Lacrimi însângerate

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 14 Sept 2013, 01:39

Si tu la fel de nenorocita ca si sofisticata aia de Dara. =)) Cum sa inchei in asa hal capitolul? De ce? DE CE AI FACUT ASTA? Iti zic eu de ce: pentru ca esti o nenorocita rea, manipulatoare si egoista! Ai idee, nenorocito, cu cate intrebari m-ai lasat tu pe mine acum? ZI! AI IDEE? Pana nu aduci nextul ala care e pe jumatate scris, nici nu mai avem ce vorbi! Eu m-am mobilizat: am postat nextul la Knock out! chiar daca dupa un milion de ani. Si tu cum m-ai rasplatit in schimb? Lasandu-ti ficurile de izbeliste. ESTI O NENOROCITA CARE SCRIE ENERVANT DE BINE SI CARE DESCRIE SCENE HOT MULT PREA SEXY. Sincer, cum dracu reusesti? Mie nu-mi ies niciodata asa, scarba. Oricum, mi-a placut capitolul la nebunie, mai ales ca a fost mai lung decat de obicei. Lenea a fost in concediu in clipa cand ai scris carnatul asta de next pe care l-am savurat propozitie cu propozitie, scena cu scena. Evident, se vede si dupa lungimea commului meu cat de mult mi-a placut. Haha. Acum sa trecem la lucruri serioase... Am o propunere maxima pentru tine. Tu - next la LÎ. Eu - next la S. Batem palma? Haide, nu fi reaa. Am nevoie de un nenorocit de next a la RAIN ca sa pot sa suport inceperea scolii.

P.S.: Cand dracu am inceput sa scriu commuri care contin mai multe jigniri decat laude? =)) Oricum, stii ca te iubesc. PLASTIC!

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 21 Sept 2013, 20:54

Hellăăău!

Vai, vaaai, vaaaai. :o3 Nici nu știi cât pot să-ți ador acest fic. :x Este uimitor. :o3

Mi-am pierdut cuvintele pe drum dar voi spune câte ceva. think

Il iubesc! :x
Sunt surprinsă, uimită. o.O Ador scenele între Sasuke și Sakura. :x Vaaai, am crezut că dau în diabet la cum au fost. :3
Nu-mi vine să cred cum se comportă Hinata. La sfârșit, mai câ-mi venea să-i dau cu ceva în cap. Atât de rece, de dură. Huuăăă! take this!

Sper să aduci nextul repede. :o3 Nu suport așteptarea asta! T.T

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 05 Oct 2013, 02:46

Eu nu stiu cat de bun o sa fie, dat fiind faptul ca trei sferturi din el este scris acum doua sau trei luni. Imi cer scuze ca am lipsit asa mult, insa au intervenit toate prostiile posibile, iar liceul nu imi ofera o gama variata de timp liber lough

. Va astept parerile, fie ele bune sau rele. Voi pune alineatele maine. Imi e prea somn acum.

Lacrimi însângerate

Partea a II-a

Capitolul 1

“Îşi lăsase trecutul în urmă, în schimbul unei noi poveşti; o poveste mai specială, mai frumoasă, diferită de romanul ei melodramatic din urmă. Voia să treacă la o altă carte, nu la o altă pagină. Simţea că totul trebuie luat de la capăt, că nu mai putea fi reparat, nu mai erau şanse ca o greşeală să poată fi trecută într-o altă poveste, să se facă nevăzută. Exista şi consecinţele apăsau puternic pe umerii săi. Realitatea crudă o străpungea, deshizându-i ochii, lăsând-o să îşi vadă propria poveste derulându-se încet pe un pergament ireal.”
Am inspirat adânc. “Punct şi de la capăt.” am şoptit, urmând să trec pe următorul rând din caietul cu amintiri de la Marie. Lăsam cuvintele să se prelingă pe spaţiile albe, în încercarea mea disperată de a mă elibera de gândurile ce îmi traversau subconştientul.

Mi-am lăsat capul pe spate, oftând. Trecuseră şase luni de când nu mai luasem legătura cu Hinata, în ciuda faptului că nu plecase din oraş şi încă mai lucra pentru FBI. Începusem să cred că trecea pe la sediu exact când eu nu mă aflam acolo, căci nu o văzusem nici măcar prin zonă. Totuşi, mi se confirmase că încă mai frecventa locul şi chiar des, nu rar, aşa cum mă aşteptam, sau chiar deloc.
M-am aşezat confortabil în scaun, băgând caietul într-un sertar şi scoţând o coală albă de hârtie. Răsuceam pixul în încercarea de a-mi da seama de ceea ce voiam să fac, de fapt, cu foaia. Primul gând a fost că aveam nevoie de ea pentru a măzgăli câteva forme, dar apoi am realizat că aş putea să îmi scriu gândurile pe care le aveam în acel moment pentru Hinata. Începusem să înşirui scuze pe cinci-şase rânduri, dar mi-am dat seama că nu ar fi ajutat la nimic. Am mototolit foaia, aruncând-o într-un colţ al camerei, şi mi-am luat alta. De această dată începusem cu amintirea unui moment de acum câţiva ani, pe care nu aveam cum să îl uităm, dar, din nou, era un început patetic. Am mototolit şi acea coală, luându-mi-o pe a treia.
Am început prin a-i transmite faptul că regretam gestul prostesc pe care îl făcusem, în acelaşi timp reproşându-i şi ei că se supărase dintr-un nimic. Voiam neapărat să ştie că îmi lipseau dimineţile în care ceasul deşteptător era înlocuit de un apel venit din partea ei, doream să afle că zilele erau mai melancolice şi depresive în lipsa ei, mai banale, ma plictisitoare. Îi transmisesem şi faptul că mi-era dor să petrec timpul cu ea şi Kiley, văzând un film romantic sau plimbându-ne prin parcuri. Îi împărtăşisem şi faptul că prietenia noastră se pierduse de mult şi chiar dacă nu mai eram prietene, tot rămâneam partenere în misiunea de a-i prinde pe Naruto şi Sasuke.
Îi scrisesem o scrisoare lungă, plină de amintiri, de momente memorabile, de sentimente. Cu toate acestea, n-avea să ajungă la ea, n-avea să fie citită, ci doar arsă. Îi dădusem foc, privind cum flacăra brichetei începuse să transforme gândurile mele în cenuşă, făcându-mă să meditez asupra viitoarelor mele acţiuni. Trebuia să mă apropii de Sasuke, nu doar fizic, ca până acum, ci trebuia să îi intru pe sub piele, să îl atrag cumva de partea mea, să aflu motivul pentru care lua vieţile atâtor persone. Şi cu toate astea, încă îmi părea un copil dornic de afecţiune, care nu ar fi putut face rău intenţionat, nici măcar unei insecte. Mă înşelam oare? Poate că da, poate că nu, însă eram motivată şi ţineam morţiş să aflu răspunsul la întrebarea încă nerostită.
Imediat am început să caut în sertare dosarul brunetului, căci doream să mai citesc odată informaţiile pe care le avea sediul în legătură cu el şi să văd dacă reuşisem să aflu şi alte lucruri despre el, în puţinul timp pe care îl petrecusem împreună. Traversând cu privirea numărul considerabil de pagini, constatasem că îl cunoşteam la fel de bine cum îl cunoştea şi dosarul, fapt ce nu însemna decât un singur lucru: trebuia să mă apropi de el mai mult şi mai repede.
Am băgat dosarul înapoi în sertar, urmând să mă ridic din scaun, înfăşurându-mi mult mai bine halatul în jurul corpului. Ajunsă în faţa dulapului mi-am ales o pereche de pantaloni scurţi, negri, un tricou alb şi teneşi de aceeaşi culoare cu pantalonii. Mi-am prins părul într-o coadă de cal şi am coborât în parcare.

Cu mâinile încleştate pe volan şi cu privirea dreaptă, aţintită asupra şoselei, mă întrebam dacă luasem decizia corectă atunci când hotărâsem să mă duc la colegiu, dat fiind faptul că nu mai susţinusem cursuri în ultima lună. Îl rugasem pe Christian să mă lase acasă pentru câteva săptămâni, căci aveam nevoie de timp pentru a medita la cele întâmplate. Acceptase, cu condiţia ca şi eu să accept, la rândul meu, să continui misiunea având-o ca parteneră pe Hinata. Nu puteam să refuz, dar şi dacă am acceptat, tot nimic am făcut. Nu mă căutase, eu da, în schimb. Fusesem la ea acasă, nimeni nu îmi răspunsese la uşă, aşa că am decis să o sun. Mi-a respins apelul, urmând să îşi închidă telefonul. Cu siguranţă avea motive întemeiate să mă evite, dar nu ştiam care sunt acelea.
Am parcat maşina exact în faţa colegiului şi m-am dat jos, dorind să îl văd pe Sasuke atunci când ar fi ieşit de la ore, deşi mă îndoiesc că ar fi călcat pe acolo. Încercam să mă concentrez asupra a ceea ce doream să fac de fapt, pentru a evita viitoarele probleme care ar fi apărut dacă eu aş fi călcat strâmb.
M-am sprijinit de maşină şi am continuat să aştept liniştită, până s-a sunat. Printre sutele de elevi am putut să îl observ pe Sasuke, care mergea autoritar în faţa colegilor săi, alături avându-l pe Naruto. Glumea cu fiecare în parte, în unele momente toţi fiind atenţi la blond, care gesticula ceva amuzant. Am rânjit. Păreau nişte adolescenţi normali. Doar păreau.
Am vrut să îi fac lui Sasuke un semn, însă chiar înainte acesta mă observase şi sigur sesizase şi faptul că toată concentraţia mea era asupra lui. Bătuse palma cu ceilalţi şi cred că le spusese faptul că vine să discute cu mine, căci imediat toate privirile erau asupra mea, iar pe urmă toţi rânjeau şi îi făceau diferite semne lui Sasuke. Acum stătea cu spatele la ei, mergând spre mine cu mâinile în buzunare. Avea un mers tărăgănat, dând impresia unui dur care ar fi fost oricând pregătit să te facă bucăţi. Restul grupului făcea semne pe la spate, Naruto încerca să îl imite, iar ceilalţi râdeau pe nesăturate. Mă întreb dacă şi ei erau implicaţi în “afacerea” asta a blondului şi a lui Sasuke.

-Ţi-era dor de mine?

Voiam să îmi întorc capul în aşa fel încât să îl privesc în ochi, însă singurul lucru pe care l-am observat, a fost pieptul lui. Mi-am ridicat privirea, iar o durere de gât m-a suprins. Frate, chiar era înalt, iar acum că nu mai purtam tocuri, mi se părea şi mai înalt. Cred că ajungea pe la 1,85.
M-am dat doi paşi în spate, astfel încât să mă pot uita la el, fără a-mi ţine capul în vreun mod incomod. A râs scurt şi apoi mă privea într-un fel aparte. Ticălosul.

-Voiam să văd cum o mai duci, am răspuns într-un final.
-Ai străbătut tot drumul ăsta ca să vezi ce mai fac? Oh, dar ce important mă simt.
-Nu e timpul pentru falsa ta surprindere, i-am răspuns iritată. Ai dreptate, am venit să negociez cu tine şi, sincer acum, prefer să o fac la o cafenea, nu în curtea colegiului unde mai bine de o sută de elevi se holbează la noi.
Îşi strânse buzele într-o linie dreaptă, părând cu adevărat uimit. Nu ştiu dacă de faptul că, în mod indirect, îl invitasem la o întâlnire, sau dacă de numărul considerabil de elevi ce erau concentraţi asupra noastră, incluzându-i şi pe prietenii săi. Meditase câteva secunde asupra invitaţiei mele şi apoi îmi întinse mâna.

-Eu conduc.

Am vrut să îl contrazic, să îi spun că de maşina mea nimeni nu se atinge, dar într-un moment de neatenţie îmi luase cheile şi în următoarea secundă era la volan, trântind portiera. “Am să te distrug pentru gestul ăla.” am mormăit, urmând să mă urc în maşină, înainte ca dementul să plece fără mine.

-Okay, deci ce otravă îmi vei turna în cafea? M-a întrebat calm şi uşor amuzat.
-Ce e rău în faptul că vreau să îl cunosc mai bine pe tipul cu care m-am culcat de două ori la rând? I-am răspuns printr-o altă întrebare.
-În mod normal, nimic, dar fiind vorba de tine, îmi închipui că e ceva necurat la mijloc.
-De ce îţi par aşa rea?
-Poate pentru că în prima oră de predat la clasă, ai trântit catalogul ăla de catedră de l-a luat naiba, nu ai dispărut din peisaj după prima oră petrecută cu noi şi poate pentru că ai cea mai arogantă expresie facială pe care am văzut-o în viaţa mea?
-Sunt o persoană sociabilă, am protestat.
-N-am spus că nu eşti, ci doar că eşti calificată şi în a fi o scorpie de primă clasă. Oricum, la ce cafenea mergem?
-Cea din centru, am răspuns calmă.

Mă bosumflasem şi îmi sprijinisem capul de geam, frecându-mi braţele. Proastă ţinută pentru o zi mohorâtă de aprilie, plus că începuse să picure, iar eu eram în pantaloni scurţi şi tricou. Nu ştiam ce fusese în capul meu, dar măcar luciditatea începea să mă cuprindă, căci prin jocul anterior de cuvinte, speram eu, reuşisem să îi intru măcar puţin pe sub piele lui Sasuke. Îl priveam cu coada ochiului, observându-i gesturile micuţe ce îi dădeau de gol starea de discomfort pe care o simţea în acel moment. Spatele îi era drept, iar privirea ţeapănă, aţintită asupra drumului. Renunţasem la a-l privi în momentul în care îmi aruncase o privire pe furiş pe care, evident, o observasem. Mă întrebam zilnic cum arătau părinţii lui, cum se comportau, dacă mai trăiau şi dacă ştiau măcar cu ce se ocupă fiul lor. Greu de crezut, dar începusem să îmi doresc să îl cunosc şi nu doar pentru a-mi atinge scopul misiunii.
Îmi deschisese portiera atunci când ajunsesem în faţa cafenelei şi îmi oferise hanoracul cu două, trei numere mai mare. Rămăsesem puţin în urmă, holbându-mă la el, nevenindu-mi să cred cu cât calm şi cu câtă indiferenţă a putut să facă un gest atât de frumos. S-a oprit din mers atunci când a observat că era linişte, probabil, privind în urmă, spre mine. Şi-a arcuit o sprânceană, măsurându-mă din cap până în picioare, iar apoi a plecat mai departe. Ce era în neregulă cu el?Am pornit şi eu spre cafenea, în pas alergător, prinzându-l din urmă şi mergând alături de el, însă neprivindu-l. Mă uitam spre parcul alăturat cafenelei, încercând să evit întru totul o conversaţie cu el, în ciuda faptului ca venisem aici să aflu mai multe despre el. Nici măcar nu eram atât de sigură că voiam să îl cunosc, până la urmă.
Ne-am aşezat la o masă retrasă de ochii curioşilor, eu comandându-mi o ciocolată caldă, iar el o cafea cu lapte. Cât timp aşteptam băuturile, stăteam faţă în faţă cu el, privindu-l sictirită. Nu îmim acorda atenţie, în schimb îşi frământa mâinile şi îşi plimba ochii pe la cate o domnişoară ce traversa spre toaleta damelor. Pufnisem dispreţuitor, dezaprobându-l cu o mişcare a capului, el zâmbind ştrengar în colţul gurii. Simţeam nevoia să zâmbesc privindu-i chipul blând din acel moment, dându-mi seama că încă era un copil, în ciuda faptului că sângele i se scursese printre degete de atâtea ori. Scursese viaţa unor oameni mai mult sau mai puţin vinovaţi şi nu dădea semne că ar fi marcat de cele întâmplate. Semănam.

- Mă scuzi un moment?

L-am privit pentru două secunde, aprobând. Se făcuse nevăzut în câteva secunde şi i-am văzut trupul în oglindă, ducându-se spre baia fetelor. “Şi tocmai voiam să îl felicit că a reuşit să se abţină.” Şoptisem amuzată, pentru mine. Îmi scosesem o ţigară, sperând că avea să se întoarcă repede, căci cafelele sosiseră şi începeau să se răcească. În plus, plictiseala nu făcea parte din programul meu.
Stătusem în jur de douăzeci de minute sorbind din ceaşcă şi el tot nu se întorsese. Nu îi observasem absenţa, căci eram pierdută în gânduri, privind prin trupurile oamenilor ce treceau pe lângă mine. Totul se derula aşa repede, nu aveam timp să trăiesc prezentul, de anticipat nici nu mai vorbeam. Timpul se scurgea pe lângă mine şi lumea mea începea să se sfărâme.

Agitaţia m-a făcut să mă dezmeticesc, exact în momentul în care o echipă de medici dădu buzna în cafenea, îndreptându-se spre toaletă. Am lăsat ceaşca jos şi m-am îndreptat spre ei, cerându-mi scuze peste umăr oamenilor pe care îi lovisem din cauza grăbirii mele. Ajunsă în dreptul uşii, am încremenit, privind la doctorii ce urcau pe targă un trup de fată, cu chipul desfigurat din cauza agresiunilor fizice, bănuiesc. Firişoare de sânge se scurgeau pe braţele şi picioarele sale, în timp ce era dusă către ambulanţă.
Mă legitimasem, poliţiştii ajunşi la locul faptei permiţându-mi să trec dincolo de barierele pe care le puseseră. Aruncasem o privire prin cabine, încercând să îl găsesc pe Sasuke, însă toate erau goale. Am mers şi în baia băieţilor, presupunând că era acolo, însă povestea se repeta.
M-am privit în oglindă, sprijinită cu mâinile de chiuvetă, încercând să îmi aduc aminte dacă cumva îl zărisem ieşind din cafenea, însă nu îmi venea nimic în minte. Am vrut să părăsesc baia, să încerc să îi aut pe anchetatori, însă un obiect strălucitor îmi atrase atenţia. M-am aplecat să îl iau.

- Domnişoară Haruno, aţi găsit ceva?

Luasem micul obiect, care bănuiam a fi un breloc, şi îl băgasem uşor în buzunar.

- Nu, nimic, am spus. M-am aplecat să îmi închei şiretul.

Îi zâmbisem ofiţerului de poliţie, iar atunci când el părăsi baia, am scos brelocul. Iniţiala “S” îmi atrase atenţia. L-am strâns uşor în pumn, frământându-mi buza inferioară. “Ce naiba ai mai făcut acum, Sasuke?”.

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 05 Oct 2013, 11:12

Deci...aaaa!!! A fost ATAT de GENIAL!!!!!
Si acum...anneyong! hi!

Si din nou...genial!!! huh?

Desi nu sunt deloc surprinsa, referindu-ma la tine! happy2

Deci a fost atat de captivant...si felul in care s-a terminat...nu stiu daca sa-mi placa finalul pentru ca a fost superb sau sa-l urasc pentru simplul fapt ca e fainalul acestui capitol...
Apropo...de ce a fost atat de SCURT???!
Sper ca next-ul sa vina mai repede chiar daca este in timpul scolii...Si sper sa ma anunti la next! puppy eyes

Sa ramai la fel de geniala! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 05 Oct 2013, 11:33

Hei scumpo! :*
Mulțumesc că m-ai anunțat. Mi-ai înveselit ziua când am văzut pm-ul de la tine. :3
Oh, Hinata. Începe să mă enerveze cu încăpățânarea și supărarea ei. :-L Nu e ca și cum Sakura nu ar fi fost acolo la moartea ei. :-w
Ce or crede prietenii lui când i-au văzut împreună? :))
Vai, vai. :3
Nu-mi vine să cred! o.O Am rămas uimită la sfârșit! o.O De ce ar face Sasuke asta acelei fete? :-? la început am crezut că vrea doar ... -știi tu da să îi facă așa ceva, nu am crezut. De ce? :-| M-ai făcut curioasă! :3
Sper ca de data asta să nu mai întârzii cu capitolul. :3 Spor la scris! :*

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 05 Oct 2013, 12:50

Hey, sweetheart! in love

Capitolul a fost genial, exact cum speram! M-ai uimit cu finalul neasteptat! Ce i-a facut acea fata lui Sasuke? Saraca, mi-e mila de ea! Hinata exagereaza cu supararea si incep s-o urasc!
Sakura trebuie s-o lase in pace! Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Spor la scris si la idei! Kiss! :*

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 05 Oct 2013, 13:09

Heii, mersi de anunt. A fost un capitol frumos, foarte frumos. Mi-a placut foarte mult! in love

Sunt chiar foarte curiaosa sa aflu ce legatura a avut Sasuke cu acea fata, caci ma indoiesc ca ea ar fi facut parte din multimea de mafioti pe care ii omora el, si nici un obsedat psihopat sexual nu cred este. Din cauza neglijentei lui, acum va avea de dat niste socoteli, iar spre ghinionul lui Sakura nu se va multumi cu orice minciuna. lough

Abia astept next-ul. dap !

Trebuie neaparat sa aflu raspunsurile acestor intrebari cu care m-am ales. Multa inspiratie si sa nu uiti sa ma anunti. kiss

Kisses and hugs. a hug

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 05 Oct 2013, 18:18

Tu esti GENIALA, la fel si capitolul acesta in love

Ce doamne iarta-ma a facut Sasuke iar? Ce avea cu biata fata... Hmm oare de ce Sakura nu a spus nimic despre breloc? think

Eu cred ca se infiripa ceva intre cei doi well? awesome right?

dar asta ramane de vazut in urmatoarele capitole heh

Mersi ca ti-ai facut timp sa ma anunti kiss

sa o faci si data viitoare, dar pana atunci sa ai parte de idei geniale(nu ca ai duce lipsa de ele heh

)
~Sayonara~ a hug

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 05 Oct 2013, 18:51

Heeeiii

Aaaaaaa.... nu pot sa cred ca ai adus next-ul...
Nu sti de cat timp il asteptam!!!
Deci... Sasuke e un nesimtit! Cum a putul sa o lase pe Sakura sa il astepte?!
Putea sa isi rezolve treburile muradre in timpul liber nu cand e cu ea...
Urat Sasuke... urat... down

Decii... banuiesc ca el a omorat-o pe fata aia... Nu?!
Daca da... de ce think

Astept sa aduci repejor next-ul si sa ma anunti si pe mine!
Spor la scris!
BaiBai kiss

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 05 Oct 2013, 23:25

Oh, Doamne, Oh, Doamne, Oh, Doamne! Stiam ca nu ar fi trebuit sa citesc atat de devreme astea doua capitole. Stiam, stiam, stiam. Nu mai pot! Pur si simplu ador si urasc cum s-a terminat. Vreau neaparat sa stiu ce se intampla. De ce a omorat-o? De ce, de ce, de ce?????
Esti extraordinar de buna la ceea ce faci, wife, incat ma faci sa fiu invidioasa pe talentul tau! Mooooooor! Nu am mai citit de ceva vreme ceva atat de bine scris ca la tine! Doamne, Doamne. Inca nu pot sa-mi dau seama cum o sa rezist pana o sa te hotarasti sa scrii nextul. O sa mor, clar!
Doamnee, sa scrii si tu mai repede si mai mult ca mor!! Nu stiu ce sa mai zic. Anunta-ma, te rog!

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Dum 06 Oct 2013, 00:41

Evident ca dintre a vedea un nou episod din TVD si a ma baga la somn, am ales sa citesc noul capitol dn Lî. =)) Ca tot veni vorba: ce capitooool, GOD! Ah, Doamne! Ce are nemernicul de Sasuke? E un tampit mare de tot. Se duce la baia fetelor, o tipa sfarseste cu o alta moaca, vin medicii, politistii, Sakura gaseste un breloc cu initiala S. Toate astea indica faptul ca el e vinovat si ca nu-i pasa daca rozalia isi da seama de asta, dar cunoscandu-te, ne vei surprinde intr-o mare masura. Abia astept. Sper ca nextul sa vina muuuult mai repede decat acesta. Nu ma dezamagi. :-w Plastic.

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Dum 06 Oct 2013, 10:32

Mamaa, am terminat de citit toate capitolele, si pot sa zic cu mana pe inima ca DA, imi place la nebunie ficul asta. :^^:Imi place ideea ficului si sunt foarte curioasa cum o sa duci povestea mai departe :-?:Oricum ar fi stiu a o sa fie grozava evil

Spor la scris! well? awesome right?

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Dum 06 Oct 2013, 11:33

Nu, zau, asta e o intrebare al naibii de buna. Ce naiba a mai facut idiotul ala acum? (D) Mai ca-mi vine sa-l omor, insa ii rezerv aceasta placere Sakurei, care vad ca se baga tot mai adanc in povestea asta si nu prea-mi dau seama cum va reusi sa iasa de acolo. Asta daca va vrea sa iasa, bineinteles. Mi-a placut capitolul la nebunie si tin sa iti spun ca m-a uimit putin intorsatura de la finalul sau, asa ca sa faci bine si sa te gandesti la o continuare pe masura. Succes cu liceul, nu te stresa prea tare si, cand ai timp, scrie si capitolul al doilea al acestui minunat si interesant fic. Te pup. :*

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Lun 07 Oct 2013, 08:41

A... Osam! Nu-mi vine sa cred, este uluitor, mirific, frumos, dragut, misto etc. etc. (nu imi trec prin minte inca alte cateva complimente) lough

Ai nu fel aparte de a scrie. Imi place totul la ficul tau, acstiunea, misterul in care ne mai lasi, descrierea, totul! happy2

Esti minunata! what?lol!

Te rog sa ma anunti si pe mine cand aduci next! kiss

Mdea... comentariul nu e prea reusit, sper ca urmatorul comentariu sa fie mai bun! ingrijorat

Savvy!

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Lun 07 Oct 2013, 13:30

Nu-mi vine sa cred ca ai aparut si tu in sfarsit cu partea 2! :O Da' sti ce? Ma bucur extrem de mult ca ai facut-o, caci eram incredibil de curioasa sa vad cum o sa incepi si m-ai surprins. Nu ma asteptam ca Sasuke sa fie invitat la intalnire de Sakura si nici sa dispara in mijlocul ei asa brusc si neasteptat. Imi place si daca ma mai faci sa astept asa mult dupa urmatoarele capitole ne suparam :-w Hai te pup si anunta-ma la next :*

Vai cât de G.E.N.I.A.L poate să fie ficul tău.Mă atrage cu fiecare propotiţie. Am făzut că nu ai mai scris de pe 5 octombire $can\'t see !!!$ .Sper să aduci next-ul cât mai repede posibil . Pup

P.S : Să mă anunţi şi pe mine ! like michael jackson

Fanfic blocat din cauza inactivităţii.

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Vin 11 Apr 2014, 16:03

Fic redeschis la cererea autoarei. Pwp.

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 19 Apr 2014, 23:51

Capitolul 2

După două săptămâni de la incident

Am păşit din nou în clasă, în aceeaşi linişte pe care obişnuiam să o găsesc de la cea de-a doua oră pe care am susţinut-o. Începusem să mă înţeleg cu cei care credeam că îmi vor face zile fripte; descoperisem adevărate drame, pe lângă care morţile părinţilor mei şi Itachi erau insignificante.
- Naruto şi Sasuke Uzumaki absenţi din nou? am întrebat privind rubricile lor din catalog.
Murmure aprobatoare s-au auzit la fel ca în ultimele două săptămâni. Oftasem uşor, încercând ca reacţia să îmi treacă neobservată, în timp ce le-am trecut absenţele. Nu fuseseră la nicio oră, ceea ce devenea cu adevărat îngrijorător pentru toată lumea; ştiam ca ei nu le-ar face rău propriilor colegi, căci erau cei mai buni prieteni, însă rămâneau criminali, indiferent de atitudinea pe care o abordau atunci când veneau aici. Mă tem mai mult pentru cei din exterior, însă nu la fel de mult pe cât o face Christian. Simţeam doar ciudă pentru Sasuke, în niciun caz frică. Era cel care ucisese deja mult prea multe persoane care se aflau pe lista mea, ceea ce mă făcea să mă întreb dacă nenorociţii respectivi îi mai făcuseră felul şi unei alte persoane în afara de Itachi. Şi dacă era aşa, până la urmă, cei doi nu erau mai răi decât mine. Nu făceau decât să se răzbune.
- Profa?
Mi-am ridicat privirea din catalog atunci când am fost strigată. Abia pe urmă mi-am dat seama că o făcusem din nou: picasem într-o stare de meditaţie, pe care ei o observau mereu şi totuşi îmi atrăgeau atenţia doar dacă nu mă desprindeam de ea câteva minute, ceea ce însemna că fusesem distrasă pentru mai bine de un sfert de oră, aproximativ.
- Da, Karin. Scuzaţi-mă, mă gândeam doar că...
- Lipsesc de atâta timp?
Am aprobat scurt, urmând să o întreb pe roşcată dacă ştia ceva despre asta.
- Ultima dată când l-am văzut pe Sasuke, a fost atunci când... când aţi plecat împreună, a continuat după ce a ezitat iniţial. Atunci Naruto s-a dus cu ceilalţi. Poate după ce v-aţi văzut dumneavoastră cu el, s-au întâlnit sau...
Simţeam că îi venea greu să vorbească despre asta, dat fiind faptul că îi observasem obsesia pentru Sasuke încă din prima oră şi nu era uşor să afirme că eu şi Sasuke fusesem împreună. Nu ştiu exact cât a surprins din momentele respective, însă şi câteva secunde erau suficiente pentru a o demoraliza, căci zâmbetul idiot al lui Sasuke nu trecea neobservat niciodată. Cel puţin nu atunci când prietenii lui măscărici şi fratele lui blond se sinchiseau pe la spatele lui, arătând spre noi doi, ca şi când urma ca brunetul să mă ia de mijloc, să mă sărute şi să îmi facă o declaraţie de dragoste ca în filme.
- Profa?
- Huh?
- Nu ne-aţi spus până acum cum vă cheamă.
Am ezitat pentru moment, întrebându-mă ce ar trebui să spun.
- Sakura, Sakura Haruno.
Înghiţisem în sec, realizând că nu mi-am mai folosit numele de dinainte de căsătorie de ceva timp. Toţi îl ştiau pe agentul Uchiha Itachi şi toţi aflaseră că a intrat în FBI, imediat ce şi-a terminat lucrul ca bodyguard al acestui liceu, şi că se însurase tot cu o agentă. Toată mascarada asta urma să fie dată dracului dacă pomeneam numele Uchiha.
Am auzit clopoţelul sunând după alte cincisprezece minute, în care vorbisem din nou despre ceea ce se întâmpla în cartierul în care învăţau toţi cei de acolo. Auzisem de el; izolat, undeva la marginea oraşului. Îşi făceau veacul pe acolo dealerii şi damele de companie, plus clienţii; oameni care abia reuşeau să îşi câştige pâinea, dar totuşi preferau să pună cu toţii banii la un loc şi să îşi cumpere joint-uri şi alte prostii. Cele mai sărace familii locuiau acolo, însă niciun elev din clasa aia nu părea că ar fi din rândul uneia.
Am oprit-o pe Karin înainte să iasă. Rămase singure, am întrebat-o unde se afla mai exact casa celor doi şi dacă ştia cumva dacă mai locuiesc cu cineva.
- Mama lor îi vizitează ocazional, însă nu stă mai mult de o oră, de obicei. În rest, sunt singuri, sau mai repede apartamentul e singur. Nu obişnuiesc să îşi facă veacul pe acolo, dar cu ceva noroc îi veţi găsi. Nu au unde să se ducă în altă parte, exceptând casa lui Neji.
I-am mulţumit, gândindu-mă deja că erau mult mai multe informaţii decât îi cerusem. Încerc să ţin minte să îmi notez şi adresa lui Neji, în caz că nu îi găsesc în propriul apartament. Am dat să plec, însă am fost oprită de mâna roşcatei care m-a prins într-un gest disperat.
- Promiteţi-mi că dacă aflaţi ceva, îmi spuneţi. Vă rog, habar nu aveţi cât înseamnă Sasuke pentru mine, mă rog, şi Naruto, dar Sasuke... De fapt, nu, cât înseamnă amândoi pentru noi toţi. Ştiu că v-au înfuriat şi... – Deja lacrimile începeau să i se zărească în colţurile ochilor, însă strânsoare nu se slăbea, iar pielea mea era deja asemeni unei găini. – Dar sunt băieţi buni, a continuat, credeţi-mă.
Am privit-o şocată pentru un moment, gândindu-mă dacă sunt atât de uşor de citit pe cât mi-o arăta ea. Cu cealaltă mână am prins-o într-o îmbrăţişare strânsă, apoi i-am sărutat fruntea, promiţându-i că aveam să îi spun totul ziua următoare.

*

Parcasem maşina în faţa unui bloc dărăpănat, verificând imediat adresa scrisă pe bileţel. Părea să fie locul bun. Am ieşit din automobil, închizând portiera, apoi mi-am strâns haina mai tare în jurul corpului. Părea să fie mai frig decât în centrul oraşului, ceva caracteristic pentru cartierele sudice.
Am urcat singura scară pe care am văzut-o, bănuiam că era cea de serviciu, însă nu zărisem nicio scară de bloc sau orice altceva, care ar fi arătat măcar a intrare. Ultimul etaj, ultimul apartament. 15. Conform adresei înscrise. Am bătut de două ori în uşă, aşteptându-mă ca cineva să îmi răspundă, însă în zadar. În următoarele minute ajunsesem să lovesc cu pumnii. Nu sunt sigură dacă voiam să îmi confirm că nu se afla nimeni acolo, sau doar să îmi vărs nervii.
- Lady, cauţi pe cineva?
M-ai uitat în jos, zărind un bărbat trecut de patruzeci de ani, chel şi musculos, care mă privea curios.
- Naruto şi Sasuke Uzumaki, ştii cumva unde sunt? m-am pomenit întrebând.
S-a uitat surprins şi curios la mine, urmând să îmi adreseze o întrebare la care mă aşteptam. Mă rog, mai mult sau mai puţin. “Cine eşti?”
- Profesoara de anatomie. Voiam să... să văd dacă proiectul lor este în regulă şi să mă asigur că îl pot prezenta mâine.
- Este în regulă, Jack. Poţi să te întorci la joc.
L-am văzut atunci la balconul clădirii de vis-a-vis, ceva mai sus decât înălţimea la care mă aflam. Cred că mă înroşisem, dat fiind faptul că purta doar o pereche de blugi decoloraţi, în timp ce bustul îi era descoperit. Avea braţe puternice, pe care le sprijinea de balustradă, bicepşi, tricepşi şi un abdomen exact ca ai tipilor din reviste.
- Nu îmi aduc aminte să ne fi dat vreun proiect, spuse, începând să caute ceva în buzunarele blugilor. Ah, aici erai.
La dracu’ cu ţigările tale. Aş cam vrea şi eu una.
- Nici nu aveţi, doar că am venit ca să-ă-ă...
Ce n-aş da să îi şterg rânjetul tâmp de pe faţă.
- Să vezi dacă sunt bine? Huh, ai fost cam îngrijorată. Ce pot face două partide cu mine din tine, ce-aş mai face eu din tine...
Mi-am scrâşnit dinţii din cauza nervilor, iar acum eram şi mai hotărâtă să aflu de ce naibii putea fi atât de incompetent. Am coborât treptele scării de serviciu, urmând să le urc pe cele care dădeau la balconul la care se afla. Îmi venea să mă descalţ de pantofii incomozi cu toc şi să-i i arunc în cap. Ultimii mei paşi fuseră şi cei mai apăsaţi, iar în momentul în care am ajuns în faţa lui, toate lucrurile pe care voiam să i le spun dispăruseră, ca şi când nu ar fi fost niciodată prezente în capul meu.
- Să spunem doar că am fost trimisă de prietenii tăi.
- Ar fi venit şi singuri, deci ce te aduce pe aici? Mă îndoiesc că ţi-am lipsit prea mult.
Ori îmi imaginam, ori în tonul lui se putea simţi o urmă de dezamăgire. Continua să tragă dintr-o ţigară, încă sprijinit de balustradă, cu privirea aţintită asupra cerului.
- Okai, am fost îngrijorată un pic. Aveam şi motive, totuşi, i-am răspuns într-un final. M-ai lăsat baltă într-o cafenea, după ce ai spus că te duci la baie, dar nici că te-ai mai întors.
Voiam să amintesc şi de fata rănită, de tot scandalul cu poliţia, însă asta ar însemna să îi arunc în faţă ideea că l-aş suspecta de ceva, ceea ce îmi limita şansele de a mă apropia de el, ca într-un final să îl prind pe picior greşit şi să îl arunc într-o celulă pentru următorii douăzeci de ani. Gândul mi-a dat fiori pentru prima dată.
- Nu a fost cu intenţie, a spus ridicând din umeri şi întorcându-se pentru a-şi stinge ţigara în scrumieră.
I-am luat locul, fixând cu privirea blocurile în care locuiau cei asemeni lui. Mă îndoiesc că nu a fost cu intenţie. Aş fi vrut să îl întreb dacă nici uciderea fetei nu a fost cu intenţie, dar nu era un plan bun. Am ales, în schimb, să rămân acolo câteva minute bune, gândindu-mă la ce ar trebui să fac.
I-am simţit braţele în jurul taliei, strângându-mă uşor, lipindu-mă de pieptul lui. Era mai înalt cu un cap, deşi purtam tocuri şi în ciuda faptului că ştiam să mă lupt ca o adevărată profesionistă, mă simţeam fără apărare, lucru ce nu se mai întâmplase.
Respiraţia lui mi-a lovit uşor lobul urechii, iar buzele i s-au lipit de gât, aşternând sărutări uşoare până la claviculă.
- Cât mai ai până te topeşti?
“Nu mai am.” mi-am spus atunci când i-am simţit mâna sub fustă, mângâindu-mi coapsa.

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Dum 20 Apr 2014, 00:08

Morrr, Claudia, moor. Numai când am citit asta "Avea braţe puternice, pe care le sprijinea de balustradă, bicepşi, tricepşi şi un abdomen exact ca ai tipilor din reviste." m-am topit pe scaun şi visam la abdomene de revistă. Sunt atât de drăguţi amândoi, sper să ducă într-o cameră, prin pat, discuţia asta şi să o sfârşească prin fapte. După nu ştiu câte luni de absenţă, ai venit în stil mare, pe bune. Dacă şi capitolul ăsta e plictisitor, înseamnă că trebuie să îmi bag ficurile direct la coşul de gunoi. Mă, dar îţi zic din nou, CUM HĂLUIA SĂ O PUPE PE KARIN PE FRUNTE? Ptiu, să i-o pupe cu un ciocan, o bâtă, să pupe pereţii cu fruntea ei. Mori, Karin! Nu te-am suportat în anime, nu o să te suport nici în ficuri.
Ai prins tu ideea, sper totuşi să nu le laşi să aşteptăm până la Crăciun următorul capitol.
Pwpwpwpwpw

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Dum 20 Apr 2014, 00:35

Fuck you, Claudia. Vreau mai intai sa iti spun ca apreciez si la tine incercarea de-a scrie capitole mai lungi, dar, repet, NU A FOST SUFICIENTA INTENTIA! Anelis are mare dreptate, daca tu scrii plictisitor, atunci cu siguranta ar trebui sa imi sterg toate ficurile, nu sa le trimit la cosul de gunoi, unde toti ar putea sa le vada, daca ar avea curiozitatea de-a da click pe sectiunea aia. Ma rog. Ideea este ca au trecut sase fucking luni de cand nu ai mai scris si revii cu ficuri si capitole noi scrise intr-un asemenea mod? Jesus, ceva e in neregula.

Ti-am zis mai devreme ca ficul anime va ajunge printre preferatele mele, iar tu ai tres concluzia ca Lacrimi a fost detronat. LOOOL, nicio sansa, serios. Capitolul asta m-a terminat la propriu, si nu doar ultima parte in care apare Sasuke mi-a placut, ai avut un intreg capitol reusit si frumos. Cah, si eu o urasc pe Karin, dar cine oare o simpatizeaza macar putin, huh? Ma bucur insa ca nu i-a propus Sakurei sa vina cu ea sa-i caute pe baieti. Si cand imi amintesc schimbul de replici si imaginea proiectata de subconstientul meu cu Sasuke shirtless, Jesus, aproape ca imi gasesc corpul pe podea, eventual sub birou.

Citat :: - Cât mai ai până te topeşti?
“Nu mai am.” mi-am spus atunci când i-am simţit mâna sub fustă, mângâindu-mi coapsa.

Claudia, pe mine nici nu m-a atins si m-am topit. Ce spui de asta, huh?!
Te pwp de o mie de ori.

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Dum 20 Apr 2014, 02:31

Hei

Mersi de anunt kiss

Ma bucur ca te-ai decis sa iti continui fic'ul pentru ca, chiar merita. happy

Cat despre cele petrecute in acest capitol pot spune doar ca deja am impresia ca Sakura s-a indragostit de Sasuke si posibil si viceversa doar ca nu si-au dat inca seama...
Vei lamuri tu asta pe parcurs. Acum te-am lasat si spor la tastat.
Sarbatori fericite alaturi de cei dragi kiss

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Lun 21 Apr 2014, 19:14

Hei, scumpo! A trecut mult timp de cand nu ai postat, dar capitolul asta a meritat asteptarea. Nu credeam ca Sasuke este prieten bun cu colegii lui de clasa, am crezut ca nu se suporta, dar dupa discutia elevi-profa am realizat ca fratii Uzumaki sunt "baieti buni", dupa spusele lui Karin. Mi-a placut ultima replica, a fost super tare si sigur va declansa o noua aventura. Multumesc pentru anunt si sper sa-l primesc in continuare. Pup.

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Joi 24 Apr 2014, 15:24

Dacă mai ţin minte ficu, întrebi? CUM MAMA NAIBII AŞ PUTEA SĂ ÎL UIT?! Poate că ai uitat tu cum te tot băteam la cap să pui şi a doua parte, mujer. Aşa. Deci, când am văzut descrierea aia... smexy a lui Sasuke, şi eu m-am topit, încercând să îmi imaginez cât mai bine cum am arăta împreună, hehe, dar asta nu contează.
Mă bucur că a apărut în peisaj din primul capitol şi ce intare şi-a mai făcut, uhuu, juma gol. Aşa! De acum înainte nu mai e nevoie să îl îmbraci, zău.
Uh, şi... cum spune Itachi mai sus, cum naiba să o pupe pe Karin pe frunte?! Sakura e în toate minţile?! :O Oh, doamneee, vreau next şi îl vreau acum. Baftă la tastat şi aştept PM, daa? Altfel... ştii tu. Hihi. Kissez

Subiect: Re: Lacrimi însângerate Sam 26 Apr 2014, 22:47

Ooooooooo Doamneeeeeeeee!!!!!!
Ai redeschis ficul!!!! Cred ca te iubeac lough

Nu iti pot uita ficul, e mult prea genial! Chiar daca nu mai tin minte toate detaliile, am sa ma uit in urma si imi aduc eu aminte. :-):
Capitilul a fost grozav si imi pare rau ca am intarziat cu comm-ul!
Ce o sa se intample cu Saskura si Sasuke in continuare?!
Vrau sa afluuu!!!
Asa ca.... Sper sa aduci cat MAI REPEDE next-ul si sa ma anunti si pe mine te rooooggg puppy eyes

Spor la scris! in love

BaiBai