din adancul inimii, care iti taie respiratia la cel mai mic gand catre respectiva persoana. Si el mi-a zis ca ma iubeste…ma iubeste! De ce mi-a zis asta? De ce face totul asa de greu? Trebuia sa ma lase in durerea mea, fara sa-mi aminteasca de aceste sentimente necontrolabile. Acum, nici macar nu-l pot ura pentru asta, deoarece sentimentul , care predomina peste mintea si sufletul meu, nu ma lasa nci sa ma gandesc la asa ceva. Am sa-i spun cauzatorului suferintei asteia ceea ce simt, iar daca el isi va bate joc, atunci lumea asta nu mai are nevoie de mine..

- Sakura..

Saori , care se pregatea sa intre in ring, venise si ma imbratisase. Niciodata nu am avut o mai mare nevoie de o imbratisare. Imi venea sa plang, supararea colpesindu-ma, dar nu trebuia sa fac asa ceva. Trebuia sa o incurajez si asa am facut. Mi-am luat la revedere de la toti ceilalti, tragand o ultima privire la Saori. Acel suflet de inger nu ma merita ca si prietena. Trupul ei firav era pe jumatate intors, uitandu-se direct la dusman, omorandu-l din priviri. Mereu facea asa.

- Kakashi-san , pot sa plec acum? L-am intrebat eu cu o voce ragusita, demna de mila.
- Poti!
Trec pe langa el si ma gandesc und ear trebui sa merg mai intai? Acasa sau la spital?
- Sakura! Tu si Sasuke ati luptat admirabil. De acum incolo sunteti jounini.

Nu-l bag in seama si-mi vad de drum. Nici nu m-a interesat prea tare functia de jounin. Tot ce am vrut, a fost sa-mi testez puterea. O putere pe care am dobandit-o printr-un mare sacrificiu. O putere pe care as da-o inapoi bucuroasa in svchimbul unei noi sanse la viata. Dar daca sufletul meu nu este condamnat? Daca, cu ajutorul celorlalti,m-am salvat de la autodistrugere? Acest ‘daca’, nu ar fi trebuit sa existe. Nu ar fi trebuit sa am banuieli. NU! Spitalul Konoha se afla la cativa metrii in fata. Intru si intreb de camera lui Sasuke. Asistenta era rezervata , ma dusese direct acolo si nu mai spusese nimic. In camera era intuneric, jaluzelele fiind aproape trase .

Sasuke era la bustul gol, plin de rani si cu aparate legate de inima lui. Sunetul inimii lui , auzite de pe ecran , era constant, dar totusi slab. Decizia, pe care am luat-o venind incoace, avea sa schimbe multe lucruri, sau mai bine zis, numai unul, un lucru ce era pentru mine cel mai important. As da orice si voi da totul ca sa-l mai vad zambind inca o data. O singura data. O ultima amintire, ce zboara ca viteza luminii prin creierul meu obosit.

Ma apropii de pat, punandu-ma pe scaunul de langa. Imi impreun mana, pentru ultima oara, cu mana lui. Aveam sa fac aceea tehnica. O tehnica, pe care vroiam sa o aplic pe teren, dar nu vroiam sa o duc totusi pana la capat. Atunci nu avea rost, dar acum, acesta este telul meu principal. Imi apropii buzele de urechea lui,pentru o ultima confesiune.
- Si eu te iubesc Sasuke, atat de mult incat nu ma pot gandi la nimic altceva.

Fata lui schitase un gest, atat de mic, incat nu sunt sigura ca l-am vazut. Imi apropii gura de gura lui, pentru un ultim sarut.
- Rasuflarea vietii!
Un fascicol mic de lumina iesise din gura mea, intrand in gura lui si luminandu-i intregul corp. M-am pus repede pe scaun, corpul amortindu-mi si pleoapele devenindu-mi din ce in ce mai grele. Deci asta a fost. Nu regret nimic. Capul imi era lasat pe spate, ochii atintiti catre tavanul alb. Un alb luminos, din ce in ce mai luminos. E timpul sa-mi intampin moartea ca pe un vechi prieten. O ultima lacrima s-a varsat din ochiul stang. O lacrima pura, venita din suflet.


deeeeci :>?

Deeeeeeeeeeeeciii......GENIAL! pt ca m-ai anuntat si sa stii ca imi place la nebunie!! Ei bine cam....TOTUL! spor la munca si te rog anunta-ma in continuare!!

Mama, vrei sa spui ca Sakura moare pentru Sasuke sau ce. O admir pe fata asta. Ar trebuii sa scrii o carte despre Sasuke si Sakura te pupaceste alecsutza.

cum am spus alexutza mama <3
nimic nu este ceea ce pare

esti ingrozitoare daca moare Sakura te bat tine minte asta

moare sakura?
sau e se intampla
cum au mai zis si alti genial
astept nextul

deci daca moare sakura.....nush de ce sunt in stare.... acm cand ea si sasuke incepeau sa-si exprime sentimtntele.... scump-o vreau nextul repede.....

Ce faci iubita mea !
Este fenomenal si eu vreau din tot sufletelul meu mare ars de soare Next-ul Urgent @!
Te pwpa sora ta ! :-#

Buna scumpa ...Imi pare rau ca nu ti-am citit acest fic mai devreme . Oricum, superb si ce mai ...Il iubesc ...Sper sa nu moara Sakura ...si apropo, momentul dintre cei doi a fost minunat si plin de romantism . Astept cu nerabdare next-ul , sper sa ma anunti . Te pup dulcik de tot

yeyeyye, am reusit sa postez >:D<
spor la citit <3






Corpul meu amortit refuza sa se miste, simtindu-mi neputinta pana in maduva oaselor. Durerea ce stapanea sufletul si corpul meu, MAI ALES sufletul era de nedescris. Doua lucruri imi treceau atunci prin gand: unde e Sakura? Si : oare e ranita? La naiba, ca nu puteam raspunde la nici o intrebare. Sacrifiul savarsit nu a facut nimic altceva decat sa-mi arate mie, cat de nebun sunt dupa fiinta aceea. In momentul cand am vazut-o imobilizata si cu shurikenul acela venind catre ea, totul a incetinit. Credeam ca am sa ajung sa o feresc din directia lui si ca vom invinge, dar nu s-a intamplat asa. Totusi…..nu rgret nimic. As mai face-o de o mie de ori, daca asta inseamna ca ingerul meu va supravietui. Mai departe, totul mi-a parut un vis.

Vocea Sakurei , care devenea din ce in ce mai inceata, semn ca se indeparta de mine, m-a facut sa cred ca vom avea o sansa. Si asa a si fost! Chakra care m-a izbit dupa un scurt timp, m-a facut sa zambesc imaginar. A activat Susano’o. Nu acesta insa, a fost lucrul care m-a bucurat cel mai mult. Atunci cand eram rezemat de pieptul ei, confesandu-I ceva ce demult am vrut sa-I spun, spunandu-I ca o iubesc , m-a facut sa ma simt cel mai bine. Acum,inteleg cu adevarat ce inseamna sa iubesti cu adevarat pe cineva. A iubi, insa, este prea putin ce simt eu pentru ea. Un fel de obsesie, dorinta, numite-o cum vreti, se aprinde in mine atunci cand o vad. Parca e ca si cum nimic nu m-ai exista. Numai eu si ea. In infernalele mele autoanalize, am realizat ceva ce trebuia sa stiu demult…doua cuvinte scurte, simple si neinsemnate pentru unii, puteau sa schimbe o perspectiva asupra vietii.

Viata....este un lucru tareee fugar. Cu fiecare secunda , ne apropiem de sfarsitul nostru. S-ar putea intampla oricand, acum , peste doua secunde, maine ,luna sau anul viitor. Ciudat este sentimentul , cand iti auzi propiile secunde trecand. Tot ceea ce stiu despre corpul meu, este ca e conectat la un aparat, care imi arata bataile inimii.
Usa s-a deschis si in camera intra cineva. Sper sa nu-mi bage din nou asistenta aia calmante in vene! Se puse pe scaunul de langa si-si pusese mana peste a mea. O mana catifelata si de o gingasie nemaisimtita. Sa fie oare…Sakura? incerc sa mimez ceva, dar nu reusesc. La naiba cu corpul meu! Ii simt respiratia pe urechea mea. Vroia sa-mi spuna ceva?

- Si eu te iubesc Sasuke, atat de mult incat nu ma pot gandi la nimic altceva, soptise Sakura incet, ca pentru ea.

Si cat de mult vroiam sa o iau in brate, sa o fac fericita si mandra ca este aleasa inimii mele. Nu are habar cat de fericit ma face. Este un sentiment unic acela, cand afli ca iubesti si ca la randul tau esti iubit.* si de cand ma rog gandesti tu asa?*, intrebase e-ul interior pe care aproape nu l-am auzit. Cred ca nu esti in pozitia sa-mi spui tu mie ce sa fac. Nu l-am mai auzit deloc.
Isi apropie gura de a mea si-mi daduse un sarut sincer, scurt si plin de dragoste. Declar oficial: acest sarut este cel mai frumos , care mi-a fost dat vreodata.

- Rasuflarea vietii!

O aud spunand vorbele astea, o lacrima cazand pe obrazul meu. Plange? Ce inseamna vorbele astea? Si atunci a venit momentul cand, pentru o secunda, totul s-a oprit. Ceva caldut intrase in gura mea, raspandindu-se prin tot corpul, dandu-mi din nou energie si alungandu-mi durerile. Insa, din partea mea stanga se auzi o cazatura. SAKURA ,CE AI FACUT?!?!?! Corpul meu incepe sa se dezmorteasca , iar ochii se deschis usor,usor. Imi intorc capul repede la ea, dar aproape sa fac un atac de cord cand o vad nemiscata pe scaun cu privirea in sus si mainile revarsate pe langa corp. Sar repede din pat si o pun pe ea acolo. Era toata rece si palida, iar respiratia ii era oprita.

- Sakura revino-ti odata!!

Insa niciun raspuns. Ies repede din sala si strig dupa ajutor. Un doctor si doua asistente care erau in trecere pe acolo, s-au intors speriati cu fata la mine si au intrat in sala. O asistenta ma roaga sa ies afara. Ultima imagine pe care am avut-o in fata ochilor a fost fata doctorului, care isi pierduse culoarea. Si atunci am stiut ca nimic nu o sa fie la fel. Am iesit din cladire , umpic ametit, din cauza sedativelor puternice care mi-au fost atribuite, dar asta nu conta. Ceea ce conta era faptul ca trebuia sa o chem pe Tsunade. Ea stie sigur ce trebuie sa facem. Am luat-o intr-o fuga nebuna catre cladirea Hokagelui, avand totusi impresia ca era prea tarziu. In drum m-am intalnit cu Saori si Naruto , care pareau foarte surprinsi de cat de bine ma simteam. Vroiau sa ma intrebe ceva, dar le-am retezat-o scurt:

- Nu pot sa vorbesc acum! Sakura e pe patul de moarte , deaceea trebuie sa o gasesc pe Tsunade cat mai repede, am spus eu cu o voce seaca si agitata.

Saori s-a albit dintr-o data la fata, abia tinandu-se pe picioare, dar m-a urmat impreuna cu Naruto. Stiam ca si pentru ea , prietenii sunt cei mai important. In cazul meu, daca ea moare,eu mor. Daca eu mor, ea moare. Suntem intr-un continuu cerc la vietii, fiind legati unul de altul fara nicio scapare. Dau buzna in birou si strig ca nebunul:

- Tsunade, trebuie sa face ceva! Sakura se afla la spital, pe patul de moarte. Nu stiu ce a facut. Pur si simplu a spus: rasuflarea vietii si apoi nimic. A lesinat si nu si-a mai revenit. Du-te si vindec-o, am rugat-o, mai bine zis, am strigat la ea.

Tsunade ne urmeaza pana la spital , unde isi aduna o echipa de ninja medicali. Cand am deschis usa salii unde era Sakura, nu mi-am putut crede ochilor. Fata ei, corpul ei…era ca o stafida. Vazand-o , o lacrima se scurse pe obrazul Hokage-lui. Isi intorsese fata catre noi si rostise cu o enorma durere in glas:

- Imi pare rau copii, dar Sakura a.....

Nu! Nu cuvantul ala!

- ....murit...

Si atunci, in acea secunda, acel moment a fost definitoriu. Singura raza de lumina din viata mea mizerabila s-a stins. Si-a sacrificat propriul suflet pentru mantuirea mea. Cred ca acum rolurile s-au inversat. Probabil asa s-a simtit ea, cand eu eram pe patul de moarte, insa nu se poate compara. Eu nu eram atunci mort. Saori a inceput sa planga haotic , iar Naruto isi ascundea lacrimile in parul ei des. Nici eu nu mai puteam rezista mult. Privirea mea era atintita pe corpul ei fara vlaga , un mic zambet avandu-si locul pa fata ei plapanda.

- Sasuke… Sakura ti-a dat Rasuflarea Vietii , ceva ce te va face imun mortii pentru o ora, dar apoi corpul tau va fi supus unei dureri ingrozitoare daca nu te odihnesti. Du-te la baile termale. Acolo te vei si odihni si te vei putea gandi la ce vei face in continuare, spuse Tsunade cu o voce ragusita si cu privirea in gol.

I-am rugat pe Naruto si Saori sa ma insoteasca , insa Saori nu roia sa-si paraseasca prietena. Am luat-o cu forta , spunandu-i ca nu mai poate face nimic si sa nu-si mai planga de mila, ca nu o poate aduce inapoi. Intr-un sfarsit a cedat. Drumul a fost unul mormantal, din cand in cand auzindu-se suspinele lui Saori. Nici macar Naruto care e binedispus mereu , nu a scos vreun sunet sau a schitat vreun gest. Ce sa mai zic de mine? Mintea imi hoinarea prin multe amintiri cu ea,cea pe care mereu am incercat sa o protejez, aducandu-mi un strop de bucurie in intunecata mea existenta, dar care nu dura prea mult. Realitatea este cea in care traiesc acum. Realitatea este Sakura moarta si asta e crunt si inacceptabil. Este ceva ce-mi rupe inima in doua.

Tsunade P.O.V

Acum ca ceilalti au plecat, ar fi timpul sa ma ocup de Sakura, dar cum as putea face asa ceva. Cum as putea-o ingropa? INGROPA! Este imposibil cand te gandesti ca in zilele astea ,cei tineri mor mai repede decat cei batrani , acestia fiind responsabili de…..inmormantarea lor. Cred ca a murit inpacata. I-a salvat viata , celui caruia i-o datora, insa nu trebui sa se termine atat de gresit. Acum , cand stau la 4 metrii de ea , imi dau seama cat de mult trebuia ea sa traiasca. Sunt egoista, dar o vroiam pentru noi. Incep sa merg catre ea, inima accelerandu-mi din ce in ce mai tare. Ajung langa ea, apuc cearceaful , dar pieptul ei……se ridica. Mai exista oare sansa sa traiasca. Imposibil! Toti care au folosit rasuflarea vietii au murit imediat. Sa fie oare o Supravietuitoare? Ma apropii cu capul de ea si ma concentrez pe respiratia ei.

- RESPIRA!!! Toata lumea la posturi. Sa nu indrazniti sa o lasati sa moara. Stabiliza-ti-i pulsul.

Un lesin ma cuprinde si ma pun jos. Cine ar fi crezut ca insasi Hokagele Satului Konoha s-a inselat?[/center]

Wow prima. Ce bine ca traieste. Slava Domnului. Si Tsunade s-a inselat.
Mai, mai, mai ce de surpriza. Sa o tii tot asa, ii super capitolul asta.

Super tare dragutza mea ei un ficule superb vreeau nextisorul la el urgent @11!

:X:X:X:X ..... nu miam facut griji pt Sakura pt ca stiam nu poate murii asa de usor:))) oricum e tare capitolul, il asteptam pe urmatorul si sa fie cat mai lung.. te rog anunta-ma in continuareeee!!!

oau sakura este cu adevarat o fire puternica !!!!!!!!!!!!! vreau nextul repede sa vad ca se intampla bafta si pupici de la deea !

WOW !!!!!deci am citit multe ficuri dar niciunul nu se compara cu al tau M-ai laasat fara cuvinte!!sau mai am unul NEXT !!!cat mai rapid pls