draga mea imi place capitolul la nebunie
abia astept nextul
te-am pupat dulcee

Bună , draga mea A.J!
Îţi mulţumesc că m-ai anunţat!
Sincere Felicitări! Este un capitol superb!
De unde atâta descriere?Mă treceau fiorii cand ai povestit modul de torturare a lui Zero.
Îmi place mult dar se pare ca am intârziat puţin.Sunt a 4 a dar lasă ca e bine .
Pupici si spor la idei si scris!

A venit next-ul!

Buna dragele mele. Va multumesc mult pentru comentarii si sper din tot sufletul ca o sa va placa si urmatorul capitol, desi actiunea e cam grabita.

Capitolul 6. Un cosmar in realitate- Partea I
Sakura's point of view.

Totul in jur era acoperit de un alb nepatat, iar afara era un ger naprasnic. Zapada stralucea ca mii de diamante pretioase sub razele argintii cu care luna imi insotea pasii. Copacii ramasii fara podoaba lor de smarald erau acoperiti cu un strat acceptabil de zapada pufosa, care era in cele din urma suflata de vantul puternic. Crengile copacilor se miscau amenintator printre valurile de zapada si sfasiau tot in jurul sau. Ramurile aflate la o distanta mai mica de pamant insfacau mici fasii de matase rosie-sangerie din rochia mea de seara, brodata de mana in zona pieptului si plina de mici perle cristaline. Mergeam prin nametii de zapada fara sa stiu unde trebuie sa ajung sau de ce trebuie sa merg in acel loc. Frigul imi patrundea pana in maduva oaselor si imi ingheta tot trupul. Vantul imi desfacu parul facut coc la spate cu ajutorul unor ace de argint si imi imprastia suvitele rebele pe fata acoperita de o transpiratie rece ca raceala din adancurile pamantului.

In fata mea aparu incetul cu inetul o dara rosiatica ce avea un miros dulceag. Simteam cum bataile inimii mi se accelereaza, cum frigul si oboseala sunt inlocuite incetul cu incetul de o dorinta nestavilita de a ajunge mai repede la destinatie. Picioarele mele se miscau cu o repeziciune uimitoare spulberand troienele de zapada,iar in acele momente nu conta nici macar faptul ca simteam cum zapada pufosa se spulbera sub apasarea greoaie a talpilor mele, ce pastrasera o urma de caldura. Privelistea devenea din ce in ce mai clara pe masura ce inaintam, iar mii de fluturi albi isi incepusera valsul prin vazduh. Chiar si vantul incetase, creeand astfel o atmosfera de vis. Din pacate totul avea sa se termine dezastruos, caci inaintea mea rasarea incetul cu incetul un trup inert. Se vedea de la departare ca culoarea naturala a obrajilor sai fu luata cu forta de o mana cruda, nemiloasa, care trebuia sa plateasca pentru fapta savarsita.

Stiam de la bun inceput identitatea acelui barbat, doar ca nu imi venea sa cred ca prima mea iubire ma parasise atat de repede. Am continuat sa ma apropii de cadravul a carui chip era acoperit de stele arginii. Parul sau negru ca abanosul era imprastiat in toate directiile, iar ochii sai negri abisali erau ascunsi de ploapele grele, ce nu aveau sa se mai deschida vreodata. Chiar si asa el isi pastrase frumusetea si parea ca dorme, parea atat de viu, dar totusi atat de trist. Simteam cum mi se pune un nod in gat si vroiam sa spun ceva, dar pur si simplu vocea mea murise,iar tot ce puteam face era sa suspin. M-am aplecat asupra trupului si i-am mangaiat incet chipul rece, indepartandu-i fulgii de pe fata, ca mai apoi sa il patez cu caldura lacrimilor mele... Stiam ca totul se va termina incurand, pentru ca totul era doar un vis, un vis urat din care trebuia sa ma trezesc.

In urmatorele minute priveam tavanul alb al camerei mea. Eram inca in stare de soc, caci nu mai avusem acest vis de ani de zile si ma intrebam de ce totul se intampla tocmai acum. Ochii mei se inchideau incet, iar aerul pe care il respiram era atat de greoi si imbacsit, incat m-am repezit deindata la halatul meu alb de matase si am iesit pe usa de sticla ce dadea in terasa fara acoperis. Soarele inca nu rasarise pe cerul acoperiti de nori negri, ce prevesteau o furtuna apriga. Aerul rece al diminetii imi strapungea plamanii si ma reinvigora, ma facea sa gandesc mult mai limpede si ma facea sa ma simt in largul meu. Totusi in acele momente nu ma puteam gandi decat ca ceva rau urma sa se intample, ca ceva rau avea sa i se intample unei persoane dragi mie, iar cosmarul de mainainte- sau poate doar o presimtire rea, imi intarea starea de ingrijorare.

Simteam cum pe fata mea aluneca incet mici suvoaie caldute. Mi-am dus incet mana spre sursa micilor suvoaie si am indepartat repede si cea mai mica urma a exiatentei lor. Simteam o tristete apasatoare si inexplicabila, iar in acele momente nu puteam faca altceva decat sa astept ca totul sa treaca de la sine...sau sa astept ca norii sa isi verse lacrimile amare asupra pamantului si asupra locuitorilor sai, ca mai apoi sa ma ajute sa imi limpezesc gandurile si sa gasesc o solutie la aceasta noua incercare la care viata ma supunea cu atata cruzime.

Mult asteptata ploaie nu intarzie sa apara. La inceput cerul ne darui doar cativa stropi de apa curata si revigoranta, ce tulburara linistea mormantala de pana atunci. Insa ploaia se inteti treptat din ce in ce mai mult, pana cand totul fu impanzit de o perdea de apa prin care cu greu desluseai ceea ce se afla chiar in fata ta. Picurii reci de ploaie imi loveau cu repeziciune trupul, creeand in aceelasi timp o simfonie de sunete in momentul in care se loveau de pamantul rece, de ciment, de acoperis sau chiar de bucatile de tabla ce vroiau sa reprezinte o ghena de gunoi. Imi tineam chipul ridicat spre cer si dupa cum speram raceala ca de gheata a picaturilor de apa daruite de cer, ma ajutau sa imi fac ordine in ganduri. Totul imi era atat de clar- acum stiam exact ce trebua sa fac, asa ca m-am grabit sa intru in casa si sa indeparteze de pe mine hainele unde si reci, sa imi usuc parul lipit de pielea mea alba din jurul gatului, ca mai apoi- dupa siesta mea de dimineata sa ma indrept spre sifonierul plin cu haine din toate epocile.

De acolo am scos ce mi-a fost mai landemana, adica o pereche de pantaloni largi dinal la spate si m-am incaltat cu o pereche de tein tricou negru simplu. Mi-am prins parul intr-o coda de cal la spate si m-am incaltat cu o pereche de tensi.Dupa ce mi-am luat " energizantul "din frigider, am iesit fulterator pe usa apartamentului si cu pasi grabiti m-am indreptat spre subsol. Pasii mei rasunau ritmic si zgomotos pe podeaua de marmura, aratand clar ca ma indrept spre usa de metal a salii de antrenamente. Aici am fost intampinata-bineinteles de doi badyguards inalti si foarte rezistenti, care mi-au interzis sa trec mai departe de usa mare, grea si ruginita de vreme a salii, a carui zavor de metal, ce cantarea o tona era tras laoparte. Dupa mai multe incercari esuate de ai convinge pe " pazitori " sa ma lase sa trec de bunavoie, am apelat la forta fizica si le-am doborat cu usurinta pe cele doua gorile, ce imi stateau incale.

M-am apropiat incet de usa si am ascultat cu atentie. Puteam sa aud respiratia accelerata a unei persoane, o persoana ce depunea un efort fizic extrem de mare. Se pare ca Kail inca are aceelasi obiceiuri. Ceea ce nu am inteles niciodata a fost scopul acestui antrenament- din moment ce erai un vampir si aveai cea mai mare putere, care ar fi scopul unor antrenamente sporive atat de dificile? Inainte de a se transforma, Kail avuse o boala grava, iar medicii nu ii mai dadusera de trait decat 10 ani- totusi cu ajutorul activitatilor sportive sporite el reusise sa supravietuiasca inca 4 ani si sa nu se lase doborat de boala. Pe atunci, desi il uram din tot sufletul, nu putea sa nu ma uimeasca ambitia lui uriasa. Dupa transformare a devenit un adevarat monstru, si-a pierdut chiar si ultima farama de umanitate pentru ca avea un scop dinainte stabilit, pe care trebuia sa il duca la bun sfarsit, insa niciodata nu am reusit sa aflu ceea ce dorea sa faca cuadevarat.

Gandurile imi sunt intrerupte de sunetele pasilor ce coborau pe scara de marmura. M-am repezit sa ascuns cele doua trupuri care ramasera inerte pe jos, apoi m-am indreptat spre capatul salii, unde lumina produsa de un neon slab, nu putea ajunge. De acolo, din intunericul inceperii, am putut vedea cum un barbat invarsta de aproximativ 20 de ani, cu pielea si parul alb, ochii gri plini de manie si pasii extrem de grabiti si furiosi se indrepta spre sala de antrenamente. Se opri doar cand ajunse in fata usii, privii imprejur cu atentie si cu o anumita suspiciune, apoi deschise cu usurinta usa gigantica. Dupa ce intra in incapere, usa se inchise aproape total, iar din aceasta cauza eu am putut sa ma apopii incet si sa privesc prin deschizatura cum discutia dintre aceasta si Kail ia o intorsatura ciudata si violenta. Se pare ca vorbesc despre...Sasuke, despre mine si modul in care amandoi trebuia sa platim.

Restul discutiei nu am mai reusit sa o ascult, pentru ca am fost prinsa de o mana rece si puternica si trasa cat mai departe in intuneric. Am incercat sa ma opun acelei forte supranaturale, dar spre surprinderea mea persoana ce ma atacase ma intrecea cu mult in putere, iar sa incep o lupta in acele momente, in acel loc in care puteam fi auzita de Kail si acel tip, acel aliat al sau, nu era o optine. Stiam ca orice ar vrea aceasta persoana necunoscuta de la mine sau orice ar incerca sa imi faca era nimic in comparatie cu ceea ce as fi patit daca Kail afla ca inca il urmaresc. Cidat era faptul ca desi fusesem luata prin surprindere si la inceput suferisem un soc, nu simteam nici macar cea mai mica uma de teama, ba chiar ma simteam in siguranta. Ajunsi in acelasi punct in care eu ma ascunsem la aparitia aliatului lui Kail, necunoscutul slabi stransoarea cu care ma incatusa pana atunci si ma intoarse cu fata spre chipul sau. In acel moment nici nu imi venea sa imi cred ochiilor, era chiar el, chiar...


Eh asta a fost. Daca vreti sa aflati ce se intampla incontinuare spuneti-mi parerile voastre si va rog scuzati eventualele greseli de ortogrfie sau tastare,dar nu am mai apucat sa corectez acest capitol. Pana la urmatoarea intalnire A.J. va pupaceste dulce de tot pe toate.

nextul cat mai repede
cam asta e parerea mea...
te-am pupat dulceee

Buna, buna scuzati de intarziere, dar am avut timp de doua saptamani o multime de teste, iar prima data cand am terminat capitolul- nu stiu cum am facut dar l-am sters de pe calculator si am fost nevoita sa rescriu tot din nou.

Capitolul 7. Un cosmar in realitate
- partea a doua-
Sakura's poin of view

...in fata mea statea chiar el, chiar...Itachi, fratele mai mic al lui Sasuke. Singura diferenta era ca acum nu mai era chiar asa de mic. Ultima data cand il vazusem a fost atunci pe cand avea vreo 6 sau 7 ani...acum era un barbat in toata firea si semenea extrem de bine cu fratele sau. Avea parul negru cu reflexii argintii, prins la spate intr-o coada de cal, iar ochii sai de un negru aprins altadata erau acum parca stersi cu buretele si capatasera o noanta deschisa de gri. Pe chipul sau palid se odiheau doua cearcane violete, iar nasul lui era incadrat de doua linii adanci intiparite in piele.Arata precum o stafie intorsa din mormant pentru a ma bandui, iar din copilul cu sufletul de aur pe care il cunoscusem eu nu mai ramase doar o amintire. Acum singurul lucru care ma nelinistea era puterea lui uriasa, pe care o putea avea doar un vampir.

- Buna Sakura! Nu ne-am vazut demul, dar tu nu prea pari schimbata si in nici un caz nu arati ca o baba, scuze cuvantul, dar chiar asta ar trebui sa fi din moment ce ai peste 90 de ani.

Spuse acesta propozitie scuipand fiecare cuvant cu venin si ura, iar vocea lui era atat de ragusita si de aspra incat puteai jura ca vorbesti cu un om salvat chiar in acel moment de la inec sau pur si simplu cu o persoana dependenta de fumul de tigara, cu plamanii la pamant si gatul iritat. In acele momente imi stateau pe limba o multime de intrebari complicate pe care intr-un fel sau altul am reusit sa le enumar intr-o singura intrebare. Ceea ce mi-a iesit a fost intrebatrea " Esti vampir ", insa raspunsul m-a uimit.

- Am sa iti raspund la intrebare cu o alta intrebare. E adevarat ca fratele meu traieste, chiar daca toata familia il credea mort si ingropat intr-un cosciug, la doi metri sub pamant? Raspunsul e bineinteles da si la fel e si al meu, asa ca de ce mai ne complicam? Totul e foarte simplu: stii bine ca inca de cand eram mic ai insemnat foarte mult pentru mine si in momentul in care ai plecat mi-ai ranit sentimentele, apoi , acum 2 saptamani te-am vazut in centrul orasului si nu mi-a venit sa imi cred ochiilor, asa ca te-am urmarit pana aici si am auzit discutia ta cu Kail, am aflat ca esti o asasina, un adevarat monstru al noptii si am hotarat sa ma razbun. Am facut cercetari si am reusit sa il intalnesc pe Kail- el m-a transformat ca urmare a pactului nostru si astfel am ajuns aici. Sfarsitul povestii, mai ai vreo intrebare?

Eul meu interior striga cu putere, insa pe fata mea nu se distingea nimic. Bineinteles ca aveam o multime de intrebari si o multime de lucruri de spus, dar nu aveam nici dispozitia si nici timpul necesare pentru ca din discutia de mai devreme a lui Kail cu Zero am aflat ca Sasuke este tinut captiv si torturat, iar eu trebuia sa il salvez cu orice pret. Astfel am incercat sa provoc o diversiune aruncandu-mi cu putere inelul intr-un colt al camerei si apoi sa plec de acolo cu viteza unei furtuni. Insa in marea mea goana, am uitat sa mai pastrez linistea si de aceea m-a surprins faptul ca nimeni nu ma urmarise. Pasii mei rasunau pe podea si tulburau linistea mormantala de pe holurile cladirii. Ma indeptam spre garaj, unde se afla si motocicleta mea cand atentia imi fu atrasa de ticaitul constant al ceasului argintiu de pe perete- acele lui aratau ora 11, ora la care toti lucratori ar trebui sa impanzeasca birourile si holurile, insa acum totul era cuprins de o liniste de nepatruns.

Asa mi-am dat seama ca totul fuse de la inceput o capcana, iar eu cazusem in ea. Trebuia sa fac ies de aici cu orice pret. Calculam cu grija orice posibilitate si am ajuns la concluzia ca nu as reusi sa mai ies vie dintr-o lupta corp la corp contra celor trei, asa ca singura solutie era sa fug, sa plec cat mai repede- ceea ce am si facut. Ajunsesem foarte repede la garaj, insa usa era, dupa cum ma asteptam incuiata- ceea ce insemna ca trebuia sa o sparg. Pentru un vampir care se hraneste cu sange uman ar fi floare la ureche, dar asta nu era si cazul meu, iar in momentul in care pumnul meu facu contact cu metalul rece am simtit cum mi de ace imi strapung carnea, insa am inchis ochii si am continuat sa lovesc pana cand usa cazu zgomotos la pamant.

Lumina slaba a unui neon cadea perpendicular chiar pe motocicleta mea si faceau ca totul sa se oglindeasca in vopseaua neagra si luciosa a motocicletei. Libertatea era la o aruncatura de bat departare, insa eu nu am mai apucat sa ma bucur de ea. Ultimul lucru pe care -l amintesc este faptul ca am fost impuscata cu e trei gloante de lemn. Doua dintre ele imi perforasera plamanii, iar unul imi trecu pe langa inima. Aveam un nod in gat care imi ingreuna respiratia si asa destul de zdruncinata, iar vederea mi se intetosa. In cele din urma corpul meu facu contact cu podeaua rece, iar privirea imi ramase intoarsa spre un perete improscat cu un lichid rosiatic proaspat. O suvita de par rebela imi cazu pe fata si se imbiba in sangele ce imi umplea cavitatea bucala. Cel ce ma impusca se apropie de mine si imi impinse trupul intr-o parte dand la iveala un nou val de sange negricios. Apoi ochii mei se inchisera grei si totul se intuneca...

Dupa un timp indelungat in care nu am mai simtit si nu am mai trait sunt readusa la viata de in val de apa rece ca gheata. Mainile imi erau legate la spate cu o franghie asprea care imi ranea incheieturile, iar din corpul meu curgea din ce in ce mai mult sange. Ochii mei se impotriveau din rasputeri ca sa ramana inchisi, insa cu mici fortari am reusit sa ma imi deschid incet ploapel si sa las ca totul sa devina clar in fata mea. Atentia imi atrasa imediat de o durere apasatoare in maini. Mi-am coborat privirea ca sa vad cum doua ace imi extrag din corp si ultimile picaturi de sange si le depoziteaza in doua pungi medicinale pentru sange, asemenea celora din care eu obisnuiam sa ma hranesc. Imi recoltau sangele?- mai mult ca sigur, dar pentru ce?...

Imaginea pe care urma sa o vad avea sa ma banduie tot restul vietii, pentru ca totul se intampla din cauza mea. Imediat ce impulsul de a ramane nemiscata precum o stana de piatra si fiorul de gheata care imi trecu pe sirea spinarii disparusera, am fost lovita de un val de tristete si in aceelasi timp de o dorinta uriasa de a ucide. Sasuke avea abdomenul plin de urme adanci, iar raniile ii sangerau. Sub ochii sai acoperiti de greutatea ploapelor se odihneau doua cearcane vinetii, iar paloarea pielii sale era mai puternica ca oricand - arata precum un cadavru, un om plecat din aceasta lume pentru totdeauna. Mainile si picioarele sale erau incatusate intr-o roata masiva de fier...era prea mult, prea mult pentru mine. As fi continuat sa ma pierd in ganduri inca mult timp, dar din fericire gandirea imi fu intrerupta de o voce stinsa, abea simtita si inpercetibila pentru un auz nedezvoltat.

- Sakura...nu e vina ta...tine minte ca orice ar fi...o sa te iubesc. Chiar in momentul in care Sasuke termina de rostit aceste cuvinte, Kail iesi din penubra, batand ritmic din palme, cu o privire absenta indreptata spre pungile pline cu sangele meu. Pura un costum subru, iar coltul gurii i se strambase intr-un zambet fortat. Parea ca asta este cea mai buna zi a sa. Se apropia cu pasi marunti de scaunul din lemn de stejar de care eram legata, iar in momentul in care fu indeajuns de aproape de mine, mi-am intors privirea spre el si mi-a venit o idee; tot ce pot spune e ca el s-a ales cu un cheag de sange pe gulerul hainei si eu, ei bine cu inceputul unui plan bine realizat.Stiu ca acesta nu este un obicei tocmai "frumos" in lumea civilizata din care oamenii vor sa faca parte, dar ce mai conteaza in momentul in care iti este atat de scarba de o persoana incat nici nu o mai poti privi in ochi ? Bineinteles ca am primit un raspuns pe masura...

Eh, asta a fost si sper ca v-a placut. Astept parerile voastre si am o intrebare: Merita sa continui acest fic?

hello draga mea
capitolul a fost ca de obicei frumos, nu am ce comenta la el
mi-a placut la nebunie
astept nextul cu mare nerabdare...
mersi de anunr si te-am pupat dulceee

Buna, buna dragele mele, mi de scuze de intarziere, dar chiar nu am mai apucat sa postez. Cand am scris ascest capitol am fost foarte stresata din cauza testelor de la scola pe care urma se le dau, asa ca sper ca o sa va placa ce a iesit




Eh, asta a fost si abea astept sa vad ce parere aveti despre acest capitol. Va pup dulce de tot pe toate si sper sa ne vedem si la next. Bye, Bye.

hello, mersi de anunt...
capitolul mi-a placut la nebunie si abia astept sa vad ce se intampla in continuare
mi-e mila de sakura
inca o data mersi de anunt si abia astept nextul
te-am pupat si spor la scris

Sa ma anuti cand pui nextul.Pupici:****

Imi place ca este cu vampiri si de Sasuke ala romantic.Descriera si imaginatia nu lipsesc si este foarte romantic.Anuntama cand pui next.

Hei!HeiHei! Superb .... minunat fic cu toate ca imi pare rau ca nu am vizitat mai devreme ficul!! Ce pot spune ete minunat si deabea astept nextul!!!

Kiss $ Hug

Buna dragele mele, imi pare foarte rau pentru ca am intarziat ata cu next-ul, insa acum ca am ajuns aici sper sa va placa noul capitol si astept comentariile voastre.
Capitolul 9. Nou venita

Sasuke's point of view

Plecasem in mare graba catre padurea de la marginea orasului unde puteam gasi cu siguranta cateva caprioare, insa cand ma intorsesem mi-am dat seama ca am facut cea mai mare greseala plecand si lasand-o pe Sakura singura in starea de nebunie in care se afla. Strigatele sale se auzeau inca de la intrarea in cladire. Ajuns in fata apartemantului am fost nevoit sa sparg usa pentru a putea intra inauntru, insa pentru linistea mea sufleteasca, mai bine nu o faceam. Sakura era acoperita de sange, iar in jurul sau se gaseau o multime de pungi imbibate in acel lichid rosiatic. In aceste conditii nu am mai stat pe ganduri si am ridicat-o pe Sakura din baltoaca de sange care o inconjura si am dus-o la baie, unde am pornit dusul, sperand ca apa rece o va trezi si o va face sa isi revina dupa momentul acesta.

Pe parcurs ce stratu de sange ce o acoperea, incepu sa fie dus de jetul de apa rece, trupul sau incepu sa tremure din toate incheieturile semn ca deja nu mai suporta temperatura scazuta a apei. In acel moment am hotorat sa opresc dusul si sa o scot de acolo. Am infasurat-o cu un prosop mare si gros pe care l-am gasit pe suportul de metal din baie si am dus-o in camera ei, unde lumina era impiedicata de doua paturi inchise la culoare. Stand asejata pe pat Sakura incepu sa vorbeasca si ma ruga sa o imbratises, ceea ce am si facut. Ea se lipi imediat de mine si isi sprijini capul pe umarul meu. Parul sau ud aprope ca imi intepa pielea, dar nu m-am miscat din loc. Degetele sale reci imi cuprinse-ra mana si incepura sa o stranga cu putere. Timpul se scurgea, insa noi ramaseseram tot asa precum doua statui de piatra, neschimbate de timpul care alerga cu repeziciune.

Ceasul de pe perete ticaise de cateva ori anuntand venirea orei 8 dimineata. Abea atunci ochii rubinii ai sensibilii fapturi ce statea in bratele mele se indreptara spre fereastra, iar trupul sau, controlat parca de doua sfori invizibile, se ridica incet si cu miscari stangace de pe pat. Imi spuse ca e in intarziere, iar cand am intrebat-o ce se intamplase aseara, ea imi promise ca imi va povesti tot, dupa ce se va intoarce de.la liceu- dar ce sa caute la liceu? Se indreapta spre sifonier de unde scoase o uniforma scolara, compusa dintr-o fusta scurta de culoarea ierbii prospete, o camasa alba cu maneci scurte si o vesta rosie pe care era cusut blazonul celui mai important liceu din regiune . In doar cateva clipe se imbrca si iesi pe usa, fara a spune nimic si fara a privi inapoi. Se pare ca ramasesem singur in apartamentul Sakurei, tinut captiv de razele ca de aur ale soarelui orbitor de pe cer si ma gandeam ce as putea face, cand mi-am amintit de baltoaca de sange din bucatarie. Ce mod mai bun de ati petrece ziua, daca nu curatand sangele coagulat de pe podea si din baie?

Sakura's point of view

Plecasem din casa in mare graba si nu neaparat pentru ca eram in intarziere in prima mea zi la un liceu "normal". Adevaratul motiv era fantoma Erikai, care continua sa planga tinandu-si strans in brate ursuletul de plus sfasiat care avea doar un nasture pe post de ochi... Am uitat un mic amanunt: cine este Erika. Ei bine ea este o fetita de 7 anisori, un mic ingeras si singura care nu ma invinuieste pentru ca i-am scurtat copilaria. Cositele ei blonde, puse in evidenta de ochii sai senini ca cerul intr-o zi de primavarara, cadeau in valuri pe umeri, acoperind-ui fata ei gingasa si alba ca zapada, pe care se rostogoleau incet mici perle cristaline. Stiam de ce e trista, dar pur si simplu nu puteam intelege cum putea avea un suflet atat de bun incat sa planga pentru lucrurile rele care I se intamplau ucigasei sale. De fiecare data cand vorbeam cu ea, stia ca am clacat, si ochii sai se umezeau.

Desi iubea sa vorbeasca cu mine, desi se simtea atat de pierduta printre miile de umbre ramase pe pamant, ea prefera sa fie singura si sa ma stie pe mine fericita. A stat alaturi de mine ani de zile si m-a ajutat sa trec peste toate momentele grele, a ajuns sa imi fie ca o sora mai mica, doar ca de aceasta data, ea era cea care avea grija de mine si ma ajuta sa ies din toate incurcaturile, ma apara de celelalte suflete stinse si ramanea mereu langa mine. Si astfel pierduta in ganduri, nici nu am bagat de seama ca am ajuns in fata liceului. Eram bineinteles,transformata in om si razele soarelui imi mangaiau cu caldura piele- era atat de placut, incat nu mai imi doream sa mai intru intr-o incapere formata din patru pereti si doar cu cateva ferestre micute prin care soarele isi timitea timid razele, dar " datoria e datorie ".

Intr-un mod sau altul " dragul meu sef " reusise sa ma inscrie la cel mai bun liceu din regiune- liceul History,unde studia si ultimul varcolac. Noua mea sala de clasa era situata la al 2-lea etaj al uriasei cladiri, asa ca a trebuit sa suport privirile curioase si pline de ura a catorva zeci de elevi care impanzeau holurile liceului. Bine macar ca ma obisnuisem de atata timp cu aceste priviri datorate parului meu sau mai bine spus culorii sale Din fericire am fost salvata de clopotel sau mai exact din pacate. Urma sa dau ochii cu noi mei colegi de clasa- foarte inganfati de altfel. Profesorul era in regula la prima vedere, dar tot nu am scapat de chinul de a ma prezenta in fata clasei. Chiar si asa, aceasta scurta prezentare imi ingadui sa il caut din priviri pe Naruto- varcolacul, care insa nu era de gasit. Astfel m-am asejat in singura banca libera din clasa, langa o fata cu parul de o noanta interesanta de violet cu reflexii albastrui si ochii de un mov sters, in care pur si simplu de pierdeai, dupa care am ramas tacuta. Astfel a trecut prima parte din zi, pe eu am pierdut-o cu niste ore plictisitoare.

Dupa terminarea programului de scoala am plecat acasa mergand prin curtea liceului plina de trandafiri parfumati si am iesit pe poarta de fier acoperita de un strat acceptabil de vopsea argintie. M-am oprit insa intr-un parc din apropiere si m-am asejat pe o banca. Nu aveam insa cum sa stiu ca asta avea sa fie poate cea mai buna alegere pe care o facusem. Am incercat sa ma bucur de acea zi insorita si de razele soarelui care imi mangaiau incet pielea, insa atentia imi era atrasa constant de fosnetul tufisurilor care se aflau in spatele meu. Scoasa din minti de toata aceea miscare neincetata a frunzelor, am sarit repede in picioare si am cautat sa gasesc cauza zgomotului. Dand laoparte ramurile tufisurilor am gasit un catelus micut alb si imaculat precum prima zapada din an, cu doi ochi negri precum taciunele si o frumosa panglica aurie infasurata in jurul gatului, care zgaria cu labutele o usa de lemn vechi precum cele care duc in subsolurile caselor. Dar ce sa caute o asa o usa in mijlocul parcului?

Am luat catelusul in brate si am incercat sa deschid usa, insa nu avea nici o sansa- era incuiata. M-am gandit sa o sparg asa ca m-am urcat pe ea si am lovit-o cu putere. Insa aceasta nu a fost cea mai buna alegere a mea. Cei drept am reusit sa o spar insa in urmatoarele cateva secunde, cadeam cu viteza in gol si asteptam inevitabilul moment in care corpul meu urma sa se loveasca de pamantul dur, facand ca pariculele de praf sa se ridice in aer si sa isi schimbe directia de zbor. Totul se intamplase mai curand de cat ma asteptam. Micul catelus plangea pentru amandoi si scotea printre suspine cate un mic latrat, insa era nevatamat, poate doar putin prafuit si traumatizat. Cea care chiar avea probleme eram din nou eu. Trupul meu era cuprins de o durere istovitoare, iar din crestetul capului simteam cum se scurge un lichid caldut. Am dus mana la cap, de unde izvora sangele. Eram sigura ca era o rana supericiala si totusi cand am incercat sa ma ridic in picioare, corpul imi ceda si astfel m-am prabusit din nou la pamant.

Trebuia sa ma transform in vampir, dar ceva nu mergea- ceva din acea incapere nu imi permitea sa ma schimb. Eram pe cale sa ma cufund in intuneric, cand acel mic ghemotoc de blana alba urca pana in dreptul capului meu si il inpinse incet cu boticul lui fin. Mai avea putin si ma lingea. Cu o ultima sfortare am reusit sa ma ridic de jos, omservand ca durerea care ma atacase incepu sa dea bir cu fugitii. Catelusul ma inconjura dand fericit din coada, iar eu incercam sa ma scutur si sa imi sterg sangele pe cat se putea. L-am luat apoi pe micul meu salvator in brate si am privit in jur. Ei bine ce urma sa vad era ceva desprins cu adevarat din povestile de groaza.

Ei bine asta a fost. Voi incerca sa aduc urmatorul capitol cat mai repede. Sarbatori fericite si sa vi se implineasca toate dorintele. Va imbratisej calduros

WOW! In sfarsit Next! A fost Maginific!
Cum ar spune francezii!
Deci mor de curiozitate sa vad ce se afla in fata Sakurei!
Spor la treaba!! Ms ca m-ai anuntat!!

P.S. Prima!!!

UHUHUHUHUHU

KISS * HUG