prea tare :))
am ras pe burta abia stept sa vad ce se intampla in capitolul uramtor
te-am pupat spor la scris

Sper sa nu faceti infarct la citirea acestui capitol
Anyway ...eu tot va urez spor la lectura

- Sa inceapa show-ul, ranji pervers baiatul cu care am fost repartizata.

Un “ooo” lung se auzi din micuta sala cand lumina se facu din ce in ce mai slaba. Asta nu-mi inspira incredere. Cine stie ce perversitati au acesti ‘domni’ in cap? Oricum trebuie sa fiu cu ochii in 4 si sa fiu gata de orice respingere , daca barbatelul din fata mea se dovedeste a fi un escroc…..cum sunt majoritatea baietilor. Afisase o privire smechera si facea tot posibilul sa-si scoata in evident muschii bine dezvoltati. Oare fusese un ninja obligat sa renunte din cauza faptului ca nu are niciun talent? *Bine Sakura…ideea asta este cea mai tampita din toate pe care le-ai avut. Si crede-ma, ai avut destule..* suna perfect plauzibil eu-le!!, m-am revoltat eu.

Totusi, sa revenim la situatia noastra. Am aruncat un ochi la fete sa vad in ce situatie se aflau ele. Am ramas socata cand am observat ca cortina era trasa si fetele disparute. Am incercat sa ma ridic , dar n-am reusit. Era ca si cum scaunul ma tine prizoniera. In jurul meu era o balta de sange , a carui miros imi invada narile. Am incercat sa-mi dau seama cine fusese ranit, dar singura persoana de pe scena eram numai eu. Starea de adrenalina ce ma cuprinse incepu sa se diminueze, facand loc durerii venite din ambele mele maini. Mi-am indreptat privirea ingrozita catre palmele mele si era gata-gata sa lesin. Eram batuta in cuie. La propriu.

In fiecare mana se aflau cate 2 cuie, unul in palma si unul in cot, fiecare avand catre 10 centimetrii lungime. Sangele tasnea la 2 metrii, semn ca venele fusesera taiate. In acest caz m-ai aveam cateva minute si muream golita de sange. Speriata si cu sudorile curgand pe mine m-am uitat intrebatoare la spectatorii, a caror respiratie nici macar nu se auzea. Din cauza reflectoarelor, ochii mei au avut nevoi de timp pretios ca sa se acomodeze. Haide, haide odata! Incet-incet incepeam sa disting cateva corpuri care zaceau nemiscate aproape de scena. Erau fetele. Ino, Saori , Ten-Ten si Hinata erau imprastiate pe jos cu unele parti ale corpurilor lipsa. Plina de o furie si suferinta necontrolabila m-am zbatut sa ies din scaun si sfasiindu-mi mainile am reusit sa o iau catre spectatori. Ochii imi vedeau in negru iar energia incepea sa ma paraseasca.

In scurt timp am sa ma alatur si eu lor daca nu fac ceva. Ce s-a intamplat? Cum s-a putut ajunge la asta? , mi-am urlat tacuta , deoarece si vocea imi era luata. M-am prabusit in genunchi langa ele cautandu-le ochii inchisi pe vecie. Insa, ca sa gasesti ochii, trebuie mai intai sa gasesti capul , care le lipsea la fiecare. Ingrozita m-am uitat la mainile mele pline de sange si am aruncat priviri disperate prin toata sala numai ca sa vad zeci de corpuri zacand intr-o enorma balta de sange. Imediat mi-a fugit mintea la Sasuke care nu se afla printre resturile celor ce se presupuneau a fi cei mai buni ninja pe care ii avea Konoha.

Un sentiment vag de usurare trecu vijelios prin inima mea, fiind urmat de o puternica scarba fata de mine. incercam sa lup cu lacrimile , dar inconstient acestea cadeau rand pe rand pe pometii mei lipsiti de orice culoare. Nu mai simteam nicio durere. Sa fi fost relizarea mortii? Neaaahh…am mai simtit-o pe aia. Pur si simplu nu o mai simteam. Ca si cum nu as fi avut-o vreodata. Ca un criminal sadic si morbid m-am uitat la victimele mele si le-am cercetat cu atentie. Niciuna nu avea ‘ capul pe umeri’. Bine Sakura, tine-o tot asa cu sarcasmul tau negru.

- Heeeeellloooo!!, striga o voce vag cunoscuta spargand linistea in care ma aflam.

Lipsita de esenta vietii m-am intors catre scena care urma sa fie si mormantul meu, insa m-am oprit inspaimantata de imaginea ce se derula in fata mea. La 5 metrii de mine, se afla probabil savarsitorul masacrului astuia. Cand ochii nostrii au facut contact mi-am activat Mangekyou Sharingan, insa el nu intrerupse lupta. Ma privii la fel de profund si fix ca la inceput. Nu s-a shimbat deloc.

- Aceeasi fata de prost, am murmurat ca pentru mine.

Prinsa in aceasta lupta a privirilor cu dusmanul nu am observat persoana nemiscata de langa el. La vederea lui , am facut o grimasa de uimire si un fior imi trecu pe sirea spinarii. El il lua pe Sasuke de par si-l tara pana la marginea scenii. Sasuke isi deschise ochii si ii atintise asupra mea. Nu era mort si asta conta cel mai mult in momentul de fata. Daca si el se va duce , eu nu mai am niciun rost pe lumea asta de ra*at. L-am studiat mai bine pe frumosul meu si i-am vazut zecile de vanatai de pe corpul sfasiat. Am facut un pas catre scena dar El imi zise amuzat , dar totusi serios:

- Stai pe loc!

Firicele de sange curgeau din burta lui Sasuke si atunci mi-am dat seama ca ceva era scrijelit in carne…’BASTARD’….bastard..

- BASTARD?!?!? , am strigat eu catre Deidara care speriat sari un pas inapoi. Si tu ce esti atunci nenorocitule?! Nu te-ai putut conforma cu infrangerea suferita, asta e?!, i-am urlat , lacrimile si amintirile fiindu-mi singurele lucuri care imi dadeau putere sa continui. Cand totul o sa se termine si tu o sa fii legat undeva strans am sa te jupoi de viu, am sa-ti pun sare pe piele, am sa te tar prin sticla sparta, iar apoi am sa-ti tai organul genital!!

Auch. Imaginea asta imi provoca si mie scarba. Doamne Sakura ce poti scoate pe gura.
- Mda. Sunt sigur ca ai sa faci asta , spuse plictisit.

Fara alte introduceri , m-am repezit catre el, introducandu-mi sabia adanc in inima lui. Fu luat prin surprindere, ceea ce imi oferea un avantaj. Cand sa-I tai capul , am observant ca incaperea in care ne aflam , incepea sa se contorsioneze, invarta , iar pe fata lui deidara aparu un zambet.

- Chiar daca nu a fost pe bune, m-am distrat. Multumesc Madara, soptise disparand.
Madara?!?!!?! Imposibil…a murit acum foarte mult timp. Mintea incepea sa mi se limpezeasca si totul se transforma in negru. Mi-am inchis ochii , sperand ca asta sa fi fost numai un cosmar. Cand i-am deschis , am ramas muta in fata realitatii.

doamne!!! genial capitollul, genial
mi-a placut adu nextul cat mai repede
te-am pupat spor la scris

edit: a treia
Ce super tare a fost acest capitolul. Adevarul este, ca la inceput mi-ai indus mintea in eroare si ochii mi i-ai acoperit cu o ceata densa, dar pe la sfarsit am ramas masca. Ce, acum s-au aliat sarlatanul de Madara cu mascariciul de Deidara. Hai ca asta este chiar buna. Adica Deidara este un tantal*u, iar Madara un fel de geniu malefic ce gandeste la rece. Ma intreb oare ce i-a cerut in schimb Madara lui Deidara. Oi trai si oi afla,nu? Ei bine nu pot decat sa-ti spun ca acesta a fost inca un capitolul superb, si iti urez incontinuare spor la idei si scris.
Ale chan te pupaceste !
P.S. Iti multumesc de o mie de ori ca m-ai anuntat, asa cum faci tot timpul si sper sa o faci si data viitoare!

ei bne chiar ca m-ai bagat in ceata dar sunt sigura ca in capitolul urmator o sa imprastii toata aceasta ceata si ai sa deslusesti toate neintelegerile ...ps capitolul asta a fost ciar frumos mai ales faza cu cuiele aia chiar m-a speriat vreau next-ul cat de curand ca sa deslusesti micile neintelegeri pana atunci te-am si spor la scris in continuare pt ca ai mult talent !!!!!!!!!!

helau
spor la citit
Meli&Co


CAP 18. O NOAPTE CU PERIPETII

SAKURA P.O.V.

Cand i-am deschis , am ramas muta in fata realitatii. Tabloul ce se desfasura in fata mea era destul de diferit de ceea ce am vazut pana acum la o zi normala de nastere. Dar din nou, Sakura Uchiha si normalul nu se prea au in relatii bune. Ma aflam pe scaunul de pe scena , inconjurata de un dezastru de nedescris: scaune rupte, mese aruncate si sange, mult sange, ceea ce imi aminte de viziunea pe care am avut-o. *nu inteleg nimic*, mi-am spus. Am scurtat incaperea din priviri , dand de cateva persoane a caror voci le cunosteam. Cand si-au intors capul catre mine, au inceput sa se indrepte cu viteza catre scena. Cu greu, m-am ridicat de pe scaun , dar o ameteala puternica m-a facut sa cad in genunchi.

- Sakura!, strigase cineva.
- Saori, esti bine?, am intrebat-o, insa nu raspunse. Ramase locului chiar la intrarea pe scena, afisand o fata plina de regrete. S-a intors catre persoana de langa ea si a intrebat-o ceva din priviri. Barbatul nu-si schimba privirea opaca. De ce nu venea pe scena?
- C-ce s-a intamplat?, m-am balbait inaintand catre ea, insa socul electric care a trecut prin corpul meu m-a facut sa strig si sa sar 2 metrii inapoi

Speriati de urletul meu ,au intrat mai multe persoane pe locul unde la inceputul serii se afla o usa. Printre ei era si Sasuke cu cateva pergamente in mana. Cand vazu ca mi-am recapatat cunostiinta , a lasat pergamentele sa cada pe jos si fugi catre mine. Am vrut sa ma duc la el si sa-i cer explicatii , insa vocea lui ma opri:

- Nu te apropia de noi!, urla tare si clar.

M-am oprit instantaneu si m-am intrebat care e problema lui. Insa amintirea fulgertoare a durerii suferite inainte imi oferii toate explicatiile de care am nevoie. Ma aflam intr-o bariera cubica. Si una foarte buna, daca pot adauga. Savarsitorul este un Utilizator al Fulgerului daca nu ma insel. Mi-am facut o clona pe care am directionat-o catre posibilul ‘perete al cubului’. Cum ma asteptam , odata cu atingerea lui , clona disparu intr-un norisor. Am oftat. Cum spuneam…Sakura Uchiha si norocul. Tsk! In Academie am citit mult despre bariere. Dinauntru era imposibil sa se dezactiveze, ceea ce inseamna ca trebuie sa ma bazez pe ceilalti. Am pufnit. Va dura ceva… In decursul a 30 de minute mai multe persoane imbracate in alb, probabil cei de la Departamentul de Sigilare, intrara si iesira de nenumarate ori, insa de pe mutrele lor puteam sa-mi dau seama numai de un singur lucru. N-au reusit sa faca nimic. Sasuke si ceilalti s-au asezat plictisiti intr-un coltisor ‘vesel’ si aratau de parca este Ziua Internationala A Cascatului.

Saori se plimba de colo-colo descifrand pergamente si vorbind cu cei de la Sigilare. Mereu ne bazam pe ea in timpul misiunilor cand aveam nevoie de cate o bariera. M-am lasat pe spate cu privirea atintita pe tavan incercand sa gasesc un subiect bun de gandit. Tot ce-mi venea in minte insa, erau numai mici franturi dintr-un vis sau viziune de demult. Si nu orice vis sau viziune. Ceva ce semana mult a gen-jutsu. Ceva despre o scena si nenorocitul de Deidara si capete taiate. Yuk! M-am zgribulit si mi-am intors privirea catre scaunul acela incomod pe care am stat o eternitate si atunci….atunci mi-am amintit. Am sarit repede in picioare, incercand sa analizez si sa ma concentrez asupra gen-jutsului suferit, insa susuotelile din sala care se transformau in vorbe si uneori strigate imi ingreuna intreit treaba. Cand ma pregatisem sa le inched gura, vocea stricta a prietenei mele se auzi:

- Cum cred ca ti-ai dat seama draga prietena , am fost inscenati si trasi in teapa, spuse scarbita Saori.
Banuiam asta. Am dat aproape imperceptabil din cap sa continue.
- Se pare ca inamicul a vrut sa fure cateva informatii despre planurile Konohei, dar se pare ca mintea ta’ agera’ nu l-a lasat, ranji nebuna. Ce ironic nu?, continua Saori. Uchiha de la Uchiha , mormai ea.
- Vrei sa spui ca….?, insa nu am putut continua deoarece o amintire dureroasa imi umpluse ochii.


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------Flashback--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
- Chiar daca nu a fost pe bune, m-am distrat. Multumesc Madara, soptise Deidara disparand.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------End of Flashback-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


- Ti-ai amintit?, intrabase Saori.
I-am confirmat ca da si am inceput sa-i povestesc pe indelete ce s-a intamplat, evitand…unele detalii. Saori ingana din cand in cand semn ca intelese si ma opri la finalul povestii. Se intoarse pe calcaie si se duse catre coltul ‘vesel’ unde ii intampina pe ceilalti. Vorbi ceva cu Sasuke si dupa expresia lui , mi-am dat seama ca e o bataie de cap pentru el. Isi dadu ochii peste cap, le adresa Departamenului De Sigilare o privire dispretuitoare si se indrepta plictisit catre mine. Ce e cu atitudinea asta de ‘bad boy’?, m-am intrebat. Spre marea mea uimire nu se opri la inceputul scenei si intra in bariera cu mine. cand a dat ochii cu mine, si-a schimbat expresia instantaneu intr-una miloasa.

- Nu am nevoie de mila ta Sasuke, i-am soptit cu privirea in jos.
- Imi povestesti ce s-a intamplat?, ma intreba cu o privire patrunzatoare.

Am de ales?, mi-am zis cu scarba. Pentru a doua oara a trebuit sa ii povestesc gen-jutsul in care am fost prinsa. De data asta nu am omis detalile sangeroase la care Sasuke se crispa. Cand l-am intrebat cine ne-a inscenat, culoarea fetei lui s-a schimbat devenind rosie si-si inclestase pumnii. M-a facut sad au cativa pasi inapoi , insa dupa o secunda s-a calmat si s-a indreptat catre mine , luandu-mi mana in mainile lui calde si spunandu-mi serios:

- Madara a coabitat cu Deidara in incercarea de a extrage cateva informatii despre satul nostru. Fiind o Uchiha, I s-a parut ca lovitura ar fi in acelasi timp si ironica daca le extragea de la tine. Insa niciodata sa nu subestimezi puterea psihica a unei Uchiha, asa-I Sakura?, ranji Sasuke
Mda Sasuke. Pe asta ai nimerit-o.

Voiam sa-l aprobez cu jumatate de gura insa buzele imi erau uscate , iar gandurile imprastiate ‘peste tot’. Madara…traieste. Dar asta nu e bine deloc!, mi-am urlat in cap. Mi-am indreptat ochii catre Sasuke si i-am sarit in brate. Aveam nevoie de compasiune. Eu, marea si puternica Sakura Uchiha aveam nevoie de niste vorbe frumoase. Oare exista cuvintele perfecte?Cand am ajuns sa fiu asa de slaba, sa tanjesc dupa compasiune si mila in moment de grele? Ca arsa sar din imbratisarea lui Sasuke si ma asteptam sa fie surprins , dar fata lui nu trada niciun sentiment. Se puse jos si-si incrucisa picioarele. Imi facu din cap sa fac la fel.

- Daca aceasta bariera a fost facuta de un Uchiha ,numai un Uchiha liber poate iesi sau intra. In cazul tau, tu nu poti iesi deoarece bariera a fost create pentru tine, dar alti Uchiha , ca mine, pot intra sa o sparga din interior.
Pare logic.

- Si ce trebuie sa fac?, l-am intrebat punandu-ma in aceeasi pozitie ca el.
- Ca sa spargi o bariera fara efecte secundare trebuie sa fii in perfecta comuniune cu chakra ta.
Perfecta comu-ce? Efecte secundare..?
- Despre ce vorbesti Sasuke?
- Asculta-ma BINE Sakura!, spuse aspru. Cu cat stam in aceasta bariera cu atat mai repede vom muri. Bariera extrage chakra ceea ce ne va conduce la cedarea organismului. Cu cat mai repede , cu atat mai bine.
- Mi-e spune-mi numai ce trebuie sa fac!!
- Trebuie sa-mi trimiti 90% din chakra ta , iar apoi voi face eu restul.
90%..?

- Dar asta inseamna ca voi fi la minimul rezisten..., dar nu am apucat sa continui din cauza ca isi imprena mainile cu ale mele si simteam cum chakra mea era absorbita cu o viteza ametitoare.
Dupa cateva secunde, mi-am simtit ‚rezervorul‘ aproape gol si am lesinat in bratele salvatorului meu. Inainte sa cad prada de tot intunericului, s-a auzit o explozie asurzitoare, semn ca bariera fusese alaturata. Sasuke m-a luat in brate , a mormauit un scurt ‚Pa‘ , tipic lui, si am iesit in bataia rece a vantului cu pletele fluturand...

imi place nextul la nebunie!!!
deci madara traieste
offf de ce sasuke e asa acum, asa de indeferent...
oricum imi place la nebunie nextul
te-am pupat spor la scris

Wtf? 90% din chakra. Of, of, of saraca Sakura. Cand a auzit asta cred ca i-a picat cerul in cap. Este extrem de interesant capitolul dar vreau mai mult. Sincer iti urez un bravo din inimioara pentru ca nu am ce comenta.
Ale chan de si te dulce!
P.S. Iti multumesc mult ca m-ai anuntat sper s-o faci si incontinuare!

o Doamne dumnezeule 90 %
saeaca sakura cred ca i-a fost ca un fel de
super somnifer instant
scump-o ai muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuullllllt talent !!!!!!!! vreau next-ul cat de repede poti te-am !!!!!!!!!

CAP.19 SUNT A LUI

Sasuke m-a luat in brate , a mormait un scurt ‚Pa‘ , tipic lui, si am iesit in briza rece a vantului. Mi-am afundat fata in jacheta lui obisnuita si am inspirit adanc. Bine-cunoscutul miros de levantica imi dadu o usoare stare de euforie. Era ca o vraja. Te ademenea , te tenta si apoi cadeai in capcana lui dulce. Sunt sigura ca Sasuke ar face orice fata sa cada in plasa. Daca a reusit cu mine, atunci celelalte fete sunt ‘piece of cake’ , ceva banal. Ego-ul si mandria mea ar trebui sa fie ranite , dar nu… nu simt niciun sentiment de suferinta , ci numai liniste , implinire si ceva nou , ceva ce nu am mai gustat pana acum : Speranta. Speranta ca incepand cu ziua de maine totul se va schimba si lucruri carora nu le-am dat atentie , vor primi o mare importanta. De cand l-am cunoscut pe Sasuke si pana cand a plecat , eram obisnuita sa bag inseama anumite lucruri, dar cand a plecat am dat uitarii atributiilor de fata cuminte. Iesirile aproape zilnice a adolescentilor de varsta mea imi pareau cumva…inexplicabile si ciudate. Nu intelegeam de ce ei pot sa uite asa de repede de suferintele zilnice, daca exista asa ceva si sa se avante in acea mare mlastina a ratatilor.

Dar acum imi e clar. Dupa multe si inferne auto-analize mi-am dat seama defapt ce inseamna acele ‘iesiri noaptea tarziu cu prietenii’. Insemnau viata. Ideea de a avea o viata decenta si cat de cat sociala. Eu care cautam ca bezmetica acel sentiment, speranta, ca sa-l pot incolti in inima mea , faceam chiar invers. Ma departam din ce in ce mai mult de ea… Eu eram ratata, nu ei , eu. Vechea eu nu ar fi admis asa ceva , deoarece vechea Sakura era Miss Mandria insusi. Nu dadea un ban pe ratiune sau pe constiinta , ci asculta numai blestemata de intuitie. Mi se face rau numai cand ma gandesc la nenumaratele zile pierdute antrenandu-ma , dar neconcentrandu-ma. Deoarece mintea mea era departe. se zbatea sa gaseasca speranta si ma lasa numai un trup gol. Sasuke e salvatorul meu . El e cel care mi-a aratat cum acel infernal sentiment ma paraseste din ce in ce mai mult , lasandu-ma goala nu doar cu mintea , ci si cu sufletul. Pe zi ce trecea incepeam sa ma dezumanizez. Este extraordinar cat de multe isi poate da omul seama cand miroasa o haina, mi-am zambit. Mi-am ridicat chipul catre el admirandu-I profilul perfect. Perfect ca intreaga lui fiinta. Cum poate o fiinta atat de perfecta exista? Sub efectul inca accentuat al oboselii nu mi-am putut oprii blestemata intrebare:

- Chiar ma iubesti?

Sasuke a tresarit la auzul vorbelor mele. Fata lui ingandurata a stralucit chiar si in intunericul des de pe strada. Felinarele nu mergeau , singura lumina venind numai din casele oamenilor. Insa eu eram in siguranta. M-am rusinat cand mi-am dat seama ce l-am intrebat , dar m-am uitat in continuare serioasa la el asteptand un raspuns. Un zambet strengar aparu pe fata lui si ma stranse mai tare la piept.

- Nu ai idee.

O bucurie frenetica imi facea inima sa danseze in piept si in momentul acela am stiut ca lucrurile vor lua o intorsatura ciudat de placuta in seara asta....daca stiti la ce ma refer....Ma voi darui lui , celui care m-a salvat din acel abis al , dar ce naiba am?! Iar incep sa fiu siropoasa? God, sunt atat de patetica.

- Dar tu?, ma intrebase si puteam simti un ton de ingrijorare in vocea lui.

Nu i-am dovedit inca? Niciodata nu am stiut cum sa-mi destainui sentimentele fata de el. Niciodata nu am stiut ca va fi asa de greu. Am luat o gura mare de aer , dar m-am oprit din nou. Sasuke se incruntase usor , dar privirea lui era in continuare atintita pe drum. Am tras cu ochiul o privire fugara asupra drumului pe care l-am luat si mi-am dat seama ca mai aveam putin si ajungeam la casa lui. As vrea sa-mi fac confesiunea pana acum si sa nu va mai pun sa asteptati atat de mult , dar pentru un motiv sau altul totul este asa de greu. Mandria acelei vechi Sakura nu a murit de tot? i-am pus mana pe obraz si i-am intors fata catre mine. M-am uitat direct in ochii lui si m-am concentrat sa nu ma pierd in ei.

- Da…, i-am raspuns atat de incet incat nici nu sunt sigura ca m-a auzit.

De repetat nici o sansa. Acest mic cuvintel e déjà destul de mult daca stau si ma gandesc. O singura confesiune i-am mai facut pana acum si acea cand era pe patul de moarte si nu sunt absolut sigura daca era constient sau nu. Spre marea mea uimire , Sasuke afisa un zambet si ma intreba altceva :

- Cat de mult? , continua cu un ranjet imprimat pe fata.

Evident vroia sa faca toate astea cat mai greu pentru mine. M-am prefacut inbufnata , iar in momentul cand vru sa-si intoarca invins fata catre drum , l-am surprins cu un sarut spontan. Mi-am framantat flamanda buzele pe ale lui si m-am lipit de el ca o medusa.

- Atat de mult...
Mi-a raspuns sarutului care nu a durat mai mult de 5 secunde si m-a lasat incet jos. Isi duse mana la spate si-mi lua mana in mana lui libera. Se uita undeva in spatele meu ca si cum cauta o amintire.
- Am ceva pentru tine micuto. Intinde-ti mainile si inchide ochii.

Am facut cum a spus. Mi-a luat un cadou? Pana la urma e zua mea. Cam asa e normal. Mi-a luat un inel? Chiar e serios sa mergem la al doilea pas deja? Sa ne casat....? sirul meu de intrebari mentale fuse intrerupt de ceva moale ce am simtit intre mainile mele.
- Acum poti sa ii deschizi.

Mi-am deschis ochii repede si m-am uitat la cadoul meu. O ceata densa mi-a acoperit perlele cand am observat pufosenia din mainile mele. M-am uitat nauca la Sasuke care amuzat statea si ma privea. Mi-am intors din nou privirea la pufosenie si am incercat sa ma lupt cu amintirile care veneau rand pe rand..


------------------------------------------------------Flashback--------------------------------------------------------
Ma jucam linistita in curtea casei mele. Eu , o fetita de 5-6 anisori imbracata intr-o rochita pana la genunchi , alba cu flori mari rosii iesite in evidenta si cu o funda rosie infasurata in jurul taliei. Aratam splendid. In picioare aveam niste balerini albi ca balerinele a caror funde rosii se leaga pe picior. Parul negru prins cu o funda alba era intr-un contrast izbitor cu rochia , in care copila fiind , aratam uimitor. Dintr-o data o voce blajina ma striga pe nume :

- Sakura!
Oh , mami..
- Sakura! Haide mami ca a venit Sasuke si are ceva pentru tine.
- A venit Sasuke!! Yeeey!! Sas’ke, hai sa ne jucam! , am strigat catre baiatul timid care inaienta calm catre mine.
Ma pregateam sa ii sar in brate sis a-l pup pe obraz , insa mana lui scoase ceva dintr-o sacosa.
- Asta e pentru tine, Sakura!, zambi.
- Sasuke?, l-am intrebat confuza.

M-am uitat curioasa la mainile lui si am observat un ursulet de plus. L-am luat intre maini si l-am studiat atenta , apoi veselindu-ma la fel de repede si pupandu-l pe obraz. Sasuke rosii si-si duse mana la cap in semn de jena. Se puse pe bancuta noastra si maprivi in timp ce eu dansam cu ursuletul meu de plus alb si matasos , al carui miros semana izbitor cu a lui Sasuke.

------------------------------------------------End of Flashback-----------------------------------------------------


- Nu credeam ca mai am amintirea asta, mi-am zis melancolica.
- Nu te-ai mai gandit la clipele petrecute dupa ce am plecat. Isi intoarse capul intr-o parte incercand sa-si alunge sau ascunda tristetea din ochii lui.
L-am imbratisat ca o continuare a momentului de acum 13 ani. Si-a incolacit bratele puternice in jurul meu si-mi mangaia parul incalcit.
- Ce timid erai pe atunci, l-am tachinat
- Ma provoci?, raspunse jucaus.
- Poate, i-am continuat jocul.

Fara sa astepte o secunda , isi lipi buzele de ale mele si le framanta cu putere. Ma ridica de pe jos si ma lua in brate sarutandu-ne in continuu pan ace am intrat in camera lui. Tranti usa cu picioru si pentru prima data dupa 5 minunte isi dezlipi gura de a mea si ma intreba serios :
- Esti gata?
- Sunt!, i-am raspuns hotarata ca oricand.

mi-a placut capitolul la nebunie!!!!
deci asa deci aaa??? treceti mai departe sunt mandra de voi copii :))
draga mea kitkat te rog din inimioara mea, sufletelul meu sa aduci nextul mai repejor ca altfel jur ca o sa ma sinucid
te-am pupat dulce, spor la scris

Wow nu mai am cuvine. In fine pana la urma trebuia sa ajunga si la chestia aia, nu?
Oricum cel mai mult mi-a placut faza cu ursuletul. Mmmm se pare ca Sasuke era timid cand era mic, ai? Cel putin asa pare in ficul tau. Inca un capitol foarte reusit. Ce gantelmen mai e si Sasuke... macar a intrebat-o daca este pregatita, nu?
Oricum iti multumesc din suflet ca ma anunti de fiecare data si sa o tii tot asa cu scrisul.
Te pupacesc dulce si te !

Buna :)
Imi cer scuze ca nu am trecut pana acum cu un com chiar daca am citit de mult ficul ><
Este superb :X Imi place, place, place ...
Oo, sa inteleg ca o fac? :> Odadaaaa
Sper sa aduci next-ul cat mai repede si sa ma anunti si pe mine^^
Spor la scri si multa iamginatie! ;)

a fost un capitol superb vrea next-ul cat de curand te rog eu mult de tot bafta si spor la scris