Skyfall.

Subiect: Skyfall. Dum 16 Dec 2012, 13:59

Primul fic. Stiu că este cam scurt capitolul, însă mă voi revanșa capitolul următor.

Chapter 1

Sakura's point of view

Alergam pe aleea parcului în care petrecusem cele mai importante clipe ale existenței mele. Numai că de data aceasta nu alergam din plăcere, ci pentru propria viață.

Vedeam fântâna de pe marginea căreia îmi plăcea să privesc lumea din parc în timp ce mâncam înghețată, vedeam căluțul din care am căzut și mi-am spart capul pentru prima oară. Cred că m-a auzit tot orașul la ce țipăt asurzitor aveam. Probabil mulți oameni au surzit din cauza micului incident.

Ruinele pe care stăteam când am primit primul sărut erau și ele acolo. Tipul care m-a sărutat avea vreo 16 ani pe atunci, avea pierce-uri până și în limbă și era suspectat de furturi de bijuterii din casa mamei sale vitrege, care era o scorpie, apropo. Revenind la băiat, se îmbrăca numai în negru, asculta numai rock agresiv, melodii care pe mine mă deprimau îngrozitor. Mda, nu-i chiar băiatul perfect, dar îmi plăcea maxim șarpele însângerat care era tatuat pe brațul lui drept. Spaima oricărei mame, însă tocmai din această cauză umblam cu el. Am încheiat relația în momentul în care mi-am dat seama că mă determina să fac unele lucruri pe care le uram. De exemplu: să ascult rock-ul lui infernal, să stau pe ruine sau să mănânc înghețată cu stafide.
Cât despre ruine, se aflau în imediata apropiere a bisericii gigantice din parc. Eu n-am nicio idee ce fusese construit acolo, dar nici nu-mi păsa. Oricum nu le suportam.

Arătam groaznic și o știam. Părul meu roz care îmi ajungea până la talie, odată mătăsos și strălucitor, era acum murdar și neatrăgător. Ochii verzi, înnebunitori, erau complet deschiși și plini de teamă. Rochia neagră, foarte mulată pe care o purtam era ruptă, pantofii negri, cu platformă erau acum la mare depărtare, deoarece îmi încetineau cu mult eforturile de a scăpa doar cu niște vânătăi. Adevărul era că aveam o mulțime de vânătăi, zgârieturi și răni deschise pe tot corpul. Sângele curgea pe toata suprafața feței mele fine, odată îngrijită și catifelată, făcându-mă să mă întreb dacă sunt desfigurată pe viață sau rănile vor dispărea cu timpul. *Sakura, doar ai 15 ani, maturizează-te! Mai întâi să scapi cu viață și apoi te gândești la cum arăți!* Vocea enervantă din capul meu a apărut din nou. *Off, că nu mă lași să trăiesc liniștită!* Însă de data aceasta avea dreptate.

Sunetul pașilor din apropierea mea m-a readus la realitate și m-a făcut să realizez pericolul ce mă amenința. Am mărit viteza cu care fugeam, dacă așa ceva era posibil și am încercat să-mi alcătuiesc un plan prin care să scap de bestia de om care mă urmărea. Inima bătea sa-mi spargă pieptul, în așa hal încât eram sigură că și el mi-o auzea, lacrimile îmi ardeau obrajii, frica pusese stăpânire peste toată ființa mea. La acest gând, lacrimile curgeau cu și mai mult reproș, pe fața mea. „Să nu lași niciodată teama să te domine” așa-mi spunea mama. Am încercat să mă calmez și să găsesc o cale de scăpare. N-am reușit. Poate că multe nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi avut mai multă stăpânire de sine. Dar n-am avut. Părea că totul va fi lăsat la mâna Domnului în acea noapte înfiorătoare, iar eu nu puteam decât să mă rog.

M-am trezit plângând și cu un țipăt ce amenința să iasă din clipă în clipă. Mi-am înăbușit rapid strigătul, nedorind să sperii vecinii care oricum mă credeau o psihopată. În schimb, m-am repezit la baie, am îngenuncheat și am vomitat tot ce am mâncat sau n-am mâncat în ultimele două săptămâni.
O dimineață obișnuită pentru fiecare noapte în care aveam acel vis. Norocul meu a fost că a sunat alarma telefonului înainte ca visul să ajungă la final. Ignorând picăturile de transpirație care îmi curgeau pe spate, am început să mă pregătesc pentru prima zi de școală din ultimul meu an de liceu.

Bine ai venit, dragă școală, cât te-am așteptat!

Subiect: Re: Skyfall. Dum 16 Dec 2012, 14:05

Hei, sweetheart! Ma bucur atat de mult ca ai reusit sa scri primul capitol:x Cam mic, btw.!:)
Lasa ca il vei face pe urmatorul mai mare!:) Ma voi asigura de asta!>:)
Pentru inceput, m-ai bagat de tot in ceata!:)) Adica visul a fost ceva gen "ce naiba se intampla aici?", oricum asta mi-a placut extraordinar de mult. A fost exact genul meu!:)
Desi e primul tau fic, te pricepi de minune.! Si nu zic asta doar pentru ca sunt prietena ta, o spun pentru ca e adevarat.:)
Sper sa aduci next-ul cat mai repede, cel mai probabil dupa ce scapam de lucrarile de saptamana asta!:))
Te-am pupat!:*

Kisses and hugs^_^Hanazawa Rin:)

Subiect: Re: Skyfall. Lun 17 Dec 2012, 20:19

Pentru mai multe idei şi sfaturi de a vă îmbunătăţi scrisul, intraţi pe link-ul acesta şi citiţi cu atenţie. Mult succes la scris şi poftă la citit ! dap !

Subiect: Re: Skyfall. Mier 19 Dec 2012, 22:40

Hey! Cred că m-am revanșat, așa cum am promis! Sper să mă fii descurcat mai bine decât capitolul trecut.

Chapter 2

Curtea liceului era ca de obicei plină de elevi îmbrăcați în uniformă. Pe mine una mă scârbeau. Cum e posibil sa te îmbraci în haine așa de urâte? Era ca un fel de crimă. De fapt, mai rău. O crimă a modei. Ca și cum la un dineu unde, evident, toată lumea este îmbrăcată elegant, cineva să apară într-un costum de dovleac dansând Gangnam Style.

Oricum, cine s-ar îmbrăca într-o uniformă vișinie? Se pare ca 90% din școala mea. Probabil că le plăcea să arate așa pământii. Vișiniul nu dă deloc bine pe pielea lor albă de tocilari. Alte fete, mai mici, vor sa se revolte purtând roșu. Săracele! Daca tot o fac, de ce n-o fac cu stil?

Îmi văd prietenele și pășesc grațios spre ele, cu un zâmbet pervers pe față. Ochii mei verzi, puși în evidența cu creion negru, erau sursa coșmarurilor majorității fetelor din liceu. Corpul meu atrăgător te provoca să încerci multe, însă privirea pe care o aveam te avertiza să stai departe. Era decizia ta dacă dispăreai înainte să mă stresezi sau dacă rămâneai și îți asumai consecințele.

Ceea ce ne diferenția pe noi, fetele de la 12 C, era stilul și personalitatea. Știam ce și cum să îmbrăcăm, aveam personalități destul de puternice, în sensul că uram regulile. E ca și cum ți s-ar interzice sa fii cine vrei sa fii! Dacă voiai sa-ți petreci timpul cu un tip în baie, făcând ce ai tu chef, cine erau ei sa te oprească? Dacă voiai să te îmbraci într-un anume fel, de ce să nu o faci? Oftez, în timp ce îmi imaginam o lume fără reguli. Ah, ce lume minunată! „Fără reguli societatea s-ar duce de râpă” o citez eu mintal pe diriginta mea. Prostii. Oricum fiecare e pentru el, fiecare trebuie să se apere până și de cei pe care îi consideră prieteni, așa că la ce mai folosesc regulile? Doar pentru falsa iluzie de control. Patetic.

Domnul director mă privea cu dezgust. Era prea conservator, asta era problema lui. Zici că era abia venit din armata. Si nu în sensul bun al cuvântului. Era tuns groaznic de scurt, privirea îi era disprețuitoare și arăta bine. Asta daca iți plac bărbații trecuți de 50 de ani, cu o burtă gigantică. Am zâmbit ironic și mi-am dat părul pe spate.

Problema e că nici măcar nu știam de ce mă urăște. Probabil pentru că nu mă temeam să-i dau replici usturătoare în public sau poate pentru ținutele și personalitatea mea, dar de data asta putea sa aprecieze eforturile mele. Tricoul meu nu era tocmai alb, era o nuanță de cenușiu, blugii scurți erau tăiați și nu semănau tocmai cu o fustă vișinie, dar măcar nu mi-am luat tocuri. Aveam bocanci negri cu ținte. Poate pentru ei primeam o bilă albă.

În timp ce Micuțul, căci așa îl poreclisem pe director, încerca să-și țină discursul de început de an, pe care aproape îl învățasem de câți ani îl tot aud repetându-l, eu mă foiam nervoasă, râzând cu Ino, Temari și Tenten.
Ok, deci le adoram pe fetele astea.

Ino era blondă, cu ochi mari albaștri, tipul de fată care se aseamănă cu un înger. Dacă mama ei auzea asta, cu siguranță se tăvălea pe jos de râs. Fata ocupa primul loc in ”Topul calităților noastre”. Era o manipulatoare desăvârșită. Si pe deasupra avea și o inteligență cu mult peste medie, cred eu. Doar să ai probleme și ea ți le rezolvă întotdeauna. Bine, cu mici excepții. Momentan își punea în valoare picioarele lungi cu o rochie roșie mulată și pantofi cu tocuri cui. Norocul ei era ca e tipul de fată care oricât ar mânca, nu se îngrașă. Nu cântărea decât 47 de kilograme.

Temari era cea impulsivă. Genul care vorbește înainte să se gândească, se enervează repede, se strâmba la profi când este ascultată și tipa beată de la fiecare petrecere, care abia se mai ținea pe picioare și totuși te ruga să-i dai sticla de whisky de pe masă. Părul blond și ondulat îi încadra fața în formă de inimă. Ochii de culoare închisă contrastau puternic cu nuanța deschisă a pielii ei.

Ei bine, Tenten era baza în toate bătăile pe care le duceam cu fetele mele. Părul șaten, ochii căprui îi dădeau aspectul unei fete cuminți. Până o vedeai zâmbind malefic. Tipa avea experiență în lupte, deoarece mama ei i-a înțeles înclinația spre lupte și a înscris-o la box. Când era în ring, te intimida prin siguranța de sine pe care o afișa, prin zâmbetul care arăta că îi făcea plăcere să te vadă înfrânt.

Printr-o înțelegere tacită, eu eram lidera grupului. Aveam tăria de caracter necesară pentru a face față oricui, tupeul să afișez un comportament tipic unei fete „ușoare”, însă în realitate era doar de fațadă. Adoram să provoc lumea, să o înving, să o domin și eram în stare de foarte multe doar pentru a câștiga. Ironia era la ordinea zilei, fiind modul meu prin care supraviețuiesc unei ore de fizică fără să-mi scot mp3-ul și căștile. Râdeam cu fetele, făceam farse și nu-mi păsa dacă voi primi în schimb, o morala de o oră și câteva amenințări. Eram o persoană rece, indiferentă și frumoasă. Trebuia să profit de calitățile mele.

Priveam mulțimea de sclavi și mi s-a făcut milă de ei, dar bineînțeles că nu arătam asta. Aveam o prestanță pe care îți era greu să o ignori. Așa că am fost foarte uimită când o boboacă mai că m-a dărâmat în drum spre clasa ei. Am privit-o îndelung în timp ce își cerea scuze, nu am răspuns. M-a privit cu suficientă teamă, însă expresia chipului îmi dădea de gândit. Era încruntată și am zărit o umbră de superioritate în vocea ei. Atunci m-am enervat și i-am zis:
-Nu-ți cere scuze pentru că n-am de gând să te iert! Pot accepta faptul că deodată am devenit invizibilă, dar mă stresează superioritatea cu care îmi vorbești. Nu încerca să te dai mare în fața noilor tale colege. Pe aici noi conducem și așa va rămâne. Asta dacă nu am luat-o razna și lăsăm o boboacă să ne detroneze!

Am fost acompaniată de râsul batjocoritor al prietenelor mele. Am zâmbit satisfăcută și i-am făcut semn să plece. Apoi am auzit ceva ce n-am crezut că o să aud prea curând și mai ales din partea unei eleve de-a 9-a:
-Scârbă malefică!
-Ce-ai zis?
-Vrei să repet? Sau să-ți desenez?
-Păpușo, sper că știi că îți voi face viața un iad.
-Ghici ce? Deja e un iad. Nu are cum să fie mai rău.
-Vrei să punem pariu?

Simțeam cum furia crește în mine și știam că n-am să mai rezist mult până s-o iau de păr pe toanta asta mică și s-o târăsc prin toată curtea școlii. Si pe Tenten o simțeam încordată în spatele meu. Știam că n-o s-o pot opri până ce nu-i făcea un permanent mic respectivei.
Am analizat-o repede din cap până-n picioare și am rămas total neimpresionată. Avea părul negru, cu reflexii indigo, până la umeri și ondulat, ochii mari și lila, purta uniforma liceului și avea niște balerini înfricoșător de urâți. Am zâmbit în ciuda nervilor pe care-i aveam. Fata asta nu știa cu cine se pune.

Am lăsat-o să plece, însă datorita admiratorilor lui Ino, în câteva minute știam esențialul despre micuța noastră prietenă.
Am plecat acasă fericită, împreună cu prietenele mele. Aveam o nouă victimă. Eram entuziasmate. Dacă puștoaica asta are impresia că va scăpa, se înșeală amarnic. Hinata, pregătește-te de al 3-lea război mondial! Sfârșitul tău e mai aproape decât crezi.

În cinstea puștoaicei, am dat o petrecere de or sa ne țină minte vecinii mei, toata viața. Nu-mi părea rău. Eram tânără și voiam să mă distrez. Și daca voiam, aveam tot dreptul s-o fac. Și chiar ne-am distrat. Mai ales că fetele mi-au făcut o surpriză minunată.
La miezul nopții s-a auzit cineva la ușa. Inițial, mă îngrijorasem. Nu-mi imaginam cine ar putea fii așa de târziu. Apoi i-am văzut zâmbetul lui Temari și m-am liniștit. M-am dus spre ușa îmbrăcată în pijamaua mea super scurta și roșie. Am deschis ușa și am văzut un tip bine făcut, cam de vârstă cu mine, care avea o mască neagră, ce îi acoperea jumătate din față. Mă privea intens, în timp ce îmi șoptea:
-Tu ești Sakura, nu?
-Da. Și tu ești?
-În seara asta nu contează. În seara asta tot ce contează ești tu.
-Doar eu? Îmi place.

Intră în apartament fără să-l mai invit. Lasă în urma lui un parfum…hmm! Mai întâi îmi șoptește la ureche și apoi mă înnebunește cu parfumul lui! Îmi place tipul! Se pare că voi avea parte de puțină distracție în seara asta. Închid ușa, apoi îl urmez în sufragerie. Tenten și Ino îl priveau pervers, însă Temari le-a spus sa-și ia gândul. Băiatul era ca un cadou pentru mine.
-Cu ce ocazie, Temari?
-Cum cu ce ocazie? Abia a început școala. Nu vei putea rezista fără puțină distracție. Cele 2 afurisite, aici de față au găsit distracție din plin.
Ridic din sprânceană în semn de confuzie, însă Temari îmi face cu ochiul transmițându-mi că vorbim mai târziu.

Tenten deja dăduse muzica tare, așa că nu am mai avut cum să-mi pun numeroasele întrebări. Tipul începe un dans pe care aproape că îmi era rușine să-l privesc. Aproape. Ino deja saliva, Tenten îl privea analizându-i corpul ce se mișca în ritmul muzicii, fără jenă, în fața noastră. Temari era foarte mândră și dădea din cap aprobator cu privire la mișcările băiatului. Și..Doamne! Ce mișcări lascive avea! Încet, începe să se dezbrace. Nici nu m-am mai mirat. Credeam că Temari îmi aranjase o întâlnire, dar nu, ea mi-a adus un stripper! Nici nu m-am mai enervat. Eram prea atrasă de băiat și de siguranța cu care dansa.

Între timp, el ajunsese în boxeri, dar încă purta masca. La mijlocul dansului, Ino, blestemată fie, a fugit la baie cu palma dreaptă acoperindu-i gura. Știa că i se face rău dacă bea, dar mereu se îmbăta și ajungea să vomite peste tot. Bine că măcar a ajuns la baie.
-Fata asta! O s-o omor mâine, oftează Temari.
-Haide, Temari, să mergem s-o ducem acasă. În mașină o punem s-o sune pe maică-sa și să-i spună că doarme la mine.
Fetele au luat-o pe Ino și apoi au plecat, nu înainte de a ne ura distracție plăcută în continuare, mie și brunetului mascat.

Atunci a pus altă melodie și a început să se miște și mai bine. Nici nu știu cum s-a întâmplat, dar peste câteva minute dansam amândoi cât mai pervers cu putință. Stripper-ul m-a sărutat, în timp ce mâna lui era pe piciorul meu. Probabil de la cantitatea de băutură pe care o aveam la bord, l-am sărutat și eu, provocându-l astfel sa meargă mai departe. M-a luat in brațe, dar eu eram prea beată, așa că mi-am încolăcit picioarele în jurul taliei lui. M-a ridicat rapid, de parcă eram ușoară ca o pană și m-a întrebat unde este dormitorul. I-am arătat camera de lângă baie, în timp ce el mi-a scos bluza de pijama. Intrăm în dormitor, sărutându-ne în continuare. Deodată ușa se deschide, iar în pragul ei stătea un bărbat de 42 de ani, brunet, cu ochii deschiși de uimire și apoi de furie. Îmi strigă numele nervos, în timp ce eu mă dădeam jos din brațele brunetului și încercam să-mi ascund sutienul roșu cu danteluță. Cu voce tremurătoare, aproape izbucnind în plâns, am spus:
-Tata?

Subiect: Re: Skyfall. Mier 19 Dec 2012, 22:49

omg!
wtf? i'm so surprised..!!! cel mai tare capitol ever!:))) :x
Cu suspansul stai chiar mai bine ca mine!:)) O sa ma omori odata!:))
Deci iti ador ficul, asa ca pune mana si apuca-te de next ca e vacanta!:))
Te-am pupat!

Kisses and hugs^_^ Hanazawa Rin:)

Subiect: Re: Skyfall. Mier 19 Dec 2012, 22:50

Buna
"Tata?"...:))) pe bune?.....saraca de ea...cred ca o sa fie pedepsita cel putin jumate din viata pe care o ami are :))
imi place mult cum ai inceput
Cu toate ca este primul fic ti sa spun cate descurci foarte bine
Abia astept sa vad ce o sa se intample in contiunare
Bafta la scris si repjor cu next-ul
Te pwp Yukii :

P.S. sa nu uiti sa ma anunti si pe mine cand aduce urm capitol

Subiect: Re: Skyfall. Joi 20 Dec 2012, 10:54

Imi place ficul tau mult ! N-am mai auzi o idee ca a ta ! Anumta-mA te rog cand pui nextul !

Subiect: Re: Skyfall. Joi 20 Dec 2012, 23:54

Chapter 3

Cu ochii înlăcrimați, îmi priveam tatăl ce se plimba agitat prin fața mea. Când eram mică știam că acesta-i semnalul care anunța momentul în care aveam s-o pățesc. S-a așezat pe fotoliul mare de piele din sufragerie, și-a împreunat mâinile și m-a privit cu toată dezamăgirea de care era capabil. Mai bine mă lovea. Puteam ierta în timp o palmă, însă nu puteam uita privirea tatălui meu. Îmi rodea sufletul, îmi bântuia visele, o vedeam de fiecare dată când închideam ochii.

Știa că acesta era punctul meu slab și nu se sfia să mă rănească pentru că-i încălcam regulile. Nu mai eram fetița perfectă care obișnuiam să fiu. Nu mai aveam inocența care mă caracteriza în trecut. Politețea era doar ocazională acum. Frumusețea nu mai era evidențiată prin simplitate, ci prin rimel, fard, creion, ruj și altele. Nu mai eram un copil! Crescusem. Era timpul să înțeleagă asta. Știam că trebuia să mă țin tare pe poziție dacă voiam să obțin independență. Problema tatălui meu era că doream din răsputeri independență și nu aveam de gând să cedez.
- Sakura, spune-mi, te rog, cu ce am greșit de mă pedepsești în așa hal? De ce faci asta? Te bucuri de libertatea oferită din cauză că eu și mama ta lucrăm foarte mult? Pentru cine crezi că muncim?
- Uite, tata.. Am crescut și nu e nimic anormal în a avea acest gen de relații la vârsta mea.
- Să taci, nenorocito! Să nu-mi vorbești mie despre astfel de porcării! Tu nu trebuie să-ți pătezi onoarea. Reputația unei fete este foarte fragilă, dar reputația unei fete de director e subțire ca o pană. Cum pot să mai privesc cu superioritate asupra colegilor de serviciu când îmi spun că au găsit câte o pereche de boxeri bărbătești în dormitorul fiicelor lor? Cum pot să mai zic ceva bun de tine când știu cum ești cu adevărat? Cum pot să mai cred în tine? Unde a dispărut fetița mea cuminte?
- A murit. S-a dus și îmi pare bine. Nu este vina mea că ați așteptat mai mult decât puteam eu să ofer!
- Nu! Nu a murit! E adânc îngropată în interiorul tău. Trebuie s-o găsești. Trebuie s-o reînvii, fetița mea. Nu faci tu asta pentru tăticul tău?
- Dac-aș face asta, m-aș pierde pe mine. Mi-aș pierde viața, personalitatea, tot ce am mai scump.
- Tot ce ai mai scump ți-ai pierdut deja! Altfel nu mai acceptai ca nemernicul ală să te atingă. Valorezi decât câțiva lei. Ești un nimic! Ești o fată..scuză-mă, femeie ușoară! O femeie pe care nimeni n-o s-o mai vrea decât pentru a o duce în dormitor. Ești genul de femeie pentru care doar plătești, nu o iubești!
- Taci! Să nu te mai aud! Știi care e problema ta? Problema ta este că n-ai suflet. Tu, ar trebui să donezi inima aia, oricum nu faci nimic cu ea! Nu știu de ce mai ești aici, om de nimic! Cum poți să-mi vorbești așa? Mie? Fetei tale? Sânge din sângele tău? Știi ce? Nu-mi mai bat capul cu tine. Poți să uiți că ai o fată.
- Bine, atunci uit și că trebuie să-ți dau bani în fiecare lună. Ai noroc că îți mai las apartamentul.
- Nu-i nimic, tăticule. Știu un mod în care pot câștiga bani ușor și într-un mod foarte plăcut, spun eu zâmbind pervers.

În urma acestor întâmplări, tata pleacă furios trântind ușa, în timp ce eu îl privesc mândră și superioară. Imediat ce nu i-am mai auzit pașii, m-am prăbușit și am început să țip, să plâng. Plângeam pentru a șterge amintirile acelor cuvinte rostite cu atâta venin. Îmi plângeam mândria rănită, sentimentele, care de obicei erau în stand by, însă acum se revărsau dinăuntrul meu ca o cascadă. Amenința să mă înece. N-aveam de gând s-o las. Nu ajunsesem până aici, nu trecusem printr-atâtea degeaba. Eram Sakura Haruno, o fată ce te manipula, te jignea, te plăcea și în final, te distrugea. Era menirea mea în viață. Deschideam ochii oamenilor cu privire la realitate. Așa că am făcut ce-am știut mai bine. M-am ridicat, mi-am șters lacrimile și am băut whisky până la 4 dimineața.

Am ațipit pentru câteva ore, am întârziat la școală din cauza balansului pe care îl făceam când mergeam. Am ajuns exact la timp pentru nenorocita de ora de fizică. Norocul meu. Am ciocănit la ușa clasei mele, cerându-mi scuze într-un mod cât mai convingător. Profa m-a privit cu scepticism, însă m-a lăsat să intru în bancă. Aburii băuturii îmi afectau priceperea și rapiditatea, încât mi-a scăpat ghiozdanul în timp ce încercam să intru în bancă. M-am rugat să nu cad și m-am aplecat ușor și l-am ridicat. L-am trântit pe bancă, iar Ino care își dădea seama ce se întâmpla cu mine, m-a luat de mână și m-a ajutat să mă așez. Mi-am scos un caiet și m-am prefăcut că scriu de pe tablă. Tenten stătea în bancă cu Temari, exact în spatele băncii mele și a lui Ino.

Șatena spunea că îi este rău, probabil de la lipsa de calciu și insista să meargă puțin afară pentru a lua aer curat. Nu mai puteam să gândesc suficient de bine, încât să realizez de ce voia neapărat să merg cu ea. Profesoara a cedat și ne-am strecurat pe ușa afară.
- Ai înnebunit total? Ești dusă? Ce-a fost în capul tău de te-ai îmbătat și apoi ai venit la școală? Ce fel de persoană ar face asta?
- O persoană care a fost surprinsă de către tatăl ei, în dormitor cu un stripper între picioare. Noroc că abia ajunsesem în cameră și n-am avut timp să facem nimic, mă bâlbâiam eu. Și tata mi-a ținut o morală oribilă de am plâns cu sughițuri.
- Nasoală situație. Ce-ai zice dacă am merge la cafenea să-ți luăm o cafea foarte tare și mie un cappucino?
- Aș zice că ești nebună dacă vrei să chiulești în prima zi de școală, dar îmi place ideea.
- Fii serioasă! O să spunem că mergem la maică-mea la cabinet!
- Tenten, nu știu dacă îți amintești, însă mama ta e medic veterinar!
- Da, dar asta nu înseamnă că nu poate face rost de două scutiri pentru noi, a râs ea. M-a luat de mână și m-a tras spre poarta liceului.

Odată ajunse acolo, mai târâș-grăbiș, mai cu o aproape căzătură din partea mea, ne-am așezat la o masă din centrul cafenelei. Am comandat, însă o vedeam pe șatenă cum făcea ochi dulci cuiva din spatele meu. M-am întors și am văzut un grup de băieți superbi. Erau 5 printre care și colegul nostru, Naruto. Hopa! Se aude soneria pentru bunăciuni! Speram să nu arăt la fel de rău pe cât mă simțeam. În timp ce ne beam cafeaua și cappucino-ul o interogam pe Tenten cu privire la afirmația făcută seara trecută de către Temari, cum că subsemnata dependentă de cafeneaua asta și afurisita care mi-a vomitat în baie, ar avea iubiți. Prietena mea mi-a ucis entuziasmul spunându-mi că au fost doar niște iubiri de-o seară. Deja mă și speriasem de gândul că deveneau fete serioase. Seriozitatea e făcută pentru medici, nu pentru adolescente.

După ce am trecut de faza în care parcă îmi exploda capul, am mers la baie și m-am aranjat cât de cât. Apoi cu tupeu, i-am făcut semn lui Naruto să vină spre noi. Acesta, reacționând copilăros, tipic lui, strigă: „Mă vrea!” încât cred că l-au auzit toți oameni pe o raza de 5 km. „Sigur că te vreau, baby, altfel cine îmi mai face pedichiura?” Replica mea a stârnit hohote de râs din partea partenerilor lui Naruto, care s-a ridicat și a venit amenințător spre masa noastră.
- Ce-i, pisicuțo? Îți urăști viața și vrei să ți-o iau?
- Hmm..grea întrebare. Pot să sun un prieten?
- De ce să vrei altul când ai aici un armăsar sălbatic gata să te facă să țipi de plăcere?
- Dă-te la o parte! Nu-l văd de tine!
- Off, Sakura, nu știi ce pierzi.
- Naruto, lasă vrăjeala și prezintă-ne prietenilor tăi! Apropo, cine-i tocilarul ală brunet?
- Ah, da, am uitat să-ți spun. E noul nostru coleg, se bagă Tenten în seamă.
- Și de ce se îmbracă așa? Ne urăște pe noi, iubitorii modei? Adică, uită-te la cămașa aia vișinie și la fularul ală de preșcolar. O să orbesc, dacă îl mai privesc mult.
- Taci, cireșico și hai la ei!

Băieții erau foarte mișto. Pe mine mă atrăgea un tip roșcat, cu ochii verzi, pe nume Gaara. Săruta divin, avea un corp de invidiat și spre surprinderea mea nu făcea dezacord între subiect și predicat. In stânga lui era un tip care semăna leit cu Tocilărică, doar că avea părul mai lung, haine mai moderne și zâmbea mai des. De fapt, zâmbea. Tocilărică nici măcar n-a surâs, însă m-a uimit felul în care mă privea așa de intens cu ochii lui negri. Adevărul era că mi se părea interesanta viziunea lui despre lume. Sasuke, așa îl chema. Un prenume frumos, ce-mi exprima putere, inteligență acompaniate de intenții ascunse. Păcat că este purtat de către un tocilar. Nu se potrivea deloc cu îngerul întunecat pe care mi-l imaginam purtându-l. Ultimul era Neji, care îmi amintea de cineva, însă nu-mi puteam da seama de cine. Îmi plăcea părul lui lung, șaten și ochii de o culoare deschisă. Mi se părea interesant, însă n-am apucat să observ mai multe din cauza lui Tenten care se întindea insinuant spre el.

Am făcut schimb de numere de telefon și a rămas să ne vedem diseară la petrecerea lui Naruto. Abia așteptam! Câteodată, îl iubesc pe Naruto, blondul acesta psihopat. Ca acum, de exemplu. Așa că am strigat:
-Naruto, făptură divină! Te iubesc!
- Atât de tare încât m-ai putea săruta?
- Atât de tare încât te-aș putea pocni!
- Ah, tu, pisicuțo!
- Miau!
- Zât!
- Hei, nu-i corect! Ai făcut-o intenționat!
- Se pare că mai câștig și eu uneori, nu-i așa?
- Ia mai taci!
Tenten era deja distrusă de comentariile noastre copilăroase, așa că nu m-am mirat când a urlat la noi:
- Nu mai poate omul să viseze la persoana iubită, în liniște?
- Aproape o cucerisem și te-ai băgat tu repede!
- Naruto, taci! Eu sunt aia care practică boxul și dacă n-ai chef să-ți iei bătaie într-o parcare, doar taci!
- Ha! De parcă ai putea să mă bați!

N-a mai primit un răspuns. În schimb a primit una în cap. Uneori mă sperie rapiditatea fetei ăsteia. De data asta am râs din toți rărunchii. Am lăsat-o pe Tenten la cabinetul mamei sale, iar Naruto a mers să mă conducă acasă. De parcă eu nu puteam merge singură! Ce se putea întâmpla ziua, în amiaza mare? Absolut nimic. Dar cine știe? Poate mă lovea un copil cu mingea! Poate mă împiedicam și cădeam într-un canal! Poate dădea vreun porumbel peste mine! Chiar nu e de glumit cu porumbeii ucigași. Mi-am dat ochii peste cap, însă nu l-am refuzat. Nu că aș fi putut, dar totuși.

În apropierea casei mele, eu și Naruto ne contraziceam pe tema „ Cine a enervat-o cel mai mult pe profa de mate?” Naruto, evident, câștiga. Oi fi privit-o eu cu indiferență, oi fi enervat-o ascultând muzică la căști în ora ei, dar nu era de ajuns. În fond, cine se gândise că e posibil ca un elev să mănânce iaurt liniștit, în timp ce profa urla la el de mama focului? Când profa s-a înroșit puternic de nervi și i se umflaseră venele de pe gât, Naruto a început să râdă așa de tare, încât i-a ieșit iaurtul pe nas, căzându-i înapoi în pahar. Până aici era în stare să ajungă de obicei, blondul. Însă nu m-aș fi gândit că o s-o și întrebe pe profa dacă dorește iaurtul.
Am fost scârbită până la limită. De asemenea, am râs până eram sigură că o să fac pe mine. Așa că nu i-am auzit pe tipii care se strecurau încet în spatele nostru. Ultima imagine era cu prietenul meu zbătându-se în mâinile atacatorilor. Apoi, întunericul m-a cuprins și n-am mai reușit să găsesc lumina.

Subiect: Re: Skyfall. Vin 21 Dec 2012, 00:32

Deci m-ai facut sa rad atat de rau incat si acum mi-l imaginez pe Naruto cu iaurtul!=)) A fost chiar crima faza! Si Sakura e asa nepasatoare, seamana cu mine, numai ca eu am o limita impusa de tine!:))
Imi pare rau pentru tatal Sakurei, dar si pentru ea. Mdaa, nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa fiu in locul ei!:)) Cred ca as intra in pamant de rusine1:))
In legatura cu sfarsit, am ramas :O. Wtf? Ai luat-o de buna parerea mea cu suspansul, acum numai asa ne faci!!:)) Singurul lucru care ma linisteste este faptul ca e vacantaaa!!!! Apuca-te de scris urmatorul capitol. Te-am pupat!:*

Kisses and hugs^_^ Hanazawa Rin:)

Subiect: Re: Skyfall. Vin 21 Dec 2012, 09:20

Hey , scumpo ! Ms. ca m-ai anuntat ! Mi-a placut foarte mult , mai faza cu Naruto si iaurtul ! Imi pare rau de Sakura si tatal ei ! Cine i-a atacat pa Sakura si Naruto ? Anunta-ma te rog cand pui nextul !

Subiect: Re: Skyfall. Vin 21 Dec 2012, 12:18

Hey chica!
Am aterizat si eu pe-aici sperand sa gasesc ceva care chiar sa imi placa si sa nu ma plictiseasca,deci pot spune ca este exact ceea ce m-am asteptat.
Descriere ai din plin,dialogul,nici prea mult,nici prea putin...Ideea am mai intalnit-o de cateva ori,dar nu chiar in felul acesta...Sakura "The bad girl" si Sasuke "The grinder"tocilarul...Su-u-uper...Actiunea nu este grabita si titlul imi place la nebunie,plus de asta imi place faptul ca pe Hinata ai adaptat-o la genul ala de fata..care se lupta cu puterea,dar evident nu are sanse...In majoritatea ficurilor,ea este deobicei clasata drept:Prietena cuminte si tacuta a Sakurei....
Ultimul capitol a fost superb..chiar m-a surprins faptul ca esti incepatoare!
Sunt curioasa de ce se va mai intampla...si astept continuarea:Daca vrei ma poti anunta si pe mine!. kiss

Subiect: Re: Skyfall. Vin 21 Dec 2012, 21:30

BUna
Wow....ce mult tine tatl ei al onoare...dar intr-un fel cred ca asa face ori ce tata:D:
Si cum doamne iartama sa faci asa cv?....sa iti iasa iaurtul pe nas si inapoi in pahar :))))
Am ras cu lacrimi ....
Imi place mult cum ai continuat
Mess ca m-ai anuntat ....si sa o faci si in continuare
Te besk si pwp Yukii

Subiect: Re: Skyfall. Vin 21 Dec 2012, 22:37

A venit și next-ul. Sper să vă placă și să nu vă dezamăgesc! De asemenea, după acest capitol voi cere o critică și vă dați seama, am o grămada de emoții! Mulțumesc pentru comentarii!

Chapter 4

Când m-am trezit, deasupra mea era o morsă. Cred. Am fost așa de uimită încât am mijit ochii pentru a putea vedea mai bine, însă tot nu am reușit să descifrez creatura. Capul mă durea de parcă urma să-mi iasă creierul pe urechi și simțeam numeroase răni pe abdomen, față și genunchi. Am închis ochii din nou, am așteptat să-mi treacă puțin durerea de cap și apoi i-am deschis încet. Nicio morsă la orizont. Doar Naruto cu un ochi umflat ce crescuse de 3 ori în mărime, nenumărate zgârieturi și vreo 3 copci la obraz. Amintirile mi-au revenit mai rapid decât credeam că e posibil. M-am ridicat strigând:
- Naruto, ce s-a întâmplat?

Însă amețeala a pus stăpânire pe mine și am avut de ales între a mă așeza înapoi pe pat sau a vomita. Am ales prima variantă.
- Shh, Saku! Totul e bine acum. Stai liniștită! Trebuie să te recuperezi.

Zâmbea. Eu eram aici moartă pentru că nu știam ce se întâmplase și el zâmbea ca un tâmpit.
- Știi că nu voi putea sta liniștită până ce nu-mi spui ce naiba s-a întâmplat! Și ai noroc că arăți destul de rău încât mi-e milă să te pocnesc în față. Măcar așa ți-aș putea să-ți șterg zâmbetul ăla!

Pentru prima oară m-am uitat în camera în care ne aflam. Cred că era dormitorul cuiva foarte bogat. Patul era gigantic și avea baldachin. Baldachin! Mobila era din lemn închis la culoare, ce părea foarte scump. O oglindă mare acoperea tot peretele din fața mea și așa mi-am putut vedea fața ce arăta groaznic. În sensul că era plină de zgârieturi. Apoi mi-am dat plapuma albastră care îmi acoperea trupul, la o parte. Ca să descopăr că eram în lenjerie intimă în fața lui Naruto. Însă el nici nu se uita la formele mele. Nu știu dacă să mă bucur sau să mă simt jignită. El era sincer îngrijorat pentru mine. Eh, îi voi mulțumi mai târziu. Acum eram prea speriată. Atât de speriată încât m-am ridicat, nepăsându-mi de privirea prietenului meu. Abdomenul îmi era acoperit de un bandaj, picioarele erau pline de răni, însă pe spate aveam 5 urme lungi și roșii. L-am întrebat ce mi s-a întâmplat. Nu mi-a răspuns. Stătea acolo pe un scaun, uitându-se la parchet și cu mâinile acoperindu-i restul feței. M-am repezit la prietenul meu, am căzut pe podea peste el, plângând, în timp ce acesta gemea și m-a dat de pe el. Mi-a făcut semn spre coaste și mi-am putut da seama că era rănit rău, după felul în care se chinuia să ascundă faptul că îl doare. Naruto niciodată nu se plângea când îl durea ceva.
- Sakura, calmează-te, zise el după ce și-a recăpătat suflul. Nu ai pățit nimic grav. Doar ce e la suprafață.
-Dar spune-mi ce s-a întâmplat! Naruto, te implor!

Îmi venea să îl strâng de gât, dar nu puteam din cauza suspinelor care îmi zguduiau corpul.
- Eram aproape de casa ta când ne-au atacat niște tipi. Erau vreo 5. M-au pus la pământ, iar pe tine te-au lovit cu ceva în cap și ai leșinat. Eram disperat. Am crezut că ai murit. Însă n-am putut face nimic. Apoi, a apărut Sasuke. N-am văzut în viața mea un tip care să fie așa de furios și să se bată așa de bine. Eram total uimit! Cred că aveam o față de milioane! Sasuke a trecut la treabă și i-a îndepărtat pe tipii aia de pe mine, apoi am început să ne batem. Eu eram puțin rănit și n-am fost la fel de eficient ca salvatorul nostru. Dar am reușit! În timpul luptei noastre, unul dintre tipi a venit la tine și voia să te ia. Tocmai după ce te-a ridicat și fugea cu tine, Sasuke l-a lovit. Tipul a căzut încercând să te apuce, dar Sasuke nu l-a lăsat. A cam șters cu el pe jos, dar mâinile afurisitului erau încleștate de spatele tău. Asta explică rănile pe care le ai pe corp. Am crezut că o să cedez psihic. Căzusem în genunchi și nu puteam să vin să te apăr. M-am simțit ca un idiot care nu e în stare să-și ajute cea mai bună prietenă. Nici nu știu cum să-i mulțumesc brunetului. Apoi te-am luat, noi adică Sasuke și te-am adus acasă la Neji. Eu abia m-am mai târât până în taxi. În cazul în care nu ți-ai dat seama, Neji te-a dezbrăcat pentru a se ocupa de rănile tale. El e ceva gen medicul grupului. De câte ori se întâmplă ceva ce nu necesită spitalizare, dar necesită ajutor din partea cuiva, venim la Neji.

Nu puteam să mă mai opresc din plâns. Am fost cât pe aici să fiu violată. Săracul Naruto! Ce groaznic trebuie să se fi simțit! Și eu râdeam ca javra de Sasuke! Datorită lui am scăpat așa de ușor. Trebuia să-i mulțumesc brunetului pentru asta, însă blondul era mai important. L-am îmbrățișat încetișor, deoarece nu voiam să-l mai rănesc și am spus ce simțeam cu adevărat pentru prima oară după mult timp:

- Naruto, nici nu ai idee cât îți sunt de recunoscătoare! Serios! Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine! Dacă nu erai acolo, cine știe ce mi se întâmpla? Ești cel mai bun. Te ador!

Însă el a râs amar și m-a îndepărtat.
- Sakura, glumești? Puteai să fii violată, în timp ce eu îmi luam bătaie ca un tâmpit! Cum poți să fii recunoscătoare pentru asta?

Eram mai furioasă din cauza remarcii lui decât din cauza atacului din care tocmai am scăpat cu bine.
- Naruto, nu zice asta! Nu e vina ta! Nu aveai ce să faci! Acum, nu mai abera și ia-mă în brațe.

De data asta, blondul a făcut ce-i ceream. M-a îmbrățișat în timp ce își punea capul pe umărul meu și inspira puternic ca pentru a se asigura că sunt acolo. Eu îmi pusesem capul pe pieptul lui și îi mulțumeam Domnului că am scăpat amândoi.
Neji intră în camera împreună cu Sasuke și ne surprind îmbrățișați. Eu m-am așezat în spatele lui Naruto în timp ce mă acopeream cu plapuma. Un gest copilăros, știu, din moment ce toți 3 mă văzuseră dezbrăcată. Însă una era să fiu inconștientă și aproape goală în fața lor și alta era să fiu în lenjerie în timp ce le mulțumeam din tot sufletul. Măcar pe Naruto îl cunoșteam mai bine și îl iubeam.

- Nu-ti face griji! Nu m-ați deranjat cu nimic! Îmi face plăcere să îmi ajut prietenii, spuse Neji, liniștindu-mă.
- E ok, stai calmă, spuse și Sasuke în timp ce ieșea din cameră.

Mă întrebam de ce se purta așa, însă apoi Neji a zis că trebuie să-mi schimbe bandajul și mi-am dat seama de ce Sasuke plecase. Probabil bănuise că asta se va întâmpla. Se pare că băieții ăștia sunt familiarizați cu bătăile.

M-am foit jenată și apoi mi-am dat plapuma jos. Stăteam în fața celor 2 băieți aproape izbucnind în plâns. Naruto mi-a zis că se va întoarce după ce termină Neji, dar nu l-am lăsat să plece. Mă simțeam puțin mai bine dacă era și el acolo. În cele din urmă, l-am lăsat pe medicul grupului să se ocupe de mine. Apoi l-am rugat să-mi arate unde e baia. Am ieșit îmbrăcată cu niște blugi scurți și un tricou cu I love London! scris pe el. Haine pe care mi le-a împrumutat Neji de la verișoara lui. I-am văzut pe băieți alăturându-se lui Sasuke pe canapeaua din sufragerie și am deschis ușa la baie. Acolo era Hinata, boboaca tupeista! Se machia și când m-a văzut a urlat:
- Ce face javra asta aici și de ce îmi poartă hainele?! Neji!
Eu i-am închis ușa-n nas și i-am privit îngrozită pe cei 3 tipi care se uitau la un documentar tâmpit pe Discovery.
- Ea e verișoara ta?!
- Hinata! Ieși din baie și cere-ți scuze, strigă Neji, enervat la culme.
- N-am de gând! Nu vorbesc cu fete ca ea!

Mă uitam mirată la ei și nu puteam crede că animala aia locuia aici. Într-un final, psihopata a ieșit din baie, mi-a aruncat o privire rece și și-a cerut scuze. I-am acceptat scuzele și i-am zâmbit triumfătoare.

Afară se întunecase deja, iar eu voiam să plec acasă. Neji, însă, nu ne-a lăsat sub nicio formă. Nu am crezut că Neji putea țipa la cineva, dar iată-l aici, urlând la noi:
- Sunteți nebuni? Proști? Sinucigași? Cine i-a atacat pe ăștia 2, nu au fost niște amărâți de pe stradă. Atacul a fost organizat. Cineva ne vrea răul. Dar cine? Că la câți dușmani avem, nici nu știu care din ei a făcut asta. Sunt sigur că stau la pândă prin apropiere, chiar în clipa asta.
- Bine, dar cu mine ce au?

Întrebarea mi-a adus câteva priviri gen: nu e evident?, la care am răspuns cu o privire rece.
-Sakura, pe tine te vor, deoarece au observat cât de apropiată ești de Naruto și implicit, de grupul nostru. Nu mă interesează ce credeți sau cum faceți, însă în seara asta rămâneți aici.

Mie și celeilalte fete ne-au căzut fețele de uimire. Le-am luat de pe jos, ni le-am pus și am spus în același timp:
- Ce?! Nu se poate!

Evident, eu am fost prima care mi-am recuperat stăpânirea de sine și i-am zis celei mici să stea liniștită că nu-i otrăvesc mâncarea. În cel mai rău caz, îi voi scuipa în ea. Îl privea pe verișorul ei cu o privire uimită în timp ce striga:
- Pe bune? Mă pui să locuiesc cu ea?
- Dap. Și nu numai. Te pun să dormi cu ea. Să fiți cuminți la noapte, fetelor! Nicio petrecere în pijamale, nicio farsă făcută nouă băieților și nici un ochi scos! Mâine avem școală. Deci, băgați-vă la nani devreme!
Îți bați joc de mine? Una e să dorm în casa ei, cu ușa încuiată ca nu cumva să mă omoare boboaca și alta total diferită să dorm în patul ei, în camera ei. Puștoaica n-a scos un cuvânt și a început să se dea cu capul de masă, în timp ce băieții râdeau în hohote.
Se anunța o noapte interesantă, sper doar să reușesc să supraviețuiesc!

Subiect: Re: Skyfall. Vin 21 Dec 2012, 23:09

Ma impresionezi din ce in ce mai mult, scumpo! Felul in care Sakura gandeste "Iti bati joc de mine?" imi aduce aminte cum o spui tu cand te anunt ca trebuia sa invatam la ceva si aflasem asta de abia la scoala!:)) Lol!
Si nu pot sa spun decat "Ti-am zis eu ca va fi un fic bun? Ti-am zis eu! Ti-am zis eu!".:)) Desi esti boboaca in lumea ficurilor, scri mult mai bine decat o fac alte fete cu zeci de ficuri:p In capitolele pe care le postezi suficient de repede, ai atat seriozitate cat si amuzament. In fiecare capitol ma faci sa rad printr-o replica seaca.:))
Sunt un pic mai mult curioasa in legatura cu bataile alea. Sunt chiar ciudati tipii aia!
Sper ca vei aduce capitolul 5 la fel de curand cum l-ai postat si pe 4. Te-am pupat!:*

Kisses and hugs^_^ Hanazawa Rin:)

Subiect: Re: Skyfall. Sam 22 Dec 2012, 09:09

Hey, ms. ca m-ai anunțat ! Mi-a placut foarte mult ! Cn vrea sa-i omoare pe Sakura , naruto si Sasuke ? Anunta-ma te rog cand pui nextul !

Subiect: Re: Skyfall. Sam 22 Dec 2012, 11:10

Wow Wow,querida...
Ce avem noi aici?Sasuke salvatorul...Pamparararampampaa:SuperSasuke in actiuneee...un croseu de stanga,unul de dreapta si un pumn in madibula,ce sa zic..Ala da tocilar!
N..Naruto e atat de draaguutt,asa de mult imi place comportamentul lui,asa de dulce,ca se invinovateste pe el...imi plac genul ala de "oameni"...Hmm dar totusi:Cine le-ar face asa ceva...deci ca sa inteleg Naruto si restul grupul zici ca fac parte dintr-o banda de cartier...
Uh si ador replica Sakurei:"Animala aia"....exact asa spun si eu cand ma scoate cineva din pepeni....
Ce sa mai spun...Din ce in ce mai bine,ai vazut! well? awesome right?

...Conturezi tu aici o idee care cred ca o sa-mi provoace dependenta...

Gracias por aviso jos palaria in fata

Subiect: Re: Skyfall. Sam 22 Dec 2012, 22:10

Cioc cioc
Cine i-a atacat? ...cine cine? :)))
Nu cred ca o sa treaca ele fara sa se omoare :)))...acum sincer :))
Mi-a placut mult mult cum ai continuta
Astept sa aduci next-u si mersi ca m-ai anuntat Sa o faci si in continuare
ZBYE ..Yukii :hug:

Subiect: Re: Skyfall. Dum 23 Dec 2012, 13:26

Hello. Pe-aci cu critica, ca tot vine Craciunul. :)

Am sa o iau in mare, deoarece daca este sa iau fiecare aspect in parte nu prea as avea ce scrie, astfel incat sa trec de un rand la fiecare. Felul in care scrii este minunat. Imi place lejeritatea cu care expui anumite aspecte si cu care ma faci sa vreau sa citesc mai mult. Fiecare capitol este interesant, ma face curioasa si ma tine in suspans. Descrii aspectele importante si nu te rezumi la detalii de care m-as putea lipsi; treci peste limita pe care unii si-o impun singuri si faci ca scrisul sa devina o adevarata arta. Felul tau de a nara.. este extraordinar. Expui faptele intr-o lumina cu totul noua, ma faci curioaa, nerabdatoare chiar, sa aflu mai multe, sa stiu ce se va intampla in continuare. Personalitatile personajelor sunt foarte bine conturate, fiecare are cate o trasatura de caracter dominanta, completandu-si prietenii si formand un grup unit. Chiar daca nu sunt cei mai responsabili si exemplari elevi, sunt uniti si asta este un aspect bun pe care, din nou, l-ai punctac asa cum trebuia.

Te felicit pentru folosirea diacriticelor si pentru estetica fara cusur, imi este foarte usor sa citesc si nu ma pierd printre randuri. De asemenea, nu am vazut nicio greseala in patru capitole citite. Ori ca scrii cu foarte mare atentie, ori ca iti corectezi capitolele inainte de a le posta, este un lucru de apreciat. Felicitari inca o data!

Mda, si cam asta ar fi minunatat critica pe care ti-o pot sa eu. Nu sunt aspecte de remediat, deoarece stilul tau de a scrie este desavarsit si nu trebuie decat sa continui sa scrii. Din punctul meu de vedere, nu vad ce poate fi perfectionat. Sper sa te fi ajutat, intr-o oarecare masura comentariul - critica pe care ti l-am dat. Spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. kiss

Subiect: Re: Skyfall. Dum 23 Dec 2012, 19:55

Buna ! Trec si eu pe aici ...
Pot spune ca chiar imi place cum evolueaza ficul
tau ...asa cum a zis Choco:) Este un inceput foarte bun ,estica foarte buna descriere geniala -adica ai un fic G-E-N-I-A-L ! Sper sa ma anunti cand pui next ! <3

Lav te iubeste ! JA NE<3!

Subiect: Re: Skyfall. Lun 24 Dec 2012, 16:42

Heya! După cum vedeți, am adus și next-ul de care sunt foarte mândră. Sper să vă placă! Mulțumesc pentru comentarii!

Chapter 5

Prima oară când am văzut-o pe boboaca asta afurisită, nu credeam că voi ajunge să îmi spăl dinții împreună cu ea. Stăteam amândouă și ne uitam încruntate în oglinda din baia Hinatei, iar Neji ne privea mulțumit, zicând:
- Vedeți, fetelor, că se poate? Și nu a fost nevoie decât să vă târâm până în baie! Cum își spală ele dințișorii, ododododododo!
Tocmai când mă pregăteam să-l înjur pe tip de tot neamul, verișoara lui și-a scos periuța de dinți din gură și a aruncat-o direct spre fața nemernicului. Acesta a prins-o chiar când trebuia să-i atingă chipul . Rapid băiatul, n-am ce zice! Apoi, fata a scos o înjurătură de toată frumusețea. Pe bune! Nici măcar nu o mai auzisem. Eu, care aveam o gamă de blesteme lungă cât lista neagră a profei de română! Am izbucnit în râs, în timp ce Neji își privea verișoara cu gura căscată. Fără nici un alt cuvânt, a închis ușa și dus a fost.
- Nu prea îmi place s-o recunosc, dar ai un limbaj foarte mișto. Cred că nici Neji nu mai auzise așa ceva!
- Mda, mersi! Ce să zic, sunt surprinzătoare uneori!
- Aș vrea să zic că în sensul bun al cuvântului, dar nu-mi place să mint!

Fără nicio avertizare, bruneta ia dușul si mă udă din cap până în picioare, în timp ce eu o priveam mirată. Tupeistă fata! Am luat peria de păr și i-am dat una-n cap cu ea. Văzând că am ripostat, se întinde după săpun și aruncă spre mine, însă eu mă feresc cu agilitate. Mă prefac că voiam să o ud, dar ceea ce voiam cu adevărat era să ud o porțiune de gresie. Am reușit. Apoi am ademenit-o pe boboacă să vină să mă învețe minte, dacă poate. Aceasta a căzut în capcană, alunecând pe apa din baie, dar se pare că n-am calculat bine distanța dintre noi două. Astfel că aceasta ajunge târâș până la mine și mă lovește peste glezne. Evident, m-am prăbușit peste ea, deși niciuna nu se aștepta la un lucru de genul. Am început să râdem ca dementele, deși ne-am oprit după câteva secunde. Realizasem amândouă cât de ciudat era să stai și să râzi cu rivala ta, așa că ne-am împins una pe cealaltă, chinuindu-ne să ne ridicăm cât mai repede și grațios. Eu am reușit prima așa că am ieșit țanțoșă pe ușă, urmată de brunetă.

Naruto a oftat și a intrat în baie imediat ce eu și nefericita am părăsit încăperea. După câteva secunde, din baie se aude un țipăt și apoi o bufnitură. Știam deja ce se întâmplase așa că m-am grăbit să mă ascund într-o cameră din apropiere. În același timp îl aud pe blond cum țipă:
- Cine a udat gresia? Vreți să-mi sparg capul sau ce? Care vă simțiți vinovată, veniți și ștergeți înainte să mă enervez!
Cum era de așteptat, niciuna dintre noi nu s-a prezentat în încăperea cu pricina. Așa că Naruto s-a dus în dormitorul nemernicei și aceasta a dat vina pe mine. Bine, puteam ierta asta, eu îi provocasem căzătura blondului, dar i-a și arătat camera în care mă ascunsesem. Putea să fie bună și ea o singură dată în viață. Naruto mi-a descoperit ascunzătoarea și a schițat un zâmbet amuzat în timp ce-mi spunea să-mi mișc fundul și să șterg. Îmi venea să-i zic să șteargă naiba și el, dar mi-am amintit de starea în care erau coastele lui, așa că am tăcut și am executat.
După ce am șters, blondul mi-a zâmbit și a zis triumfător:
- Vezi că se poate?

Am încuviințat și apoi i-am lovit spatele cu mopul. Acesta mi-a luat „arma” și m-a ciupit de nas. Tocmai pentru că știa ce enervată eram când mi se făcea asta. Așa că m-am răzbunat și l-am împins în perete, însă el m-a apucat de mână și m-a tras spre el. Vedeam în ochii lui atât de albaștri ca cerul, câtă plăcere îi făcea să mă țină în brațe. Apoi l-am mușcat de gât, în timp ce el îmi mângâia părul. După ceva timp în care eu îi făceam o mușcătură pe care nu o s-o uite prea curând, el m-a tras ușor de păr, gest care m-a oprit din activitate. I-am zâmbit inocent, ca și cum nu eram vinovată cu nimic, iar el a râs. Ne priveam ca doi tâmpiți, incapabili să ne mișcăm. Privirea lui căpăta mai multă seriozitate cu fiecare secundă trecută, până în momentul în care m-a lipit de el și m-a sărutat. Am avut un sentiment foarte ciudat. Eram uimită, însă mă și așteptam să facă asta. Totuși, nu așa de curând. Dar nu voiam să-l opresc. Așa că i-am răspuns la sărut, deschizându-mi gura și lăsându-l să mi-o exploreze după bunul său plac.
Adevărul era că nu știam mare lucru în arta sărutului, dar speram ca el să nu țină cont de priceperea mea. Îmi era teamă că nu o să mă descurc. Pe Naruto îl cunoșteam, îl plăceam. Cu stripper-ul fusese altă situație. Nici nu mi-a păsat dacă sărut bine sau nu pentru că n-aveam nicio treabă cu el. Însă acum, în brațele colegului meu de clasă, tremuram. De plăcere, de emoție, nici eu nu știu de ce. Uitasem și de tata și de atac și de tot. Eram doar noi doi și era bine. Dacă cineva mi-ar fi zis cât de tulburată voi fi în prezența blondului, i-aș fi râs în nas.

Acum Naruto își cobora o mână ușor, ușor pe șoldul meu. În momentul în care mi-a atins piciorul, m-am speriat și am încercat să-l împing. Dar tot ce am reușit să fac e să-l determin să mă strângă mai tare în brațe. Acum eram deja îngrozită, dar m-am mai calmat puțin când blondul și-a mutat mâna pe spatele meu, masându-l circular pentru a mă liniști. În cele din urmă am reușit să mă relaxez din nou și să mă bucur de sărut. Mă mângâia încet, protector, pe spate și pe una dintre clavicule. Era mai atent, mai blând cu mine decât acum câteva secunde.
Am pus capăt sărutului și l-am privit în ochi. Inițial a fost uimit, apoi m-a privit cu afecțiune, doar ca după câteva secunde să fie speriat. S-a îndepărtat de mine și și-a cerut scuze. Mi-a zis că n-a vrut să profite de mine și că a fost doar o reacție de moment. I-am pus o singură întrebare:
- Regreți?
Îi așteptam răspunsul nerăbdătoare și speram ca el să nu regrete ceea ce tocmai s-a întâmplat.
- Niciodată. Chiar dacă va cauza o ceartă între noi.
- Nici eu nu regret, deci nu-ți face probleme.

Am vrut să plec, însă blondul m-a apucat de mână astfel încât să mă întorc și să-l privesc. Știam că era emoționat după felul în care își mușca buza, așa că nu m-a mirat când mi-a pus o întrebare care m-a blocat:
- Saku, mă placi?
Pur și simplu nu-mi venea nici un răspuns în minte. Nu știam ce să-i spun și cum îl pot folosi în favoarea mea. Așa că am spus doar adevărul:
- Da, Naruto, cred că te plac. Dar nu te baza pe asta pentru că în momentul de față sunt foarte confuză.
- Ce spui dacă vii la mine când nu vei mai fii confuză?
- Aș spune că mai vedem.
- Pot să mai primesc un sărut?
I-am zâmbit pervers.
- Păi, ia vezi, poți?

Chiar când aproape mă sărutase pentru a doua oară, cineva bate insistent în ușă.
- Naruto, frate, du-o în dormitor, la baie mai vrem să intrăm și noi, restul!
- Mda, se pare că nu o să-l primesc acum, dar mai târziu nu mai scapi, zise el și deschise ușa de la baie.
Sasuke stătea în pragul ușii, privindu-mă urât. M-am întrebat care naiba era problema lui. Am decis să nu-mi pese momentan și am trecut pe lângă el nepăsătoare.

Ajunsă în camera nebunei, m-am schimbat în pijamale, care îi aparțineau, bineînțeles, în timp ce ea se holba foarte interesată la laptop. Am stins lumina, ca o javră, fapt care i-a provocat o criză de isterie colegei mele de cameră. După îndelungi certuri și amenințări, am decis să ne băgăm în pat.
Am stat cât mai departe de brunetă, chinuindu-mă să nu o ating. De altfel, nici nu mi-a fost greu. Tipa avea un pat triplu față de patul meu. Mă făcea să-mi fie rușine cu ceea ce eram. Acest gând m-a enervat atât de tare, încât am apucat plapuma și am tras de ea până eram învelită complet. Hinata a mârâit și mi-a zis că e prea obosită să se certe cu o ființă inferioară așa ca mine. S-a ridicat și s-a dus într-o cameră din apropiere, iar eu am urmat-o în liniște. A deschis o ușa mare, albă, iar ce am văzut acolo m-a uimit în asemenea hal, că am tras adânc aer în piept, dar n-am mai putut să-l expir. Boboaca m-a descoperit și a zâmbit satisfăcută, în timp ce intra mândră în cel mai mare dressing pe care îl văzusem. Am urmat-o enervată și am observat câte haine superbe avea. Am rostit șocată:
- Să-mi trag una!
-Lovește-te mai târziu că acum îmi murdărești dressing-ul!
Am scos limba la ea, gest de mucos, știu și am constatat cu surprindere că nemernica avea haine numai de firmă, făcute de designeri faimoși. De asemenea, zecile de genți erau originale, marca Louis Vuitton, Christian Dior sau Calvin Klein. Cele aproximativ 30 de perechi de pantofi, erau aproape neatinse, unele chiar având etichetele cu prețurile pe ele. Prețuri exorbitante, evident. M-am întors și am văzut pe celălalt perete o oglindă cât toate zilele, din acelea cum vezi prin filme, cu beculețe pe margini. Lângă această minunăție, erau vreo 50 de perechi de cercei. De la cercei cu pietre Swarovski, la cercei cu perle negre, rare, până la cercei cu diamante. Pentru fiecare din aceste exemplare, mi-aș fi luat o bătaie bună în cartierul meu. Celelalte accesorii erau cred că peste o sută: bentițe, eșarfe, brățări, coliere și altele. Ojele erau în toate nuanțele de culori existente, în opinia mea și toate foarte scumpe.

Am rămas cu gura deschisă când am văzut într-un colț, câteva ținute oribile, o pereche de adidași și balerinii aia groaznici.
- Cu astea te îmbraci tu?
- Yep.
- Dar..ai haine pe care unele doar visează să le aibă!
- Știu.

Îmi venea s-o plesnesc, s-o ciuful, s-o strâng de gât. Asta până am zărit pe minunatul dulăpior de culoare albă, cheile unei mașini. Avea nenumărate brelocuri ieftine, în culori groaznice. Am ridicat o sprânceană și cred că pe față mi se citea confuzia pentru că bruneta m-a lămurit:
- Sunt cheile mașinii mele. Am încercat să le adaptez puțin personalității mele.
- Ce mașină ai? Bugatti Veyron? întreb eu, sarcastică.
-De fapt, am un Opel Astra. Atât știu. Și că e roșu.
- Nu-i rău deloc.

Zici că eram prietene. Îhh!
- Și de ce naiba spui că ai o viață groaznică?
- Ce-ți pasă?
- Nu-mi pasă. Doar că sunt curioasă. Ai tot ce și-ar putea dori cineva.
- Înafară de părinți.
- Unde-s ai tăi?
- Sunt morți.
- Ai mei sunt ca și cum ar fi morți. Nu-i văd decât în zile de sărbătoare. Și mai nou, atunci când am de gând să mă distrez cu un tip.
- Hă?

- Tata a venit aseară în timp ce eu eram cât pe-aici să mă culc cu un stripper. Mi-a făcut un scandal de toate zilele. Am plâns isteric, apoi m-am îmbătat, zic eu foarte mândră de mine.
Imediat mi-am dat seama că m-a cam luat gura pe dinainte și m-am uitat la brunetă să văd dacă și-a dat seama. Observase, bineînțeles.
- Nu-ți face griji, javră mică, n-am să spun mai departe. Lumea ar crede că ai sentimente.
Am zâmbit și i-am spus cu superioritate:
- Și n-am vrea să se înșele atât de rău, nu-i așa?
- De ce te porți așa?
- Așa cum?
- Ca o scârbă.
- Pentru că sunt!
- Nup, nu ești. Încerci să mă păcălești, dar nu-ți merge cu mine. Atitudinea ta e doar o fațadă. Te ascunzi, fugi de oameni, nu-i lași să se apropie de tine. De ce faci asta?
- Ce știi tu cum sunt eu cu adevărat? Tu ești doar o copilă. Cât ai? 15 ani? Te porți de parcă m-ai cunoaște, când de fapt tu nu te cunoști nici măcar pe tine!
- Măcar eu sunt în stare să mă recunosc pe mine însămi atunci când mă privesc în oglindă. Tu rănești ca să nu fii rănită. Pari a fi rea, nepăsătoare, superioară, când tu ești vulnerabilă și ai nevoie de protecție.
- Ce, s-a găsit toată lumea să-mi spună cum sunt cu adevărat? întreb eu cu amărăciune, în timp ce lacrimile îmi șiroiau pe obraji.

Când mi-am dat seama că îmi arătam slăbiciunea în fața Hinatei, am fugit spre baie, însă nemernica m-a prins de braț și m-a întors, astfel încât s-o privesc în ochi în timp ce rostea:
- Fii cum ești în adâncul sufletului! Fără ascunzișuri, fără minciuni, fără prefăcătorii. Nu trebuie să fii așa cum consideri că ar trebui!
Și m-a îmbrățișat. Imediat ce am simțit mâinile micuțe ale brunetei în jurul meu, am început să plâng și mai tare. Mi-am adunat toată stăpânirea de sine pe care o mai aveam și i-am spus cu răceală:
- Lasă-mă dracului în pace!
Și m-am smuls din brațele ei, intrând în baie. Am lăsat amărăciunea și durerea să mă înconjoare și mi-am vărsat amarul. Habar n-avea copila asta ce aveam eu pe suflet. Ea își purta crucea pe umeri, cu grație. Crucea mea era mai greu de dus, iar eu nu puteam decât să o târăsc.

Subiect: Re: Skyfall. Lun 24 Dec 2012, 17:06

Buna ! A fost super , mi-a placut foarte mult ! Naruto a sarutat -o pe Sakura ? Ms. Ca m-ai anunțat ! Anunta-ma te rog cand pui nextul !

Subiect: Re: Skyfall. Lun 24 Dec 2012, 17:17

Aww <3 ! Ce dragut! Naruto a sarutat-o pe Saku ,ma intreb ce va face in continuare Sasuke ?! Cred ca Hinata are dreptate! Oricum chiar a fost tare capitolul asta .Astept continuuare !

PS:Mersii de anunt ! Sa ma anunti de next !

Lav te iubeste ! <3 Ja ne <3!

Subiect: Re: Skyfall. Lun 24 Dec 2012, 21:06

HEY...Craciun Fericit
Ce viata traieste Hinata cu adevarat si ce viata are de fapt...foarte interesant
Mersi mult ca m-ai anuntat
Ce nu as fi dat sa il vad pe blond cum a cazut in baie :)))
Mi-a placut mult cum ai continuat
Abia astept next-ul..si sper ca o sa fie cat mai curand
Te pwpacesc dulce rau de tot
Love ...Yukii

Subiect: Re: Skyfall. Lun 24 Dec 2012, 22:24

Helauuu, my lover!!
Genial capitolul, ca toate celelalte, evident:))
Iubesc partea in care s-a sarutat Sakura cu Naruto. A fost asa sweeeeeettt!!!:x Si faptul ca Sasuke s-a suparat cand i-a vazut pe cei doi a fost chiar mai tare:x
M-a lasat pe ganduri personalitatea Hinatei foarte diferita de dressing-ul ei:-? Deja imi imaginez toate hainele si toate bijuteriile din acea camera a paradisului:x Daca asa avea si eu asa cevaaa....:x
Sper ca vei scrie cat de curand next.ul si nu uita sa ma anunti. Te-am pupat!:*

Kisses and hugs^_^ Hanazawa Rin:)

Subiect: Re: Skyfall. Mar 25 Dec 2012, 15:58

Crăciun fericit, dragilor! Fără alte comentarii, next-ul!

Chapter 6

Zorii zilei au venit mai greu decât aș fi crezut, însă lumina nu și-a făcut loc până în sufletul meu. Acolo era rece și umed, ca într-o pivniță în care te temi să pășești. În inima mea nu lăsasem pe nimeni să pătrundă până acum de teamă să nu se sperie de întunericul de acolo. Nici n-aveam de gând să las. Acolo nici măcar eu nu pătrundeam. Doar atunci când eram prea distrusă emoțional, puteam să intru și nu-mi plăcea nimic din ce vedeam acolo. Era ca un abis. Abisul existenței mele. Amintiri, pe care aș fi preferat să le uit, își făceau loc și ieșeau la suprafață atunci când nu puteam să respir de la atâta plâns. Speranțele deșarte mă răneau. Ura îmi întuneca sufletul, rațiunea. Baza personalității mele era zdruncinată de fiecare dată când eșecurile și sentimentele apăreau. Obrajii îmi ardeau, scăldați în lacrimile care nu voiau să se oprească. Buzele crăpate scoteau suspine demne de milă. Ochii verzi erau prea triști, capul îmi zvâcnea. Mâinile se împreunau în jurul genunchilor. Slăbiciunea mea erau sentimentele. De aceea încercam să le reprim. Băutura era salvarea mea. Ea mă ajuta să trec peste, să uit pentru moment, până va veni ceva să-mi distragă atenția. Nimeni nu era prin preajmă când aveam nevoie de el. Nimeni nu te ajuta. Trebuia să te descurci singur. Fără teamă, fără milă, fără priviri în spate.

Ușa băii se deschide, întrerupându-mi plânsul. În prag era Sasuke. Mă privea îndurerat. Mi-am ferit ochii. A venit lângă mine și m-a întrebat încet:
- Ce e cu tine? Ți-am auzit suspinele din dormitor. Mă gândeam să văd dacă te pot ajuta cu ceva.
Șoaptele acelea mi-au produs un deja-vu, însă n-am apucat să-mi amintesc despre ce era vorba că brunetul a vorbit din nou:
- E ok, totul va fi bine.
- Nu, nu va fi. Totul se duce de râpă. Pleacă!
M-a ascultat și a plecat, închizând ușor ușa în urma lui. Lacrimile curgeau cu și mai mare viteză. *Nu-i nimeni cu tine! Ești singură cum ai fost mereu!* Glasul rațiunii mele spunea adevărul.

La puțin timp, ușa se deschide din nou. Nu puteau să mă lase în pace? Am ridicat privirea, în timp ce rosteam involuntar, numele lui:
-Naruto..
Apoi am întins brațele spre el. A venit și m-a ridicat încet, de pe gresia rece a băii. Fără nici un cuvânt, mi-am pus mâinile în jurul gâtului său și i-am inspirat mirosul. Avea un miros dulce și puternic. Combinația perfectă. Mi-am pus capul pe umărul lui și m-am liniștit. Până când am văzut unde mă duce. Dormitorul lui. Am devenit agitată. Știam că nu mi-ar face rău, dar tot mă temeam. M-am foit în brațele lui, iar el mi-a spus:
- Stai liniștită, nu-ți fac nimic! Trebuie să dormi puțin.

Nu știu de ce, dar aveam încredere în el. S-a dovedit că îmi merita încrederea. M-a pus pe pat, m-a învelit, mi-a sărutat creștetul capului și s-a așezat pe scaunul de lângă pat.
- Voi fi aici când te trezești. Promit!
L-am privit și am început să plâng ca proasta.
- Nu. Nu mai plânge. Te rog!
- Sunt lacrimi de fericire. Nu te merit. Pe bune!
- Normal că mă meriți. Să nu mai spui contrariul niciodată.
- Naruto? Vrei să dormi cu mine?

Ca răspuns, s-a urcat încet în pat și m-a îmbrățișat. Avea o mână pe talia mea, în timp ce cu cealaltă îmi mângâia părul. Stăteam cu capul pe pieptul lui și atunci mi-am dat seama că cineva era cu adevărat lângă mine. Nu trebuia decât să-l chem. Știam că o să vină.
- Saku?
- Da, Naruto?
- Te iubesc. Știu că e prea devreme ca tu să mă iubești, dar voiam doar să știi asta. Eu am avut timp să mă obișnuiesc cu ideea.
- Mulțumesc! Serios. Nici nu-ți imaginezi cât de recunoscătoare îți sunt.
- Și cum rămâne cu sărutul ăla? Și cu dobânda?
- Ce dobândă?
- Pentru sărut. M-ai ținut atâta pe uscat, zise el și se preface sfârșit. Trebuie să te revanșezi, a mai spus, privindu-mă pervers.
- Și cum mă rog, ar trebui să fac asta?
- Nu trebuie să faci nimic. Trebuie doar să mă lași să fac asta, zise el, în timp ce își plimba ușor un deget pe piciorul meu.

Văzând că nu-i îndepărtez mâna, blondul continuă punându-și mâna pe fundul meu bombat. Gestul lui mi-a smuls un geamăt, pe care afurisitul l-a auzit. A zâmbit ștrengărește, în timp ce eu îmi mușcam buza. M-a sărutat ușor, lent. Mă simțeam de parcă urma să-mi explodeze capul. Limba lui mă termina. Cred că băiatul ăsta mă va duce la disperare. În momentul în care l-am simțit peste mine, l-am îndepărtat strigându-i amenințător numele.
- Gata, sunt cuminte, zise el fluturându-și inocent genele.
- Offf, ce mă fac eu cu tine?
- Vrei să-ți arăt ce poți face cu mine?
- Naruto, termină! Mă omori naiba aici!

Râdea mulțumit, în timp ce eu roșeam și îl loveam. Apoi, a devenit aproape serios. Aproape.
- Saku, știu că voi mai întrece măsura uneori, dar nici n-ai idee cât am așteptat clipa în care te voi ține așa în brațe. Doar că în imaginația mea, partea asta se întâmpla după o partidă divină, în care tu îmi strigai numele continuu și erai moartă după mine.
- Ești nebun și ai și un ego cât o casă, zic eu în timp ce muream de râs.
- Poate, dar sunt al naiba de mort după tine!
- Aww, ce drăguț!
- Eu îmi plâng burlăcia trecută și ție ți se pare drăguț? Trebuie să mă fac băiat serios, sunt luat acum! Doamnelor, îmi pare rău pentru voi, însă Naruto Uzumaki se face băiat de casă!
- Ești psihopat! Voi muri de râs!
- Te omor de-a dreptul! Sunt minunat!
- Sper că nu la propriu, spun eu inocentă.
- Mai bine mi-aș lua bătaia secolului.

L-am privit fericită, nici nu visam la un asemenea băiat. Da, desigur, are defectele lui: e nemernic cu profesorii, modestia nici nu există la el, e misterios ș.a.m.d., dar chiar îmi place de el.
- O să ți-o iei, dacă mă înșeli!
- Pisicuța și-a scos ghearele.
- Și le folosesc în caz de ceva.
- N-o să fie nevoie. Tu ești cea mai bună!
- Aberez eu sau am prins o undă perversă în fraza asta?
- Scumpo, n-ai văzut cum arăți? N-am cum să nu fiu pervers.
- Mă vrei doar pentru cum arăt?
- Nu fi prostuță! Te vreau pentru ce ești. Ești dulce, inteligentă, frumoasă și pe deasupra al naibi de bună! Ce îmi pot dori mai mult?
- Mda, doar că nu știi nimic despre mine. Și nici nu trebuie.
- Ce vrei să spui cu asta?

Dar nu l-am lăsat să afle. În schimb, l-am sărutat, privindu-l în ochi. Vedeam în acei ochi albaștri, dorința de a mă avea și cât de tare se lupta împotriva ei. S-a încordat pentru a se controla, astfel încât îmi mai atingea doar mâna și buzele. Perversitatea a pus stăpânire pe mine și voiam să vad cât mai rezistă. Așa că am început să-mi plimb mâna ușor pe spatele lui, m-am apropiat de el, însă când am ajuns cu palma pe abdomenul blondului, acesta mi-a prins mâinile de o parte și de alta a capului.
- Termină! Ce fel de joc joci, Sakura?
- Ia uite cum s-au inversat rolurile, am râs eu.
- Vorbesc serios. Știi că n-o fac pentru mine, ci pentru tine. Dacă ar fi după bunul meu plac acum deja ne-am fi terminat treaba, dacă înțelegi ce vreau să spun. Nu mă provoca, nu reacționez prea bine!
- Și daca vreau să te provoc, ce?

Ochii i-au scânteiat, fapt ce m-a făcut să-mi regret spusele. Eram o proastă și o știam bine. Strânsoarea s-a intensificat, până în momentul în care îmi venea să plâng de durere și de frică. Nu știam că Naruto era așa de puternic. Eram convinsă că voi avea urme pe încheieturi de la degetele blondului.
- Ești în stare să mergi până la capăt?
Am tăcut. Știam amândoi care era răspunsul.
- Așa mă gândeam și eu, spuse el apăsat.
Dar evident, eu nu mă lăsam foarte ușor. Așa că l-am privit enervată și am rostit cu tot tupeul de care dispuneam:
- Ce naiba e cu tine? Mai devreme ai fii dat tot doar ca să ne distrăm puțin și acum îmi faci morală?!

Ceea ce a spus apoi, m-a tulburat așa de tare, încât nu mai puteam sa scot nici un cuvânt:
- Faza e că acum te vreau mai mult decât înainte. Te vreau atât de tare, încât nu știu dacă sunt capabil să mă abțin când mă provoci! Și nu sunt foarte sigur că ai putea să mă oprești în caz că îmi pierd mințile. Pricepi?
Mi-am dat seama că nu-i de glumă și am încuviințat. Privirea din ochii lui îmi spunea că mă joc rău de tot cu focul și că mai lipsește un pas până o să mă ard. Cu voce tremurătoare, l-am anunțat:
- Eu..eu mă duc la somn. Știi..în camera Hinatei.
- Somn ușor!
- Mersi la fel!

Imediat ce am ieșit din camera colegului meu de clasă, m-am lăsat ușor p gresie. Eram șocată și înfierbântată. Nu știam că există o astfel de față a blondului, însă știam că îl provocasem și că meritam să fiu învățată o lecție. De asemenea, m-a uimit felul în care reacționam la atingerile sale. Fir-ar să fie! Cred că mă îndrăgostesc.

Dezamăgită de mine însămi, am intrat în camera brunetei și am observat că boboaca nemernică și-a îndeplinit misiunea de a mai aduce încă o plapumă. Patul ei era așa de cald, pufos și protector. Paradis, nu alta. Am încercat să adorm, însă n-am reușit din cauza urmelor de foc pe care le simțeam, lăsate de mâinile lui Naruto. Am închis ochii și am încercat să mă liniștesc, dar era imposibil. Inima îmi bătea prea tare. Ritmul iubirii.