Ce Inseamna Psihologie

Am sosit si eu pe aici si cred ca esti geniala !imi place tot ce am citit si sper sa continui ,pentru ca ai niste idei uimitoare!TE ROG sa ma anunti si pe mne cand termini! thank you

[quote]

Choco :) : Nu mai faceti Spam, scrieti un comentariu ce macar 10 cuvinte...

Oho! Superb capitolul!!! Mia placut foarte mult maratonul de trupe rock... Chiar am ascultat si eu cateva si chiar imi plac.. Abia astept capitolul nou... Te rog sa ma anunti... Pa!!!

Nu ti se pare cuvantul ''preluat'' cam mic?
Mi-ai copiat creatia, cuvant cu cuvant, insa ai schimbat doar numele. Sa-l fi preluat ar fi insemnat sa iei ideea si ii dai propria forma, iar in acest caz nu ar fi fost o problema; au mai facut-o si altii, si am facut-o eu insami. Insa intamplarile, personajele, replicile, actiunea, sunt nascocite de mine.
Ai spus la inceput ca ficul este o adaptare, insa persoanele care citesc probabil nu au linkul, sau nu au citit Ce Inseamna Psihologie, si cred ca tu scrii acest fanfic, dupa cum majoritatea comentariilor sugereaza. Insa nu a fost timpul tau, pasiunea ta, talentul tau concentrat in scrierea acestui fanfic. Daca este o adaptare, te rog sa pui la inceput, sau sa postezi un anunt cu linkul catre blogul pe care am publicat fanficul in mod original. Pentru cei interesati, linkul este byandru2.wordpress.com. Playlistul este tot de pe blogul meu. Daca nu merge linkul (I don't know how forums work, honestly, just registered) da-ti un search pe Google cu ''Ce inseamna Psihologie by Andru''.
Sincer, ma simt ca naiba. Scrierea acestui fanfic mi-a adus multa bucurie, chiar daca l-am terminat acum 3 ani, si am cunoscut o multitudine de oameni interesanti prin el. The fact that you're taking credit for my work and basking in the glory does not sit well with me. Not at all.
Andru

Later edit:
So I talked with iPrieten, and we sorted things out. Imi adusese cineva la cunostinta de acest link, spunandu-mi-se ca am fost plagiata, si am actionat cum cerea situatia, fara sa cercetez mai adanc. Mi-am dat permisiunea ca fanficul sa continue sa fie postat aici, cu numele schimbate, desi pentru mine... inca e foarte ciudat. :)) M-ar bucura mult, insa, daca CIP si PFZ ar fi citite in varianta originala; pe blogul lui CIP am conferinte intre personaje, spre exemplu, and overall, reactiile oamenilor in timp real, cand le scriam.
Anyway, ma bucura foarte mult sa vad ca va place CIP atat de mult, desi pentru mine parca a trecut o vesnicie de cand l-am terminat. You guys are all awesome.

Ma bucur ca am apucat sa postez, data fiind si disputa cu Andru si mana mea rupta. Capitolul acesta va fi pe placul vostru. Cazul Alaska o sa va fie cat de cat mai clar.

Capitolul 14 - Teoretic.

Din perspectiva Sakurei

Am rămas prostită locului, uitându-mă după el cu nişte ochi cât cepele. Am înnebunit eu sau a înnebunit Uchiha? Aparent, dovezile pledează pentru ambele variante…
Încă în stare de şoc, m-am aşezat înapoi pe patul tipului care îi luase locul lui Uchiha şi arăta ca el, dar nu era el. Schimbările lui de atitudine mă ameţeau. Suferea cumva de personalităţi multiple? În aceste două zile, ce a făcut, a schimbat suflete cu altcineva?
Şi nu numai el. Sufeream şi eu cumva de o boală care implica personalităţi multiple? Pentru că, în acele momente, nu găseam ura nicăieri. Mă distrasem prea bine. Fusesem prea deschisă. Ca şi cum ar fi fost o altă Sakura.
Am oftat. Ca să fiu sinceră, sentimentele mele în legătură cu Sasuke nu fuseseră niciodată prea clare. Când ură, când confuzie, când părere de rău, când curiozitate, când nimic… Mamma mia, chiar că sună a boală de personalităţi multiple.
Dar acest nimic fusese acum câteva minute. Mă simţisem ca şi cum el era o persoană străină, pe care voiam s-o cunosc mai bine. Ura şi restul se duseseră undeva unde le găsisem, în acel moment.

Şi cum aş fi putut-o face? Era fan Three Days Grace! Ştia aproape toate trupele pe care le enumerasem! Adică, aveam o pasiune comună.
Ameţită, mi-am trecut mâna peste frunte. Chestia asta făcea lucrurile şi mai neclare. Mda, foarte adevărat, dar ce puteam face? De obişnuit, mă obişnuisem ca într-o clipă să îl urăsc din toate puterile, iar în alta să mor de curiozitate pentru ce-i trecea prin cap când spusese un anumit lucru. Dar acum urma să fie mai greu, pentru că ştiam asta. Deci, rectific, ce voi face?
Nu era nimic de făcut. Trebuia să mă resemnez la chestia asta. Acum cât gândeam clar, când nu simţeam nimic, ci doar curiozitate în legătură cu el, puteam să iau o decizie. Adică, mă resemnam la diferitele stări care mă apucau. Vorba aia, fie ce-o fi. Cine ştie ce voi zice mâine, când îşi va bate joc de mine, sau poimâine, când îmi va trimite o melodie de Clayderman pe care nu o ştiam…
M-am lăsat pe pat, cu un oftat adânc, dar am tresărit. Corpul meu trecuse la un centimetru de laptopul lui Sasuke. Numai oleacă mai aproape dacă ar fi fost, şi i-l făceam sandwisch de laptop. Uşurată, m-am ridicat înapoi în şezut, ca apoi să îmi încrucişez picioarele turceşte. Am luat cu grijă laptopul de pe pătură, şi mi l-am pus în poală.

Sasuke îl lăsase deschis. Pe ecran încă era deschisă fereastra de Mozilla Firefox cu site-ul de pe care descărcase melodiile acelea. Ezitantă, mi-am plimbat mână peste taste, deliberând dacă să umblu sau nu.
Nu ar fi fost frumos din partea mea, dar nici că îmi păsa. Eram prea curioasă. Şi dacă tot ziceam de resemnare, am oftat în sinea mea, în timp ce deschideam fişierul numit Documentele mele.Era structurat foarte ordonat pe patru categorii: Muzică, Imagini şi poze, Cărţi, Pentru şcoală. Ultimă rubrică mă intrigă. Wow, cine ar fi crezut că el ar avea aşa ceva pe laptopul personal?
Ezitantă, mi-am plimbat privirea pe cele patru fişiere, dând într-un târziu dublu click pe Cărţi. Şi avea ceva, nu glumă. De Kafka, o grămadă, se pare că îi place. Jane Austen, Dostoievski, Bronte, Victor Hugo, Buzatti, Faulkner, Soljeniţîn, Gabriel Garcia Marquez… şi… Shakespeare?!
Wow! Dublu wow! Cine ar fi crezut că Sasuke Uchiha, băiatul rău, popularul citeşte nişte cărţi atât de serioase, de rafinate?
Încă în stare de şoc, am apăsat pe Înapoi, şi am intrat pe Imagini şi poze. Înăuntru, erau de asemenea două fişiere: Imagini artistice şi Poze. De aici, am apăsat pe Poze.

Erau o grămadă. Am rulat cursorul în jos, uitându-mă cu atenţie la ele. Erau unele cu el, de acum, în care arăta la fel de superb ca în realitate. O mare parte din ele cu fete pe care nu le mai văzusem niciodată, iar o altă parte cu familia lui şi oameni pe care nu îi cunoşteam. Dar brusc, una din poze îmi atrase atenţia. Am deschis-o, şi am privit-o mai atentă.
Cred că în viaţa mea n-am rămas mai uimită. Era Sasuke – poate la 16 ani, arăta mai tânăr – îmbrăcat în cămaşă. În costum. Arătând cât se putea de resptectabil şi de superb, dacă tot veni vorba. În spatele lui era un bătrânel cu părul alb, zâmbind cu bunătate. Îşi ţinea mâinile pe umerii lui Sasuke, care, culmea, ţinea mândru o diplomă!
Cu ochii cât cepele, am mai apăsat o dată pe zoom. Acum titlul se vedea mai bine. Era o diplomă pentru locul I luat la un concurs – nu se distingea numele prea bine – de fizică! Şi de parcă nu era de-ajuns, pe clădirea din spatele lui Sasuke scria Alaska Highschool, pe jos fiind un strat de zăpadă.

Ei bine, chiar nu mai există surprize pe lumea asta. Şocată, m-am holbat la ecranul laptopului, nevenindu-mi să cred că era aceeaşi persoană. Oare era aceeaşi persoană? Sau o fi având Sasuke vreun geamăn de care nu ştiu eu?
Pentru că Sasuke-ul pe care îl cunoşteam eu era o totală antiteză a ceea ce vedeam acum. Dacă l-aş fi cunoscut aşa, cum părea să fie în poză, cred că mi-ar fi plăcut la nebunie. Oricum, ştiam că se mutase de undeva din Alaska dar… dar nu mi-am închipuit că în Alaska fusese altfel decât acum!
Confuză, am închis fereastra cu poza. Îmi făcea rău să mă uit la faţa lui perfectă, fericită – poate îi era dor acum de locul acela. De ce se mutase oricum? Şi de ce era atât de… altfel?
Întrebările care mă asaltau nu erau uşor de potolit. Nici când am urlat la mine însumi că nu se presupunea că ar fi trebuit să fiu interesată, ele nu încetară. Ei bine, atunci, am să aflu mai multe. Am mai căutat poze în care să fie zăpadă, dar nu erau prea multe. Unele tot aşa, cu diplome şi bătrânul acela pe care l-am bănuit a fi directorul şcolii. Mai apăreau câţiva adulţi, dar erau şi unele poze în care era Sasuke cu nişte băieţi, arătând foarte fericit. Nostalgia care mă cuprindea când găseam o asemenea poză, şi curiozitatea de altfel, mă surprindea. Era ca şi cum voiam să cunosc persoana aceea care nu mai era ea, era altcineva. Deşi trăiam cu el… nu îl regăseam decât într-o singură poză. Era tot el, cu Hinata pe un taburet lângă, cântând la un pian mare. Până la urmă, chiar ştie să cânte la pian…

Dar ultima poză pe care am găsit-o mă intrigă şi mai tare. Era singura poză din Alaska în care Sasuke apărea lângă o tipă, în intimitate. Şi după cum se uita la ea, părea s-o iubească cu adevărat.
Am deschis poza într-o fereastră separată, şi am apăsat pe zoom. Iar dacă mai aveam puţină stimă de sine, şi încredere în mine rămasă, chipul fetei aceleia mi-o dărâmă.
Era cea mai frumoasă creatură pe care o văzusem vreodată… După Sasuke, care zâmbind de lângă ea, era la fel de frumos. Ea avea un păr roşu închis, buclat, nişte trăsături perfecte, nişte buze roşii ca sângele… O frumuseţe fără pereche, doar că era extrem de palidă. Şi Sasuke era palid, dar parcă avea puţină culoare în obraji. Ea însă, era albă ca zăpada de sub ea.
Oricum, aşa cum stăteau, cu braţele unele în jurul celuilalt, erau perfecţi, zâmbind fericiţi spre cameră…
Mi-am lăsat capul într-o mână, apăsând pe zoom încă o dată, apropiind chipul fetei într-atât încât era pe tot ecranul laptopului. Iar în timp ce mă făceam roşie ca o sfeclă obervând ce diferenţe erau între mine şi ea, şi în timp ce-mi plângeam de milă, am observat ceva ciudat. Mi se părea mie, sau fata aceea avea ochii roşii?
Dar nu am mai avut timp să mă gândesc prea mult, căci uşa se izbi de perete cu un zgomot puternic. Speriată, am sărit în picioare, punând laptopul pe pat şi întorcându-mă cu faţa spre uşă.
Era Sasuke. Am deschis gura să spun ceva, să îi explic, dar am rămas locului, încremenită. Se uita la chipul fetei aceleia cu cea mai îngheţată, cea mai ciudată expresie pe care am văzut-o vreodată.

Din perspectiva lui Sasuke

Tot ce îngropasem, ieşea la suprafaţă. Tot ce luptasem să înec, să alung din fiinţa mea, se întorcea în forţă. Veneau valuri de amintiri, de durere prin ochii ei aurii, care mă priveau veseli din ecranul laptopului. Era poza aceea din Alaska, singura pe care o păstrasem cu ea. Şi arăta atât de fericită, atât de veselă lângă mine. Dar minţise…
Ca un masochist veritabil ce eram, nu mi-am desprins ochii de pe chipul lui Karin. Deşi mă durea atât de mult să-mi aduc aminte, să vizualizez motivul pentru care eram aşa acum – nu puteam să îmi iau privirea de la ea.
Însă furia nu întârzie să apară. Ea a stricat totul. Nici nu pot să cred ce… dar nici nu mă pot face să gândesc asta. Nu cu ea privindu-mă atât de fericită din imaginea aceea blestemată. Ameţit de sentimentele ce mă copleşeau, m-am sprijinit de perete, închizându-mi ochii.

- Sasuke? răsună brusc vocea lui Haruno. Eşti bine?

Am deschis încet ochii. Ea, Haruno. Ea era motivul la toată chestia asta. Ea îmi umblase prin laptop, şi suferisem din cauza ei. Ea era fata pe care o uram cel mai mult. Ea era fata pe care nu puteam s-o am niciodată. Ea era fata care îmi fusese băgată pe gât cu forţa. Ea era fata care ştia mult prea multe despre adevăratul mine însămi.
Furios, am strâns din pumni, îndepărtând brutal mâna mică care mi se aşezase pe umăr.
- Ce dracu’ faci pe laptopul meu? am mârâit, privind-o cu ură.
Pentru că în acel moment, o uram mai mult ca niciodată. Şi nu numai pentru că suferisem iarăşi, nu doar din cauză că trezise lucruri pe care le credeam moarte şi îngropate, ci şi pentru ce aflase. Ce văzuse. Nu era destul ca enervanta asta să ştie de pianul meu şi de camera mea? Acum să ştie şi de Alaska?

Mică, proastă, nechibzuită, tocilară… şirul de de epitete nu prea măgulitoare începuse în mintea mea. De fapt, de-abea mă stăpândeam să nu o iau de umeri şi s-o scutur bine. Îmi venea s-o fac bucăţele! Cine naiba o pusese să umble unde nu-i fierbea oala?
- Scuze, se bâlbâi ea, o reacţie la privirea mea, care cu siguranţă nu mai părea doar ură de complezenţă. Nu am vrut să…
- Regula numărul doi! am mârâit eu apropiindu-mă încet de ea, dar fiecare pas făcut de mine înainte era unul făcut de ea înapoi. Nu aveai voie să umbli naibii nicăieri fără permisiunea mea!
- Dar era deschis…
- Nu-mi pasă! am urlat plin de furie. Nu trebuia să te bagi. Mai ales în poze!
La cuvintele mele, Haruno arăta de parcă îi picase o nicovală în cap. Dar mai bine ar fi să i-o dau eu de cap, ca altădată să se gândească la consecinţele a ceea ce face.
- Scuze, murmură ea cu ochii în pământ. L-ai lăsat deschis, şi eram curioasă…
Dar eu nu o mai ascultam. M-am repezit la laptopul meu, închizând toate fişierele cu viteza unui fulger. Simţeam că, dacă o mai vedeam pe Karin, dacă o mai simţeam aici, în aceeaşi cameră, urma să explodez.
Şi era aceeaşi chestie cu Haruno.
- Ieşi afară! am mârâit fără să-mi mai pese de maniere, întorcându-mă cu faţa spre ea. Ieşi dracului afară din camera mea!
- Nu pot să ies naibii din camera ta! urlă şi Haruno brusc, făcându-mă să tresar. Am teme de făcut! Şi nu mai ţipa la mine!
Desigur, temele… Dragostea vieţii ei.
- Fă-le în salon!
- Nu am chef! Ai tu vreo problemă cu asta? exclamă ea fixând asupra mea o privire plină de furie.
Nu m-am lăsat mai prejos, şi i-am aruncat una din cele mai urâte priviri pe care le aveam.
- Da, am mârâit apropiindu-mă de ea. De data asta însă, ea nu dădu înapoi. Nu eu i-am spus lui Asuma să te cupleze cu mine. Nu eu am ales proiectul ăsta. Nu eu am ales ca tu să vii şi să dezechilibrezi tot ce am construit până acum. Nu a fost voinţa mea ca tu să stai în camera mea.Iar ca o concluzie… asta este, a fost şi va fi camera mea, deci, dacă locuieşti aici, v-a trebui să faci ce-ţi spun!
Ultima parte nu ieşi prea înceată, cum o intenţionasem. De fapt, fu un răcnet în toată regula.
- Mă doare în cot că e camera ta, răspunse ea, venin curgându-i din voce. Eu nu vreau să ies de aici, iar de obligat, cred că mai ai puţin creier rămas în cap să nu o faci.

La naiba. Cum de nu m-am gândit la asta înainte?
- Ba bine că nu, am rânjit. Nu e o idee rea, să ştii. Mersi.
Cu aceste cuvinte, am apucat-o rapid de braţ şi am tras-o spre uşă. Ea se zbătea şi urla ca o scorpie, dar era mai uşoară ca o pană, în timp ce aproape o luam pe sus şi o dădeam afară.
- Nu, nu, nu! mârâi ea, apucându-se brusc de marginile uşii, şi ţinând de ele cu toată puterea. Nu vreau să ies! În niciun caz la porunca ta!
Încăpăţânată a naibii, am gândit pe jumătate sarcastic, pe jumătate furios, în timp ce mă străduiam să îi descleştez degetele de pe lemnul cadrului uşii. Oricum, nici nu eu nu am de gând să renunţ. Din doi încăpăţânaţi certându-se nu ies niciodată lucruri prea bune.
- Hai odată! am mormăit pentru mine, apucând-o şi de celălalt braţ şi trăgând cu toată puterea de care eram capabil.
Dar când am făcut asta, nu m-am gândit deloc la legile fizicii. Dar ar fi trebuit s-o fac, căci Sakura scăpă marginile uşii cu un ţipăt, puterea cu care eu trăsesem de ea trântindu-ne pe amândoi la pământ, unul peste altul.
Era a doua oară când păţeam asta. Se pare că soarta s-a supărat pe mine şi face tot posibilul să mă omoare, am gândit eu după câteva secunde, pe jumătate ameţit de la izbitură. Durerea cauzată de lovitura cu capul de calorifer pe care abea acum conştientizam că o avusesem de-abea acum începea să apară… M-am crispat, în timp ce alunecam în inconştienţă.

Din perspectiva Sakurei

- Ridică-te o dată, Uchiha! am mârâit împingându-l de pe mine, dar era prea greu pentru puterile mele.
Însă el nu reacţiona deloc. M-am încruntat, încercând încă o dată să alunec de sub el, de data asta cu reuşită. Mă eliberasem pe jumătate – acum, repede, să mă ridic înainte să-mi pierd capul de tot…
Oricum, sunt mulţumită că, măcar de data asta, nu căzusem cu capul în aceeaşi direcţie cu al lui. Cu ochii lui negrii atât de aproape, ar fi fost infinit mai greu, ca să nu mai vorbim de celelalte părţi ale corpului.
Am sărit în picioare, netezindu-mi părul în timp ce aşteptam să se ridice şi el. Nu terminasem cearta. Pun pariu că mai are de urlat, iar eu mai aveam energie destulă pentru o mie de certuri de genul.
Dar el tot nu se ridică. Se prefăcea, poate, dar totuşi… Contrariată, m-am aplecat deasupra lui.
- Oh, nu, am şoptit speriată, văzând puţinul, dar periculosul sânge ce îi îmbiba părul.

Hellau there. :) Imi pare tare bine ca acest fic continua si ca am ocazia de a mai savura putin din talentul de care dau dovada unii oameni. Desi ne-ai obisnuit cu certurile lor tot mai dese si cu atmosfera incordata, nu ma asteptam la sange in acest capitol, lucru care m-a uimit si bucurat deopotriva. Ma intreb ce-o sa faca Sakura. Adica imi imaginez ca nu o sa le spuna parintilor lui imediat, caci sigur o s-o ia la intrebari si n-o sa iasa frumos. Dar apoi nu prea are ce face in afara de asta, intrucat bag de seama ca situatia e destul de grava. Si, la naiba, de ce e Karin in rolul pretinsei iubite perfecte? Ma intreb ce l-a facut pe Sasuke sa se indeparteze totusi de ea, caci inteleg ca era o frumusete rara, dar nu si de incredere. In fine, o sa mai aflu eu ceva detalii pe parcurs, nu? Da!

Multumesc pentru anunt si bafta in continuare. :)

Hey .
Deci , ma bucur in primul rand ca ai cazut la un deacord cu adevarata autoare a ficului . tiu , ca pot sa-l citesc in original , dar eu nu sunt cu Bella si Edward , adica nu sunt pe placul meu . acum revenind , capitolul a fost atat de nostalgic , mai ales faza cu Sasuke si Karin . Stiu , cat de greu este sa te muti din orasul in care ti-ai facut atatia prieteni , ai construit atatea . Chiar imi pare rau de Sasuke . Aaaa da , si vreau sa le pun niste intrebari personajelor !
Sakura : Curiozitatea ? Nu te-ai gandit nici macar un moment ca Sasuke nu vrea sa vezi pozele ?
Sasuke : Cum te simti atunci cand te gandesti la vechea ta casa , Alaska ?

Sa ma anunti la next !

Aww, cat de tara ma bucur pentru tine, si sa fiu sincera, ii multumesc lui Andru ca te-a lasat sa continui acest fic.
Actiunea chiar e ciudata, draguta, dar sangele de la sfarsit chiar mi-a rascolit in amintiri. Acum, cat Sasuke va fi la spital, cel mai probabil intr-un atac cerebral, ce va face Sakura? Nu cred ca il va lasa sa moara pe patul de spital, sau cel putin, nu cred eu asta.
Sper sa faci un next mai lung, si sa il postezi repede-repejor !

Helooo

!
Nu-mii vine să cred că ai adus next-ul după 1000 de ani şi că este atât de frumos in love

Îţi mulţumesc că m-ai anunţat kiss

!
Acu revenind la ficul tău: Serios cearta dintre cei doi s-a lăsat cu sânge?

Sper ca Sasuke să fie bine puppy eyes

!
te

Şi spor la scris in continuare !

Buna!
Multumesc pentru mesaj! Scuze ca am trecut tarziu! Ma bucur ca acest fic va cotinua! happy

Nu ma asteptam ca Sasuke sa se loveasca atat de tare... Ma intreb ce va face Sakura, poate nu le va spune parintilor lui. Ai adus din nou un capitol genial, cu o actiune interesanta, in care cei doi incep sa se cunoasca mai bine. Astept cotinuarea si te rog anunta-ma cand o pui! Spor la scris si la idei! Te kiss

!

Ce capitol minunat! in love

Chiar daca s-a lasat cu sange l-am savurat pana la ultima propozitie. in love

Si eu ma bucur ca ai cazut la un acord cu Andru. Nici n-as mai fi citit ficul daca nu era postat pe forum de tine si daca nu era cu Sasuke si Sakura. E muuult mai misto asa. happy

Oricum multumesc de anunt si sper sa ma anunti si in continuare! Te pup! :*

Hei. hei. hei ..
Am dat si eu din pura intamplare pe la ficul tau si din cauza unor mici problemute a trebuit sa ma chinui si sa'l citesc pe telefon pana aici.. Nu ar fi fost o problema grava daca nu as fi avut un net asa infect care'si bate joc de mine la cat de eficient e..
In fine, nu vreau sa te plictisesc cu problemele mele neinteresante.
So, sa revenim.. Este un fic de milioane, genial chiar. Mult respect scriitoarei Andru dar si postatoarei minunatei capodoperi caci sincer sigur numai dadeam pe el daca nu era pe acest forum :). Draga Andru ai un captivant mod de a descrie, bravo.
Bun..Multumesc mult ca ne incanti cu nextul adus destul de la timp :)) draga IPrieten.. si multumesc inca o data ca ai postat si adaptat acest extravagant fic intr'o versiune SasuSaku.
Astept nextul..
Ja Ne !:*

Hey! Aici si prezenta sa fiu.
Deci, este foarte frumos capitolul. Imi place foarte mult. Chiar e foarte frumos si m-a captivat. Nu mai stiu ce sa mai zic.
Soato, trebuie sa iti dau un mesaj privat. Dam amandoua petrecere si mie imi spargi sampania in cap!(D)
Te pup! Insanatosire grabnica! kiss

Offff.....sunt curioasa cate scuze trebuie sa imi cer. IMI PARE RAU! adica daca as fii avut cum cu siguranta as fi comentat dar, nah....nu s-a putut. Sa stii ca ambele capitole la care nu am comentat au fost superbe , mai ales al 2-lea si transmitei lui Sasuke insanatosire grabnica din partea mea. Poi imi cer scuze inca o data si...sper sa ma anunti in continuare! PEACE $rainbow :\$

Ce minunatie de capitol. in love

Banuiam eu ceva de Alaska, dar nu eram prea sigura. Oricum, ma bucur ca ai ajut de gand sa ne zici- intr-un sfarsit - si cate ceva de acea parte a vietii lui Sasuke. Acum astept sa vad ce urmeaza sa se intample in continuare mai ales prostia pe care a facut-o nu i-a prins bine. sunt foarte curioasa de ce o sa urmeze si ce o sa-i zica zica Sakurei dupa ce se trezeste. Sper sa nu iasa cu scantei, ca iar face o boacana. Astept sa postezi nextul si sper sa nu-ti i-a asa de mult. Spor l-a scris si weekend placut.

PS: Ai omis un cuvant. in loc sa scrii ,,Din perspectiva Sakurei'' ai scris ,,Bellei''.

ce au faacut astia 2? $can\'t see !!!$ oare unde o sa ajunga cu cearta cand se va trezi Sasuke? ingrijorat

sa lovit cam tare saracul puppy eyes

totusi, il inteleg ca sa enervat asa :)) mersi ca mai anuntat, felicitari ca ai cazut de acord cu autoarea originala si sper sa ma mai anunti :*

deci MISCATI-VA MAI REPEDE CU NEXT-UL caci MOR.e absolut MAGNIFIC acest capitol.haidati mai repede caci mor aci.Akatsuki_lavy

sa inteleg ca incepe actiunea?
imi placeeeeee!
spor la scris

:)))) Amuzant prima parte,dar extrem de trista. a 2a.
Mi se rupe sufletu când Sasuke suferă,dar partea aia cu cazatura a fost asa draguta! ;;)

Bine~eu spun de obicei drăguţ la orice are puţin sânge pe el deci~Adorabil!
Un capitol super tare hmm..realy?

Sange ? Sper sa nu ii se intample nimic grav lui Sasuke. Imi pare nespus de bine ca dupa atata timp ai pus next-ul, mi-era chiar dor de fic-ul acesta.
Pai da, cum ai spus si tu, din capitolul acesta s-a mai inteles ceva despre viata brunetului in Alaska. Totusi, Karin ? El indragostit de Karin iar ea sa-si bata joc de el ? Ciudat...
Ce este cu ochii ei rosii ? Doar nu este vampir sau ceva de genul ? Ce nu inteleg este din ce motiv Sasuke a intrat nervos pe usa cand rozalia se uita pe laptop ? Ce ii s-a intamplat ? Mi-a placut mult cand s-au luat la cearta si incerca s-o scoata afara din camera.
Sper sa nu fie nimic serios cu (,) cazatura si sa pui next-ul mai repede de data asta ca sa aflu mai multe. Mersi pentru anunt si spor la scris. Te pup kiss

Helau darling, in primul rand vreau sa.ti spun ca ma bucur tare mult ca tu si autoarea ficului ati cazut de comun acord sa.l postezi in continuare. Cum ar spune un prieten de.al meu "E TERRRIBIL de incantator!" lough

Trecand la continut.... Pai nu pot spune decat ca este evident super genial! Mi.a placut "teribil" de mult, dar m.am cam speriat la faza de la sfarsit. Chiar sunt mega curioasa sa vad ce se va intampla in continuare. Asa ca, hai cu nextul!

Te pup dulce si spor la scris! kiss

P.S. ->Sa ma anunti de next, te rog.

Yay! Sange! Cum sa nu-ti placa?! in love

Sasuke si premiul la fizica? rolling on the floor

Urasc fizica disgusting

Mi-a placut mult capitolul. Mi-o imaginam pe Sakura cum se incapatana sa nu plece lough

Abia astept continuarea dap !

p.s. Oare ce s-a intamplat defapt intre Sasuke si fata aia? think

Hello :-h
Mersi muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult pentru anunt >:D<
Capitolul a fost unul foarte reusit, ca de obicei BRAVO !!!!! :*
Chiar ma gandeam ca nu a mai citit de mult timp parti din fic-uri unde sa ajunga la spital, ori el, ori ea happy

Dar uite sa personajele tale nu rateaza nici ele o vitiza pe la camera de urgenta :)))
Oare Sasuke e in stare grava ? Ce va face Sakura acum ? Cum vor reactiona toti la auzil vestii ? Oare Sasuke e in stare sa ii spuna adevarul ei ? Sau Saku lui ?
Ramaneti aici pentru a afla mai multe din capitolele urmatoare kiss

Cam atat din partea mea happy

Ne auzim la next happy2

Kisses & Hugs

E super tare acest capitol ,esti un geniu!P.S:ANUNTAMA CAND SCRII NEXTUL! puppy eyes

Buna.
Deci astazi tot ce am facut afost sa stau si sa citesc uimitorul tau fic.
Nu m'am miscat din pat!
Si daca mai era stateam toata noaptea si citeam Ce Inseamna Psihologie - Pagina 18 385627

Ce Inseamna Psihologie - Pagina 18 385627

Astept next Ce Inseamna Psihologie - Pagina 18 2843714615