Ce Inseamna Psihologie

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Sam 02 Feb 2013, 16:39

Oau, oau, oau !
Cât mi-a plăăăcut capitolul ăsta !!! in love

Dar ceva m-a intrigat: Sasuke cunva eşti gelos că toţi băieţii se uită la Sacura? well? awesome right?

Amiyway , mi-a plăcut la nebunie in love

şi vreu următorul cappitol cât de curând poţi !!!
Te-am kiss

!!

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Sam 02 Feb 2013, 18:22

Helau! Uite ca ai veni si tu cu un capitol in sfarsit! Ce pot spune... Este foarte frumos, si astept cu nerabdare nextul! De-abia astept sa vad ce o sa scrie Sasuke si Sakura unul despre altul.

Te pup cu dulceata multa! lough

See ya!

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Sam 02 Feb 2013, 20:45

Heeey. Ms ca mai anuntat de data asta, si capitolul e super. Haha a recunoscut ca arata bine. In fine. Sper sa aduci capitolul nou in curand si ca va fii adus mai rapid. Cu drag a ta cititoare, Alice.

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 03 Feb 2013, 13:12

Asa-i ca sunt singurul geniu care comenteaza dupa doua zile waiting

? Cred ca sunt unica in acest lucru. Capitolul il citisem deja. Mi-a parut atat de bine cand am vazut ca l-ai postat ! Dar nu s-a intamplat nimic special intre cei doi. Trebuie sa scrie unul despre celalalt, iar eu mor aici daca nu aduci next-ul mai repede. Vreau sa citesc urmatorul capitol cat mai repede sad

Mi-a placut cand prietenii lui l-au bagat cu forta in clasa. Dar nu si cand a zis ca s-a sarutat cu mai multe fete. Cel putin dupa s-a simtit si mai rau yeah

Ce bine imi pare ! Ce i-a spus Neji a fost pur si simplu fantastic ! Doar ca Sasukins nu prea vrea sa accepte adevarul lough

Cam incepe sa simta ceva pentru ea, asa-i ? Eu inca astept cu nerabdare niste momente SasuSaku... rusinos

Sper sa nu intarzie prea mult. Mersi pentru anunt si scuze pentru intarziere. Spor la scris si te pup kiss

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 03 Feb 2013, 13:24

Ca de obicei ajung ultima,dar de data asta recunosc ca este devina scoala.
Capitolul mi-a placut la nebunie si sincer cand am citit aceea discutie dintre Sasuke si Neji m-a bufnit rasul.
Observ ca Sasuke deja incepe sa simta ceva asa pentru Sakura si chiar sunt curioasa ce vor scrie fiecare pe aceea foaie.
Mersi ca m-ai anuntat de next.Spor la scris si la idei.

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 03 Feb 2013, 19:01

Hey.
Am citit intreg ficul si pot spune ca este superb.
Doamne,Sasuke si Sakura sunt atat de orbi?
Se potrivesc de minune si nu isi dau seama.

P.S:Sa ma anunti la next.

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 03 Feb 2013, 22:43

ce pot sa spun, ai o placere de a te oprii din scris cand ne e lumea mai draga:))
astept urmatorul capitol si credema ca nu doar eu:))

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Lun 04 Feb 2013, 19:34

Scuze, scuze de o mie de ori ca nu ti-am comentat la acest capitol mai devreme cu toate ca l-am citit de sambata seara $can\'t see !!!$ Imi pare sincer rau ... Eh acum gata cu scuzele ca faptul consumat e consumat. Sa revenim la acest minunat capitol care mi-a placut la nebunie. Afurisitul de Sasuke nu a vrut sa recunoasca ca a cantat la pian nici macar in fata lui Neji, care stia prea bine unde s-a ascuns lough

si si mi-a placut can Neji ia spus ca ii face serenadei Sakurei, pur si simplu a spus-o pe aia grea rolling on the floor

.... Alta faza amuzanta, ca pana la urma pe asta s-a bazat acest capitol a fost ducerea mai bine zis obligarea lui Sasuke sa mearga la ora lui Asuma si se pare ca si recunoscut ca Sakura chiar arata bine dupa ce a schimbat-o Hin .... Mmm ... mai pot zice decat cateva cuvinte si anume spor la scris si succes la ideei si ca urmatoarele capitole sa fie super ultra dragute ca si cele de pana acum desigur
p.s: mersi ca m-ai anuntat si sper sa o faci in continuare in love

Te pupaceste Lola kiss

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 07 Feb 2013, 17:56

oh god!!! prea tare capitolul:)
mersi de anunt si scuze ca vin asa de tarziu dar am avut o tona de teme si invatat:)
abia astept nextul te-am pupat dulceee

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 08 Feb 2013, 17:18

inca un capitol superb:X

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 08 Feb 2013, 17:54

Buna ! Trebuie sa iti zic ti-am citit ficul aseara pe la ora 1 pana la 3 si nu ma m-ai opream..E foarte frumos o ideea geniala si originala din cate am vazut.Sper sa aduci continuarea repede caci nu mai pot de nerabdare..Imi place ca Sasuke are si o latura sensibila sau macar una cu sentimente..Ma bucur ca Hinata a schimato pe Sakura iar acum pana si Sasuke o placce..SASUKE !! what?lol!

Daca ai putea sa ma anunti...
Spor la scris si indeii din plin..

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 10 Feb 2013, 00:20

Buna! Team citit ficul de la inceput pina aici pot sati spun ca e fantastic.Are tot ce ma atrage...comedie..dragoste..actiune.. sper sa continui tot asa a hug

Astept nextu ,te rog punel repejor ;;)

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Joi 14 Feb 2013, 21:16

Heei'unde e continuarea? Am stat nu stiu cat timp ca pe ghimpi si tu... Ma supar
Eu stiu ca sunt nesimtita si nu am mai comentat de nu stiu cand... Sorry $can\'t see !!!$
Oricum imi place mult mult muuult acest fic. E captivant, amuzant, dramatic si toate cele. Il IUBESC
Sakura, Sakura, fetita rea! De ce nu o asculta ea pe Hinata si nu se imbraca la moda ca sa il innebuneasca pe Sasuke?! Daca mai continua sa se poarte ca o fata batrana careia i-a trecut vremea nu o sa aiba parte de nicio "aventura".
Oricum, cel mai mult imi place la acest fic ca nu au ajuns dupa 3-4 capitole sa se iubeasca unul pe celalalt. Parca il face mai interesant faptul ca ei se tachineaza si se cearta (injura, barfesc, parasc etc) in continuare. Asa va vreau! :>
Hmm... Sper sa pui next cat de repede posibil ca de nu -->
Glumeam, dar cred ca o sa plang

Cris`

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Vin 15 Feb 2013, 21:04

Buna !
Ti-am citit in intregime ficul si imi place foarte mult !
Este absolut minunat ! Grozav !
Imi place cum descri .
Sasuke si Sakura chiar nu observa ca se potrivesc ?
Te rog foarte mult anunta-ma cand pui nextul !

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Mar 19 Feb 2013, 19:33

Hei.

Am zis, daca tot am trecut pe la Immortals, sa ajung si pe aici, ca tot n-am mai trecut de mult.

Ooooh, aduci capitolele cam lent. Hurry up, girl !
Am mai citit fic-ul de vreo 2 ori. Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 947835

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 947835

La fel de genial de fiecare data.
Nu e nici pe la jumate, cred. Sau e ?
Eh, nu conteaza, concluzia e ca nu au ajuns nici pe departe la momentul culminant, si uh, momentele alea de care iti tot ziceam eu inainte sa-l gasesc. Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 947835

Paaai, mult succes in continuare, si HAI CU CAPITOLELE.
Si ca tot veni vorba, cand pui next la PFZ ?
Cum am zis, o sa mai trec pe aici din cand in cand, imi face placere. Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 78717

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 78717

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Lun 11 Mar 2013, 09:49

In primul si in primul rand trebuie sa-mi cer scuze pentru ca ajung atat de tarziu la un fic atat de fascinant. Draga mea, tu faci aici ceva pur si simplu excelent si fara doar si poate trebuie adus un next cat mai rapid posibil. Ma roade curiozitatea prin tot corpul si nu stiu cat mai rezist daca nu aflu mai repede ce se va intampla. Fic-ul e de-a dreptul fascinant si foarte intrigant, ai reusit sa ma tii ca pe ace de la un capitol la altul. Astea fiind tastate te rog sa ma anunti la next. hi!

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 17 Mar 2013, 12:20

Mda, lume n-am murit. M-am intors din Narnia si am adus cu mine un capitol plin de.... yeah

Mai bine nu va zic, descoperiti singuri. Spor la citit. in love

Capitolul 10 – Viaţă grea

Din perspectiva Sakurei

Strâmbând nemulţumită din nas, am apucat şi eu pixul. Foaia albă din faţa mea parcă îmi făcea în ciudă prin goliciunea ei, urlându-mi cât de multe aveam de scris şi cât de puţine îmi treceau prin cap…
Nehotărâtă, am scris în colţul din stânga “Sakura Haruno” iar în cel din dreapta data de astăzi. În mijloc, am mâzgâlit plină de nervi un titlu: “Despre Sasuke Uchiha”.
Mă simţeam destul de ciudat, să scriu eu însumi asta. Dar, să nu uităm, nimic din toată harababura asta nu este din propria mea iniţiativă. Blestemat fie Asuma şi cel căruia i-a venit ideea acestui proiect internaţional. Cred că este a mia oară când sărmanul om va sughiţa.

Am început să rotesc capătul pixului între dinţi, reflectând. Nu ştiam cu exactitate ce să scriu, aceasta nefiind prima dată când realizam că nu îl cunoşteam deloc. Pe de altă parte, erau câteva lucruri ca pianul, şi camera lui, pe care nu puteam să le scriu. Dar, oricum, nu le va citi un elev. Le va citi domnul Asuma. Deci, nu cred că-mi încalc promisiunea…
Mi-am înşurubat mai puternic pixul între dinţi, aruncând o privire furişă spre Uchiha. Ciudat, şi el rodea capătul pixului, uitându-se în gol.
Curiozitatea bruscă ce mă cuprinse era definitiv neaşteptată. Neaşteptată şi nedorită, aş putea spune. M-am uitat mai atentă pe foaia lui, observând că aşternuse deja aproape o pagină.
De ce nu aş încerca să citesc? Poate aş găsi ceva care să mă inspire pentru propria compoziţie, m-am încurajat. Oricum, Uchiha nu se uita deloc în direcţia mea. Părea foarte absorbit de fereastra de lângă el.

M-am concentrat rapid pe scrisul lui elegant şi zvelt, care încă mă mira prin aceste caracteristici. Nu de alta, dar se potrivea cu stilul camerei lui şi presupusul pian pe care îl avea mai mult decât cu imaginea de “bad boy”.
Dar brusc, exact după ce trecusem de prezentarea situaţiei cu proiectul, ochii lui negrii fulgerară în direcţia mea. Instantaneu, m-am uitat în foaia mea, apucând pixul şi scriind dintr-o suflare o pagina întreagă, cu viteza unei rachete supersonice.
Dar după vreo zece minte, exact la sfârşit, pixul rămase pe loc, mintea mea refuzând să-mi mai dea vreo idee bună de aşternut pe foaie. Însă, deşi nu mai scriam nimic, nu mi-am ridicat capul. Simţeam o privire insistentă fixându-mă pe mine, sau, mai ştii… foaia!
Oh, nu… Instinctiv, m-am aplecat asupra hârtiei cu un pufnit delicat. Nu îi era ruşine să tragă cu ochiul? Dar, vai, cum am putut face o asemenea greşeală? Ruşine la cineva ca el! Imposibilitate cronică.

Însă o voce, mică şi pricăjită ce-i drept, dar existentă, îmi şoptea că nu eram chiar corectă. Practic, şi eu mă uitasem la foaia lui, iar acum mă plângeam că făcea acelaşi lucru.
Dar am dat dracului vocea aia care nu avea altă treabă decât să mă calce pe nervi, şi mi-am acoperit foaia mai departe. Era dreptul meu, până la urmă.
Însă plictiseala te poate aduce să faci lucruri care ţi-ai jurat să nu le faci… cum ar fi eu privindu-l pe Uchiha. Sunt patetică, am recunoscut plină de dispreţ faţă de autocontrolul meu, în timp ce Sasuke devenea subiectul principal al atenţiei mele.
Privea în foaia lui, cu o expresie gânditoare. Nu se mişca deloc – cu uşurinţă l-ai fi putut lua drept o marmură frumoasă. Iar aici, jalnica de mine renunţă la luptă, ca de obicei, şi împinsă de tipica plictiseală, am început să-l studiez. De fapt, intenţionam să îi deduc sentimentele, gândurile din expresia facială. Chestia asta o făceam cu mai multă lume, dar el era mai ciudat. Şi prin ciudat, mă refer că nu era uşor de citit sau de înţeles. Mai ales acum, când aflasem atâtea lucruri ce îmi dăduseră peste cap unele minuscule, dar fundamentale amănunte din părerea mea despre el.

Dar pur şi simplu stătea nemişcat, cu ochii lui de taciune pierduţi undeva unde muream să ştiu. Cu siguranţă se gândea la ce a scris, sau ce va mai scrie…
Ok. Oficial, e sfârşitul lumii. Dacă eu mă întreb ce trece printr-un cap pătrat pe care se presupunea să-l urăsc toată viaţa mea… Chiar trebuie să îmi programez un control la cap după-amiaza asta la Kakashi.
Mi-am lăsat capul pe bancă, lângă foaia incriminatorie, şi am oftat adânc. Cât mai are ora asta? Cred că am să…
Dar nu am avut timp să-mi termin gândul, căci groaza îmi opri şi respiraţia pentru o clipă. Hârtia mea tocmai zbura graţioasă prin aer, oprindu-se exact sub pantofii de firmă italană a lui Uchiha.
Dă-mi un exemplu de ghinion mai mare decât ăsta, şi jur că am să mănânc crocodil pane cu muşte fripte fără să protestez.

Din perspectiva lui Sasuke

Şi poate nu era chiar atât de rău. Nu e vina lui Kakashi, el a încercat doar să mă protejeze. Ştiu că se simte vinovat, şi îmi pare rău. Poate de aceea este atât de indulgent cu mine – crede că ceea ce am devenit este datorită deciziei pe care o luase de a ne muta din Alaska.
O parte din vină o ţinea şi el, într-adevăr. Însă ceea ce nu ştia tatăl meu era că o rupsesem cu ea dinainte… Şi nu înţelegeam de ce Kakashi mă ruga să stau departe de ea, să nu mă mai văd cu ea.
Am oftat, ştiind că nu ar fi trebuit să mă gândesc la toate astea. Pentru a-mi distrage atenţia, mi-am plimbat privirea pe hârtia mea, citind pateticele rânduri pe care cu chiu cu vai le scosesem din vârful pixului.

După câteva minute, mi-am ridicat ochii din foaie fără să zâmbesc la cuvintele ultimului paragraf, care urma să-l înfurie serios pe Asuma, nu glumă. Păcat că nu puteam să văd şi eu asta…
Dar, oricum, tot ce scrisesem acolo, erau vorbe goale şi nimic altceva. Eu, mai mult decât oricine altcineva, aş fi trebuit să o înţeleg pe Haruno. Reputaţia poate fi doar o mască, un scut împotriva a ceva dureros ce ţi s-a întâmplat în trecut…
- Sasuke!Sasuke! mă trezi din reflectii o voce care nu mă aşteptam s-o aud.
Am tresărit, ca apoi să scutur din cap. Nu avea rost să reînvii amintirile – singurul lucru care îl făceam era de a mă răni singur.
- Hello! În caz că nu ai observat, foaia mea e sub picioarele tale, făcu Sakura, tonul ei adăugând un „bineînţeles” propoziţiei.
De abea atunci am observat că ea mă chemase. Automat, m-am aplecat şi am cules de pe podea foaia, cu gândul de a i-o returna. Eram cât pe-aci să i-o dau, când în sfârşit, raţiunea se întoarse acasă – adică în capul meu – şi am tras hârtia înapoi.
Până la urmă, de ce i-aş da-o? A spus „te rog frumos”? Nu. S-a purtat civilizat? Nu. Este potrivit să îi dai unui duşman ce-şi doreşte?
Evident că nu.

- Ce faci? întrebă Haruno întinzând mâna, cu o mutră încruntată. Dă-mi-o!
Dar exact în clipa în care degetele ei atinseră marginile foii, eu am ridicat-o mai sus, unde ea nu putu ajunge. Încercă de câteva ori să sară uşor din bancă ca să o apuce, dar fără reuşită.
Am zâmbit, un prim început al cascadei de râs ce de-abea o stăpândeam să nu explodeze. Era atât de amuzantă când se enerva. Ca o pisicuţă mică şi inofensivă, care se crede tigru.
- Ce-i ăsta? Un joc? scrâşni Haruno.
- Poate, am rânjit eu. Dar mai întâi vreau să citesc ce ai scris despre mine.
- Ce? sâsâi ea. Nu, nu, nu, nu, nu!
- Scuze, nu primim cereri, am spus eu ironic, şi am început să citesc.
Sakura nu mă slăbea o clipă cu protestele şi încercările de a-mi răpi hârtia, până când am trecut de partea cu prezentarea proiectului. Dar, spre mulţumirea mea, de acolo tăcu din gură şi mă lăsă în pace să citesc.

Sasuke Uchiha este partenerul meu la proiectul pe care îl avem în acest moment la Psihologie. Domnul Asuma m-a repartizat cu el împotriva vointei mele – acest lucru poate nu surprinde, deoarece eu si el nu ne placem prea mult. Consider ca ura ar fi un cuvant destul de potrivit.
Din cele trei zile în care am locuit cu el, au reiesit destul de multe lucruri care mi-au clatinat parerea pe care o am de doi ani despre Sasuke. Desigur, cred ca toata lumea stie despre reputatia partenerului meu, si ce opinie a creat in randul profesorilor si al elevilor prin comportamentul sau. Avand in vedere aceasta imagine despre el care o avem cu totii, va puteti imagina surpriza mea cand am intrat pentru prima data in camera lui, pentru a ma instala. Nu era deloc cum mi-o imaginasem – foarte frumoasa, mobilata cu gust… De asemenea, alte surse mi-au spus ca detine un pian, ceea ce m-a uimit si mai tare.
Dar, in trei zile nu cred ca puteam descoperi si mai multe. Dar, aceasta compunere fiind despre o prima impresie… as putea spune, sincer, ca nu stiu. Inca nu stiu. Parerea mea oscileaza, indecisa – desi, nu s-a schimbat din rau inspre mai bine decat, probabil, foarte putin…

Cu fiecare cuvânt citit, simţeam şi furie, şi uimire cuprinzându-mă. Părerea ei despre mine era cam aceeaşi chestie cu ce credeam eu despre ea. Mă rog, nu chiar acelaşi lucru, dar pe-aproape. Amândoi credeam toate rahaturile pe care spunea lumea despre noi, iar acum, când întrezărisem persoana din spatele măştii, ne trăgeam mai adânc în cochilie şi refuzam să vedem ceea ce era la un centimetru depărtare de ochii noştri…
Ok, ok, opreşte-te! ţipă brusc o voce care rămăsese trează prin haosul din capul meu pătrat, vocea conştiinţei. Aminteşte-ţi ce-a spus Kakashi. Auto-analiza nu-ţi face deloc bine!
Şi dacă tot vorbim de Kakashi şi auto-analize…

- Haruno! am ţipat eu în şoaptă, deşi nu ştiu dacă este posibil. Ce caută camera mea şi pianul în chestia asta?
Însă Sakura nu răspunse. Contrariat, m-am întors integral spre ea, pregătindu-mă de o partidă serioasă de insulte la fel de serioase, dar am rămas ca la dentist… adică cu gura căscată. Atunci când tăcuse din gură, şi mă lăsase în pace era doar pentru că îmi luase foaia din faţă şi citea absorbită.
- Hei! am exclamat, repezindu-mi mâna după foaie.
Însă Haruno părea să se fi aşteptat deja la asta. Exact în momentul în care degetele mele atingeau hârtia, ea o trase de sub mâna mea. Furios, m-am uitat pe bancă după compunerea mea rătăcită.
Foaia nu mai era pe masă. Era şi magiciană şi nu ştiam eu? Văzusem hârtia acolo cu câteva secunde mai devreme! Ce mai lipseşte este să scoată un iepuraş din joben, iar apoi să-i scoată iepuraşului foaia mea din gură.
- Mi se pare foarte corect, începu Haruno după ce trase o tuse de avertizare, dacă tu îmi citeşti compunerea s-o citesc şi eu pe a ta.
- N-am spus că nu este corect, am replicat eu. Este foarte corect – dar am declarat eu vreodată că sunt corect şi nu-mi amintesc?

Din perspectiva Sakurei

M-am încruntat la el, stăpănindu-mi impulsul de a nu sări la el şi de a nu-l lua la bătaie. Era atât de incorect, de măgar, de nesimţit…
- Bine, am spus printre dinţi. Facem un târg. Mă laşi să citesc foaia, am să ţi-o mai dau înapoi. Dacă nu mă laşi în pace, compunerea ta se duce dracului.
- Asta însemnând…? ridică el o sprânceană perfectă.
- Însemnând că am s-o fac bucăţele şi am să ţi-o bag pe gât!
- Aş vrea s-o văd şi pe asta, mormăi Uchiha ca pentru sine. Dar, după câteva clipe de gândire, spuse în silă: Bine, citeşte-o. Deşi n-o să-ţi placă. Am o exprimare… nu mai contează.
Dar eu nu mai ascultam demult. Nerăbdătoare, am scos foaia din crăpătura băncii unde o ascunsesem de fapt, şi am început să citesc. Exclamaţia de uimire a lui Sasuke fu ignorată.

Sakura Haruno este partenera mea la proiectul pe care îl avem în acest moment la Psihologie. Desigur, niciunul din elevii participanti la acest proiect nu a vaut sansa sa isi aleaga singuri partenerii – ci domnul Asuma. Asta ar fi explicatia penru faptul uimitor drept care eu si Haruno suntem parteneri.
Nu cred ca este o noutate daca spun ca eu si ea ne uram. Parerea pe care urmeaza sa o expun este in mare parte influentata de acest lucru, si acest lucru este unul usor de inteles… Poate pentru profesori, Haruno reprezinta prototipul elevului perfect, respectuos si silitor, de o cumintenie impecabila.Însa reputatia pe care o are in randul adolescentilor din liceu, de singuratica, ciudata si tocilara, este cealalta parte a opiniei generale.
Aceeasi parere o aveam, si inca o am dupa cele trei zile locuite impreuna cu ea. Desigur, sunt unele lucruri noi – cum ar fi ca poate fi chiar amuzanta uneori, si ca poate arata chiar bine cand Hinata o ia sub obladuirea ei, dar presupun ca firea ei, caracterul ei ramane inca nedescoperit.
Acum, ca sa spun adevarul, mi se pare prea grabit si necugetat sa dati de scris opinii despre partenerii nostri cand au trecut doar trei zile. Eu as fi asteptat mai mult timp, ca fiecare sa isi fi format deja o parere mai concisa si mai bine reliefata.

Încet, mi-am ridicat capul din foaie. Simţeam privirea lui Sasuke fixându-mă, ceea ce îmi făcu obrajii să se încălzească la o temperatură evident mai ridicată. Oricum, de aceea încercam să nu-mi las uimirea să iasă la iveală, dar era destul de greu – n-am fost niciodată prea bună la ascunsul sentimentelor.
Într-adevăr, eram uimită. Nu numai din cauza scrisul elegant şi frumos, ci şi din cauza exprimării lui alese, distinse. Avea un mod frumos de a expune lucrurile, şi făcea cititorul să îi înţeleagă punctul de vedere. Asta spune multe.
Înseamnă că e capabil. Că poate să facă ceva, dar nu vrea…
Toate astea excluzând faptul că mă simţeam pe o parte aiurea, pe de cealaltă parte bine. În cazul primei variante, reacţia mi-era cauzată de cuvintele lui usturătoare – tocilară, ciudată… respingerea în general. Ca să nu mai spun de ultimul paragraf, care era tipic Uchiha. Iar pe cealaltă parte, mă simţeam bine deoarece şi el avea aceeaşi părere despre mine cum o aveam eu despre el. Adică, nu ştia ce să creadă. Măcar eram în aceeaşi situaţie.

Ceea ce ne aduce la o altă coincidenţă ciudată şi enervantă. Compunerile erau extrem de asemănătoare. Hm. Mi-am ridicat capul, deschizând gura în acelaşi timp cu Sasuke:
- N-ai copiat de la mine, nu? am şoptit amândoi odată.
Stânjenită, mi-am lăsat privirea în jos. Coincidenţele chiar încep să mă enerveze de-acum!
- Am să iau asta ca pe un „nu”, făcu Sasuke absent, cu ochii pe foaia mea.
- Şi eu, am mormăit în chip de răspuns, şi mi-am luat foaia cu un gest scurt din faţa lui.
El făcu la fel, şi n-am încercat să-l opresc. Oricum, Asuma începuse să strângă hârtiile, pentru că se sunase – abia atunci am obervat că ne lăsase mai mult timp decât spusese. Încă prinsă în gânduri, a trebuit să-mi dea Uchiha un cot ca să-mi dau seama că era rândul meu să predau compunerea.
Ne-am despărţit fără niciun cuvânt, fiecare luând-o spre ora lui. Dar degeaba, încă mă gândeam la ciudatele evenimente de la ora de Psihologie. Pentru prima dată în viaţa mea, la Fizică profesoara mi-a atras atenţia asupra lecţiei, la Trigonometrie nu ştiam la ce subpunct eram când m-a scos la tablă şi la Spaniolă pur şi simplu, am tăcut din gură în timp ce citeam textul zilnic.

Orele treceau ciudat de repede, deşi eu nu mă grăbeam. De obicei, mă întrebam când naiba se mai terminau odată orele Acum, mă întrebam când naiba se terminaseră aşa de repede. Fusese un lucru la care totuşi, gândisem astfel: pauza de prânz. A fost groaznic. Hinata mi-a mai ţinut partea, dar bătăile de joc, strigările gen „Soţia lui Sasuke, câţi copii faceţi? Ne invitaţi şi pe noi la botez?” şi privirile invidioase şi furioase ale fetelor nu puteau fi oprite atât de uşor. Continuau şi acum, când treceam pe holuri spre orele mele, mai răsuna vreo exclamaţie stupidă aparţinând vreunui idiot fără creier.
- Hei, Sakura! Cum e să fii soţia lui Uchiha? răsună brusc o voce batjocoritoare de fată, întrerupându-mi reflecţiile.
Rectific, idioate fără creier.

Nu am răspuns cu nimic, ci mi-am ascuns capul şi mai tare sub glugă. Nervoasă, am călcat mai apăsat spre sala de Artă, penultima mea oră.
- Presupun că de aceea te-ai îmbrăcat aşa de sexy? Ca să-i placi? hohoti Ten-Ten – căci ea era – mai departe.
Naiba să ia pe cine a hotărât ca eu să am o oră cu Jessica. Şi din toate care erau, aceea a fost Arta.
- Mai încet, spuse ea apărând ca din nimic lângă mine. Nu uita, draga mea, că avem aceeaşi oră.
Am ignorat-o în continuare, deşi îmi simţeam obrajii arzând. De ce nu mă lăsau în pace? Nu am ales eu să fiu partenera lui!
- Oh… nu vrei să vorbeşti cu mine? făcu Ten-Ten ironică, urmărindu-mă mai departe.
Dar, spre norocul meu, când am intrat in clasă, mă lăsă în pace şi se duse la gaşca ei de fane Uchiha Desigur, le auzeam râzând şi batjocorindu-mă, căci ţipau intenţionat ca să aud eu. Simţeam furia crescând în mine, şi aproape mă ridicasem şi mă duceam să le înfrunt, când intră doamna Horn.
Însă, dacă pe mine asta m-a oprit, pe ele nu.
- Doamne, e atât de proastă!
- Asta se vede.
- Numai proştii au noroc… Ce n-aş da să fiu în locul ei!
- Oh… cu Sasuke…
- Să fiu atât de aproape lângă el…
- Ce idioată! Văd şi eu de ce Sasuke se plângea aşa, că stă cu ea!
- Săracul Sasuke! Cu tocilara aia… el e atât de diferit de ea!
- Atât de drăguuuuţ!!!
- Şi tare!

Dacă aveau să mai continue mult, erau două variante: prima, ori explodam, iar a doua, ori izbucneam în plâns. Şi eram destul de aproape de amândouă.
- Clasă, clasă, vă rog, linişte! ţipă doamna Horn. Făcea asta de vreo 5 minute, dar nu o lua nimeni în seamă.
Într-un sfârşit, şi de asemenea, spre marea mea uşurare, Jessica şi cultul ei tăcură. Iar dacă tăcură ele, „popularele” , şi ceilalţi mă lăsară în pace.
Restul orei, doamna Horn le ţinu atenţia la tablă prin a preda despre armonia dintre culori. Desigur, veţi înţelege de ce erau fetele atât de absorbite. Voiau să ştie care culori mergeau la un outfit ca lumea.

Mi-am dat ochii peste cap. Repet, nu înţeleg ce e cu fetele şi moda. Sau hainele. Chestiile astea au fost inventate pentru ceva practic – îmbrăcatul – nu pentru joacă.
Absentă, mi-am notat şi eu ce prostii scria pe tablă. Culorile… Ceva ce găseşti oriunde, dar nu şi la mine. Nu ştiu de ce sunt atât de opacă – cum spune Alice – de ce nu mă îmbrac colorat, normal. Numai negru, sau cenusiu, sau maro.
Dar fiecare reflecta o stare de a mea, într-un fel. Mă simţeam tot timpul nedorită, intrusă – şi nu era o noutate. Eram o ciudată. Nu eram ca celelalte.
Dar nici nu încercam să fiu. Poate ăsta era şi defectul meu. Nu mă străduiam să mă amestec printre ceilalţi, nu voiam să mă integrez. Şi pentru asta, uite ce păţesc. Sunt batjocorită, ironizată, ignorată…

Iar acum, colac peste pupăză, proiectul. De parcă nu era destulă durere înainte – Sasuke îmi distrusese şi singurul refugiu pe care îl mai aveam – ignorarea, tăcerea. Invizibilitatea în care trăiam. Eram atât de insignificantă, încât nu mă lua nimeni în seamă. Şi mie îmi convinea de minune.
Dar, ca de obicei, Sasuke distruge totul.
Furioasă, mi-am vârât capătul pixului în gură, exact când clopoţelul anunţă sfârşitul orei. Sincronizarea perfectă. Rapidă ca fulgerul, mi-am aruncat cărţile în geantă şi am zburat din clasă înaintea tuturor.

Când m-am văzut pe culoar, încă întreagă la cap şi la trup, am oftat. Dar nici aici nu aveam timp prea mult. La vederea mea, zâmbete batjocoritoare se lăţeau pe chipurile elevilor. Am oftat încă o dată, şi am pornit ca din puşcă spre Biologie. Mă îmbrânceam în copiii care treceau pe culoare, dar nu-mi păsa. Tot ce conta era să ajung acolo înainte să mă mai prindă vreun idiot sau idioată şi să-mi mai iau o porţie de bătaie de joc.
Oftând a treia oară ca după un maraton de 50 km, m-am prăbuşit în banca mea. Eram, într-un sfârşit, în siguranţă.

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 17 Mar 2013, 12:21

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 17 Mar 2013, 12:25

Aleluiaaaa thank you

ai venit si tu cu next-ul ... tu sti cat l-am asteptat ??? Uff am asteptat destup de mult timp dar macar a meritat, din nou ne-ai incantat cu un capitol lung, frumos si interesant... Mmm se pare ca Sasuke si Sakura au ajuns si ei sa fie de acord cy un lucru. Inca sunt in dubii cei doi, dar sper cat mai repede posibil sa isi dea seama ca se simt destyl de bine unul in prezenta altuia si cel mai important lucru AR PUTEA FORMA UN CUPLU. Uhh de cand astept sa se intample acest lucru
Sincera sa fiu, ficurile pe care le citesc eu acum nici una nu a ajuns la partea de romantism in care cei doi sunt intr-un sfarsit impreuna sad

Oricum sa nu te mai plictisesc cu chestiunile mele minore ... asa ca iti urez succes la idei si spor la scris si sa aduci next-ul repejor nu cum ai facut cu acesta ca de nu ... eh vezi tu biciuitor

ps: sa ma anunti si pe mine cand aduci capitolul urmator
Te pupaceste Lola kiss

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 17 Mar 2013, 13:21

Yahoo-hoo!
Uite cine a revenit dupa 437.523.895 de ani yeah

Perfect si impecabil ca intotdeauna...dar nu stiu,a fost foarte neobisnuit..Amandoi acceasi parere si idiotul de Cullen tot ca un nesimtit se comporta...Ar trebui ca o data si-o data Sakura sa puna piciorul in prag si sa le arate tuturor de ce e in stare..gata cu ironizarile si constatarile rautacioase!
Ei bine,domnul Cullen va sa zica! lough

Mda,are un scris remarcabil si realist(din punctul sau de vedere)!
Mi-a placut extrem de mult!
Cam atat...Muaah kiss

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 17 Mar 2013, 13:28

Buna !
Mersi ca m-ai anuntat ! happy

Mi-a placut extrem de mult, a fost perfect ! I rock peopleee!!!

Ma bucur ca a fost lung,cu superba ! ;;)

Ce i-as bate pe cei care rad de Saku, mai ales pe Jessica ! nervi!

Nu credeam ca Sasuke o va descri in felul acela pe Sakura . what?lol!

A fost amuzanta faza cu foile, la ora de Psihologie . lough

Te rog anunta-ma cand pui nextul ! puppy eyes

Te

dulce !

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 17 Mar 2013, 13:31

Hello !

A trecut ceva timp, asa-i ? Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 4069099782

Si intr-un bun sfarsit ai venit cu next-ul. A fost luuuung, asa imi plac mie capitolele, luuuungi ! Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 947835

Daa ! Adevarat, au trecut 437523895 de ani, asa cum spuneai tu ! Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 2586070128

Capitolul a fost BESTIAL, nu ma dezamagesti niciodata. Capitolul le-a avut pe toate, sincer ! Mi se pare mie, Sasuke si Sakura incep sa se inteleaga !? NOO, doar mi se pare ! Si acum, te rog sa vii cu next-ul mai repede. Atunci cand am vazut mesajul de la tine mai aveam putin si cadeam de pe scaun. Multumesc de anunt, spor la scris in continuare. Nu uita, sa aduci next-ul repede, daca nu ... te bantui ! Anunta-ma ! Multi pupici ! Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 208323

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 14 208323

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 17 Mar 2013, 13:45

Capitolul a fost BESTIAL a fost foarte interesant iar partea cu compunerile ce sa mai zic geniala.Ce i-as bate pe cei care rad de Sakura , mai ales nesuferita pe Jessica !...Ar trebui ca o data si-o data Sakura sa puna piciorul in prag si sa le arate tuturor de ce e in stare..gata cu ironizarile si constatarile rautacioase!Cel putin Hinata e langa ea sa o ajute si poate mai tarziu va si si Sasuke......
Multumesc de anunt, spor la scris in continuare

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 17 Mar 2013, 14:19

Ce capitol superb!L-am citit pe topt cu zambetul pe buze si mega happy ca in sfarsit l-ai postat insa pe la sfarsit am inceput sa plang.O inteleg pe Sakura-da,da eu inteleg un personaj inexistent inventat de tine,tpic mie asa sunt eu ciudata-pentru ca si eu trec uneori prin asta.Parca m-a descris pe mine...OMG imi citesti minea?(gandurile,lol,scz nu imi venea cuvantul)Mersi de anunt si srry ca am ajuns asa de tarziu dar am luat un -6 la romana pe rahatul de conjunctie si nah(macar a fost a patra cea mai mare nota din clasa (: ) m-am apucat de invatat.Sa aduci nextul cat mai repede ca altfel...

Subiect: Re: Ce Inseamna Psihologie Dum 17 Mar 2013, 18:14

frumos capitolul
insa, curioasa si eu cam cand ar venii urmatorul?:))