Buna, sunt Ana si acesta este primul meu fic. Mie imi place la nebunie dar vreau si parerile voastre fie ele bune sau rele. Accept orice fel de comentarii.
*Daca nu va place dati vina pe persoana mea nu pe mine :)
*Sa stiti ca nu am scris cu diacritice pt ca vreau sa scriu cat mai repede.
*Va rog scuzati oreselile de ortografie.
Multumesc de intelegere si sper sa va placa la fel de mult ca mie.
Spor la citit



PROLOG

Eram fericita. Cu adevarat fericita. Echipa 7 s-a format. Naruto, un bond cam prostut, care sta mai mereu singur, si baiatul care imi face inima sa tresalte de fiecare data cand il vad. El era Sasuke Uchiha, singurul ramas din clanul lui si baiatul dupa care toate fetele erau topite, printre care si eu.


CAPITOLUL I:Uimita

,,-SASUKE, STAI! NU PLECA! Pot sa te ajut. Fac orice dar ia-ma cu tine. Te iubesc! Statea in fata mea, iar in clipa urmatoare era in spatele meu.

-Cum sa ma ajuti cand iti lasi garda jos si nu te poti apara singura?! Apoi i-am simtit pumnul in spatele meu si totul s-a intunecat. Iarta-ma, si eu sa stii. M-a asezat pe o banca din parc si a disparut.’’ Acelasi vis, sau cosmar, il am de fiacare data cand inchid ochii. Seara in care mi-a fost facuta inima bucatele de catre persoana pe care o iubesc cel mai mult.

De ce nu m-a luat si pe mine cu el? Ce a vrut sa spuna cu ,,iarta-ma’’? sa il iert ca m-a lovit s-au ca nu m-a luat cu el...? ,,Si eu sa stii’’...Ma iubea? Ma iubeste? Daca da atunci, acum nu cred ca mai simte la fel.daca il voi intalni ce voi face? Il urasc? Intrebarile mele fara raspuns au fost intrerupte de Tsunade-sama, hokage-le.

-Sakura ai auzit ce ti-am spus? ma uit la ea cu o expresie intrebatoare. Eram sigura de asta. Am spus...

Tocmai atunci usa se deschise brusc si Naruto zbura pe ea.

-E adevrat?! Ati gasit inca una diascunzatorile lui Orocimaru? Si orocimaru era prin preajma?! E adevarat?! inima mi-a stat in loc. Omul pe care il iubesc cel mai mult s-a dus cu Orocimaru doar pentru putere, tradand satul, chiar si pe mine. Eu si Naruto nu am renuntat niciodata la el.

-Da. spuse Tsunade cu mult calm. Pakkun –unul din caini ninja a lui Kakashi- a gasit ascunzatoarea. ,,Nici nu stiu cum ma simt sint extrem de fericita si totusi furioasa. Dar de ce?''. Ceilalti coechipieri stiu deja ce au de facut, mai ramaneti doar voi.,,mergem si noi?! Sentimentul de incredere si speranta ma ametea pana peste cap.'' Sunteti in echipa cu Neji Hyuga care va va fi capitan, Pakkun, Sai, Rock Lee,Ten-ten si Hinata Hyuga. E doar o misune de RECUNOASTERE. Ati inteles?

-Da. spun eu si Naruto in acelasi timp.
-Plecati maine in zori. Sunteti liberi, momentan.

* * *
Am ajuns acasa si am inceput ca imi precatesc rucsacul pe care il voi lua cu mine. Mi-am luat inca o pereche de pantalonasi scurti,negri, mai multe tricouri, o fusta, o pereche de pntaloni lungi, 2 maieuri foarte dragutesi bineinteles lenjeria intima. Cand m-am uitat la ceas, dupa ce am terminat de impachetat, am fost uimita sa vad cat e de tarziu asa ca m-am dus la culcare.

* * *
-Jur ca o sa il omor pe Nauto, intr-o zi! Toti suntem numai el nu mai apare. am spus exasperata. Imi era frig, pentru ca aveam pe mine doar un tricou, o pereche de colanti negrii si o fusta crapata pe ambele parti pana sus. Nerabdarea ma macina pe interior.

-Buna lume! striga Naruto dintr-un nor de fum.
-Te-ai hotarat sa apari insfarsit?!am spus ironic in timp ce i-am tras un pumn in burta.
-Haide lasa-l ca oricum asa face mereu! spuse Hinata doar ca sa ii i-a apararea lui Naruto. Deci suntem gata sa plecam?
-Da. raspunse Neji. Vom forma de pe acum echipele ca sa stiti din timp cu cine o sa mergeti. Sai, Hinata!voi mergeti cu Naruto, nu vreau surprize din partea celor din Akatsuki. Sakura, tu mergi cu Lee, fiindca esti singurul nunja-medic de aici,iar Lee oricum te va apara si mai mult ca sigur el o sa aiva cele mai grave rani dintre toti pentru ca foloseste doar taijutsu. Iar Ten-ten cu mine si Pakkun formam o alta echipa. E clar?

Apoi ne-am vazut de drum. La un momendat s-a format o intersectie. Am hotarat cu totii sa ne despartim. Echipa lui Neji a luat-o la stanga, cea a lui Naruto in fata, iar eu si Lee pe singurul drum liber, la dreapta. Si asa am mers mai departe in tacere si apropiindu-ne tot mai mult de tinta noastra. Un fir soarte sunbire, aproape invizibil, se intindea le-a lungul ierbii dese. Era o capcana inca activa,sau ma rog era. Dar prea tarziu, Lee nu o vazuse, iar eu nu am avut timp sa ii spun.

Capcana s-a declansat.
-CAPCANA!strigam eu in timp ce il impingeam pe Lee din locul spre care tintea capcana. Totul a fost rapid si dureros. O ploaie se kunai-uri si shuriken-uri in flacari a inceput. Sindura parte a corpului meu ce a fost prinsa in raza de actiune a focului a fost piciorul meu drept. Durerea infernala a inceput. Am folosit tehnici de baza pentru vindecare, dar stiam ca tot e inutil.

-Sakura esti bine? De ce m-ai salvat? Nu mai fi proasta sa iti pui viata in pericol pentru mine! Poti sa vindeci rana?
-Idiotule daca nu te inpingeam acum erai MORT! Ai inteles?! Rena o sa se vindece in doua zile, chiar daca am folosit jutsu-medical. Si nu pot sa il misc in timpul asta.
-Atunci am sa te car eu in spate! Si a inceput sa dea la boboci mai rau ca o fata. Macar atat pot face dupa ce mi-ai salvat viata! Multumesc, Sakura! se smiorcai el. Apoi ma lua in spate, avand mare grija de piciorul meu. Imi era atat de rau, ma durea tot corpul si nu eram capabila de un efort fizic pentru ca mai aveam putin si lesinam.
-Nu mai plange degeaba, ca nu am murit. ,,inca’’ am adaugat in gand. Am plecat.
Stiam ca sunt destul de grea, dar el nu se plangea.

Ceva sau mai bine zis cineva, ne urmarea. Erau doua persoane necunoscute. I-am soptit si lui Lee despre asta, dar nu a fost prea fericit . Am inspirat adanc pentru a prinde curaj si am zis:
-Cine e acolo? Iesi afara. Stim ca ne urmariti. Am ramas masca cand am vazut cine erau cele doua siluete intunecate. Nu m-am gandit niciodata ca am sa dau peste ei intr-un asemenea loc. Acestia erau ......

VA CONTINUA...
sper ca v-a placut, urmatorul capitol il pun maine

de titlu va rog sa nu ma intrebati pt ca o sa vedeti pe parcurs ce inrorsaturi de situatii apar. mai ales in viata sakurei ;)

multumesc de sfaturi. si intradevar m-am cam grabit si nu prea am pus descriere dar in urmatoru capitol am pus deja mult mai multa descriere si destula drama . nextu' il pun maine pe la pranz ca sa am timp sa il corectez (sti greselile de ortografie si poate sa mai adaug cate ceva)
ITI MULTUMESC DIN SUFLET ca esti sincera. sper ca urmatorul capitol sa iti dezvolte mai mult interesul.

CAPITOLUL II: Rapirea

Acestia erau cunoscuti ca si criminalii ce fac parte din Akatsuki. Ei erau Itachi Uchiha si Kisame Hoshigaki.
-Ce vreti de la noi? itreba Lee in timp ce ma lasa cu grija jos langa un copac si pregatindu-se de o eventuala lupta. Pamantul era rece sub mine, ceea ce facea ca durerea din corpul meu sa fie si mai puternica. Totul s-a intunecat si nu mai auzeam discutia dintre Lee si urmaritori. tot era negru dar deodata o lumina stralucitoare imi inunda ochii.acea lumina lua forma unei femei cu par foarte lung si rosu. Semana izbitor de bine cu Naruto. ,,Buna, Sakura. Sunt Kushina, mama lui Naruto.’’
,,Cum e posibil. Parintii lui naruto sunt ...’’
,,Pai asa e, dar lasa asta. TU esti in mare pericol. O sa iti explic pe scurt: cand l-ai pocnit pe Naruto, el stia ca s-ar putea sa fii in pericol asa ca ti-a dat putin din chakra lui. Iar eu inainte de a muri i-am transmis lui Naruto ultimele mele farame de chakra. Deci in consecinta ma poti vedea pe mine si nu pe el, pentru ca el e viu iar eu nu. Uite ceva care sa te ajute, de acum poti citi gandurile oricui,doar la persoana la care sa te gandeti tu in acest timp. Le poti auzi pana la o distanta de cateva sute de metri si poti sa vezi ce vad ei. Mai mult nu pot, dar sper ca o sa te ajute.Imi pare rau...''
,,Cum pot auzi candurile? Asta e imposibil. Dar cum...’’ Am fost rupta din transa de catre stricatele lui Lee.

-Sakura, hei, Sakura! esti bine? Ai lesinat acum 3 minute si nu mai respirai. M-ai speriat. ,,off... e asa draguta cand e neajutorata, doar ca sa o ajut eu’’ spuse ego-ul lui Lee
-Sunt draguta cand sunt neajutorata? intreb eu ironic.
-De unde ai auzit asta? Nu am spus asta! Replica el.
-Ba da, te-am auzit tare si clar. ,,Ce natarai se cearta cand suntem noi aici, am putea sa ii omoram usor. Ea e ranita, deci nu poate face nimic si unul care foloseste doar taijutsu. De fata avem nevoie, dar cu celalalt pot sa ma joc.’’ Apoi Kisame chicoti malefic in gand.

Auzind acestea m-am inervat mai rau si am prins mult curaj.
-Natarai?! am isbucnit fara sa imi dau seama.
Imi intorc privirea catre Lee care statea buimac.
-Lee, pleaca de aici!
-Cee? Raspunse mai buimac de cat era prima data.
-Cara-te. In clipa urmatoare Lee cazu la pamant, dupa ce-l privise pe Itachi. Probabil din cauza sharinganului. Lee nu mai misca, iar eu nu puteam sa ma apar singura. Groaza ma cuprinse. Nu imi puteam misca nici un muschi din corp si nici sa scor vrun sunet.
-Kisame, ia-o! Sunt plictisit. Sa mergem. spuse Itachi.
-Si cu asta ce facem? Intreba el.
-Nu-si va aminti nimic din ultima ora. Lasa-l.
Kisame se apropia incet de mine, iar cu fiecare pas pecare il facea, frica mea crestea mai mult. Ajunsese in fata mea, m-am panicat. Imi dadu o palma, desi ma asteptam la ceva mult mai rau din partea lui, fiind secatuita de puteri am lesinat.


* * *
Cand mi-am revenit am observat ca ma aflam intro camera sumbra cu pereti kaki si fara ferestre. Camera era mica si simpla. Ca piese de mobilier erau doar o masa cu un scaun, un mic dulapior cu oglinda si un pat. Incerc ca imi misc mana dar nu pot. De ce? Probabil au foosit ser paralizant care opreste si fluxul de cakra. Sa fie siguri ca nu pot fugi?! La naiba! Efectul unui astfel de ser se diminueaza prin odihna. Cum sa dorm aici?! Nici nu stiu unde ma aflu. Ce au de gand sa faca cu mine? Ce sa fac? Dupa un moment de gandire am stiut ce vreau...sa incarc o teorie a noii mele ,,puteri’’. Pot citi ganduri de la distanta?

***In fata mea (a lui Itachi) statea o persoana care semana cu un cactus, doar ca inauntrul sau cuprindea o persoana ciudata (prin ciudara intelegem ca avea o jumatate a corpului alba iar cealalta jumatate neagra). Era infricosator. Si numai gandul ca pe cat de urat e, ar putea fi pe atat de puternic, ma facea sa vreau sa dispar.
-,,Ce vrei sa faci cu ea?’’ intreba ciudatul.
-,,Nu e evident. E singura persoana care a ajuns aproape la acelasi nivel cu Tsunade (auzind numele ma facu sa ma inmoi). E inca o copila care nu stie prea multe si care poate fi manipulata usor. Deci o tinem pe langa noi,poate fi folositoare, si in plus e cea mai importanta persoana pentru jinchuurikiu’ cu 9 cozi.’’***

M-am reintors in mintea mea. Eram nervoasa. Cum are de gand sa ma foloseasca drept momeala pentru al pride pe Naruto?! El e un prost care sigur va musca momeala. E adevarat, deci pot citi ganduri de la distanta, dar cu ce pret...? Stoarsa si de ultimele puteri si obosita sa ma mai cert cu mine insami, am adormit nemaicontand faptul ca nu stiu unde sunt sau cat voi sta aici. Subconstientul meu se tot adanceste intr-un somn fara vise.
Nici nu stiu cat am dormit, dar mi-am recapatat mare parte din puteri. Efectul serului s-a diminuat, dar nu s-a dus in intregime. Deschid ochii incet si ma uit imprejur.
Parca stateam pe covor, iar acum am ajuns in pat. Simteam ca sunt urmarita. Imi indrept privirea spre partea opusa a camerei si vad pe cineva stand pe scaun la masa si care ma urmarea cu o privire superioara. Acel cineva era .....
VA CONTINUA...

Foarte frumos ficul, draga mea!
Imi place foarte mult, sa stii. Chiar m-a facut curioasa acest capitol.
Si Sakura poate citii gandurile si chiar sa vada ca o anumita persoana? Ce idee nemaipomenita!
Astept nextul! Te rog sa ma anunti si pe mine cand il pui ^^
Spor la scris si la idei!

MULUTUMESC m-ati surprins. Nu ma asteptam sa-l citeasca atatea persoane! sa stiti ca ador comentariile si nextu' o sa il pun diseara. sincer si eu am fost nerabdatoare sa vad reactiile voastre si m-am grabit cu al doilea capitol.

CAPITOLUL III: Sub presiune


Acel cineva era Itachi. Acea privire de gheata pr care mi-o adresa imi dadu un sentiment de teama de nedescris. Nu-l mai priveam in ochi pentru ca atentia mi-a fost atrasa de corpul bine lucrat care nu mai era acoperit de pelerina neagra cu nori rosii. Acum purta un tricou de o culoare foarte inchisa care se mula perfect pe pieptul sau. Iar ochii ...au aceeasi profunzime ca ai lui ...Sasuke –pronuntandu-i numele am simtit cum o sabie, cu lama taioasa trece prin inima mea, lasand in urma sa multa durere-. Semana atat de bine cu el. E chiar dragut!... ce fac bat campii. Mi-am tras doua palme mentale ca sa ma trezesc. Cum ,,dragut’’? E infricosator, poate vrea sa ma omoare si eu tot cred ca e ,,dragut’’(am spus cu scarba, in gand). Stai concentreaza-te, poate aflii ceva!

,,Se uita atent. Nu are cum sa fuga, mai ales cu acea rana si nici efectul serului nu s-a dus. E inofensiva. Sper ca isi recupereze repedeputerile medicale, ca avem nevoie de EA repede.’’ Deci au nevoie de mine. Dar de ce? Pentru ce? Pentru tehnicilemedicale pe care le folosesc. Dar de ce EU? M-am linistit un pic, foarte putin, stiind ca au nevoie de mine si am prins curaj sa vorbesc.

-Unde suntem? De ce sunt aici? am spus eu pe un ton cat mai neajutorat.

-Nu e nevoie sa stii unde suntem. AVEM nevoie de puterile tale.

-Dar de ce eu? Simteam ca serul s-a dus din tot organismul si ma simteam capabila sa imi misc mainile,dar nu le miscam ca sa nu isi dea seama de asta. Hai Sakura trage putin de timp apoi foloseste jutsu de teleportare! ma incurajam singura.

-E mai usor de cat crezi, sa te convingem? ,,convingem’’- mai multi, nu doar Kisame?! Tot Akatsuki? Simteam cum, putinul curaj pe care l-am adunat, se scurge usor din mine.

Nu te descuraja! Tipam singura in gand. Acum e momentul! Nu am mai stat pe canduri si am inceput sa fac sigilii foarte rapid, dar relativ foarte incet fata de viteza lui Itachi. M-a prins strans de o mana, astfel blocandu-mi singura sansa de scapare.

-Inca o astfel de incercare si toti prieteni cu care ai venit aici in padute vor fi morti! spuse pe un ton amenintator. Ce pretuiesti mai mult? Libertatea ta sau viata prietenilor tai? Am ramas ca o statuie, incremenita pe loc.

-Ma gandeam eu! spuse pe un ton batjocoritor.

-C...ce vreti...sa fac...d...doar sa ii lasati in...p...pace? am intrebat balbaindu-ma din cauza socului.

-Sa stai aici, fara sa incerci sa scapi (nuca ai avea cum) si sa ne asculti ordinele. E foarte simplu.

-O sa fie in s...siguranta?-prieteni ei-.

-Doar daca asculti ordinele! spuse autoritar. Dupa care pleca lasandu-ma singura.

Ce sa fac? imi ziceam disperata. Nu pot sa ii las! Tin la EI! Nu vreau sa moara din cauza mea. Probabil sunt raniti...As vrea sa ii ajut. Libertatea MEA sau viata LOR? Ce intrebere proasta! Fara sa imi dau seama, mici cristale incolore se prelingeau pe obrezul meu. Stiau ca am sa aleg viata lor si nu libertatea mea, s-au folosit de sentimentele mele fata de ei! Furia ma orbea, ma facea mai puternica. Cu toata durerea din rana,am reusit sa ma ridic in genunchi. Tinandu-ma de perete, am tras cu grija piciorul stang de sub mine si am incercat sa ma ridic, avand ca punct de sprijin piciorul drept (cel ranit). Durerea era sfasietoare, dar am ajuns intr-un final in picioare. NU vreau sa fiu atat de nejutorata! Imi taram picioarele de-a lundul peretelui cu mici cristale ce imi curgeau din ochi. Ajungand intr-un colt al camerei, picioarele mi s-au inmuiat si am cazut pe podeaua rece.

Din ochi a inceput sa curga abundent, tot mai multe perle incolore. Sufletul ma durea cel mai rau. A trecut mai bine de o jumatate de ora de cand plang in comtinuu si nu ma pot opri.

Usa se deschise. Nu eram deloc interesata sa vad cine era. Silueta se apropie de mine si imi puse ceva pe spate. Ma uit la ce era si raman confuza. Era e pelerina ca a celor din Akatsuki, neagra ca noaptea cu nori resii si conturati cu alb. Uimita de acest gest imi ridic capul de pe genunchi si imi indrept privirea catre silueta.

Aceasta silueta era...

VA CONTINUA...


scurta descriere pentru cei care nu au inteles situatia:
Sakura este fortata de cei din Akatsuki sa ramana cu ei, doar din cauza jutsurilor-medicale pe care le stie (la care ea e foarte priceputa). ei au luat-o pe ea si nu pe Tsunade pt ca ea e tanara, naiva si usor de manipulat. Desi e capabila de ceva supranatural, ea nu gandeste logic in momentele acestea, fiind macinata de disperare.
Darul pe care Sakura l-a primit de la Kushina, mama lui Naruto, functioneaza doar daca Sakura se gandeste la persoana respectiva in acel moment si daca e in aria acesteia (cateva sute de metri). Darul acesta ii permite sa asculte gandurile ecelei persoane si sa vada ce vede respectivul (respectiva).

SPER CA V-AM MAI LAMURIT CU SITUATIA SAKUREI.
va multumesc ca imi cititi ficul, nici nu stiti cat de happy sunt in acest moment

Multumesc! sa iti spun sincer, desi eu scziu acest fic tot sunt surprinsa cine e... adica nici eu nu ma esteptam la ....... acea persoana. o sa te anunt cand il pun pe urmatorul

Mi-a placut mult capitolul!
Biata Sakura... Sper ca a facut o intelegere inteleapta atunci cand a ales sa ramana captiva, ci nu libera.
Sunt foarte curioasa. Oare cine e acea persoana care i-a dat pelerina Sakurei?
Astept nextul! Mersi ca m-ai anuntat, scumpa mea^^
Spor la scris si la idei, te pup

Hey hey, cat ma bucur ca mi`ai spus de ficul tau.
E pur si simplu extraordinar
Il ador, sper sa aduci nextul cat de repede poti.
Ei bine spor la scris, Ja ne!

multumesc mult. nextu' o sa il pun in jur de ora 20. sper sa iti placa.

CAPITOLUL IV: socata.

Aceasta silueta era...Deidara?! Soc!Tanarul cu ochi de safir si parul lung, blond, se uita la mine cu ochi cercetatori si cu o expresie frustrata. Se apropie de mine si ma intreaba:

-Esti bine? Ti-a facut Itachi ceva? dublu-soc.

-Data trecuta cand ne-am vazut incercai sa ne omori pe toti, iar acum esti incrijorat daca am patit ceva?! am spus inca confuza.

-Pai am venit sa vad ce face nou-venita si am vazut ca plangi. Si ... i-am taiat-o eu repede:

-Nou-venita?! Unde? Tocmai cand se pregatea sa vorbeasca, o sabie mare infasurata aparu la gatul sau. Nu era o sabie oarecare, era Samehada impreuna cu stapanul sau, Kisame.

-Itaci a spus sa nu intre nimeni in camera la ea, inafara de el.Zetsu vrea sa vorbeasca cu ea.

Se apropie de mine si ma ridica, brusc, in picioare. In momentul in care am ajuns in picioare,din cauza durerii, am tipat cat de tare am putut. La fel de brusc ca atunci cand m-a ridicat, mi-a dat drumul la mana. Ma pregateam sa fac contact cu pamantul, dar doua drate solide m-au prins. In secunda urmatoare ma trezesc ca sunt in bratele blondului.

-Ar trebui sa ai mai multa grija cu ea. Nu se pate tine pe picioare, dapai sa mearga.

-Atunci duo tu in brate daca tot esti asa de grijuliu. Spuse batjocoritor Kisame.

Asa si facu. Kisame pleca inainte si lasa usa deschisa. Era prima data cand ieseam din camera aceea sumbra. Cel mai disconfortant lucru era ca sunt dusa in brate de un criminal,dar decat sa ma puna sa merg singuraprin chinurile acelea. Dupa usa se intindea un hol cu lambriu pe ambele parti. Holul era intunecat, fiind din 5 in 5 merti cate un mic bec. Fac economie, nu gluma!spuse eu-ul meu interior. La capatul holului se forma o bifurcatie, iar noi o luam la stanga pe un hol si mai intunecat decat primul. Am ajuns in dreptul unei usi care s-a deschis inaintea noastra. In pragul usi se infatisa Itachi ce ii facu un semn lui Deidara sa intre. Camera era mare si spatioasa, dar intunecata si fara geamuri. Frica mea crestea rapid. Inauntrul ei era o masa foarte mare si de jur imprejur scaune. Deidara ma aseza pe un scaun si se duse langa un perete al camerei. Nu stiu de ce, dar ma simteam si mai singura acum. Poate par nebuna, dar ma simteam in singuranta cu el. Ce vorbesc e un criminal care a incercat sa te omoare! Imi striga celalalt eu in minte si avea dreptate.

Itachi se duse si ii sopti ceva la ureche blondului dupa care veni si se aseza in spatele meu. In fata mea veni, banuiesc, Zetsu (barbatul ciudat cu care s-a intalnit Itachi. Imi adresa o privire rece, mult mai rece decat i-a adresat lui Itachi, si un zambet chinuit,fortat. Era mult mai infricosator decat prima data. Frica ma manipula. Imi tremurau mainile si simteam cum nu mai gandesc rational. Revino-ti, Sakura, trebuie sa pari dura! Imi tot spuneam in gand, dar nici eu nu credeam.

-Deci tu esti Sakura, ucenica batranei Tsunade. Spusese pe un ton admirativ si tot odata avea un aer dezgustat. Nu e bine, esti prea slaba (se refera la puterea acesteia) si ai fost capturata prea usor. Nu ca ai fi putut scapa. Cand ti se vindeca piciorul?

-In d...doua zile. am zis balbaindu-ma.

-Bun. Peste trei zile incepi antrenamentul cu Itachi si Deidara.

-Ce? am spus eu si blondul in acelasi timp. Eu aproape am sarit de pe scaun. Itachi ma prinde de umar si ma trage inapoi. Im momentul in care m-a atins am simtit un fior, pe spate, de a suta de ori mai rece decat privirea lui Zetsu.

-NU o sa fac nici un antrenament! Am spus cat de infricosator am putut. Itachi se apropie si imi sopteste:

-Iti mai amintesti intrebarea? Am inghetat, nu mai eram capabila sa spun nici un cuvant. Stiam ca o sa fi de acord. Nervii imi erau intinsi la maxim. Asa ca am strigat:

-Tu te bucuri, nu? Rautatea pura a pus stapanire pe mine. Am intrat in mintea lui Itachi:
,, ... ’’

VA CONTINUA...

IMI PARE RAU CA E ATAT DE SCURT DAR TRE BA FAC BAIE SI NU AM AVUT TUMP SUFICIENT SA SCRIU DAR URMATORUL O SA FIE MAI LUNG SI POATE IL PUN LA NOAPTE...

Sakura, Sakura... Nu pot sa cred ca rautatea poate pune stapanire pe tine
Mi-a placut mult capitolul.
Si Kisame asta, putea sa o ridice mai finut pe Sakura nu asa, ca doar ea nu-i matahala Si Deidara asa grijuliu cu ea? Cred ca o place.
So... Astept nextul!
Spor la scris si la idei!

Kawaiiiiii
Oare Sakura si Deidara...poate poate + nici nu le sta chiar asa de rau impreuna
Eh...abia astept sa vad ce se intampla si daca cei doi se indragostesc unul de altul, si chiar sunt curioasa cine de cine se indragosteste.
Vai..suspansul asta..eh...tre sa rezist cumva :)))
Ei bine spor la scris, si sa ai multe idei. Ja ne!

ma bucur ca va place desi l-am facut cam scurt m-am tinut de promisiune si l-am pus la ora 20.
mai aveam cateva idi pt capitolul asta dar am sa le pun in nextu' pe care akm il scriu.
multumesc ca imi cititi ficul.
va pup

E un fic superb:X
Il ador...
Te rog eu frumos frumos sa pui next`ul cat mai repede.
Te pwwwwpppp

este superb abia te astept cu nectu putin cam scurt ce este drept si descrierea e peundeva prin caraibe in vacanta da merge

WOW ! ce super tare fic ai draga il ador pur si simplu ! Ai talent la ceea ce faci si imi place la nebunie ! Deci nu pot spune decat NEXT cat mai repede si daca nu te superi sa ma anunti si pe mine atunci cand il pui !
TE pupa Teo

Deci , genial ficulll!!!
Haideee nu ne tine in suspans!!! Vreau nextul cat mai repede!!
Te pwp!:**

tare .....sunt super curioasa.....SA ma anunti plizzzz