Buna buna! Multumesc de anunt! Imi place foarte mult capitolul! Nu ma asteptam ca parintii Sakurei sa fie atat de duri, sincer. Nu stiu de ce am impresia ca Sakura va pleca de acasa, si le va demonstra celorlalti ca poate sta si pe picioarele ei. Incep sa-l urasc de tot pe Kai, pentru ca e atat de destept incat sa faca asemenea lucruri. Sper ca Sakura sa-l revada pe Sasuke si familia lui iubitoare curand. Te astept cu nextul, spor la scris si la idei!

Naty~

Multumesc foarte mult pentru comentarii si aprecieri, imi cer scuze ca intarzii atat de mult cu continuarea, dar am cateva probleme ce trebuie rezolvate. Asa ca incerc imi fac timp si pentru fic. Dar asta e o perioada mai grea, si cu scoala si acasa asa ca incerc sa ma descurc cum pot. Sper sa nu fortez prea mult rabdarea. O sa ma straduiesc.

Capitolul 8 - Invata sa ierti

Timpul trece...nu exista nicio cale prin care cineva poate incetini acest flux obisnuit al vietii. Chiar si in cazul in care, te rezumi la pierderea timpului intr-un mod pe cat se poate de plicticos sau inutil, timpul continua sa fuga...Asa ca nu exista nici o cale sa`l incetinesti. Trebuie sa alergi la pas cu el, altfel risti sa ramai in urma. Si, o data ramas in urma, nu o sa mai poti recupera niciodata distanta, indiferent cu cata viteza si cu cata agilitate ai alerga sa`l prinzi din urma. Insa eu, desii, am ramas foarte in urma, nici macar nu ma obosesc sa-l ajung. Timpul inainteaza, si mereu ma v`a depasi, pentru ca nu sunt facuta pentru aceasta lume, nu sunt menita sa ma maturizez. Asa ca, sunt absolut convinsa ca nu voi putea tine niciodata pasul, asa ca ma vad nevoita sa avansez in ritmul meu, indiferent cat de lent ar fi acesta. Nimeni nu ma poate judeca doar pentru ca refuz sa ma obosesc si sa ma mentin in acelas rand cu adevaratii competitori si cu acele persoane disperate de a ateinge un anumit tel. Ce este gresit in a savura fiecare moment ? Nimeni nu apreciaza cu adevarat momentele din viata care chiar conteaza. Acum ceva vreme, ma numaram printre acele persoane ignorante, care nu observau ceva minunat decat atunci cand erau determinate sa o faca. La mine, a fost suficient un moment neplacut al vietii ca sa pot deschide larg ochii. Cu toate ca nimic din trecutul meu nu mi`a adus fericirea pe care o doream defapt. Asa ca, in concluzie, nu am pierdut absolut nimic. Totul este mai dur si mai realist, exact ca un dus cu apa rece.
Dupa cum spuneam, timpul ne surprinde de fiecare data. Vacanta mea de vara tocmai a luat sfarsit. Timpul mi s`a parut mult mai scurt decat m`as fi asteptat. Toata vacanta mi`am petrecut`o singura in camera mea. Mama ma mai verifica din cand in cand, ca sa se asigure ca nu am plecat de acasa sau daca nu am sarit pe fereastra ca sa ajung cine stie pe unde. Fratelui meu nici ca i`a pasat daca mai exist. Temari nu a dat niciun semn de viata, la fel ca si alte asa zise prietene. Sasuke a fost singurul care s`a interesat de starea mea. Am fost nevoita sa`l mint si sa`i spun ca lucrurile decurg normal. Sunt convinsa ca nu m`a crezut nici de aceasta data, dar nu a mai insistat. Ar fi trebuit sa`mi lase impresia ca nu ii pasa indeajuns de mult incat sa afle mai multe. Dar am inteles, ca unele persoane, pur si simplu nu vor sa ne forteze sa spunem anumite lucruri despre care chiar nu vrem sa discutam. Si chiar apreciez faptul ca am intalnit o asemnea persoana.
Deci, in concluzie, aceasta este prima mea zi de scoala ca eleva in clasa a XI -a. Asa ca ma pregatesc pentru o zi infernala si obositoare. Nu vreau sa`mi intalnesc fostii " prieteni" si nici nu ma gandesc sa dau ochii cu Kail. Probabil ca toata scoala a aflat despre despartirea noastra, si probabil ca eu sunt cea vinovata, ca de obicei. Am incercat sa`mi stapanesc si de aceasta data lacrimile. M`am apropiat de oglinda si m`am privit cu sfiala. Aratam normal, aratam perfect normal. Parul imi era de aceeasi culoare enervanta, iar ochii aveau aceeasi stralucire, iar nuanta aceea de verde, parea chiar mai puternica. Trupul nu imi era slabit, in ciuda faptului ca nu am prea mancat. Adevarul este ca, odihna e cel mai bun leac. Sa`mi petrec trei luni, prizoniera in prorpia casa, era cel mai socant lucru ce mi s`a intamplat. Din fericire, nu am irosit acest timp. Mi`a fost de folos, pentru ca am avut ocazia sa ma odihesc si sa invat mai mult. Intr`un fel, detest faptul ca aceasta perioada nu a lasat niciun semn fizic asupra mea. Aratam de parca m`as si relaxat toata vacanta, exceptie, facand pielea mea, alba ca laptele. Pentru ca frumosul bronz pe care l`as fi captat in extravagantele croaziere pregatite de mama mea, in vacante, lipsea cu desavarsire, dar nu era ceva, ce ar fi atras prea mult atentia, cel putin, asa speram, avand in vedere ca el era destul de greu de distras.
Mi`am verificat tinuta, si am zambit subtil. Pentru prima data, de cand am intrat la liceul din Broken Arrow, purtam uniforma. Fusta cea neagra, era cu o palma deasupra genunchilor. Nu se compara cu celelalte fuste scurte pe care obisnuiam sa le port inainte, insa, am constatat ca nu`mi statea deloc rau. Purtam o camasa alba, desfacuta la primii doi nasturi, si am avut grija sa nu dezvaluie nimic. Cravata si vesta erau si ele, negre, si erau frumos aranjate, astfel incat, aratam ca un elev silitor, ce isi dorea cu nerabdare sa inceapa scoala, testele si examenele pentru avansati. Cu toate ca, stiam ca nimeni nu credea asta despre mine. Si, as avea nevoie de eforturi supra-omenesti ca sa fac pe cineva sa creada ca aceste lucruri imi doresc pentru acest an. Mi`am aranjat putin parul, desii, fara succes, am renuntat la placa de par, pentru ca eram oarecum multumita de buclele mele rebele si rozalii. Desigur, placa de par nu e singurul lucru la care am renuntat, am renuntat si la machiajele stridente. Acum, puteam sa ma consider cu adevarat EU. Aceasta sunt eu, eu cea adevarata, cea naturala. Ma preferam mai degraba in felul acesta, dar stiam ca ceilalti ar prefera`o pe ignoranta Sakura, ce punea mai mult pret pe aspect decat pe caracterul celorlalti. Asa ca eram pregatita sa fiu ignorata de ceilalti, pentru ca nu aveau sa ma accepte pe mine si noul meu caracter.
Mi`am luat rucsacul meu albastru in spate si am coborat treptele spre sufragerie, unde era o liniste mormantala. In mod normal, Sasori si prietenii lui, ar fi trebuit sa fie deja acolo, si sa faca mult zgomot pe subiectele lor tipice de baieti increzuti de bani-gata. Am simtit un usor dezgust in sinea mea, dar l`am ignorat, pana la urma, si eu ma incadram in aceeasi categorie, indiferent de schimbarile suferite in aceasta perioada. Nu m`am lasat pacalita de aparente. Era imposibil sa fiu singura acasa. Asa ca am coborat cu si mai multa incredere, indreptandu`ma spre bucatarie, ca sa beau un pahar de suc natural de portocale apoi sa plec la liceu. Drumul mi`a fost taiat tocmai de " dragul " meu frate, care era pregatit de placare. Tinuta lui, era aceeasi, Levi`s negrii, si un tricou alb. Desii, nu era o tinuta care sa faca prea multe victime, lui ii statea perfect. Parul roscat ii era ravasit intr`un fel artistic, si ochii verzi, specifici familiei Haruno, ii erau ascunsi in spatele ochelarilor de soare. Indiferent cat de mult il urasc, nu puteam sa neg, ca era frumos. Si toate colegele de la scoala, ar fi deacord cu mine. Aspectul si sarmul lui, au dat gata multe fele, ceea ce era bine pentru el, si oribil pentru mine. Detest cand fetele care se indragostesc de el, ma folosesc pe mine, ca sa ajunga la el. Stateam acolo, fata in fata, fara ca macar unul sa spuna ceva. In sinea mea, am regtretat ca nu ne`am inteles niciodata. Poate ca Sasori ar fi fost un sprijin, sau ar fi fost fratele protector la care m`as fi dus de fiecare data cand ma hartuia vre un obsedat ca si Kai. Mi`am dat parul dupa ureche si am schitat un zambet. Nu am fost niciodata draguta cu el, poate doar atunci cand aveam interes. Dar de data asta, simteam o anumita emotie in preajma lui. Era posibil, totus, sa tin la el ?
- Hey...amm..aa....arati bine azi. am spus eu incercand sa nu ma balbai sau sa`mi stapanesc tremurul vocii. Nu`mi statea in fire sa fac complimente nimanui cu exceptia mea. Era intr`un fel ciudat sa ii spun fratelui meu ca arata bine din doua motive. Primul motiv era pentru ca, probabil ca stia asta si fara sa`i spun eu. Si al doilea motiv era pentru ca era penibil sa`i spun asa ceva, dupa o suma de certuri in care il discreditam si ii spuneam sa nu se mai uite prea mult in oglinda, caci s`ar putea sparge. Stiam ca ma inrosisem, deoarece obrajii imi luasera foc. Sasori ma privea suspicios, apoi s`a scarpinat in crestet, facandu`ma aproape sa zambesc dinnou. Parea mult mai innocent decat era de obicei, si era aproape placut sa`l vad cu garda jos. Defapt, si eu eram la fel de confuza ca si el, dar nu ma exteriorizam atat de mult.
- Merci...cred...si tu...arati....diferit, diferit in sensul bun...cred. bine, de data asta era randul meu sa fiu surprinsa. Sasori nu mi`a facut niciodata niciun compliment. Folosea santajul cand avea nevoie de o favoare din partea mea. Era prtima noastra conversatie cand niciunul dintre noi nu tipa. Intr`un fel era destul de placut, desii, simteam stanjeneala comuna. Am zambit si am incercat sa`mi fac loc pe langa el ca sa ma duc in bucatarie. Pentru prima data, nu`mi doream sa intarzii. El a ramas pentru un timp acolo, in fata scarilor, dupa care i`am auzit pasii in spatele meu. Am deschis figiderul, iar el s`a asezat pe un scaun la masa. Parea complet bulversat, iar eu eram la fel ca el. Ma simteam stupid si incomod. Asa ca incercam sa evit o discutie si mai stanjenitoare, intrebandu`l ceva ce speram ca avea sa`l distraga:
- Hmm...vrei..ceva ? am spus facand semn spre frigiderul plin de mancare si bauturi. El a clatinat din cap in semn dezaprobator, iar eu am ridicat din umeri, incapabila sa mai spun altceva. Am scos sucul de portocale, apoi am cautat un pahar, dar nu mai gaseam sertarul. Aparent, mama facuse o multime de modificari prin bucatarie. Ar fi prima data cand face ceva util. Pacat, insa, ca eu habar nu am cum a organizat. Sasori s`a ridicat ofatnd si a scos dintr`un sertar de jos, un pahar transparent, l`a asezat pe masa, apoi s`a asezat pe locul lui, privind absent pe fereastra. Mi`am baut pe nerasuflare sucul, apoi m`am ridicat de la masa, acelas lucru facandu`l si fratele meu. M`am uitat nedumerita la el, apoi el mi`a facut semn spre iesirea din spatele casei unde era parcat Jeep`ul negru mamei. Preferam sa merg pe jos, avand in vedere ca aparitia cu un asemenea bolid, ar atrage foarte mult atentia prin randul liceenilor de la Broken Arrow.
- Sakura....te duc cu masina pana la scoala. Vreau sa avem o discutie. si uite cum doua propozitii mi`au taiat elanul, si nu am mai fost in stare de niciun refuz. Am mers tacuta pana la masina, apoi m`am asezat pe locul din stanga. La un scurt interval de timp, a aparut si Sasori, care s`a asezat la volan, iar eu mi`am inchis ochii, lipindu`ma cu capul de geam. Cand am ajuns pe autostrada, si`a dres vocea, apoi a spus:
- Pana la urma....ce s`a intamplat in seara aia. Pentru ca nu cred, nici in ruptul capului o iota din ceea ce a spui prietenul tau denaturat. tonul vocii lui si`a pierdut dintr`o data calmul. Ba chiar, parea iritat, si aveam senzatia, ca pentru prima data, nu eu eram tinta nervilor lui. Nici macar nu vazusem in ce stare a adus Kai, frumoasa Honda a lui Sasori, dar nu aveam un presentiment foarte bun. Fratele meu avea mare grija de masina lui. Daca ar fi avut sani, probabil ca ar fi luat`o de nevasta. Am incercat sa`mi inabus un chicot la gandul asta ingenios...hmmm...o masina cu sani...nu ar fi o idee tocmai rea...dar ar fi cat se poate de peninibi, mai ales venind din partea mea.
Apoi, atentia mi`a fost captata de frana brusca, si de semaforul rosu, si de nu-foarte-subtila injuratura a lui Sasori, care si`a indreptat dinnou privirea spre mine, dandu`mi de inteles ca astepta un raspuns cat mai repede si cat mai sincer cu putinta.
- Pai, eu, habar nu am....nici nu stiu ce v`a spus. Eu...in seara aia...am...amm...am plecat cu niste prietene care au absolvit la munte. Stiu, stiu, a fost un gand stupid. Dar, ei bine, simteam nevoia de ceva aventura. Voiam sa va sun, dar, nu credeam ca o sa observe cineva. Am mai lipsit de acasa. minciuna mi`a venit pur si simplu in minte, si nu stiam cat de credibila sunase. Dar, el nu avea cum sa`si dea seama. Ne purtam ca doi frati doar de cateva minute. Nu si`ar fi dat seama daca mint sau nu. In majoritatea timpului l`am mintit, asa ca, speram ca avea sa`mi iasa si de data asta.
- Iti bati joc de mine ? Macar o data in viata fii sincera ! Stiu ca nu ai baut, doar pentru ca nu ti`am aratat`o asta nu inseamna ca nu m`am interesat de ceea ce faceai tu pe la petrecerile stupide ale prietenilor tai. Si stiu sigur ca nu cochetai cu bautura. Asa ca, spunem ce s`a intamplat. nu stiam ce era mai surprinzator, faptul ca el se interesase de ceea ce faceam eu la petreceri sau modul calm si totus ferm in care imi vorbea. Aproape ca ma determinase sa`i spun adevarul. Dar mi`am alungat instantaneu acea idee. Nu avea cum sa inteleaga, nimeni nu ar putea intelege vreodata. Si, el nu a fost niciodata o persoana cu care as fi preferat sa`mi discut probemele, asa ca nu intentionam nici acum sa vorbesc cu el tocmai despre acest subiect delicat. Mi`am lasat capul in jos si i`am spus:
- Uite...sunt aici langa tine, sunt teafara si nevatamata. Nu s`a intamplat nimic. Am plecat cu fetele si am uitat de masina. Asta e tot, jur ca nu o sa ma mai apropii breodata de ea. Dar chiar nu vreau sa vorbim despe asta. A fost o prostie, am fost pedepsita si mi`am invatat lectia. Nu o sa va mai fac probleme. Ne vedem dupa ore. am avut mare noroc ca discutia noastra a luat sfarasit tocmai in momentul in care a parcat si am reusit sa cobor. Desigur, nu puteam sa plec, fara sa fac un alt gest prostesc si sa`l sarut pe obraz. Dar, ei bine, aveam de gand sa incerc sa vindec toata dusmania dintre noi, din ultimii ani. Imediat am luat`o din loc, spre curte. Elevii erau cu totii imprastiati si bine dispusi. Am atras atentia catorva persoane, dar am incercat sa ma prefac ca sunt concentrata asupra telefonului. Nici in acest an, profesorii nu erau organizati. Asa ca mai aveam de asteptat minute bune, pana la discursul de " Bun-venit in noul an scolar ! " M`am indreptat spre un loc umbros, unde sa ma asez, si l`am gasit foarte repede...dar pana sa ajung acolo, am simtit cum doua brate puternice imi inconjoara talia, si sunt trasa intr`o imbratisare nedorita. Era un sentiment de deja vu...si nu tocmai unul placut....

To be continued...

Ce capitol frumos , pate srelatia dintre sakura si sasori o sa vedina mai strinsa...astept continiarea

Ficul meu :https://sasu.forumgratuit.ro/t9530-suffering-has-no-limit

Capitolul 9 - Jocul pericolului

Sunt unele lucruri in viata care te infioara instantaneu. Nu conteaza cat de bine intentionate sau prefacute ar fi. Uneori, este chiar imposibil sa ignori amenintarea care se subintelege din gesturile oamenilor. In momentul in care am simtit acele brate vanjoase cuprinzandu`mi talia, am fost strabatuta de un sentiment de deja-vu. Am mai simtit acea imbratisare impertinenta si insinuanta de multe ori. Si pentru prima data m`am simtit scarbita de acest gest. M`am retras speriata si mi`am intros privirea dezgustata spre Kai. Acesta afisa un zambet lenes, care, odata m`ar fi fermecat, dar acum nu ma facea decat sa observ cat de prefacut este. Ne priveam unul in ochii celuilalt, iar eu refuzam sa ma pierd in adancimea lor. Imi placeau ochii albastrii, si, indiferent de cat de dezgustata sunt de persoana lui, nu pot nega frumusetea ochilor sai. Stateam nemiscati, privindu`ne unul ce celalalt, uitand de lumea din jur care se oprise sa priveasca scena dintre noi. Kai facu un pas pentru a ajunge mai aproape de mine, iar eu, in schimb m`am dat in spate. Reprezenta o amenintare pentru mine, desii, eram ferm convinsa ca nu avea de gand sa faca ceva necugetat in fata intregii scoli, nu ma simteam in largul meu avandu`l prin preajma. Incez, zambetul lui se estompeaza, luand locul acea expresie serioasa si amenintatoare ce avea ca scop sa ma faca sa ma supun, sa ma las atrasa in capcana. Cu alte cuvinte, nu voia sa`i fac o scena in fata colegilor. Si, sincera sa fiu, nici eu nu voiam sa fac o scena in fata tuturor, sa incep sa tip la el, sa`l lovesc si sa ma port ca o isterica. Dar nici nu voiam sa fiu la comanda lui si sa ma port ca un animalut de companie ascultator. Am intors privirea in alta parte, dorind sa`mi continui drumul, dar Kai m`a prins de mana. Se pare ca aceasta confruntare este inevitabila. Stiam ca v`a trebui sa lamurim lucrurile intre noi. Sa afla duca mai stie cineva despre acea noapte. Dar tot ce speram era ca el sa ma ignore si sa se poarte cu mine, cum se poarta de altfel cu restul fostelor lui iubite. Dar se pare ca eu sunt norocoasa care trebuie sa suporte acest tratament. Inchid ochii, incercand sa`mi recapat autocontrolul foarte firav. Dar e suficient un moment pentru a lasa garda jos, dar Kai ma trage spre el si ma saruta apasat pe buze. Am fost atat de surprinsa, si nu am reactionat in niciun fel. Stiu doar ca toti ceilalti si`au vazut de drum, imediat dupa acest moment. Si atunci, am inteles. Nimeni nu stia despre despartirea noastra subinteleasa. Se pare ca nici Kai nu stiam despre ea. Mi`am stapanit impulsul de a nu`l plesni pe loc. Ma retrag discret si rostesc pe un ton cat se poate de calm, deoarece nu vreau sa atrag si mai mult atentia asupra noastra:
- Daca nu ti`ai dat seama, intre noi nu mai poate fi nimic ! Acum, ca ai obtinut ce ai vrut, poti sa pleci la prietenii tai. si fara sa`i dau ocazia de a mai spune ceva care sa ma faca sa ma razgandesc plac cu pasi grabiti inspre celalalt capat al scolii, unde sper ca nu ma v`a urma. Dar ramane pe loc, iar eu evit sa`mi intorc privirea, deoarece stiu prea bine ca zambeste.
M`am dus catre capatul cel mai indepartat al curtii, unde era o tentativa de banca, ce a fost rupta de veteranii liceului Broken Arrow. Din fericire era suficienta umbra, facuta de catre un batran cires, in care obisnuiam sa ma catar cand chiuleam de la orele de chimie pentru a mai bea putina vodka. Tresar la amintirea acelor momente in care faceam toate prostiile din lume. Dar de fiecare data cand faceam asa ceva, aveam cate un motiv intemeiat, certuri cu parintii, note proaste, singuratate, iubitul perfect, care nu era atat de perfect. Ma asez pe banca, si imi scot din rucsac o carte de care m`am apucat in urma cu doua zile. Desii, sunt ferm convinsa ca am atras atentia multor persoane cu aceasta atitudine a mea, nu afisez nicio expresie, doar ma las absorbita de continutul fabuloasei carti pana cand directoarea face prezenta si ne aliniaza pe toti pentru a intra la clase si a asculta discursul dirigintilor. Ma ridic lenesa de pe banca si ma indrept spre clasa mea. O observ de Temarii razand pe infundate cu un grup de fete, pe care obisnuia sa le ocarasca cu fiecare ocazie cand le vedea. Arata diferit fata de ultima data cand am vazut`o. Parul ei blond, era acum, lasat rebel pe spate, iar suvitele de un roz aprins erau foarte evidente. Tinuta ei, era una decenta, dar in niciun caz nu era uniforma impusa de regulament. Cand privirile ni s`au intersectat, am clipit de doua ori, iar ea si`a reluat conversatia de parca nici macar nu m`ar fi observat. Ajunsesem la concluzia ca ma detesta dupa faptul ca o parasisem la acea petrecere nenorocita. Iar eu chiar nu o invinuiam pentru ceea ce simtea. Avea tot dreptul sa fie scarbita de mine si de actiunile mele. Trebuie sa platesc cumva pentru greselile mele.
Dupa lungul discurs de " bun-venit-puteti-sa-plecati " al directoarei Tsunade pe care nimeni, nici chiar eu, nu l`am ascultat aceasta ne`a permis sa intram in scoala. Stiti, e greu sa respecti pe cineva, atunci cand este evident ca nu merita. Directoarea, a impus niste standarde, la care nici macar ea nu se ridica. Vreau sa spun, cum poate impune decenta, atunci cand ea isi etaleaza sanii gigantici mai mult decat orice eleva de 18 ani, care cauta cu orice pret o aventura de o noapte. Si, pentru ea, disciplina este ceva relativ. Nu o deranjeaza daca in liceul sau se fumeaza, sau se bea, atata timp cat primeste "sponsorizari" din partea parintilor nostrii bogati, pentru a nu ne exmatricula. Am trecut si eu de cateva ori prin procedura. Adica, era si evident cand ajungeam pe 4 carari la ore. Directoarea nu este chiar o femeie care sa fie mai discreta. Mi`a spus clar pretul pentru a nu ma exmatricula. Mama a fost nevoita sa plateasca de cateva ori pentru ca eu sa scap cu fata curata. Dar nu a putut sa stearga amintirea din minte profesorilor si a colegilor, desii, pe mine nu ma afecta parerea lor, cum nu ma afecteaza nici in prezent...
Cand am intrat pe coridor, am fost bombardata cu tot felul de amintiri. Cele mai multe dintre ele erau acele momente in care radeam de tocilarii impiedicati sau cand le persecutam pe fetele care ma enervau doar cu prezenta. Am grabit pasul spre clasa mea, si cand am intrat am tasnit spre ultima banca, ignorand salutarile si fluieraturile baietilor, la care obisnuiam sa ma dau in pauze sau chiar si in timpul orelor. Cand ajung in ultima banca, imi scot iPod-ul si dau volumul la maxim, pentru a atenua sunetele facute de colegii mei, si im continui cititul, pentru ca dirigintele meu, are prostul obicei de a intarzia. Ma las atat de pierduta de lectura, ca nici macar nu observ ca cineva de aseaza langa mine, decat in momentul in care simt o lovitura accidentala cu cotul in brat. Ridic ochii din carte si intalnesc o pereche de ochii superbi de un violet intens. Tanara din fata mea, avea cele mai firave trasaturi, dar o faceau sa fie adorabila. Avea o finete, pe care eu nu as fi avut`o niciodata, tinand cont de firea mea rebela pe care incerc din rasputeri sa o stapanesc. Parul fetei este atat de negru si de acceasi lungime ca si al meu. Dar, pentru prima data, observ cateva suvite albastre, aproape insesizabile. Si, imediat, dupa ce imi scotocesc prin memorie, realizez cine este cea care s`a asezat langa mine. Hinata Hyuuga. Si imediat mintea imi este asaltata de un sir de glume proaste facute la adresa ei, si injosiri din cauza carora suferea zilnic. Si asta doar pentru ca sarmana de ea se indragostise de cine nu trebuia. Imi amintesc si astazi palma pe care i`am dat`o cand am aflat ca il simpatiza pe unul dintre tipii la care eu tineam inca din copilarie, si asta, doar pentru ca m`am simtit amenintata fara motiv de ea. Dupa un schimb de priviri, o vad cum se imbujoreaza si se ridica de pe scaunul pe care abia daca statea gesticuland frenetic:
- Imi cer scuze ! Dar te rog, nu vreau sa ma urasti. Chiar nu mi`am dat seama ca tu stai aici ! Adica, nu stiam ca citesti. Ce vreau sa spun eu....nu e ca nu stii sa citesti, dar nu te`am vazut niciodata la scoala. Dar nu spun asta ca fiind un lucru rau...adica...e foarte bine sa citesti. Scuza`ma, nu am vrut sa te deranjez, imi pare rau, jur ca nu o sa ma mai vezi. Nu o sa`ti mai stau in cale. am clipit de cateva ori, privind prin jurul clasei, observand ca nu mai erau locuri libere, si incercand sa inteleg toate propozitiile incoerente, repezite si confuze pe care le rostea. O apuc usor de incheietura, iar ea isi strange ochii, fiind speriata ca as putea sa o lovesc dinnou.
- Calmeaza`te, te rog, daca te`ai asezat aici, ramai aici. Nu ma deranjeaza prezenta ta in momentul asta. Asa ca poti sa stai aici, atata timp cat iti vezi de treaba. spun eu pe un ton clam, dar distant, pentru ca stiu ca in momentul de fata nu sunt in cautarea unei noi prietenii, iar Hinata nu ar fi niciodata dornica sa`mi fie prietena. Cu toate astea, ma simt prost pentru toate lucrurile rele pe care le`am facut fata de ea, asa ca poate o sa am ocazia sa ma revansez. o vad cum se aseaza tematoare, iar eu revin la lectura mea, desii simt privirea ei insistenta asupra mea. Simtea nevoia sa spuna ceva, dar inca se temea de mine. Intr`un fel, era amuzant, dar si trist. Nu eram atat de periculoasa pe cat avea ea impresia despre mine. Incerc sa nu`mi abat atentia dinspre carte, dar privirea ei persista asupra mea, analizand cu atentie tinuta mea, si titlul cartii.
- Hinata...daca ai ceva de spus, spune`o, pentru numele Lui Dumnezeu, sunt om si eu, doar nu crezi ca ti`as face ceva fara motiv. dar tarziu realizez ca tot ceea ce i`am facut eu pana acum a fost lipsit se sens si de vre un motiv. Dar refuz sa`i arat ca am realizat cat de nepotrivite mi`au fost cuvintele cu adevarat .O vad cum tresare si se ingalbeneste la fata, iar eu scap un oftat lung, in timp ce intorc o pagina din carte si incerc sa ma concentrez, pentru a nu pierde sirul intamplarilor. Dar cand incerc sa`mi reiau cititul, simt mana calda a Hinatei atingandu`mi umarul.
- Presupun ca trebuie sa fie greu...adica, Kai nu este cel mai de treaba tip, dar cred ca l`ai iubit. am ramas surprinsa ca ea observase totul, pe cand toti cei din scoala, erau atat de incantati de povestea noastra de dragoste cu " nabadai ". Am oftat inca o data, asa ca mi`am inchis cartea si am bagat`o la loc in rucsac, intelegand ca nu pot scapa de o conversatie cu ea. Dar, poate ca nici nu`mi doream sa scap. Dintre toate persoanele pe care le cunosc, Hinata ar intelege cel mai bine cum este sa suferi. Dar nu, cu siguranta nu voiam sa apelez la cineva, pe care o data am persecutat din motive de distractie. Ea nu are nicio obligatie fata de mine, si nu ar avea niciun motiv sa imi asculte problemele stupide prin care trec. Iar mie nu`mi sta in caracter sa sa cer ajutorul. Cu toate astea, nu ma pot abtine sa nu o intreb ceva ce ma macina pe interior:
- Tu de unde stii ? o intreb cu vocea tremurata si abia soptita, de teama ca cineva din preajma sa nu traga cu urechea la conversatia noastra.
- E usor sa observi lucruri atunci cand nimeni nu te baga in seama...
Si acestea fiind spuse, am incetat sa mai deschid vre un subiect. Imi era jena ca ingnorata prin care trecea Hinata era numai si numai din vina mea. Era detestata si ignirata de toti cei din jur, din cauza mea. M`am lasat cu capul pe banca, in timp ce mi`am bagat dinnou castile de la iPod in urechi si am dat volumul la maxim. Dupa un lung sir de certuri cu Temari, trebui sa recunosc ca muzica rock nu este atat de rea. Eram dezgustata de fiecare data cand auzeam de genul ala de muzica. Dar de cand mi`am schimbat gusturile in materie de orice, nu`mi place nimic mai mult decat sa`mi bubuie muzica in urechi. Si trebuie sa recunosc ca formatia Evanescence chiar este pe gustul meu. Nu spun ca ma transform intr`o tipa goth, dar nici nu ma mai caracterizez ca fiind foarte vesela. Hinata imi atrage atentia cand dirigintele meu isi face intrarea in clasa . Este unul dintre cei mai tineri profesori din scoala, Kakashi Hatake. Abia iesit de pe bancile facultatii, sau de unde o fi iesit el, pentru ca preda groaznic engleza. Tot ce stiu e ca anul trecut ma numaram printre obsedatele de el, care ar fi dat orice pentru o inlanire, sau, cine stie, poate chiar mai mult. Imi e jena sa spun ca flirtam cu succes, iar pe el nu`l deranja acest lucru. Dar in momentul de fata, sunt constienta, ca a fost o prostie din partea mea. Ma observa si imi arunca un zambet bine-voitor, cu toate ca e putin prea intim pentru a fi adresat unei eleve de clasa a 11 -a. Incerc sa imi concentrez atentia asupra unghiilor mele, si ignor discursul lui cu referirile la asteptarile din acest an. Cand ma indrep spre usa, acesta imi pune mana pe umar si ma priveste cu ochii sai negrii si profunzatori, cercetandu`ma in amanunt, dupa care spune, in timp ce afiseaza un zambet:
- Sakura...observ schimbari anul acesta. Ce alte surprize ai mai pregatit ?
- O sa vedeti pe parcurs, spun eu dupa care ii indepartez mana si ies din clasa. Ei bine, acesta este liceul meu. Cadrele didactice nu sunt cu mult mai mature decat elevii. Sunt convinse ca acest gest al profului nu m`ar fi deranjat anul trecut, dar de data aceasta, m`am simtit chiar hartuita. Era ceva ciudat in privirea lui. Ca si cum, nu eram doar o simpla eleva, eram mai mult de atat. Si, cu toate ca uniforma mea era cat se poate de decenta, nu reusea sa`mi ascuna toate formele, iar el parea sa observe foarte bine acest lucru. Deja grabec pasul, pentru ca nu as vrea sa ma mai intalnesc inca o data cu Kai, asa ca aproape ajung sa alerg ca sa ies pe poarta scolii. Nu mai voiam sa stau intr`un asemenea mediu infect. Cand ma aflu iesita pe poarta, rasuflu usurata, dar o voce familiara ma face sa tresar:
- Te duc undeva? ma intorc surprinsa spre locul de unde am auzit vocea, si vad un superb SUV negru, si foarte luxos, chiar si pentru tipicele pretentii si etalari a bogatiei elevilor de la Broken Arrow. Nu spun ca nu si`ar permite. Dar pana si ei au limitele lor. Nu ar risca sa accidenteze asemenea masini scumpe, avand in vedere ca majoritatea celor care conduc nu au defapt carnet. Si am inteles, la scurt timp ca, soferul trebuie sa fie major. Iar imediat, realizez ca am fost prea concentrata sa studiez masina si realizez cine este soferul....
- Huh ?! Sasuke ?


To be continued....

Ce capitol interesant , mea placut foarte mult , poate Sakura o sa se imprieteneasca cu Hinata . Deci astept capitolul urmator
P.S Sunt prima !

Chiar asa, e lliceu de fite. Sa stii ca e super nextul. Mama, ma faci asa de curioasaa. Poate nu ai cea mai buna estetica, dar descrierea face toti banii. Si un capitol asa de luunngg. Zbea te astept cu nextul. Succes la scoala!

Capitolul 10 - O dragoste prosteasca

Am facut ochii cat cepele la vederea lui. Nu`l mai vazusem de la inceputul verii. Singurele mijloace de comunicare pe care le`am avut au fost mesajele vagi si apelurile scurte. Nu am primit nicio vizita din partea sa aşa cum speram. M`am lasat descurajata de absenta considerabila, şi am devenit paranoica crezand ca ma evita. Aparitia asta a lui m`a luat complet pe nepregatite. Am incercat sa ma dezmeticesc din acea transsa, dar din nefericire, nu era chiar atat de simplu. Ochii lui...cei mai profunzi ochi pe care i`am vazut vreodata. Erau ca doua gauri negre: inghiteau totul, dar nu dezvaluiau nimic. Si pentru prima data, ochelarii de vedere lipseau. Nu m`am putut abtine sa nu`l studiez din cap pana in picioare. Nu era imbracat cu o eleganta iesita din comun. Tinuta lui era una normala, dar il punea foarte bine in valoare. Pur şi simplu, arata ca un baiat, ca unul adevarat. Nu haina il face pe om, si am ajuns la concluzia ca indiferent ce ar purta, el ar arata bine. Privirea mi`a poposit asupra abdomenului sau. Nu era excesiv acoperit de muschi proeminenti, pentru că nu era un obsedat de conditia fizica asemeni lui Kai. Si dupa cum spuneam, tricoul albastru pe care il purta i`se potrivea absolut perfect. Nu era nici foarte larg, dar nici lipit de corp, cu toate astea, puteam sa`i deslusesc perfect constructia abdominala. Jeansii negrii, ar fi aratat banali pe alti baieti, dar pentru el, erau pur şi simplu potriviti. As fi putut sa mai stau inca o ora si sa`l privesc in amanunt, dar nu puteam ignora neliniştea care mă strabatea. Ce cauta aici ? La liceul meu, la acest infern al adolescentei. Ma infiora posibilitatea ca el sa`şi fi facut un transfer. Voam sa par stapana pe mine, sa nu reactionez exagerat, dar gura m`a luat pe dinainte, si am parut chiar furioasa. Desii nu ma simteam cu adevarat furioasa din pricina lui.
- Spune`mi te rog...ca nu ti`ai facut un transfer aici, in locul asta...pentru ca ai fi absolut inconstient. Dar, in ciuda reactiei mele, el s`a mentinut foarte linistit, ba chiar mi`a oferit unul dintre acele zambete rare si lenese ale lui. Sasuke nu era genul de tip vesel, si nu zambea foarte des. Dar atunci cand o facea, ma lasa fara suflare si plina de furnicaturi. Era ceva tainic in zambetul lui, ca si cum, numai mie mi`ar zambi vreodata. Dar era de fapt o iluzie a unei fete indrăgostite in secret, o iluzie a unei fete orbite de o dragoste prosteasca.
- In niciun caz...liceul asta nu e pentru mine..Speram ca o sa te bucuri mai mult cand ai sa ma vezi. Dar cred ca ar fi mai bine sa plec...insa nu i`am dat ocazia sa mai termine fraza pe care a inceput`o si m`am aruncat in bratele lui. A fost randul lui sa fie surprins de reactia mea, pentru ca l`am făcut sa se dezechilibreze. Dar facusem destul interogatoriu. Avea dreptate, trebuia sa fiu bucuroasa sa`l vad, defapt eram, dar habar nu aveam cum sa`i arat acest lucru. Sper ca reactia mea exagarata sa`i fi demonstrat ca eram fericita de prezenta lui. Nu conta daca el nu se simtea la fel, sau ca nu raspunea imbratisarii mele. Pentru mine era foarte important sa`l simt aproape. Dar nu era nici pe departe la fel de rigid pe cat ar fi trebuit. Imi raspundea la imbratisare, cuprinzandu`mi talia intr`o blanda apasare a mainilor pe talia mea. Era foarte discret si atent, de parca se temea ca m`as fi putut sparge la cea mai iresponsabila atingere. De aceea ma simteam atat de bine im bratele lui, ma simteam protejata. Cand ne`am descprins am avut senzatia ca se pierde o parte din mine, dar am incercat sa nu ma arat fectata de brusca distantare.
Mi`am ridicat privirea, intalnind dinnou ochii sai. Era randul meu sa`i zambesc. Cand eram alaturi de el, pur si simplu uitam de lumea in care traiesc. Paraseam orice ingrijorari si probleme ce tineau de viata mea oribila. Ma desprindeam de orice ganduri ce m`ar fi putut intrista. Nu stiu cand si cum am ajuns sa ma simt atat de bine in preajma lui. Daca l`a inceput am fost reticenta cand venea vorba sa ma destainui in fata lui, acum simteam nevoia disperata de a discuta cu el. Ne`am privit in tacere pentru o vreme, iar cand ne`am desprins privirile am izbucnit amandoi in ras. Chiar radeam....dupa o perioada in care mi`am inchipuit ca rasul nu mai este existent pentru mine.
- Deci...esti ocupata in decursul acestei zile, my lady ? am incercat sa`mi retin un chicot la auzul caricaturizarii accentului britanic. Cu toate ca eram sigura ca mama si`ar fi iesit dinnou din minti daca as fi intarziat nu puteam sa`l refuz. Am incuviintat din cap, apoi m`am asezat pe locul din dreapta. Nu`mi faceam griji cu privire la fratele meu.Cel mai probabil avea sa iasa in oras cu prietenii lui, iar eu nu`mi aveam locul acolo. Preferam sa`mi petrec dupa-amiaza cu un super tip din ultimul an de liceu. Daca o zi petrecuta alaturi de singura persoana care este capabila sa ma faca sa zambesc m`ar costa doar o predica din partea parintilor, atunci ar merita cu siguranta. Si inca mai aveam speranta ca poate nu ar observa nimeni. In concluzie, mi`am petrecut intreaga vara inchisa in dormitor. Nimanui nu parea sa`i pese daca eram sau nu acasa. Probabil ca s`au obisnuit deja cu absenta mea. Asa ca am ajuns la concluzia ca trebuia sa ma relaxez.
Sasuke s`a trantit lenes pe locul soferului, apoi a demarat pe strada principala. Viteza prea mare nu era un lucru neobisnuit in acest oras. Politistii mereu se confruntau cu liceeni ce depaseau cu mult limita de viteza. Uneori, politistii nici nu se mai sinchiseau sa dea amenzi, avand in vedere ca puteau fi loviti in plin, in cazul in care soferul orpit purta ranciuna sau era putin ametit din cauza alcoolului. Spuneam cumva ca liceul meu este unul de fite ? Ei bine, cam asa este intreg orasul. Accidentele erau la ordinea zile, la fel si crimele sau violurile. Violurile...dintr`o data, acest cuvant a inceput sa`mi rasune continuu in cap. Cum as putea pretinde ca viata mea este normala ? Cum pot pretinde ca ma simt realmente bine, cand nici nu sunt sigura ce este de`a dreptul rau. Pe cine incerc sa pacalesc cu jocul meu de eleva silitoare si decenta. E prea tarziu sa fac pe cineva sa creada ca asta sunt eu defapt. Ma port de parca as fi atat de desteapta incat as putea sa`i pacalesc pe toti, dar nu sunt nici pe departe atata de desteapta pe cat ma cred. Toti au capacitatea de a vedea dincolo de aparente, cu totii inafara de mine.
Mi`am lasat capul in jos, bretonul acoperindu`mi chipul. Asta esti tu, Sakura Haruno ! Daca tu nu te accepti pe tine, cum de ai pretentia sa o faca altii ? Vocea mea interioara incerca sa preia conducerea. Mereu in interiorul meu s`au dat batalii crunte. De fiecare data cand imi ascultam instinctele, faceam cele mai iresponsabile si irationale lucruri. Dar cand imi ascultam inima, ajungeam sa fiu ranita. Atunci, ce anume trebuia sa fac ? Unde gresesc tot timpul ? Dar...de unde stiu ca mereu este numai vina mea ? Banuiesc asta pentru ca nu cred in mine.
Cand mi`am revenit din brusca deprimare, am observat ca Sasuke incetinise considerabil. Un mic zambet mi s`a desenat pe chip cand am privit concentrarea din ochii lui. Nu exageram cand spuneam ca ma simt protejata alaturi de el. Era responsabil, era matur, era exact asa cum credeam eu ca este Kai, sau cel putin, cum imi doream eu sa fiu. Toata viata mea, tot ce mi`am dorit a fost sa fiu iubita. Mi`am dorit sa pot gasi dragostea in bratele familiei, dar mereu am fost izgonita. Mi`am dorit sa pot gasi dragostea in bratele prietenilor, dar ei nu doreau decat o reputatie mai buna. Mi`am dorit sa pot gasi dragostea in bratele iubitului perfect, dar nu am gasit decat minciuni. Dar Sasuke ? Cand vorbeam cu el, cand eram alaturi de el, simteam intelegere si compatimire, dar nu simteam dragoste. Simteam mereu ca ar face orice sa ma ajute, dar nu imi oferea acel ajutor de care aveam nevoie. Uneori ma temeam de faptul ca m`ar putea considera o povara. Nu am niciun drept sa`l incarc pe el cu problemele mele, cu toate astea, de fiecare data, el era prima persoana care afla despre necazurile din viata mea. Cu toate astea, ii spuneam orice detaliu infantil al vietii mele, exceptand adevarul din seara in care m`a gasit lesinata. Mi`am promis ca n`o sa afle acest detaliu al vietii mele. Sunt o egoista, mereu am fost, si n`o sa ma schimb niciodata, indiferent cat de mult m`as stradui.
- De cei ai devenit dintr`o data asa de tacuta ? Am facut ceva gresit ? dinnou se autoinvinovatea. O parte din mine se bucura ca ii pasa, dar o alta parte suferea ca il incarc cu atatea lucruri. Asa ca, am preferat sa ma abtin. Am preferat sa nu ma mai plang de viata mea. Puteam sa pastrez anumite lucruri pentru mine. Am incercat sa`i zambesc, desii, era evident ca ma fortam, cel putin, pentru el era. Acesta era inca un lucru pentru care ma simteam vinovata. Ma cunostea atat de bine, iar eu nu stiam nimic despre el. Alta dovada a egoismului meu.
- Sunt bine...doar ca...sunt putin slabita...un efect al anemiei, sau ce`o fi, o sa`mi revin daca mananc ceva. sunt sigura ca am spus suficiente bazaconii incat sa nu ma creada, fapt dovedit si de privirea pe care mi`a aruncat`o. Era acel gen de privire " Cum-de-a-trecut-clasa ? ". M`am foit jenata pe scaun si mi`am concentrat atentia asupra unghiilor mele, neobisnuit de scurte si de neingrijite. Inca ii simteam privirea asupra mea, cercetandu`ma, dar si`a indreptat`o dinnou asupra sofatului, accelerand doar putin. A scapat un lung oftat, apoi mi`a spus:
- Ei bine...anemia se refera la lipsa de fier din organism, nu la lipsa de mancare. Si sincer sa fiu, epileptica nu`mi pari. Dar fie...te cred de data asta, asa ca ce`ar fi sa ne oprim la un local si sa comandam ceva? jenant ! Ma facusem complet de ras, si probabil ca i`am dat inca o dovada ca nu sunt prea desteapta, pe langa alte gafe pe care le`am facut in preajma lui. Si nu trebuia sa spun nimic legat de domenil in care el, practic exceleaza, pe cand eu, abia daca stiu cateva notiuni generale. Am incuviintat inca o data, incapabila sa articulez vreun raspuns.
Nu a mai condus decat cateva minute, pana ne`am oprit in fata unui local. Am fost socata la vederea acelui loc. Nu numai ca era recunoscut pentru paguba pe care o facea buzunarelor, dar aici, grupul asa zisilor mei prieteni obisnuia sa piarda vremea. Am vrut sa protestez, dar Sasuke nu parea dispus sa ma asculte, m`a luat de mana si m`a condus pana inauntru. M`am rugat ca nicio persoana de la liceu sa nu fie acolo, dar rugamintile nu mi`au fost ascultate. Kai era acolo, la fel si grupul lui de prieteni primitivi cu creierele microscopice. Speram sa nu fie prea tarziu sa parasim localul, dar Kai ma observa imediat, ridicandu`se de la masa si inaintand spre mine....

To be continued...

What?! Gata?! Uff, as fi vrut sa fie mai mult. Imi place atat de muuuuult. De unde ti-a venit aceasta idee? E splendida! Sper sa ne aduci mai repede nextuul. Sii... Poate un pic mai multa actiune in capitolul viitor? Chiar sunt foarte curioasa ce o sa fie, mai ales ca si desteptul de Kai. Si multumesc de anunt!

Buna . Imi place modul in care descriere , eu una nu sunt buna la asa ceva Doame cat de tare mea placut faza ''Cum-de-a-trecut-clasa ?'' a fost ceva Kai asa nu o mai lasa pe Sakura in pace , imi vine sa-l bat Dar spe ca Sasuke sa-i tina apararea in capitolul urmator . Deci adul repejor , si anuntama si pe mine te rog

Hey mersii de anunt si iarta-ma ca am ajuns asa tarziu ......
Sa stii ca a fost un capitol superb si ma bucur foarte mult ca cei doi s-au reintalnit ....desi pacat ca Saku nu are incredere in Sasuke sa ii spuna adevarul despre ce s-a infamplat in seara in care a gasit-o...dar ma gandesc ca la un momentdat ii va spune intreg adevarul ....
Pacat ca acum au dat peste acel Kai...sper sa nu ii faca nimic rau Sakurei din nou... ....
Spor la scris in continuare si sa aduci cat mai repede nextul .... desi sper sa ne aduci vesti bune in noul capitol... ...Ne mai vedem...
~Sayonara~

buna!deci am trecut si eu pe aici.sa ma anunti de next te rog mult.da?Akatsuki_lavy te pupaaaaaaa

Capitolul 11 - Un adevar amar

Am mai asistat la momente stanjenitoare in care prietenele mele erau puse in acea situatie de a se afisa cu actualii prieteni in fata fostilor. Pe atunci mi`se parea o situatie amuzanta. Insa acum as fi dat orice sa ma evapor din acest local. Incercam sa ma stimulez si sa ma incurajez spuandu`mi ca Sasuke nu e nici pe departe actualul meu iubit. Desii eu nutream sentimente profunde fata de el, nu puteam fi sigura ca era reciproc. Se purtase cu mine ca si cum as fi fost sora lui mai mica, iar asta dovedea ca nu era interesat de mine in acel sens. Durea...durea insuportabil, dar nu as fi vrut sa fortez si mai mult lucruile si sa ma vaicaresc in fata lui ca atitudinea asta supra-protectoare nu facea decat sa ma raneasca si mai tare. Preferam sa`l am alaturi de mine, si sa ma imbratriseze de fiecare data cand am nevoie. Preferam sa ma considere de o inocenta iesita din comun. Preferam sa ma iubeasca, nu conta daca ma iubea intr`un mod diferit de modul in care il iubeam eu. M`am amagit singura si mi`am spus ca ar trebui sa las lucrurile sa decurga in ritmul lor lent. Poate ca timpul ne`ar fi dat ocazia sa ne convingem de ceea ce simtim cu adevarat. Nici eu nu eram convinsa in sinea mea ca il iubesc. Defapt, nu mai eram convinsa ca pot iubi vreodata un baiat sau barbat. Mi`am iubit tatal, iar el m`a detestat din prima clipa de viata. Mi`am iubit fratele, iar el pur si simplu se purta ca si cum nu existam. Ultimele evenimente au demonstrat ca fratele meu are potential de a fi un frate bun, dar asta nu sterge cu buretele ultimii ani in care ma ignora sau ma ironiza in fata parintilor. Si...in cele din urma...l`am iubit pe Kai...prietenul ideal, care s`a dovedit a fi un nemernic. Si cum se presupune ca ar mai trebui acum sa am incredere in specia masculina ?? Niciodata sa nu spui niciodata, pentru ca aparent eu trec usor cu vederea.
Am incercat sa`mi feresc privirea de Kai si sa mi`o indrept asupra unui lucru, asupra orcarui lucru. Simteam privirea lui taioasa asupra mea, sau mai degraba asupra lui Sasuke. Desi, negam cu desavarsire posibilitatea unei potentiale relatii, aparentele vorbeau de la sine. Faptul ca ne tineam de mana nu facea decat sa intareasca presupunerile lui Kai sau ale prietenilor lui. Mi`am indreptat privirea asupra mainilor noastre si a degetelor inlantuite si am simtit cum obrajii imi iau foc. Adevarul era ca puteam fi usor confundati cu un cuplu oarecare venit la un local oarecare ce vor sa`si petreca impreuna ultima zi de libertate, inainte de inceperea adevaratelor cursuri. Dar in perspectiva noastra nu eram decat niste prieteni apropiati, care isi doreau sa ia masa apoi sa piarda ziua vorbind despre nimicuri. Desigur ca oamenii nu lar lua in considerare niciodata aceasta teorie, pentru ca ei apreciaza picanteriile si barfele de prima pagina. Sasuke a observat ca aveam privirea atintita asupra manilor noastre impreunate si s`a scuzat printr`o singura intrebare a capulu intrebandu`ma din priviri " E in regula ? " Am incercat sa zambesc si sa`i dau de inteles ca totul e perfect. Insa banuiesc ca nu am fost chiar atat de credibila pentru ca a dat sa`si elibereze mana, insa eu am continuat sa`l strang, implorandu`l sa nu`mi dea drumul tocmai in momentul asta. M`am ales cu cel mai dulce zambet de care Sasuke era in stare si o mangaiere usoara pe obraz. Iar din partea lui Kai m`am ales cu cea mai fioroasa incruntatura de care era el in stare, avand in vedere ca el nu e prea expresiv niciodata, si acea figura l`a facut sa arate defapt ca un bivol. Iar asta era pe jumatate adevarat, pentru ca nu gandea mai mult ca unul.
Kai si grupul lui de prieteni stateau intr`un colt al localului, dar Kai parea ca nu`i scapa nimic. Imi analiza pana si cea mai discreta miscare a capului. Si vedeam ca ii era din ce in ce mai greu sa`si pastreze calmul. Am asteptat sa apara un chelner si sa ne conduca la o masa cat se poate de indepartata de grupul celor 5 prosti de la rasarit. Dar am observat ca niciun chelner nu era prin preajma. Iar asteptarea deja incepea sa mi`se pare stanjenitoare, cu toate ca lui Sasuke abia daca parea sa`i pese. Mi`am dres glasul si am incercat sa`mi intiparesc un zambet tectonic pe chip si apoi sa propun o idee:
-Stii...brusc nu imi mai este foame. Si...nu stiu despre tine, dar eu n`am chef sa`mi petrec toata ziua asteptand un chelner afurisit. Deci, ce`ai zice sa mergem in alta parte ? am incercat sa pun un strop din acea bravada tipica vechei Sakura Haruno, si aparent imi iesise destul de bine pentru ca Sasuke a chicotit pe infundate. Nu ma simteam in stare sa fac vreo gluma adevarata, dar gesticulatul si tonalitatea vocii erau lucrate de ani buni, asa ca nu mai intampinam probleme in arta exageratului si atrasului atentiei. Chiar daca incercam sa neg asta, Sasuke era si el baiat, si simtea o atractie pentru fetele curjoase cu atitudine dominanta care stie ce vor. Am tras acea concluzie dupa ce m`am gandit zile in sir la iubita lui. Vestimentatia ei destul de indecenta, parul roscat vopsit, atitudinea de rebela. Poate ca el nu parea genul de baiat de cartier, cel putin nu fata de mine, dar probabil ca in anturajul lui, adopta un altfel de caracter.
- Pai...mdaa...deja devine enervant sa astept. Asa ca...ce propui sa facem ? Eu ma gandeam sa....... ma ratacisem deja printre ganduri si nu l`am mai luat in seama. Oare acest Sasuke s`ar fi potrivit mai degraba cu vechea Sakura ? Cu acea Sakura care era sarcastica si sarmanta in fata baietilor ? Acea Sakura care nu se temea sa`si dezvaluie mai mult decat trebuie din trup ? Noua eu, noua si inocenta eu...fiinta pura si plapanda ca o floare, oare aceasta fiinta nu era pe placul lui ? Oare din motivul asta ma trata ca pe o sora mai mica ? Daca i`as fi dovedit adevarata mea identitate ? Ar fi renuntat degraba la bunul simt si la respectul sau si s`ar fi transformat intr`un mitocan ? Nu.. cu siguranta nu...dar nu voiam sa risc. Imi placea asa cum era, nu voiam sa se transforme in dublura lui Kai. Si chiar daca aceasta atitudine pe care o are in preajma mea ar fi una de fatada, as suporta`o mai usor decat o adevarata identitate de badaran. Uneori o minciuna dulce este preferabila decat un adevar amar.
- Deci, ce parere ai ? l`am privit complet dezorientata, abia daca am fost atenta la cateva cuvinte din tot discursul lui referitor la ce ar vrea sa facem. M`am simtit consternata, dar nu puteam sa mint si sa spun ca totul e bine, avand in vedere ca habar nu aveam ce planuri isi facuse. Asa ca, am preferat sa ma fac de ras si sa intreb:
- Hmmm...scuze...ce spuneai ? jenant ! Jenant ! Jenant ! dar el doar isi dadu ochii peste cap intr`un gest teatral ca si cum se simteam jicnit ca nu eram atenta, dar apoi zambi si imi spuse ca isi va relua discursul pe drum. Tocmai ne apropiam de iesire cand am auzit o voce strigandu`ma pe nume. Stiam prea bine cine ma striga, puteam recunoaste foarte usor vocea, dar am preferat sa ma prefac ca nu aud. In schimb Sasuke, era mai receptiv la sunete decat ma prefaceam eu ca nu sunt. Asa ca s`a intors el in locul meu si am fost nevoita sa`mi intorc privirea in spate si sa`l vad pe Kai apropiindu`se cu pasi grabiti de mine. Perfect ! Si acum urma penibila scena in care trebuia sa fac prezentarile.
- Buna Kai ! am spus eu cu o nonsalanta in glas. Voiam sa fiu calma si relaxata, dar imi era imposibil. Chiar il iubisem pe baiatul asta. Nu m`am putut abtine sa nu`l masor cu privirea. Era inalt, putin mai inalt decat Sasuke, cu o constructie zvelta, atletica. Ei bine, la ce altceva ma puteam astepta din partea capitanului echipei de baschet a liceului? Dar, ironia sortii este ca in capul lui se afla acelas lucru ca si in mingea de baschet si anume: aerul ! Nu a fost an in care sa scape de corijentele la matematica, dar de fiecare data, la sfarsitul verii, lua examenul si se pomenea avansat la clasa. Nu stiu cum reusea sa ia examenele, dar probabil ca puterea banului spune multe.
- Deci ? Asta e tot ? " Buna Kai " ? Ma asteptam la ceva mai multa afectiune. Ma simt profund ranit. Ca venii vorba...ce`ti mai fac zgarieturile ? Of, of, of Sakura... ce a ajuns sa faca alcoolul din tine ? Ca sa nu mai spun ca ai lasat si masina, ai pierdut cheile. Noroc cu mine...caci altfel....
- Caci altfel nu s`ar fi intamplat nimic din toate astea ! am izbucnit, iar lacrimile amenintau sa`mi invadeze chipul. Am incercat sa`mi trag bretonul ca sa`mi acopere o parte din chip. Stiam ce incerca sa faca: nu pe mine voia sa ma atraga in jocul asta ci pe Sasuke. Voia sa`i starneasca curiozitatea si sa intrebe mai multe. Dar din fericire el nu parea sa se lase prins de strategia lui Kai, ba chiar il privea cu un oarecare dezgust si ironie. Ceea ce pare sa observe si Kai, si nu`i convenea.
- Deci...nu mi`ai facut cunostinta cu prietenul tau. Vre un student ? Presupun ca ti`ai largit orizonturile, daca ma intelegi...rostea apasat fiecare cuvant, iar asta ma scotea si mai mult din minti. Nu asta era ceea ce am vrut. M`am rugat sa nu mai fiu nevoita sa dau ochii cu el toata viata mea. Ei bine, in filme, dupa ce un nemernit violeaza o fata, si obtine ceea ce vrea de la ea, o lasa in pace si o ignora pentru tot restul vietii, iar fata ramane traumatizata si sfarseste intr`un azil sau intr`un sanatoriu.
- Kai...uite ce e...nu te intereseaza...el nu e...dar Sasuke nu ma lasa sa`mi termin ceea ce am de spus si se prezenta singur, fara alte introduceri. Era calm si parea mai matur decat era deja. Nu se avanta in discutie ca sa`l ia peste picior pe Kai ci doar se prezenta si isi ceru scuze in numele amandurora pentru ca trebuia sa plecam. Fara alte obiectii Kai zambii, dar nu inainte de a`mi sopti ceva ce aproape ca m`a facut sa ma impiedic:
- Scumpo...sa nu crezi ca s`a terminat! Nu renunt asa usor la tine. drumul pana la masina a fost foarte tacut. Sasuke imi daduse drumul la mana de ceva vreme, si mergea la o distanta vizibila fata de mine. Renuntase pana si la manierele lui, cand am ajuns la masina mi`am deschis singura portiera si m`am asezat pe locul din fata. Imediat, se strecura si el, trantind portiera atat de tare incat m`a facut sa tresar. S`a zis cu toata stapanirea lui de sine ! Am evitat sa dau startul oricarei discutii. Nu stiam ce il enervase atat de tare, dar ceva imi spunea ca nu voiam sa afla. Mi`am fixat privirea asupra fustei, prefacandu`ma ca o aranjez si ca incerc sa sterg o pata. Nu am avut curajul sa`mi ridic privirea si sa`l observ pe Sasuke, pentru ca imi puteam inchipui de una singura furia din ochii lui. Il intelegeam, fusese supus la o umilinta din partea unui imbecil ca si Kai. Nu`l invinuiam, dar speram vom mai sta putin timp in parcare, si sa nu porneasca masina inca. La nervii pe care ii avea in momentul de fata, nu voiam aflu pana la ce viteza ar fi fost in stare sa ajunga.
-Poti sa`mi explici si mie, ce`a fost asta ? am tresarit la auzul tunetului din vocea lui si am sesizat ca o parte din furie incepea sa se risipeasca, dar facea mari eforturi sa`si recapete calmul. Eu doar am clatinat din cap si am refuzat sa imi ridic privirea. Nu eram in stare sa dau vreo explicatie. Kai fusese atat de credibil, incat si eu tindeam sa`l cred. Stiu ca suna o nebunie ! Dar, nu`mi mai amintesc daca in acea seara, bausem ceva sau nu. Dar adevarata poveste nu era cea pe care Kai o spunea tuturor. Iar daca Sasuke il credea, ei bine, ei bine asta insemna ca nu era tocmai persoana de incredere pe care o credeam. La acest gand am fost strabatuta de un fior. Nmeni nu ma crede ! Nici chiar el ! Ah ! Pentru Numele Lui Dumnezeu ! De ce am crezut ca e diferit ?
- Oh, Doamne ! Il crezi ! am reusit sa bolborosec.
- Ce ?! de data asta, parea mai degraba confuz decat oripilat sau iritat.
- Tu ! Il crezi ! Tu chiar crezi ca in seara aia am baut. Stii ceva, crezi ce vrei. Nici macar nu mai conteaza. m`am intins pana la bancheta din spate, de unde mi`am luat geanta in care imi tineam manualele primite si am deschis portiera, iesind din masina apoi trandind`o si incepand sa ma indepartez pe cat mai mult posibil. Stiam ca ar fi fost doar o chestiune de timp pana sa ma urmeze, iar la scurt timp i`am auzit pasii in urma mea. Am continuat sa merg iar el m`a strigat pe un ton care ii trada impresia. Credea ca ma port ca un copil si ca era stupid din partea mea sa plec pe jos cand casa mea de afla la cativa kilometrii departare. Dar nu`mi pasa. Puteam lua un Taxi pana acasa. Mai aveam o farama de demnitate si nu voiam sa pretind ca stau cu cineva care ma intelege doar in UNELE situatii, pentru a nu`l pierde.
Nici macar nu am bagat de seama cand m`a prins din urma. Dar am sesizat chiar in momentul in care l`am simtit prinzandu`ma de brat. M`am smucit apoi mi`am continuat drumul cu pasi rapizi fara sa`i dau atentie. Pur si simplu detestam neincrederea pe care o are. De la inceput a fost reticent in privinta mea, ce m`a facut sa cred ca isi schimbase opinia. Singurlul lucru care il impiedica sa se descotoroseasca de mine era curiozitatea de a afla ce s`a intamplat in acea noapte cu mine si poate un instinct animal de a`si satisface anumite dorinte.
- Vrei sa incetezi ?! Dar cum vrei sa ma comport ? Tu nu`mi spui niciodata nimic. Si daca imi spui, iti alegi cuvintele cu mare grija, asa ac nu pot intelege niciodata ce e in mintea ta. Am nevoie de anumite detalii ca sa te pot ajuta. Si daca ar fi fost alcoolul problema....
- Dar nu este ! i`am retezat`o eu fara sa`i dau ocazia sa continue
- Stiu....dar nu este....Crede`ma...nu te`as fi judecat as fi incercat sa te ajut. Adica, m`a enervat la culme pentru ca tipul ala stia mai multe lucruri despre tine decat stiu eu. E fostul tau prieten, nu`i asa ? tacere...nu i`am dat niciun raspuns ci doar am privit in alta directie. Inca ma privea in asteptarea unui raspuns, dar cred ca si l`a dat singur pentru ca a renuntat. Am mentinut tacerea pentru un timp. Era mult mai bine cand niciunul dintre noi nu mai spunea nimic. Dintr`o data am simtit puternica dorinta de a ma apropia de el si de a`l imbratisa, de a ii cere iertare si de a il ruga sa ramana cu mine si sa`mi spuna ca totul v`a fi bine, desii, constientizam ca era imposibil. Dar nu, orgoliul meu ma impiedica sa fac asta.
- Trebuie sa ma duc acasa. O sa lamurim asta cu alta ocazie. l`am mai privit inca o data, si i`am vazut pe chip intiparita o parere de rau. Dar nu era suficient sa`l cred. Era clar ca nu avea incredere in mine, si nici eu nu trebuia sa am incredere in el. Poate ca pana la urma, nu este baiatul potrivit pentru mine, si poate ca ar fi stupid sa ma indragostesc de el.
- Stai ! Te duc eu acasa. vocea i`a fost aproape soptita dar am auzit`o destul de bine si am dezaprobat. In momentul acela preferam sa ma tarasc printr`un sir de carbuni incinsi si sticla sparta decat sa ma urc dinnou in masina impeuna cu el. I`am strigat peste umar ca o sa ma dus pe jos, dar nu a parut sa fie deacord cu mine, caci am auzit dinnou pasii lui in urma mea...
- Sakura...doar o sa te duc acasa. Nu o sa scot niciun sunet daca trebuie. O sa conduc in liniste si cu precautie si o sa te duc intreaga acasa. Dar nu pot sa te las sa te duci pe jos. O sa se intunece pana ajungi acasa. mi`am dat ochii peste cap si m`am straduit sa nu`i trantesc o replica precum " Nu`i nimic...o sa fac autostopul ! " dar ar fi sunat mai mult ca o jicnire la adresa mea. L`am refuzat inca o data dar a continuat sa se tina dupa mine. M`am oprit apoi m`am intors si l`am privit cu seriozitate:
- Am spus NU ! Pot sa ma descurc si singura. Sasuke, nu te mai purta ca si cum as fi un copil ! Am 17 ani, bine ?! Nu prea cred ca o sa ma rapeasca un varcolac in drumul spre casa. Stiu ca incerci sa fi amabil, dar stii ce....nu ma mai trata ca pe un copil. Daca ti`ai luat angajamentul de frate mai mare al meu, ti`l poti retrage oricand. Eu chiar nu m`as supara. Am deja un frate mai mare, si crede`ma...relatia noasta merge prost. ma asteptam sa se simta jicnit, respins, ironizat, dar el doar m`a privit lung si a izbucnit intr`un ras atat de placut, incat ma detestam pe mine si modul in care imi facea pielea de gaina. Se apropie de mine si ma privi in ochii, si pentru o clipa am crezut ca o sa ma absoarba.
- Stai ? Ai spus frate mai mare ? Sakura...eu nu incercam...adica...ei...las`o balta ! apoi, mi`a ridicat barbia si si`a lipit buzele de ale mele. Nu intelegeam pentru o clipa daca este real sau asta se intampla in mintea mea. Dar mainile lui framantandu`mi spatele pe sub camasa m`au trezit la realitate. Nu iesisem inca din parcare, dar din fericire nu era nimeni prin preajma. Buzele lui erau moi si calde, iar saruturile erau de`a dreptul vinovate. Nu era acel gen de sarut in care el imi exprima cat de mult tine la mine si ca ar face orice ca sa ma apere. Era unul dintre acele saruturi spontane si agresive care exprima ca pana la urma e barbat si nu dadaca mea. Nu am vrut asta, ma indragostisem de el pentru ca era diferit, dar acum, imi demonstra contrariul. M`am retras, desii a mai cautata inca o data drumul spre buzele mele, l`am respins si i`am indepartata mainile de sub camasa mea. Dupa acea distantare am vazut un fel de soc in privirea lui, dupa care a spus:
- Eu....eu...n`ar fi trebuit sa fac asta. vocea
- Nu...n`ar fi trebuit...apoi, am inceput sa alerg inafara parcarii cu lacrimi in ochi. Trebuia sa mai lucrez la capitolul incredere, pentru ca, in prezent, e greu sa te mai increzi in cineva. Iar eu nu mai vreau sa sufar de pe urma naivitatii. Si nu`mi vine sa cred ca spun asta, tocmai acum, dar si Sasuke este un capitol incheiat din viata mea.