Ce Inseamna Psihologie

Kit, Andru.... Habar n-am pe care s-o felicit mai intai. Pe Andru ca a scris ceva atat de fascinant sau pe Kit ca ni l-a adus aici? Pe amandoua! Cazul Alaska e cel mai imposibil caz de pe Pamant. Inca incerc cu disperare sa aflu ce se intampla aici, dar... nu prea pot. Cu toata intuitia mea si arhicunoscuta-mi modestie, Kit, Andru, putin mai multa lumina va rog!! Ce nu inteleg nici moarta e de ce, Doamne iarta-ma, Karin e motivul atator rele. Personal, nu ca nu o suport, o urasc, iar asta ma face sa ma intreb un lucru. Kit, esti putin nebuna?? Stiu sigur ca eu sunt, dar de tine nu stiu. Oricum, va iesi urat daca dezvolt Cazul Karin! Asadar, extraordinar capitol, extraordinar si sper, stiu ca urmatorul va fi si mai si! Sa ma anunti neaparat la next! Te kiss

dulce! Spor la scris! a hug

Ja ne!

Hei uite ca am ajuns si eu intr-un final si pe la acest next. Pot spune ca de data asta chiar sunt ceva mai lamurita in legatura cu acel subiect tabu numit Alaska, dar inca nu in totalitate. Nu ma asteptam ca Sasuke sa reactioneze chiar asa, dar sincer si-a meritat aceea lovitura la cap la cat a tipat ca nebunul la Sakura.
Sper totusi sa nu pateasca nimic grav ca sa mai avem parte de certurile lui cu Sakura in continuare. Ce sa mai si acest next superb ca de fiecare data. Iti multumesc ca m-ai anuntat de next. Te kiss

si te

Nu mai citesc fic-ul tau. Ma pot uita pe pagina lui Andru. Si acolo nu e sasu saku e cu twilight. Asa ca nu ma mai anunta.

Hey

am aterizat si eu pe la ficul tau si nu stiu ce sa iti zic...am ramas fara cuvinte...este SUPERB in love

Sper ca Sasuke sa nu pateasca nimic grav puppy eyes

cu toate ca, cazatura a fost din vina lui sad

Sper sa aduci nextul cat mai repede si daca ai putea anunta-ma si pe mine de next .... Mersii a hug

~Sayonara~ kiss

Ma bucur foarte mult ca situatia s-a rezolvat. Eu ii multumesc lui Andru pentru ca a scris acest fic deosevit si lui Meli pentru ca l-a adus la noi pe forum si a incercat sa il faca cunoscut prin alte mijloace. Capitolul mi-a placut mult si l-am citit inca de cand l-ai postat, doar ca lenea e mare si chefu-i mic. Intelegi tu. M-a surprins totul intr-un mod placut si ma bucur sa aflu ca astia doi incep sa se inteleaga, intr-un fel sau altul. Am fost fericita sa aflu ca totul ia o alta intorsatura, ca personajele incep sa se cunoasca si ca actiunea prinde mai mult contur. Eu, una, abia astept urmatorul capitol, cu toate ca am citit si o parte din varianta Twilight. Hai cu next-ul, Meli in love

Hello! In primul rand, felicitari amandurora ca ati ajuns la un punct comun si ca nu a iesit vreun "mic" incident. Ficul e asolut minunat...nu exista grad de comparatie pentru el, (dar scuze andru pentru asta) parca mai super e in varianta Sasu Saku decat Ed si Bella. Poate fiindca mie imi plac mai mult primele doua personaje. Felicitari inca o data pentru idee in primul rand (Andru) si multumesc din suflet fiindca iPrieten fiindca il impartasesti cu noi si ca ma anunti de fiecare data cand pui next. Eu am cam terminat pe aici(ma refer la comentariu :) ). P.S. Andru- am inceput sa citesc ficul in varianta originala happy2

..P.S.2 iPrieten- sper sa schimbi cate ceva.....asa doar ca sa-l faci mult mai spectaculos. I'm done here,.....Kiss ya all. Ale

e adevarat ca ar fi fost putin probabil ca vreuna dintre voi sa citeasca CIP daca nu il modifica Meli; odata ce am inteles ca ce a facut nu era cu intentie rea, nu am mai avut motiv sa ma supar ca l-a publicat aici.
that being said. ma bucura foarte mult sa vad, ca dupa atata timp, fanficul inca este placut. va multumesc pentru aprecieri -- nu aveti idee cat de mult ma bucura. am scris CIP cand aveam 13-14 ani, iar acum, ani dupa... it's weird and beautiful at the same time.
misterul cu Alaska a innebunit multi si la timpul lui :)) aveti sa vedeti. Karin (sau Tanya) poate va fi mai usor de inteles la sfarsit, totusi, si sper ca mai usor de compatimit.
sper sa va placa in continuare! ;)

Hellow! Ma bucur ca ai venit cu nextul .Si uite eu ca fiind o nasoala iti dau com ultima , scuzama cred ca mi-am facut un obicei sa cer scuze , din cauza scoli trec ultima la majoritatea ficurilor . Of n*******a de scoala luandune timp of of .
Revenind la fic :
Titlul ma atreas este unul potrivit explica continutul in mare parte .
Nu cred ca am mai trecut pe aici sau da ? cine mai stie ? Iti spun eu : "Nimeni "
Nu pot crede ce citesc cum adica " sange " .Esti nebuna vrei sa fac un infarct ? Daca ai sti ce m-am speriat pe moment .
Dialog ai , naratiune nu mai zic . (ai amandoua )
Nu-s cretic eu dau doar sfaturi asa ca nu ma acuzati .
Esti printe cei cativa scriitori care imi plac . Si sa sti e de bine cand vine vorba de scriitori sunt mai pretentioasa si sa sti zic la ficuri ca imi plac in sensul ca imi place sa le citesc , dar daca zic asta nu inseamna ca te consider un foarte bun scriitor .Dar la tine e altfel .Iti spun cu mana pe inima : "Esti o scritoare foarte buna , ar trebui sa scri o carte " fara gluma .
Astept nextul si sa ma anunti bay bay

TE ROG EU SA ADUCI NEXTUL !!!!!!!!!!!1 thank you

Choco :) : Comentariile din zona fanfiction trebuie sa aiba cel putin 10 cuvinte.

Hey. Am ajuns si eu pe aici si imi spun si eu parerea. Fic-ul e foarte interesant, imi place si m-a captivat de la inceput. Relatezi foarte bine si descrii sentimentele intr-un mod care le face sa para foarte ,,reale''. Astept capitolul urmator, te rog sa ma anunti cand il postezi.
Bafta la scris.
P.S. Suspansul ma omoara...

~Anonima

E MINUNAT AM INTELES ,ACUM POTI SA ADUCI NEXTUL PENTRU MINE! puppy eyes

OFFFFFFFFFFFFFF!!!!!!!!!!!! Iar ajung printre ultimi , sa-mi fie rusine !!! Capitolul a fost bestial , se pare ca Sasu este cam nervos astazi , clar urmatorul capitol o sa fie amuzant . Astept nexul , anunta-ma !

Scuze de intarziereee, dar nu am avut dispozitia necesara sa posez. Spor la citit.

Capitolul 15 - Mai aproape

Din perspectiva Sakurei

Dar el tot nu se ridică. Se prefăcea, poate, dar totuşi… Contrariată, m-am aplecat deasupra lui.

- Oh, nu, am şoptit speriată, văzând puţinul, dar periculosul sânge ce îi îmbiba părul.
Dăduse cu capul de calorifer, şi leşinase. Trebuie să fie ceva grav! Rapid, am zburat pe scări spre cabinetul lui Kakashi fără să mă mai gândesc la abilitatea mea înnăscută de a mă împiedica.
Dar m-am oprit. Kakashi, laptop… Laptop, Kakashi… Nu suna a o combinaţie prea bună. Necrezând ceea ce făceam, m-am întors înapoi în cameră şi am ascuns laptopul în dulap, cu tot cu încărcător. Am să îi spun de el el lui Uchiha când îmi aduc aminte. Oricum, nu puteam să las să fie luat. Aveam şi eu nevoie de el.

Dar nu era timp de filozofat. Am trântit uşa dulapului iar apoi mi-am reluat misiunea de salvare.
- Kakashi! am ţipat îngrijorată imediat ce am deschis uşa cabinetului, fără să mai bat.
- Da, sakura? se ridică tatăl lui Uchiha de la birou.
- Vino repede! Sasuke s-a lovit la cap, şi am impresia ca a leşinat… am spus eu dintr-o suflare.
- Oh.
Kakashi se încruntă îngrijorat, ridicându-se rapid de la biroul său. Îşi luă o geantă micuţă şi se grăbi spre camera lui Sasuke fără niciun cuvânt. L-am urmat în fugă, gândindu-mă la ce se putea întâmpla. Dacă lovitura fusese prea puternică? Văzusem sânge, sper că nu şi-a spart capul. Şi într-un fel, e vina mea.
- Tată, unde te grăbeşti aşa? răsună vocea lui Kiba. Arde casa?
- Sasuke s-a lovit la cap, am explicat eu în timp ce Hinata, care tocmai ieşise şi ea din camera ei, mă apuca strâns de braţ.
- Ce? exclamă ea speriată. Vin şi eu.

Nu ştiu cum am făcut-o, dar ştiu că am intrat toţi patru odată în camera lui Sasuke, înghesuindu-ne. Dar apoi, ne-am resemnat şi l-am lăsat numai pe Kakashi să se aplece asupra lui Uchiha, care era încă întins pe jos.
- A dat cu capul de calorifer, murmură Kakashi. O lovitură foarte puternică, mă mir că nu şi-a spart capul. E rezistent Sasuke al nostru, zâmbi el.
Eu, Hinata şi Kiba am oftat uşuraţi. Bine că nu îşi spărsese capul…
- Deci asta e camera lui Sasuke, murmură Kiba pentru el, după câteva clipe. Mă gândeam eu că aşa arată. Dar ce s-a întâmplat cu Sasuke? întrebă el cu voce tare, adresându-mi-se mie.
Kakashi se întoarse şi el, uitându-se la mine întrebător în timp ce îi tampona fruntea lui Sasuke cu o batistă rece.

- Ne certam, am spus scurt. Voia să mă dea afară din cameră, iar eu mă împotriveam. M-a luat pe sus, dar în timp ce mă scotea pe uşă afară, eu m-am apucat de margini şi am ţinut bine. Sasuke trăgea furios de mine, vrând să mă facă să dau drumul, dar o dată, a tras atât de tare, încât nu numai mâinile mi-au alunecat, ci şi el, şi am căzut amândoi la pământ. Se pare că el a dat cu capul de calorifer în cădere.
- Dar a tras cu ceva putere, nu glumă, murmură Kakashi uitându-se la locul în care părul lui Sasuke era încă umed şi roşiatic. Oricum, Sakura îmi cer scuze pentru purtarea lui violentă. Cine ştie ce crezi acum despre noi.

Mi-am pironit privirea în pământ.
- Cred numai de bine, am spus încet. Voi sunteţi cei mai drăguţi oameni pe care i-am întâlnit. Cu purtarea lui Sasuke însă m-am obişnuit demult. Asta nu e nimic. Nu este nicio problemă, Kakashi.
- Îmi pare bine că nu te-ai supărat. Dar de purtarea lui Sasuke tot îmi este ruşine… Mă rog. Kiba, Hinata, Sakura, credeţi că mă puteţi ajuta să-l ridicăm pentru a-l pune pe pat?
Am strâmbat din nas. Mai experimentasem greutatea lui de două ori – nu aveam de gând s-o fac şi o a treia. Totuşi, m-am alăturat misiunii de caritate şi i-am sprijinit şi eu capul în timp ce ceilalţi îl aşezau în pat.

Din nou, noroc că nu avea ochii deschişi. Trăsăturile lui perfecte, acum fără expresia aceea de ură, parcă erau şi mai… perfecte. Inima mi-o luă razna, în timp ce mă depărtam de pat. Orice-aş face, tot fată rămân. Şi nu pot să neg consecinţele acestui fapt.
- Ce naiba tocmai s-a întâmplat? răsună brusc vocea uşor slăbită lui Sasuke, după câteva clipe.
Îşi deschisese ochii şi ne privea pe rând cu o expresie confuză.
- Sasuke! exclamă toată lumea odată, repezindu-se la el.
- Mai încet, râse el. Nu ştiam că mă iubiţi aşa de mult. Dacă ştiam, leşinam mai des. Oricum, ce căutaţi aici?
- Nesuferitule, mârâi Hinata, dar nu-şi putea ascunde bucuria. La fel de egoist şi nepăsător ca întotdeauna, n-are nimic.

- Fiule, cum te simţi? se îngrijoră Kakashi.
- Ameţit. Şi ciudat e că… au! făcu el uimit ducându-şi mâna la cap în timp ce vorbea.
La asta a trebuit să zâmbesc.
- Te-ai lovit la cap, fiule, spuse Kakashi luptându-se şi el cu un zâmbet. Dar spre norocul tău, nu ţi l-ai spart.
- Ce mai noroc, mormăi el încercând să se ridice, dar Kakashi îl împinse înapoi.
- Vrei să mai dai cu capul de ceva? oftă el. Eşti ameţit. Rămâi în pat, şi ţineţi compresa asta pe cap.
- Să stau în pat? făcu Sasuke neîncrezător. Dar mă plictisesc!
- O ai pe Sakura să-ţi ţină companie, spuse ironic Kiba.
Sasuke se strâmbă. Furia se reaprinse în ochii lui, când fratele lui îmi pomeni numele, şi mă fulgeră cu o privire plină de mânie. Deşi urma să mă blestem toată viaţa şi să mă simt ca cea mai patetică laşă de pe planetă, i-am evitat privirea. Nu ştiu de ce, dar după câte griji îmi făcusem…

- Nuuu, făcu Hinata întrerupându-mi gândurile. Eu oricum veneam aici dinainte să o anunţ pe Sakura că vine cu mine să îi aleg haine pentru mâine! De când am venit de la şcoală asta am pregătit. A trecut ziua în care am promis să nu te mai îmbrac, ai uitat?
- Oh nu, Hinata. Nu, nu, nu, m-am milogit eu de ea, disperată. Prefer să stau cu Uchiha decât să devin Sakura Barbie!
Kakashi râse în timp ce se ridica de pe pat. Kiba se apropie şi se aşeză lângă Sasuke în locul lui, începând să vorbească cu rănitul. Dar mie numai de discuţia lor îmi ardea, când Hinata îmi ameninţa seara…
- Haide, Sakura! Te rog, te rog, te rog? făcu ea mutra de căţeluş care întotdeauna mă înmuia.
Chiar sunt cea mai patetică fiinţă de pe planetă.
- Of… bine…
- Super! exclamă ea fericită. Dar stai, am o idee! Ca Sasuke să nu fie singur, el are să fie critic. Eu te îmbrac, el îşi spune părerea de cum îţi stă.
Cred că va trebui să-mi caut maxilarul pe jos. Sper să nu fi ajuns sub pat. Nu de alta, dar căzuse la propriu când am auzit cuvintele lui Hinata.

- Ce idee bună! exclamă Kakashi înainte de a ieşi. Îi va dezvolta simţul analitic. Vă las acum. Sasuke, voi mai veni să văd cum te simţi. Sper să fii cât mai bine!
Iar după ce Kakashi închise uşa, Sasuke explodă ridicându-se în capul oaselor:
- Hinata, eu nu voi face asta!
- Hinata, am exclamat şi eu fumegând, eu nu fac paradă de modă în faţa lui! Vrei să moară?
- Ăăăă, teoretic nu, râse ea. Dar cum adică „să moară”?
- O să moară de râs când mă va vedea, am explicat eu dându-mi ochii peste cap.
Dar nu a fost o idee bună.
- Oooh, dar nimeni nu a spus că va fi amuzant pentru mine… şi jenant pentru tine! exclamă Uchiha. Draga mea Sakura, aş fi încântat să îţi fiu critic. Va fi ceva să-ţi văd mutrele… Unde o fi aparatul de fotografiat?

Kiba începu să râdă. Iar pe mine, dacă nu mă ţinea Hinata, jur că săream pe el şi-i spărgeam capul cu mâinile mele.
- Ce? am ţipat de cred că s-a auzit până în Tokyo… sau poate New York. Şi nu să exagerez. Nu spune că eşti de acord!
- Oh ba da, rânji Uchiha din pat. Asta ca răzbunare pentru chestia dinainte.
- Te urăsc, am mârâit eu încercând să scap de Hinata şi să sar pe el.
- La fel, îşi dădu el ochii peste cap. Acum, du-te şi te îmbracă! Am chef să râd.
- Pot să rămân şi eu pe-aici? rânji şi Kiba.
- Desigur, ciripi Hinata înainte ca eu să mai pot urla ceva. Doi critici sunt mai buni decât unul.
- Nu! Hinata! m-am plâns. Tu vrei să mă omori!
- Nu dragă. Doar vreau să te îmbrac, spuse ea trăgându-mă spre camera ei, în timp ce eu mă prindeam de orice.
- Adică să mă omori, am bombănit eu.

Şi desigur, o privire înapoi îmi spuse că Sasuke şi Kiba se prăpădeau de râs. Dar nu am avut timp să mă strâmb sau să scot limba ca un copil de doi ani, căci Hinata îmi azvârli în braţe un tricou negru cu un decolteu ce mă îngrozi şi nişte blugi negri, lucioşi şi cam strâmţi. Jacheta de piele şi accesoriile finuţe erau singurele lucruri decente.
- Hinata, eu nu mă îmbrac în asemenea haine! Nu port doliu oricum!am spus tensionată, văzând că ea pregătea altă tortură la o măsuţă elegantă ce se fudulea în faţa unei oglinzi uriaşe – machiajul.
- Ba da, spuse ea fără să se uite la mine. Hai repede, îmbrăcarea!
Am oftat. Cum puteai refuza o forţă a naturii ca Hinata? Era una din miile de întrebări fără răspuns ale lumii. Sau poate era un răspuns.
Nu puteai.

Din perspectiva lui Sasuke

Îmi venea să-l implor pe Kiba să pălăvrăgească, dar n-o făcea. Îmi venea să mă rog de tavan să îmi pice în cap, pentru a termina cu porcăria asta de viaţă. Un calorifer răspunsese în loc, dar, din păcate, nici măcar capul nu mi l-am spart…
Dar trebuie să mulţumesc totuşi inconştienţei. Mi-a lăsat câteva minute fără gândurile acelea chinuitoare care, de când am văzut chipul ei, nu-mi mai dădeau pace.

Imagini, sunete îmi reveneau în memorie. O parte din fiinţa pe care luptasem atât s-o îngrop ieşea la suprafaţă, şi se contrazicea cu cea pe care o creasem. Erau acele convingeri, era băiatul bun, tocilarul, care se îngrozea amintindu-şi ce note avea şi câte lucruri făcuse. Pe cealaltă parte, era eul meu actual, care îi urla să tacă naibii din gură… Şi logic că acesta câştiga.
Ştiu, sună ciudat. De fapt, sună ca un deranjat mintal ce suferă de o boală ce implică personalităţi multiple. Ceea ce nu este prea departe de adevăr…
Am strâns din dinţi, încercând să alung gândurile, amintirile, sunetele chinuitoare. Tot ce făceau era să mă rănească şi mai tare – şi mă săturasem de asta. Mă săturasem să fiu rănit. Acum era rândul meu s-o fac.
Şi deşi ştiam că în fiecare fată batjocorită o vedeam pe ea, deşi ştiam că batjocorind altă fată nu mă răzbunam, deşi ştiam cât de patetic şi ilogic era ce făceam, nu mă opream. Şi nu aveam s-o fac. Viaţa pe care o duceam acum mă făcea să uit. Mă făcea să mă simt bine.
Pierdeam din ce în ce mai mult din fiinţa mea, şi asta era perfect.

- Sasuke! mă scutură Kiba, iar capul îmi pulsă de durere. M-am crispat.
- Scuze, spuse el. Dar nu răspundeai deloc! Ce-i cu tine, frate?
- Nimic, am răspuns fără să mă uit la el.
- Ştii, am observat o chestie, făcu Kiba bătându-mă pe umăr. Când oamenii spun că nu e nimic, că sunt bine etc, de fapt, spun contrariul. Iar când spun că se simt rău, că au păţit mai-ştiu-eu ce, este doar ca să fie băgaţi în seamă.
Am râs amuzat.
- E un punct de vedere.
- Deci… spune tot, crăişor! mă izbi el în joacă pe spate. De ce te certai cu Haruno aşa de tare? Am impresia că ăsta e motivul pentru care acum pui botic a la Hinata.
Mă miră cât de perceptiv putea fi.
- Păi… când m-am întors de afară, am murmurat, am dat de Karin.
Expresia fratelui meu era de nepreţuit. Am chicotit încet.
- Ce? Cum? Unde? Când? întrebă el fără să respire după un minut de şoc.
- Nuuu, nu Karin în carne şi oase. Era o poză cu ea pe laptopul meu, pe tot ecranul, pusă acolo parcă intenţionat de Haruno, am mârâit. Mi-a umblat prin laptop!

- Păi spune aşa, frate… m-ai speriat de moarte, răsuflă Kiba. Oricum, logic că a umblat dacă l-ai lăsat deschis.
- Nu e o scuză! am fumegat. Ce i-a dat dreptul s-o facă?
- Nu mă întreba, ridică el din umeri. A fost doar o sincronizare proastă, Sasuke. Nu pune asta la inimă. A trecut ceva timp oricum, se presupune că ai uitat chestia aia.
- Nu pot, Kiba. Nu pot să…
Dar m-am oprit, dând cu ochii de Haruno care tocmai intra. Şi nu am îngheţat cu gura deschisă doar pentru că nu voiam ca ea să audă ceva, ci şi din cauza fiinţei din faţa mea care semăna cu Haruno, dar nu era Haruno. Hinata reuşeşte să mă uimească de fiecare dată.
- Nu, Hinata, te rog, se milogea Sakura, cu Hinata împingând-o din spate în cameră. Nu mă obliga să fac asta!
- Deja o fac, ridică Hinata din umeri, propulsând-o din spate pe Haruno cu mâinile în cameră.

Dacă fusesem uimit la ţinutele cu care Hinata o chinuise pe timpul week-end-ului, la asta nu ştiu cum eram. Sakura purta o jacheta de piele, pe deasupra unui tricou negru destul de decoltat – adică destul să mă facă să mă gândesc la prostii. Jeanşii negrii, lucioşi şi destul de strâmţi – din nou, destul de strâmţi să inducă gânduri nu prea decente în căpuşorul meu de băieţel cuminte. Pantofii cu un toc destul de mare o făceau să pară mai înaltă, acesta fiind şi efectul pantalonilor. Mă rog, era o combinaţie… a la Hinata. Adică perfectă.
Şi ca să-i dau ce-i al ei, sora mea făcuse o treaba bună şi cu machiajul. Nu prea evident, cu doar puţin dermatograf, rimel şi luciu de buze accentuase trăsăturile frumoase ale Sakurei. Iar părul…

Oare se uitase în oglindă înainte de a fi târâtă aici? m-am întrebat privind părul lung, plin de volum, cu tente roşcate pe care nu le mai observasem până atunci, iar asta era uşor de înţeles, având în vedere că ea îl purta în coadă de cal tot timpul. Mă îndoiam că se privise. Nu de alta, dar dacă s-ar fi văzut mă îndoiesc că ar fi ieşit vreodată din camera aia.
Şi în acel moment, parcă nu mai stăteam cu Haruno în faţă. Parcă stăteam cu altă fată – cineva nou, o persoană necunoscută pe care voiam s-o descopăr. S-o descopăr în mai multe feluri… căci îmbrăcată aşa, serios, era terminală. Nici acum nu-mi puteam lua ochii de la ea.
Şi recunosc asta. Deşi era roşie în obraji, privind în jos în timp ce noi o examinam, era foarte frumoasă. Cine ar fi crezut, mi-am spus, că Sakura putea arăta atât de bine?

- Ohoho! Bubui Kiba. Sakura, arăţi trăsnet, fato! Chiar sexy!
Obrajii ei se făcură şi mai roşii la remarca lui… dacă asta era posibil.
- Serios? ciripi Hinata fericita, învârtindu-se în jurul Sakurei. Crezi că merg mărgelele astea lungi?
- Da, merg, am spus eu gânditor în locul lui Kiba. Îi accentuează decolteul şi îi face gâtul să pară mai lung. Plus că merge cu pantofii.
- Da, aprobă Hinata dându-se deoparte şi privindu-şi opera în ansamblu.
Sakurau îşi ridică privirea.
- Vreţi să terminaţi să vorbiţi despre mine ca despre un manechin? făcu ea nervoasă.
Hinata nu o băgă în seamă, ci o trase după ea înapoi spre camera sa.
- Cine ar fi crezut, râse Kiba imediat ce uşa se închise.
- Ce? am întrebat eu absent, uitându-mă după ea.
Nu stăteam într-o poziţie prea adecvată ultimei mele experienţe, şi capul mă cam durea, dar asta era altă poveste.
- Păi, cine ar fi crezut că tu te-ai uita la ea aşa vreodată?
Am tresărit.

- Cum m-am uitat?
- Nu te uitai, te holbai, hohoti Kiba. Cu ochii cât cepele. Îţi place de ea, nu-i aşa?
- Ce? am exclamat uimit. De unde naiba ai scos o asemenea concluzie?
- Nu ştiu… din felul în care o priveai…? ridică Kiba o sprânceană.
- Arată bine, am recunoscut. Ciudat de bine, dacă mă întrebi pe mine. Totuşi, oricât de bine arată, pe dinăuntru rămâne la fel de enervantă, stupidă, tocilară… Şi o s-o urăsc mai departe. Ai înţeles?
Kiba se scărpină în cap.
- Mda, răspunse el într-un târziu. E vorba de suflet, caracter, fire, mă rog, aici… nu?
- Da, am aprobat eu. Am vrut să mai adaug ceva, dar intrarea unei Sakura bosumflate şi a unei Hinate zâmbitoare nu-mi mai dădu timp.

De data asta era o rochie albastră ca cerul. Am încercat din toate puterile să nu mă holbez, dar era imposibil – la propriu. Rochia nu era prea lungă, ajungând până la genunchi, de fapt. Era cu o singură bretea, cu un fel de corset. Mă rog, nu mă pricep la chestii de fete. Eu mă pricep la fete.
Iar părul, pe care Hinata îl lăsase ca înainte şi machiajul amestecat puţin cu albastru completa o imagine perfectă. Serios, Hinata şi-a pus cumva în gând să mă înnebunească?
- Hinata! se plânse Sakura. Rochia asta e bună pentru o nuntă! De ce m-ai pus s-o îmbrac?
- Ca să văd cum îţi stă, răspunse Hinata studiind-o.
De aici începu un maraton de ţinute ce ţinu, nici mai mult sau mai puţin, o oră şi un sfert. Văzusem toate ţinutele posibile, şi habar n-aveam ce să spun când mă întreba Hinata cu care îi stătea mai bine, pentru că îi stătea perfect cu toate. Mă lăsa cu gura căscată de fiecare dată. Resursele mele de uimire sunt epuizate. Cred că nici dacă Sakura ar sări pe mine şi mi-ar spune că mă iubeşte nu aş mai fi uimit.
Hinata oricum ar fi vrut să mai alungească parada pentru vreo oră, dar Sakura nu mai suportase.
- Gata! Nu mai suport, Hinata. GA-TA! silabisi ea cu putere.
- Dar Sakura…

- Nu mă lua pe mine cu „Sakura…” şi cu mutra de căţeluş! E gata! Eu mai am şi teme de făcut şi e ora…
Ochii Sakurei se făcură mari cât cepele.
- Ora opt?! Când naiba îmi mai fac temele? Hinata, ne vedem mai târziu! Haide să mă schimb şi gata!
Hinata se lăsă bătută, urmând-o. Şi ştiam de ce se lăsase aşa de uşor. Şi ea trebuia să îşi facă temele… Altfel nu ar fi renunţat niciodată.
Într-un sfârşit, camera se eliberă, Kiba scutindu-mă şi el de prezenţa lui – până şi el îşi făcea temele la Trigonometrie. Eram singur-singurel, şi nu putea să-mi pară mai bine. În sfârşit, linişte şi pace, am oftat lăsându-mă pe pat. Capul nu mă mai durea, şi mă simţeam normal, dar Tsunade şi Kakashi m-au îndopat cu pastile şi porunci de a sta culcat. De parcă nu ştiau că nu am să îi ascult…
Dar în linişte, gândurile mă atacau din nou. Va trebui să îi mulţumesc lui Hinata pentru aşa-zisa paradă, deoarece ţinuse amintirile şi gândurile departe de mine. Dar acum, când nu mai era nimic să mă ţină la suprafaţă, am alunecat în noianul amintirilor, culorilor, gândurilor care la vederea unei singure imagini, ieşiseră la suprafaţă.

Cineva să mă lovească în cap, vă rog.

Mno, scuzele mele ca am absentat atat de mult atat cu cititul cat si cu, comentariile. Capitolul asta a fost genial, uimitor, superb si, pot spune ca m-ai surprins cu imaginea formata gen Sasuke holbandu-se insistent la noua Sakura, mai umpic si curgandu-i balele. Au fost si faze mai funny pe-aici cum ar fi ora opt, tre' sa-mi fac temele si boticul pe care-l face Hinata. Sincera sa fiu, ultima propozitie a capitolului m-a facut sa ranjesc malefic. Ce mi-as fi dorit ca eu sa-i indeplinesc dorinta lui Sasuke, sa-i dau in cap una de sa ma tina minte toata viata lui!

P.S.: I'm the first!

Te-ai gandit sa aduci si tu next dupa un car de ani ?
Dar totusi nu-s suparata , deoarece macar l-ai pus
A doua
S-a lovit cu capul de calorifer ?
Dar e bine ca nu a fost ceva mai serios !
Mrs de anunt !Il asteptam , acum sincer cine nu l-ar astepta?
Astept next si sa ma anunti

Hey Mersi de anunt
Capitolul asta a fost WOW. Ce bine ca Sasuke nu a patit nimic grav .Hinata asta ii chiar diabolica...ea chiar vrea sa isi duca planul pana la sfarsit?
Eu as vrea sa te intreb ceva...la mesajul ce mi l-ai trimis pe privat scria

iPrieten? a scris:

CIP, finally.

Chiar a fost ultimul capitol? Sau nu am inteles eu bine si sincer sper sa nu fi inteles eu bine
Inca odata multumesc ca mai anuntat de next
~Sayonara~

Hei! Chiar daca ai adus nextul dupa atat de mult timp pot spune ca mi-a placut la nebunie.
Ca de obicei momentele dintre Sakura si Hinata imi plac foarte mult, iar momentul cu parada a fost preferatul meu. Din cate se vede este cam complicata situatia lui Sasuke si uite ca am inteles si de ce este Sasuke asa.
Finalul a fost chiar foarte tare si cred ca se gasesc persoane voluntare pentru a-l lovi in cap lough

. Oricum mersi pentru anunt si sper ca acum ca e vara si am scapat de scoala sa aduci nextul ala ceva mai repede.

Loviti-l, loviti-l! rolling on the floor

Nu, serios, asta merita inca vreo trei, patru lovituri din alea, sa nu mai faca pe grosavul si sa vina cu picioarele pe pamant. Acum ma intreb sincer ce naiba o sa ii aduca pe ei impreuna. De suferit nu se sufera, de supravietuit impreuna... ma rog, sa zicem, plus ca mai e si trecutul ala afurisit al lui Sasuke care pur si simplu ma calca pe nervi. Si, daca ma gandesc mai bine, o sa apara si perfectiunea in persoana, Karin, pe aici, nu? Ca altfel n-ar fi toate "trebile" la locul lor. Bineinteles, o sa mor de curiozitate pana sa ne aduci si urmatoarele capitole, dar astept linistita si cuminte, fara a incerca sa te bantui de la distanta, ca sa fiu sigura ca poti sa mai scrii si in continuare, caci avem nevoie de tastele alea magice ca sa apara nexturi. Asadar, spor la scris, bla bla bla, distractie placuta in continuare si ne vedem data viitoare. :*

Helau Meli. De ce, de ce e asa de scurt? M-am amuzat copios pe reactiile lui Sasuke, nu alta, dar imi venea sa intru cu forta in povestea asta. Sincera sa fiu, mi-ar fi placut sa mai existe si niste conversatii intre Sasuke si Sakura, sau ma rog, ceva...
Hi hi. Imi zboara gandul peste tot . Este vacanta, adu mai repede capitole, fa-le mai lungi. Imi place mult ideea ficului, il ador, chiar vreau sa citesc mai mul .
Nu uita sa ma anunti. SPOR SI BAFTA LA SCRIS .

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Capitolul a foste genial, absolut super! Cel mai mult mi-a placut faza cand Sasuke se holba la Sakura si ii facea complimente! A fost si o faza mai funny atunci cand Hinata o obliga pe Sakura sa poarte diferite tinute, si ea se plangea. Chiar ma intreb cum vor ajunge cei doi un cuplu... Sper sa aduci nextul rede, pentru ca sunt foarte CURIOASA! Spor la scris si la tastat! Kiss! kiss

Nu pot,shees!!!
Un capitol S-U-P-E-R,deci intr-un sfarsit se aprinde ceva in inima aia rece si aroganta a lui.Hinata,chiar e intruchiparea lui Alice,cred ca si in ficul autoarei celeilalte Hinata=Alice,so...
Sasuke,oh bietul de el!As fi vrut sa vad o faza de genul in viata reala,si totusi meseria de medic nu e cea care imi prieste dar...se poate sa iti curga sange din cap,fara sa ti-l fi spart?Asta e intrebarea care ma macina lough

Oricum chuuu jos palaria in fata

Loviti-l ! Loviti-l ! Haideti , ca aduc eu ciocanul ! Serios , asta merita vreo patru , cinci lovituri din categoria usturatoare ca sa-i revina din memorie putin . Sasuke vreea sa fie inconstient ? Ok , dar sa nu se planga dupa ca o sa-l te bat de ma va tine minte si in lumea de apoi . Se da cam prea smecher pe langa oameni , dar cand vine vorba de trecutul lui , care ma omoara , se duce falsa lui identitate si lasa loc adevaratului Sasuke . Chiar mi-a placut cum " Sakura barbie " defila prin fata lui , iar acesta cu maxilarul picat sub pat o critica . Se pare ca se mai topeste din gheata ce se asterne pe sufletul sau . Bravo , Sakura !

Sa ma anunti la next !

woow..asta a fost destul de....destul. Stiu ca am intarziat si imi pare rau ,dar capitolul oricum e bun. Mersi ca m-ai anuntat si sper sa o faci in continuare.

Ce capitool geniaaal. in love

Mi-a plăcut așa de mult, felicitările mele atât lui Andru, cât și ție pentru faptul că ți-a venit strălucita idee să îl aduci și pe forum, dar cu Sasuke și Sakura. E muuuult mai tare așa! in love

Scuză-mă pentru mărimea acestui comm, dar mă doare foarte tare capul, așa că nu am dispoziția necesară. Mulțumesc de anunț și sper să mă anunți și în continuare! Kiss.

Ooo... A venit si intarziata! :=):In primul rand multumesc de MP. Acuuum, o vai o vai o vai! Superb! Ma cutremur! Sincer nici nu prea am cuvinte.. Sakura barbie e mortala, iar Sasuke e topit
Minunat! Deci... ca pentru final de comm (e micut stiu... ) as vrea sa te rog sa ma anunti in continuare de next, spor la scris si pupici pupici!

Ana