hello scumpo ... am citit next-ul si mi-a placut la nebunie ... ma bucur pt Sasuke, dar momentan imi pare rau pt sakura ...Te pup dulce si sper sa ma anunti la next-ul urmator >:D<

tlaieste ce bin saracu sasuke mai avea putin sisi facea un atac de cord in rice caz avea acetept nextul

imi pare rau pentru intarziere , dar am fost pleacta :*
spor la citit >:D<





CAPITOLUL 11

DOUA IMPERII PIERDUTE

SASUKE POV

În momente ca acestea, era ca și cum mă împărțeam în două și dublele mele personalități erau de sine stătătoare. Se certau, se războiau, mă certau, mă hărțuiau. Fiecare avea dreptate, dar nu avea. Eul pe care încercam să mi-l inoculez îmi urla că sunt un prost – eul meu ascuns îmi spunea că făceam lucrul bun. Dar niciunul din eurile mele nu avea dreptate. Uneori îmi venea pur și simplu să mă iau de cap cu amândouă mâinile și să urlu. Era o durere fizică câteodată – ca și cum ființa îmi era ruptă în două, și mintea la fel.

S-o las să plece. Doamne, o iubesc atât de mult. Cu fiecare zi care trece, părea să crească. Rațiunea mea se clătina în fața magnitudinii pe care sentimentul îl lua. Iubirea îmi ocupase toată inima – dar nu era destul, îmi invada și mintea. Abilitatea nezdruncinată de a trece prin filtrul rațiunii orice mic și neînsemnat lucru, abilitatea pe care mi-o construisem înapoi din cioburile lăsate de-o inimă frântă, se clătina și ea.

Faptul că cele două mici cuvinte, acele două cuvinte de plumb care fuseseră spuse de atâtea ori, de mii de ani, în toate limbile, exprimau o realitate și pentru mine mă înspăimânta. Atârnasera deasupra ei ca sabia lui Damocles. Si asa a si fost. A dus-o catre pierzanie. Pentru că iubirea mea era cu două tăișuri. Aș fi un monstru și într-o relație. Sau mai bine zis, o mare… porcărie. Asta eram eu, un tip plin de probleme nerezolvate și defecte. În halul acela de complicat, încât îmi dădeam singur bătăi de cap. Nu, mi-am încleștat pumnii, aș fi distrus-o dacă aș fi fost cu ea.

Si acum ce fac? Imi plang de mila ca un copil de 5 ani, caruia i-a fost furata acadeaua. Dar asa ma si simt. In acest caz, Sakura era dulcea mea acadea, iar acum corpul meu tanjeste dupa ceva dulce..ceva ce nu o sa mai simt niciodata.
In timpul infernalei mele autoanalize, am ajuns la bai. Aburii ieseau pe usa , facandu-ne sa transpiram numai la gandul caldurii care ne asteapta inauntru.

- Noi plecam.. Sasuke..spuse Naruto ingandurat si cu ochii in pamant.

Saori insa nu a spus nimic. S-a intors si a pornit in directia casei ei. Eu am intrat inauntru, insa junghiul de durere care ma lovise ma facuse sa cad in genunchi. Tsunade avusese dreptate. Trebuia sa ma grabesc, altfel voi...muri. Daca ma gandesc mai bine, ar fi mult mai bine sa urmez calea asta. As intalni-o din nou pe EA... CE VORBESC?! Sunt ultimul Uchiha ramas. Nu-mi pot permite ca mai tarziu clanul nostru sa nu aiba mostenitori. Nicio femeie nu va fi asa ca EA. Ma indrept catre piscina si ma infund in apa fierbinte. Gandurile mi se relaxara, facand loc amintirilor care navaleau fara mila.

- Terminati!! Am strigat catre ele.

De parca m-ar fi ascultat. Venira cu o mai mare forta si intr-un numar mult mai mare.

- Sasuke! exclamă brusc o voce binecunoscută, posesoarea fiind chiar motivul iadului meu interior. Te simți bine?

Mi-am ridicat capul din palme, ridicându-mi ochii spre ea. I-am absorbit starea amuzata pe care o avea.
- Imposibil... am spus cu o voce sparta.

Ma privea amuzata , chicotind , ca tare amuzanta i se parea situatia. A inviat din morti sau ce se intampla? Am innebunit? Daca totul este doar o inchipuire? Daca mintea imi joaca feste? Ma uit prostit la corpul ei divin , rezemat de tocul usii. Costumul de baie ii statea bine si parul flutura in ritmul vantului. Nu se putea sa halucinez. Inseamna ca...

- Sakura!

Ies ca o vijelie din baie, fugind catre ea. Chipul ei uimit afisa o expresie de bucurie. Era atat de frumoasa, rumena in obraj, iar ochii ei isi capatasera din nou un negru adanc ca o prapastie.Am luat-o in brate si am invartit-o ,apoi am sarutat-o pe frunte. Imi aduc aminte de ceea ce am decis , cand nu stiam ca ea inca traieste. Afisez o fata mai serioasa si ma gandesc atent la ceea ce urma sa-i zic. Nu apuc insa, deoarece ma lua de mana si ma trase in apa. Atingerea ei nu-si pierduse nimic din farmec. De ce faci totul atat de greu Sakura? Ajunsi in apa, nimeni nu mai spusese nimic. Se afla la 30 de centimetrii de mine. Mintea mea fu asaltata de tot felul de imagini...ganduri. Fantezii. Ma rog. Fata ei zambitoare ingreuna totul de 4000000 de ori. Si deaia nu pot fi cu ea. Nu vreau sa-i sterg zambetul acela de pe fata.

- Sakura...



SAKURA POV

- Sakura...

Dintr-o data se distantase de mine si afisase o fata rece cum de mult nu am mai vazut. Ce se intampla? Adineauri..m-a imbratisat.

- .... nu putem fi impreuna.

Si atunci totul s-a prabusit. Ce nu vroiam sa aud in intreaga mea viata. Vroiam sa-l intreb de ce, dar gura imi era uscata, mandria si orgoliul ranit. Nici nu mai vroiam sa-i aud motivele complicate si sa-mi bat capul cu ele , asa ca m-am ridicat , l-am stropit cu piciorul si m-am invelit cu prosopul.

- Si tu chiar crezi ca nu am alte optiunti? L-am intrebat rece ca atunci cand l-am intalnit prima oara.

Insa nici o reactie din partea lui. Se incorda umpic enervandu-se , dar apoi se cufunda in apa.
Ca atunci cand il uram. Cine ar fi crezut ca iubirea este ATAT dar ATAT de aproape de ura. Pentru a mia oara ma intreb de ce am primit calea asta in viata? Ce am facut atat de rau sa mi se intample asa ceva? Nu trece o zi sa nu mi se intample un necaz..si asta domnule nu mi se pare DELOC ok. O iau pe aleea cea mai scurta catre casa. Afara era intuneric , stelele oglindandu-se in apa cristalina a lacului. Era un timp perfect pentru o plimbare in aer a unor indragostiti.

Un sentiment de nostalgie ma acaparase. De ce inca ma mai gandesc la asta? Eu nu am nicio sansa la fericire... apar in fata apartamentului meu si ma uit atent la el. In intunericul total se vedea insa un alb imaculat ca zapada unei nopti intarziate de iarna. Intru pe usa, dar mi se pare ca totul este strain. Da’ de unde? Camera mea ramasese neschimbata. Fac un dus rapid , imi iau pijamalele alcatuite dint-un short si un maieu apoi ma cufund in adanca lume a viselor.

foAArte frumos scumpo
sasuke esti un prost ea invie din morti si tu o gonesti
vreau nextul si il vreau mai lung

Whaaat ? :O Frate o sa mor :O :)))))
De ce i-a zis asa cevaaa ?! x(
Deci ficul e genial ! GENIAL !
>> Te rog mult sa ma anunti cand pui nextul ! <<
Mor de nerabdare :-s
Pfoaaa... trebuie sa fie impreuna si sa revina la ipostazele alea tandree :> mega perverse :))) >:) :-w !

doamne cat de pr e sasuke imi vine sa-l daca o iubewste cu adevarat de ce nu poate sa-si treaca peste orgoliu si sa-i accepte dragostea? draga mea nextul asta a fost de mota 10 cand aduci urmatorul capitol sa ma anunti ! te-am ~!!!~

Doaamnee cat de prost poate sa fie Sasuke ea isi da viata pentru el invie din morti si el ce face??? A si imi place la nebunie ficul tau.Abia astept NEXTUL

vai de mine, va rog sa nu ma certati
stiu stiu, l-am pus tare tarziu, dar ce sa-i faci?
doar e vacanta :))
spor la citit >:D<
kisses:*




Nu puteam exprima in cuvinte cat de bine ma simteam. Ce bine e sa....dormi. Simti cum caldura plapumei ‚te cheama’ , iar capul ti se afunda in perina fara scapare. Pleoapele devin din ce in ce mai grele si stelutele verzi pe care le vezi, te conduc pe culoarul imaginar al viselor. Intunericul este gata sa te acaparaze fara ca tu sa ai nici o vorba de zis. De parca ai putea. Toti muschii iti sunt amortiti, morti, linistiti, numiti-i cum vreti , iar ochii invaluiti de perdeaua carnoasa , incearca din rasputeri sa ajunga culoarul imaginatiei tale. Asta insemna somnul pentru mine. Sanctuarul si altarul meu de linis.....

- C-cee se intamm-m-pla?

Descrierea mea a somnului perfect fu intrerupta de chiiuitul persoanei de pe mine. Cine indrazneste sa ma deranjeze in timpul *aproape* somnului meu? Deschid ochii si dau de o fata mult prea cunoscuata, a caror trasaturi ma faceau sa inchid ochii de frica.

- Haide Saori mama, lasa-ma sa dorm. Inca 5 minute...m-am vaicarit.

Fara niciun cuvant se ridica din pat si o luase spre usa de iesire. Ce prietena buna am... stie ca tehnica de ieri m-a obosit si nu vrea sa ma deranjeze, ci sa ma lase sa dorm. Si eu care sunt asa de rea cu ea cateodata. Ar trebui sa-i fac un cadou sau ceva drag... pentru a DOUA oara pe ziua de azi, ceva sau mai bine zis CINEVA nu ma lasa sa-mi termin ideea. Un jet de apa ma facu leoarca, udandu-mi si patul si toate lucrurile din jur. Ma intorc cu fata la fiinta care m-a facut sa ‚sufar’. Am inceput sa inaintez catre ea.

- Saori , ura mea de-o viata, vino sa te imbratisez.

Ochii imi sclipeau , facand-o pe Saori sa se retraga incet, incetisor catre usa. Avea un zambet fals pe fata , iar ochii ii facuse ca un catelus. Nu , nu , nu, de data asta nu mai scapi.

- Haide draga mea, doar nu vrei sa-mi ranesti mie sentimentele..i-am spuse eu cu o voce cat mai sincera.
- O ba daaa. Chiar vreau, rase Saori deschizand repede usa.

Prea tarziu a fost insa pentru ea! Am apucat-o de brat si am intors-o cu fata la mine. Am imbratisat-o puternic , dar nu pentru ca voaim sa ma razbun pe ea, ci vroiam sa ma descarc. Ironia era, ca plangeam tacut. Nu aveam lacrimi amare , care sa se prelinga pe obraji, ci sufletul imi plangea. Inima isi varsa ultimele lacrimi. Sau cel putin asa cred! Mai avea oare ce sa verse? Oare nu a devenit ceva uscat , spiritual vorbind, servind numai fizicului? Ma indoiesc. Nu vreau sa fie asta ceva adevarat. Chiar daca tricoulera umed si ii provoca un aer rece pe sirea spinarii, Saori nu se desprinse din inbratisare. Din potriva, isi adanci fata in parul meu lung si nepieptanat. Era bine sa ai un umar pe care sa plangi.

- Sa nu-mi mai faci asta niciodata Sakura, spuse oaza mea de liniste.
- O sa incerc, i-am raspuns incercand sa o inveselesc.

Ne-am indreptat amandoua catre pat. Saori se intinse ca o felina pe diagonala. Si eu unde ar trebui sa stau? Am ridicat o spranceana cand i-am observat fata amuzata. Mormai ceva si se puse pe o singura parte a patului. Ma indrept spre dulap de unde scot doua tricouri uscate. Pe unul il imbrac eu , iar celalalt il arunc in fata prietenei mele. Expresia fetei ei era nepretuita. Am scos un chicot si apoi m-am pus langa ea.

Urmatoarele 15 minute a fost liniste, fiecare adancita in gandurile ei. Pana mi-am deschis eu gura mea mare si i-am povestit ,trista, ce s-a intamplat ieri. Saori ingana cateodata si isi schimbase expresia de la uimire-furie-uimire , sfarsind cu tristete. Ma intreba cum ma simt. Ce ar trebui sa ii raspuns. Nu sunt indiferenta , dar nici nu ma prea doare sufletul. La auzul acestei exclamatii, zambi. Restul zilei l-am petrecut vorbind ca tatele despre toti si toate, mancand popcorn si band suc. Pe la 8, se trezi Saori sa-mi spuna:

- Azi este o mica petrecere in cladirea Hokage-lui pentru jounini care au absolvit. Ar trebui sa mergem.

Sa merg , sau sa nu merg? Asta este intrebarea.

- Hmm..ok , ce s-ar putea intampla?

Ma imbrac in ceva mai lejer si ii imprumut si lui Saori niste haine. Amandoua aratam destul de bine. Nici prea obisnuit, dar nici prea ‚INO’, daca stiti la ce ma refer. Am iesit linistite din casa. Lumina soarelui ne facu pe amandoua sa ne mijim ochii.

- Saori, mai stie cineva ca traiesc?

Am ras ironic cand m-am auzit. Saori parea si ea destul de stanjenita.

- Pai cred ca o sa afle toti cat de curand.

Ne indreptam catre cladire lent, fara nicio grija, nestiind ce reactii o sa ne astepte acolo. Probabil uimire si fericire..da..poate putina fericire. Pe strada unii oameni se uita ingroziti la mine. Probabil ei sunt cei care au fost in ziua aceea in arena. In ziua , in care mi-am dezlantuit puterile. Oare le e frica de mine. Auzeam susoteli, care nu puteau fi trecute cu vederea.

- Ea e....?
- Am crezut ca a...?
- N-ar trebui sa fie lasata...?

......nesupraveghiata. asta gandeau oamenii. Personal, nu ma intristau aceste afirmatii , pentru ca si eu as gandi asa ceva , daca as fi fost in locul lor. Saori nu dadea importanta acestor exclamatii , ceea ca ma face sa fiu mandra ca o am pe ea langa mine. Nu se uita cu mila la mine si apreciez acest lucru. Adancita in conversatiile mele interioare , mi s-a parut ca am ajuns foarte repede la locul de intalnire. Intram in cladire, urcam scarile, parcurgem toate coridoarele pana cand dam pe Shizune cu o foaie in mana, pe care o citea cu mare interes. Mi-am propus sa o salut.

- Salut Shizune! I-am spus jucausa.

Nu-si lua ochii de pe foaie.

- O! Buna Sakura, spuse indiferenta.

Trecusem de ea si inca ii auzeam pasii pana cand se opri.

- SAKURA?!

Eu si Saori am izbucnit intr-un ras dement. Fata lui Shizune era dementiala. Palida, arata ca si cum a vazut o fantoma. M-am ciupit ca sa ii arat ca nu sunt un suflet legat de pamant. Shizune, care de felul ei nu era o fire sentimentala facu cativa pasi catre mine si ma imbratisa. Parfumul ei finut de levantica era foarte bun.

- Ma bucur ca ai scapat, spuse ea. Haide, du-te la ‚petrecere’ si inveseleste-i pe toti. Si un cimitir e mai vesel decat adunatura aia de posomorati. Toti te cred moarta. O sa le cada fetele cand o sa te vada. Ce n-as da sa nu pierd momentul asta, dar din pacate, tocmai am primit un mesaj de la departamenul de Codificari si trebuie sa ma indrept acolo. Sunt foarte fericita ca esti inca printre noi.

Si chiar asa parea. Nu mai citi foaia aia, iar pasii ei devenira atat de eleganti , incat ai fi spus ca plutea. Ne-am continuat drumul , pana am ajuns la o bifurcatie de unde nu am mai stiut in ce parte s-o iau. Saori o lua inainte pana am ajuns la o usa mare , impartita in doua si decorata cu tot felul de brizbizuri. Muzica se auzea dinauntru. Eww..ce muzica. Saori se intoarse catre mine si-mi facuse cu ochiu. Imi spusese sa ma asund pe cealalta parte a usii pana cand intra ea. I-am prins ideea si am ascultat-o. Deschise usa si spuse:

- Mai mai mai , Shizune chiar avusese dreptate. Si un cimitir e mai vesel decat voi. Insa, nu pentru mult timp. Am o surpriza pentru voi.

Ma apucase de mana si ma trase inauntru. Muzica se opri, iar cativa scuipara bautura din gura. Toti erau impietriti cu gura pana la pamant. Numai Sasuke afisase un zambet smecher pe fata.

- B-buna toti, am spus timida prefacandu-ma ca sunt fata inocenta.

Imi iesea.

- In sfarsit ai decis sa-ti faci si tu aparitia, rasufla Tsunade dandu-si ochii peste cap.

Nimeni nu stia cu adevarat cum era Tsunade. Ea fusese prima care m-a imbratisat , fusese prima care a plans de bucuria supravietuirii mele.

- Era si timpul nu?

Saori o luase inainte, eu multumindu-i din priviri. Nu ma asteptam ca cineva sa vina sa se bucure pentru mine la cata frica am cauzat printre sateni, deaceea mare mi-a fost mirarea cand i-am vazut pe toti ridicandu-se de pe locurile lor si aproape fugind catre mine. Numai Sasuke a stat locului. Nici nu ma asteptam la altceva. Pana la urma , suntem over nu? NU? A urmat o luuunga si plictisitoare serie de imbratisari, felicitari pentru promovarea la jounin si pupaceli , in care eram fortata sa zambesc. Numai de zambit nu-mi ardea mie acum.

Hinata chiar incepuse sa planga, dar Naruto s-a dus catre ea, a imbratisat-o si a potolit-o. Saraca fata era cat pe ce sa lesine. Naruto nu s-a desprins de ea, ci i-a luat fata in maini si a sarutat-o scurt pe buze. CE?! De cand o place Naruto pe Hinata? Sunt un cuplu? Hinata ii raspunse cu o imbratisare stransa. Ce in urma sunt cu noutatile. Sasori se afla si el prin multime. Aflasem ca la auzirea ‚aproapei mele morti’ cazuse in genunchi de tristete, dar acum nu eu paream sa fiu centrul atentiei lui, ci Saori. SI ei sunt un cuplu? Dumnezeule, dar ce se intampla? De cand au realizat toti ca se plac intre ei? Maica Domnului!

Ies din multime, deoarece in aer plutea prea multa dragoste si mi se facea rau. Ma indrept catre masa ‚absolventilor’ , dar imi doream sa nu fi facut asta. Singurul loc liber era in fata lui Sasuke, care la vederea mea, rosise si se uita altundeva. Inca il atrag, asta e sigur. Dar oare la ce se gandea? As da orice sa stiu. Ma aflam si eu prin gandurile lui intortocheate, sau nu? De ce m-a refuzat? Dupa atatea sacrificii pe care le-am facut amandoi... ei, va trebui sa incerc sa mi-l scot din cap, iar acea sticla de sake de langa el ma va ajuta nespus. Da oameni buni, noaptea asta va fi una luuuunga....

prima frumos frumos capitolul :love ! vreau nextul curand te-am !

Pea amuzanta faza cu Shizune :))) trece pe langa ea fara sa isi dea seama si dupaSAKURA?!?!
NEXT!!cat de rapid posibil

hey hey hey!!! scuze ca nu am comentat dar am fost plecata...chiiar imi pare rau. oricum capitolele sunt ft bune si sper sa pui next cat mai repede. anuntama in continuare te rog!

spor la citit >:D<


Da oameni buni, noaptea asta va fi una luuuunga. M-am intins peste masa, ca sa iau sticla de sake. Ma uit prin jur sa nu ma vada nimeni, umplu un ahar si o dau peste gat. Sasuke ma privea amuzat cu sprancenele ridicate. Se pregatea sa spuna ceva , dar i-am retezat-o cu un singur deget dus la gura.

- Shhhhhh!!

Nu mai spusese nimic si ma privea cu o expresie si mai amuzata. Se pare ca bautura isi are si ea efectele. Totusi, asa de repede? Nu ma lasa si pe mine sa ma bucur de toate bucuriile acestei lumi frumoase? Ceilalti se intorsesera la masa. In dreapta mea statea Naruto si in stanga Saori. Ma uit la hainele tuturor si observ ca toti s-au imbracat lejer, dar....in negru.umm...probabil imi purtau doliu.

- Hahaha!

Am inceput sa rad de una singura, atrgand privirile curioase a celorlalti. Ajunsesem intr-un moment in care nu-mi mai pasa de nimeni si nimic. Ceea ce conta era superba sticla de sake din fata mea, care spre bucuria mea era plina. Incep sa ma uit seducator la ea, de parca ar avea sentimente. Pufnesc si-mi mai torn un pahar. Cand sa-l dau si pe acesta pe gat , aud un glas cunoscut , care imi sporaste bucuria:

- Si acum, sa bem in cinstea nemuririi Vointei de Fier!, strigase Tsunade-sama.
- Sa bem! , se auzisera gasurile celorlalti.

Am dat si al doilea pahar pe gat si m-am asezat din nou jos. Cand mi-am deschis ochii insa, vedeam doi Sasuke ranjiti. Ce se mai amuza si monstrul asta de mine. Ar trebui sa-si dea seama ca din cauza LUI beau. Ughhh... o sa ajung sa ma fac de rusine daca nu-mi controlez betia. Si eu care credeam ca ma pot controla pana la 4 pahare de sake. Inca nu simt ceva foarte avansat deci imi pot permite!!! Toti de langa mine discutau deva aprins, susotind mai multe cuvinte. Tot ceea ce am prins a fost:

- Maine...18....surpriza....

Sunt sigura ca daca eram in toate mintile , ma puteam concentra sa aflu ce ziceau, dar acum mi-e lene si paharul meu e gol. GOL!! Ma intind dupa sticla de sake, dar Sasuke a indraznit sa mi-o ia din fata. O tinea in mana departe de mine, ca sa nu i-o pot lua. M-am uitat la el cu privirea copilaroasa si bosumflata. El avea o privire indiferenta , dar totusi ironica parca spunand: ‚ nanananana’. Daca in 3 secunde nu-mi da sticla , am sa i-o iau eu cu forta, sau....ce a mai ramas din ea. De mers nu cred ca pot, deci am sa ma sui peste masa. Prima secunda trecuse si el avea aceeasi privire pe fata, dar apoi...un fulger trecuse prin privirile sale, zambi(si ce zambet) si apoi isi turna si lui un pahar. Oare ce ii trecea prin minte? Sasuke imi inapoie sticla , pe care am inceput s-o pup.

- Ti-a fost dor de mine copilas? Lasa mami, ca nu te mai dau la nimeni. Te voi be...adica te voi ingriji singura, am spus pe o voce mieroasa.

Sasuke pufni , dar reveni repede la fata lui indiferenta. Sper ca se distra copios. Isi ingopase fata in maini, numai ochii lui superbi lasandu-i la vedere. Stia ca.... stia ca daca imi arata privirea asta, incep sa ma intimidez si sa am fluturasi in stomac. Ma rog...de data asta fluturasi si ...gaze. vrand sa scap de presiunea acelei priviri, imi mai torn un pahar pe care il dau imediat pe gat. Proasta idee! Alcoolul imi stranse tot stomacul. Cum ai putea sa bagi atata otrava in tine, fiind alcolist, fara sa te omoare ficatul?! @#%$%!! Hopa! Automat imi duc mana la gura. O nu...efectul...




Am facut o alegere buna venind aici. Rar o vezi pe Sakura beata. Si cand ma refer rar, adica niciodata. Evident, motivul bauturii este situatia ei. Sau ar trebui sa zic: situatia noastra?! Pe scurt: eu. Cat va mai dura pana va cadea lata? Hmm..sau va cadea in patul meu?...... cand am realizat ce am spus mi-am dat o palma peste fata.

- Nu-s normal, am spus calm.
- O serios? Sunt*ha* cam dezamgagita ca ti-ai dat*ha* seama numai acum, dar stii *ha*cum se zice: niciodata nu e*ha* prea tarziu!

Sughiturile ii facea vocea sa para si mai sarcastica decat era menita sa fie. Acum sincer: sunt baiat. Rectific: sunt barbat. Cine nu s-ar gandi la asa ceva cand are o frumusete in fata. Si pe deasupra: alcolul ‚ajuta’ in cazurile astea. Si totusi..refuz. refuz sa o am langa mine cand stiu ca nu o sa ma pot controla. Cand stiu ca am sa o transform intr-un monstru. Ca mine. Zambetul care il are pe fata, ironic cum o fi el, nu merita sa dispara. Este adevarat ca Sakura e aroganta, egoista, mandra, dar este si firava , buna si altruista(chiar daca partea cealalta domina) si deaceea o iu..bes..c. Argh!! ma ucide cuvantul asta!! Si acum..cand ma uit la ea, vad o naivitate iesita din comun.

- Chiar crezi ca ai sa scapi de tot, daca te imbeti?, am intrebat-o.

Se opri la jumatatea paharului al patrulea si se uita la mine. Fata ei mi se paru teribil de amuzanta. Era rosie ca un rac in obraji, iar buzele ei erau amortite.

- Presupun...

Vocea ei era trista. Isi lasase privirea in jos si nu se mai atinse de pahar. Trebuia sa ii spuna cineva asta si ma bucur ca am fost eu cel care a facut-o. Incepea sa tremure, iar fata ii era indreptata in jos. Incepea sa planga?..nu! nunununu! Nu sunt pregatit pentru asta! Ma uit ingrozit cum isi ridica incet capul, iar buzele ii tremurau. Clar ca astea sunt simptome de plans: fata rosie, tremur, liniste mormantala si mai ales factorul determinant: betia. Ah fetele astea..niciodata nu stii la ce sa te astepti. Oare exista manuale pentru intelegerea acestor fiinte?! Daca da, se vand si in editie de buzunar? Pentru a doua oara pe ziua asta, imi dau una peste cap. Sunt asa un idiot. Este numai al patrulea pahar.

- Cred ca*ha* este a 5 oara cand iti *ha* dai peste cap....sau a 6 oara*ha*? Stai sa ma gandesc...prima data a fost..hmmm*ha*, spuse Sakura printre sughituri zapacita de propriile mormaieli.

Situatia asta devine din ce in ce mai jenanta. Plec! Oricum 4 pahare mi-au ajuns. Sau sa fi fost 5? Pentru a TREIA OARA , imi dau una peste cap. Ce naiba corpule? Incepi sa preiei controlul? Sincer, incep sa sun ca si Sakura. Ma ridic si imi iau un simplu ramas bun de la ceilalti, nebagand-o pe divina mea in seama. Cred ca oricum nu-i pasa, dar fiind faptul ca se uita pe pereti.

- SASUKE!!!

Volumul acestei voci ma speriase si ma facuse sa-mi duc instinctiv mainile in fata. Saori...

- Ce mai vrei Saori? O intreb dispretuitor.

Nu parea ca a deranjat-o felul meu de a vorbi, ceea ce ma face sa ma bucur. In mod sigur ramaneam fara dinti, daca ar fi luat-o in serios.

- Du-o si pe Sakura acasa. A cam intrecut masura, dar nu o condamn. Totusi, ar TREBUI sa intelegi, spuse invinovatindu-ma.

INTR-UN FEL si urasc sa spun asta, avea si ea dreptate. Totusi... nimeni nu s-ar fi gandit ca noi nu am fi impreuna si deaceea am sa fac ..ce am sa fac. Ma duc la Sakura , o iau de MANA si o iau care usa. Nu bag in seama perechile de ochi atintite asupra noastra si pasesc in continuare. Sakura nu parea sa spuna ceva. Pana acum totul merge cum trebuie.. ma rog lui Dumnezeu sa nu ne roage cineva sa mai stam , ca atunci vom fi obligati sa o facem. Evident ca nu am putea spune: nu putem sa mai stam, deoarece amadoi suntem beti de cadem pe jos si o sa ne facem de ras, incepand sa radem ca isterici.

Ne-am distra , daca stau sa ma gandesc. REVINO-TI Sasuke! Nu esti tu acum. Sake ti s-a urcat la cap. Fara niciun fel de reactie din partea celorlalti , o luam agale pe strazile satului. Strada era cufundata intr-o liniste de mormant, dandu-mi un fior pe care greu l-am putut stapani. Sakura abia se mai tinea pe picioare, iar ochii ei erau pe jumatate inchisi. Ma opresc pentru cateva secunde, gandindu-ma de doua ori daca e bine ce fac. Trecuse de mine. In acel moment, am luat-o in brate, dandu-mi seama cat de usoara e...ca un ful de nea. Expresia ei era una trista si dezamagita.

- A trebuit sa fac asta, altfel ma incetineai, i-am spus rece.
- Ma puteai lasa in urma. Asta faci de obicei..spuse ea indiferenta. Nici nu ti-ar pasa daca as ajunge intreaga acasa, deoarece asta esti tu Sasuke. Asta ai fost , esti si vei fi mereu: indiferent.

Ma socase. Nu ar fi trebuit sa spuna asta. Ma uit cu furie la ea, dar ea imi infrunta privirea. Nu-si da seama ca e la mila mea? Ca pot sa fac ORICE cu ea? *Nici daca i-ai spune, nu te-ar crede Sasuke. Multe zici, dar nimic nu duci pana la capat. Stie ca nu ai putea, tu ca om, sa faci asa ceva. Nu e proasta.*, spuse e-ul meu interior. Si asa si era. Atunci...atunci..atunci ce se intampla?! Nu pot sa inteleg nimic!! O vreau langa mine, dar nu pot, pentru ca as fi egoist si daca nu o iau langa mine, ii rup inima.

- Pfff..

Nu paru sa dea atentie acestui mic oftat, ce parea a fi numai ceva simplu, insa inauntrul meu reprezenta un lucru de o complexitate enorma. Privirea ei aproape viguroasa era atintita pe un cuplu la cativa metrii departare. Se simtea chiar si de la distanta asta cat de stransa este legatura dintre cei doi. O chimie indistructibila. Multe fete ar visa la asa ceva, deci nu mi se pare foarte anormal. O iau pe scurtatura . Nu mai suportam sa o tin atat de aproape de mine, prea aproape de un esec. Trag o ultima privire pe chipul ei amuzat. AMUZAT?! Hmmm..ceva pare suspect aici. O sclipire jucausa anima ochii Sakurei. Se foi si se lipi mai tare de mine. Intr-o secunda, capul ei era la inaltimea capului meu, incovrigandu-se ca o planta cataratoare pe mine. Avea un zambet smecher, gata pentru prostii.

- Sa-su-ke, ce ai zice daca te-as intreba ceva?

Ridic din sprancene. Asta avea sa fie una buna. Oare cat de departe ii ve merge mintea afectata de alcool?

- Ia zi... ai vrea sa ne restauram clanul?
Nununnnunun! Asta este chiar prea de tot! Chicoti si-mi atacase egoista buzele. Se uita in ochii mei si ma ruga din priviri sa-i raspund la sarut. Ma mai sarutase o data , dar de data asta pe gat. Fata asta nu stie sa se opreasca? In ceea ce ma priveste nu m-ar deranja sa nu o faca , dar trebuie sa continui sa fiu rece cu ea, altfel totul se duce de rapa...

- Sakura , de cate ori vrei sa-ti spun ca nu ma mai interesezi?, am intrebat-o PREFACANDU-MA desigur.
- Nu te cred! Nu mai fi asa de capos. Numai o noapte si apoi te las in pace. Stiu ca ma vrei. Am vazut cum te uitai la mine in sala. Fa-ma sa uit de toate, asta iti doreai nu?!

Ii cercetez fata , dar tot ce gasesc este pura seriozitate. Chiar vorbeste serios! Imi dau capul pe o parte , sperand sa nu ma fi indepartat prea departe de drum. Insa...de data asta am facut-o. La 10 metrii de noi, era casa MEA, nu a Sakurei , a MEA! Eram prea obosit sa o duc inapoi, asa ca dupa ce mi-am dat ochii peste cap de vreo 100 de ori si mi-am spus cat de prost sunt, am deschis usa si am aruncat-o pe Sakura ‚lin’ pe pat. In urmatoarea secunda eram inchis in baie, pregatindu-ma pentru un dus care sa-mi limpezeasca gandurile. Insa...cand am terminat, am constatat ca nu a avut niciun efect. Ma simteam lafel de....prost. inchid becul si deschid usa usor, rugandu-ma ca betiva mea sa doarma. In camera era liniste , iar becul era stins.

- Pfiuuu..

Ies si pun prosopul la uscat. In camera domnea o aura ciudata. Incep sa o miros si-mi dau seama ca este cea de frezii. Parfumul ei. Ma pregatesc sa ma pun in pat dar cand sa o fac, sunt aproape daramat de fiinta care nemiloasa si infometata sare pe mine. De data asta eu sunt cel ‚pus’ la perete.



expresia lui Sasuke cand a vazut-o pe Sakura beata https://2img.net/r/ihimizer/img716/1927/sasukeamuzat.jpg

Prima! Ieeeeeeeeeeeeeeeeei !
Doamne Dumnezeule!!!!!!!!!!! Scuze ca nu ti-am dat com la capitolul trecut. Mii de scuze. Sper ca prin bunatatea ta, sa ma ierti. Sa revenim la capitol. Da perversa mai esti cu Sakura, da ce sa-i faci daca e beata. Of of of cand noi femeile ne imbatam, ajungem mai rau ca si barbatiii! Scuze inca o data ca nu ti-am lasat com la celalat capitol! Sper sa ma anunti la urmatorul ca sa descopar ce surprize ne pregatesti! Pupici !

Scz ca nu am comentat ieri dar am fost prea obosita...oricum e supet copitolul si faza cu capul m-a amuzat tare:))) oricum pune next-ul cat mai repede si anunta-ma in continuare te loooogg:o3

Buna,am terminat si eu in sfarsit fanfic-ul tau si e grozav.Acum imi dau seama ce am pierdut .
E super tare , mai ales ultimul capitol.Astept cu nerabdare sa vad ce urmeaza, asa ca spor la scris .Sper ca ma vei anunta la urmatorul capitol

Ce face alcoolul din om Cred ca Sasuke va avea parte de o noapteee........:))))

Abea astept nextu!!!spor la scris :x

spor la citit >:D<



De data asta ,eu sunt cel ‚pus’ la perete. Se ridicase pe varfuri ca sa poata fi la inaltimea mea. Saruturile ei erau dulci si scurte. Incet , incet, cu ochii deschisi, incepea sa-mi deschida jacheta. In ochii ei de un intuneric apasator nu se citea nimic altceva inafara de dorinta si pasiune. Amandoua sentimente probabil, venisera de la bautura. Simteam ca innebunesc. Ratiunea se dusese demult pe apa sambetei, si stiam ca daca mai continua asa , nu mai putea fi vorba de rezistat .Isi inchise ochii pentru o secunda ca apoi sa ii deschida repede si inspaimantata si sa faca un pas inapoi.

Corpul ei nu mai era lipit de mine, ceea ce sa fiu sincer nu era prea placut. Vroiam sa o simt , dar sa nu o ating. Sa nu o ...murdaresc. o dumnezeule! Se poate macar asa ceva? Ma cerceta cu o privire inocenta, prefacatorie desigur. Acest dracusor nu putea fi inocent nici daca s-ar mai fi nascut o data, insa ii multumesc lui Dumnezeu ca s-a indepartat cat de cat, deoarece incepeam sa scot aburi la cate de tare fierbeam.. Ii urmaream in continuare privirea goala in intunericul prezent din camera mea. Aceasta imagine imi aduse o multitudine de amintiri, care mai de care. Familia, Sakura , Itachi... Itachi...fratele meu...cel care pentru dragostea lui nesfarsita pentru sat a cutezat sa ne induca pe toti in eroare si sa ne masacreze clanul.

Mi-am strans pumnii , incordandu-ma de nervi si de ura. Tsk! Si eu pentru ce am venit aici? Pentru un amarat examen de Jounin?* nu ba prostule , in nemarginita ta furie si ura pentru sat, ai uitat de lucrul cel mai pretios* lucrul cel mai pretios? Lucrul cel mai pretios este cea care sta in fata mea. Adanc in inima mea, era sadita curiozitatea pentru ‚micuta mea’, care sa fim sinceri , nu mai e micuta deloc. Si pana la urma ce mai conteaza? Mi se ofera o sansa rara. De ce sa nu o accept?

- Hmm!! , pufnesc eu si afisez zambetul meu special. Pana la urma ce mai conteaza?

Expresia Sakurei se schimba repede in una fericita. Am oftat, in timp ce gura imi tremura. Era destul de ciudată situaţia .Ceea ce începuse ca un joc al ambiţiei, un capriciu al orgoliului meu, devenise, fără să vreau, ceva mai mult. Îmi cam pierdusem capul, o reacţie destul de neobişnuită, în timp ce îmi zdrobeam buzele de ale ei. Erau moi, mătăsoase şi vaporoase, mulându-se peste ale mele într-un mod ciudat, perfect, şi mă simţeam întregit cum n-o făcusem înainte vreodată. Inconştient, faptul că Sakura era cea pe care o sărutam dispăru din mintea mea, şi mă simţeam – şi nu-mi vine să cred că spun asta – cum zicea în cărţilea acelea siropoase. Mă simţeam de parcă nu eram decât eu şi ea, atât.
Serios că am luat-o razna.

Însă consecinţele oricărui fapt nu întârzie să se arate… Iar băutura şi uitarea anumitor amănunte importante nu erau lucruri ce aduc consecinţe neîngrijorătoare. Înfometat, i-am frământat gura şi mai puternic, pe când braţele mele o trăgeau mai aproape şi-o zdrobeau de pieptul meu. Era caldă, fină şi de o fragilitate fibroasă, căci aproape mi-era frică să n-o zdrobesc în mici frânturi de sticlă. Buzele ei aveau cel mai delicios gust, împletindu-se cu ale mele într-o sincronizare perfectă, şi sălbatic, am lipit-o şi mai tare de mine, simţindu-i fiecare cută, îmbătându-mă de esenţa pe care o emana. De parcă nu eram deja destul de beat… Asta întregea cu totul starea mea instabilă, care era deja vai de ea. Capul îmi era golit de orice gând coerent, şi oricât urla conştiinţa, eram prea obişnuit s-o ignor ca să mai ascult vreun cuvânt.

Lăsând deoparte orice simţ al raţiunii, i-am frământat gura şi mai puternic, forţând-o să şi-o deschidă. Ea gemu, încâlcindu-şi mâinile în părul meu mai adânc, abandonând complet, în final, orice încercare de a rezista. Simţisem eu la început că se zbătea, că voia să scape… dar sunt Sasuke Uchiha, ce naiba?

Dar atunci, într-o străfulgerare bruscă de luciditate, mă izbi. Ce dracu’ am in cap? Mai adineauri spusesem ca trebuie sa o las in pace, sa o fac sa ma urasca, sa nu mai vrea sa ma vada, sa ma distantez de ea. Gandurile acestea apărusera scrise cu litere de foc pe fundalul minţii mele ameţite, şi am îngheţat, rupând brusc sărutul. Nu trecuseră mai mult de câteva clipe de la nepoftita revelaţie. Însă de acţionat, aşa cum ar fi trebuit, nici gând s-o fac. În acord cu toate legile Universului, acum trebuia să mă retrag si sa o OBLIG sa se culce. Dar nu făceam nimic din toate astea. Dar la dracu’, la naiba şi la mama naibii, când fac eu ceea ce trebuie? mi-am spus înfuriat, şi într-un sfârşit, mi-am ridicat ochii spre chipul Sakurei.

Într-un mod ciudat, în cele câteva secunde în care gândurile mă străfulgeraseră, ea nu zise, nici nu schitase nimic. Ochii ei adanci, mari, erau îngheţaţi, privind fix într-ai mei, ca şi cum trebuia să afle ceva de o importanţă vitală. Uimirea şi contradicţia sentimentelor ce mă cuprindeau, totuşi, nu ameliorau nici un strop din dorinţa intensă care mă domina de a continua sărutul de unde îl lăsasem.
Sakura îşi mişcă uşor mâna fragilă, care rămăsese încâlcită în părul meu, trăgându-mi capul mai aproape. Ochii ei nu mai aveau aceeaşi expresie – ci una ciudată… Nehotărâre, ciudă, enervare, dorinţă, resemnare… Şi eram gata să pariez că aceleaşi sentimente îmi umpleau şi mie ochii.

Şi încă mă întrebam ce dracu’ făceam, şi de ce nu mă dădeam naibii la o parte.

Îşi mişcă încet şi cealaltă mână, încolăcind-o mai tare în jurul gâtului meu. Îi simţeam respiraţia parfumată, de frezii, pe faţă, în timp ce buzele noastre erau la milimetri depărtare.
Încerca cumva să mă înnebunească? m-am întrebat contrariat, în timp ce ameţeala de acum mai puţin de un minut mai devreme îmi înceţoşa cu o intensitate uriaşă capul. Dar răspunsul era destul de simplu. Intunericul din ochii ei clocotea, pe când degetele ei se încleştau şi mai puternic în părul meu. Se lipea şi mai tare de mine, ceea ce deja era prea tentant, ca să nu mai spun de miros, şi de amintiri…

Şi partea proastă este că, dacă încerca să mă facă s-o iau razna, mergea al naibii de bine. Am dat dracului onoarea, orgoliul şi mândria, fără să mă gândesc prea mult. Dând ascultare nevoii imperative de ea, mi-am lipit cu nerăbdare buzele de ale ei în aceeaşi clipă în care ea mi le atacă pe ale mele.

De data asta, participam amândoi în egală măsură. Nici nu mă mai gândeam la abţinere, sau la siguranţă, sau la timpul care trecea. Am ridicat-o si ea s-a incolacit in jurul meu . Incet, nesigur pe mine, o conduceam catre pat, mainile mele desfacandu-I camasa imprumutata. Ce ma bucur ca i-am dat-o! n-am s-o mai spal niciodata. EVER! Iar acum…ma rog sa nu fac cea mai mare prostie din viata mea. O las usor pe pat, eu fiind deasupra ei. Rup sarutul , dar nu privirea, si imi inlatur jacheta deja desfacuta. In tot acest timp, Sakura se holba la bustul meu binefacut, rosind. Nici ea nu-mi oferea o imagine mai rea. Trupul ei de inger era pe jumatate gol, camasa si lenjeria intima fiind singurele piese de imbracaminte pe care le mai avea. Se misca repede. Perlele sale intunecate aratau o oarecare ezitare. si atunci ma izbi ideea. Sunt sigur ca o Sakura lucida ar fi revoltata la simplul fapt sa mi se ofere. E prea mandra pentru asta si oarecum ma bucur. Imi schimb pozitia si ajung in stanga ea. Isi roti capul in directia mea si ma privise intrebator. Nu stiam ce aveam sa-I spun.

- Gresim, i-am zis simplu fara sa gandesc.

Mama , ce inteligent sunt.

- Tu nu meriti sa-ti pierzi inocenta in felul asta. Ai baut , iar EU….NU VREAU sa fac asta. Nu atata timp, cat esti beata.
- Deci te multumesti cu atat, spuse pe jumatate adormita.

Sincer, eu vroiam mai mult, dar.... mi-era frica de ce avea sa zica dimineata urmatoare. Imi incolacesc bratele in jurul ei si o trag mai aproape. Oare a adormit? In linitea mormantala care ne inconjura murmura ceva. Murmura un sincer ‘multumesc’….


sasukeeee :x

Hello my dear.
In primul rand, mersii ca m-ai anuntat.
A fost superb capitolul, mai ales ca descrii uimitor de frumos, actiunea nefiind grabita deloc.
Sper sa ma anunti incotinuare de next!
Alexutza a fost pe aici si te !