Skyfall.

Subiect: Re: Skyfall. Sam 23 Feb 2013, 18:48

Iarta-ma ca am ajuns cu 3 zile intarziere dar am avut multe teste saptamana asta si foarte multe ascultari deoarece am cazut pe scari si mi-am luxat mana si am lipsit de la scoala asa ca a trebbuit sa recuperez...Mersi ca m-ai anuntat iar capitolul a fost superb,nu stiu de ce zici ca este cel mai nereusit mi-e sincer mi se pare foarte bun iar eu spun totul in fata...Deci Saku regreta ca la sarutat pe Sasu?De ce?Fara suparare dar Itachi este un cretin...Sincer imi pare rau pentru Naruto pentru ca el este cam pe la mijloc si chiar nu merita,oricum super capitol sa ma anunti si la next!

Subiect: Re: Skyfall. Dum 24 Feb 2013, 00:38

Heya! Am revenit cu ditamai cârnatul de capitol. rolling on the floor

Sper să vă ajungă pentru o săptămână! lough

Mulțumesc pentru comentarii! Lectură plăcută! Kiss, kiss.

Chapter 13

Naruto's point of view

Nu înțelegeam cum de încăpea atâta suferință într-un singur suflet. Toată durerea pe care a cauzat-o comportamentul meu de acum câteva luni, o simțeam acum și aproape mă determina să mă sinucid. Aproape. Nu știam că o despărțire e atât de dureroasă. Sincer, după toate aceste lucruri aveam să admir rasa feminină. Mulți bărbați spuneau că femeile nu sunt puternice, dar ei habar nu au cât greșesc. Femeile sunt slabe în aparență, dar în esență te lăsau fără cuvinte. În acele clipe, mă gândeam la Sakura. Nu cu ură sau dispreț, mai mult cu apreciere. Nu-mi imaginam cum reușise să-și revină după ce trăise acele momente îngrozitoare cu tipul pe care-l iubea. Nu numai că o violase, însă ea îl iubea. Era imposibil de înțeles cum a putut să se mai ridice după dubla lovitură de care avusese parte.

Atunci nu mai puteam gândi bine din cauza durerii ce-mi înjunghia inima. Realizam tot ce ținea de mine cu mișcări mecanice, fără să pot vedea următorul pas pe care trebuia să-l fac. Gândurile mele erau prea negre și îmi tulburau groaznic de tare mintea. Îmi era prea greu! Puteam să trec peste și asta aveam de gând să fac! Doar că nu chiar în acele momente. Oscilam între a o pedepsi pe fosta mea prietenă, lăsănd-o în brațele lui Sasuke sau de a o amăgi doar ca să-i demonstrez că nu eu am pierdut în acea situație. Dar pur și simplu, nu puteam să fiu rău cu ea! Nu eram sigur că javra aia putea avea grijă așa cum trebuia de fata mea!

Era a mea indiferent ce se întâmplase. Și ea mă iubea chiar dacă poate încă nu își dădea seama de intensitatea acelui sentiment, dar eu îl simțeam până în adâncul sufletului. Noi eram perfecți unul pentru celălalt, deoarece ne completam reciproc. Eram mult mai matur decât ea în unele privințe, dar și ea era în alte domenii. Nu știam cum aveam să trăiesc fără prima mea iubită pe bune! Adică, am avut multe fete, dar ea era diferită. Ea nu plângea când își rupea o unghie, în cel mai rău caz înjura de mama focului. Nu puteai să o umilești pentru că replicile ei bine plasate îți dădeau peste nas în cel mai crud mod. Era inteligentă, dar nu tocilară, avea o ascuțime cred că din naștere. Instinct bine dezvoltat, ochi ce trădau răni încă deschise, suferințe peste care nu reușea să treacă singură. Era independentă și aici nu mă refeream la modul financiar, ci la mentalitate. Nu mai putea fi influențată atât de ușor! Greșeala ei era că nu-și arăta sentimentele, dar o înțelegeam că îi era greu după experiența violurilor. Probabil că unele fete, acel gen de păpuși inocente, nu puteau depăși nici măcar jumătate din acele întâmplări! Am văzut cu ochii mei cum își apăra mândria până și în ultima instanță. Faptul că se sărutase cu Sasuke a fost un mod de a-mi demonstra că nu eram în stare s-o distrug, însă realiza că de fapt situația era alta. Era puternică, dar avea multe slăbiciuni. Puteam s-o fac să regrete ziua în care s-a născut, iar ea conștientiza acest mic amănunt. Elementul care modifica întreaga ecuație îl constituia faptul că eu eram incapabil să-i fac vreun rău. O iubeam.
- Naruto, vrei să vii puțin?

Am încercat să-mi construiesc un zâmbet care să distragă atenția de la ochii mei goi și m-am dus la femeia care-mi era mamă. M-am oprit în pragul ușii și m-am rezemat de toc, apoi am privit-o. Era îngrijorată, dar nu voiam să îi arăt că observasem acest lucru. Aveam impresia că deja știam despre ce era vorba și nu-mi plăcea deloc subiectul respectiv.
- Ce s-a întâmplat cu tine, Naruto?
Mi-am încleștat fălcile și m-am chinuit să răspund fără să țip:
- Nu s-a întâmplat nimic. Sunt bine.
A oftat afectată, urmând să-și lase capul puțin într-o parte ca atunci când încerca să privească dincolo de cuvinte. După ce am primit mustrările de rigoare pentru că o mințisem, m-a întrebat dacă mă certasem cu prietena mea. Mi-am mușcat buza. Nu știam cum să ies din această situație deloc favorabilă echilibrului vieții mele. Curând mi-am dat seama că nu aveam cale de scăpare, așa că am încuviințat printr-o simplă mișcare a capului. Mă privea gânditoare, evident calculându-și următoarea mișcare.
- Te-a înșelat, nu-i așa? Îmi pot da seama după atitudinea ta. Suferi din cauza a ceea ce-a făcut, dar ai și orgoliul rănit. Eu nu o să-ți cer detalii și sunt convinsă că nici tu nu vrei să mi le dai. Doar atât te întreb: o poți ierta?
- Știu doar că nu știu cum aș putea să trăiesc fără ea. Era mult mai bine când stăteam cu fete și nu-mi păsa de ele. Când mă gândesc la iubire nu-mi vin în minte însușiri prea frumoase.

A oftat și mi-a făcut semn să mă așez pe marginea patului. Apoi m-a luat în brațe și a murmurat câteva cuvinte ininteligibile. Îmi venea să o țin în brațe tot restul vieții mele, dar știam că nu e posibil. Ea va muri peste puțin timp, iar eu trebuia să fiu al dracu de tare! Apoi m-a întrebat dacă știam de ce m-a înșelat și cu cine. Mi-am mușcat din nou buza. Nu-i puteam spune de ocupațiile găștii, mamei mele. Gândeam rapid, dar tot nu aveam formularea potrivită. Într-un final, după ce deschisesem și închisesem gura de vreo două ori, am zis:
- Credea că și eu am înșelat-o. Ce a făcut ea a fost ca o răzbunare. Acum sunt sigur că știe că eu de fapt nu o înșelasem. Tipul cu care s-a sărutat e din cercul meu de prieteni și ei știu toată întâmplarea.
A scos un sunet dezaprobator, urmând să mă privească încruntată.
- Naruto, nu pot să-ți spun eu ce să faci. Când va veni după tine fă ce-ți spune inima. Numai așa vei fi fericit! Dacă poți iart-o, dar dacă ai făcut-o atunci amintește-ți că nu mai poți menționa asta niciodată și mai ales într-o ceartă.
Am aprobat hotărât. Mă uitam în ochii ei albaștri pe care știam că i-am moștenit și nu puteam observa decât îngrijorarea pentru inima mea frântă.

Au trecut vreo două zile de atunci în care nu fusesem la școală pentru că nu aveam de gând să o văd pe Sakura. Al dracu să fiu dacă aveam de gând să mă duc la ea! Dacă mă voia trebuia să vină și să mă recâștige! Abia așteptam să văd cum face asta!
În a treia dimineață, mă trezisem și abia mă târâsem până la baie. Îmi era din ce în ce mai rău și nu știu dacă mai reușeam să ascund asta. Nu mai mâncam așa cum o făceam înainte, somnul venea din ce în ce mai greu, orele treceau ca zilele. Nu aveam nimic de făcut înafara timpului petrecut cu mama și începeam să mă îndoiesc serios de faptul că Sakura își dorea să ne împăcăm.

O luasem pe Yuki, sora mea mai mică, de la școală și îi pregăteam o mică gustare constând într-un bol de cereale cu lapte. Numai asta știam să fac și speram ca momentan să se mulțumească cu atât. Am auzit soneria, semn că cineva era la ușă, așa că am rugat-o pe mezină să se ducă și să răspundă. Auzisem o voce feminină, dar nu-mi imaginam cine ar putea fi, fapt ce m-a determinat să ies din bucătărie și să mă îndrept spre ușă. Atunci am văzut-o. Avea ochii plini de teamă și un zâmbet vinovat pe buze. Stătea pe vine și vorbea cu Yuki, încercând probabil să afle unde eram. Apoi sora mea s-a întors și a arătat spre mine. Sakura s-a ridicat, iar rochița neagră și vaporoasă pe care o purta i-a fluturat ușor pe lângă coapse. Îmi aminteam perfect forma corpului ei și mi se usca gura numai la gândul că ea tremurase de plăcerea pe care i-o provocasem acum ceva timp. Îmi era atât de dor de ea! Abia așteptam să o iau în brațe și să nu-i mai dau drumul niciodată. O doream și voiam să o protejez mult timp de acum înainte. Mă simțeam zdruncinat de un val de căldură care îmi întuneca mințile și îmi dădea peste cap toate planurile! Eram incapabil să mă mișc privind acea fată care mi-a făcut inima să tresalte, atât de durere cât și de bucurie.

Apoi Yuki a început să mă tragă de mână, strigându-mi numele continuu ca să-mi atragă atenția. M-am dat cu un pas în spate, i-am zis rece că voi reveni în câteva clipe și am pornit înapoi la bucătărie cu Yuki pe urmele mele. I-am scos laptele pe care îl pusesem la încălzit în cuptorul cu microunde și l-am amestecat cu cerealele ei preferate. Aproape totul era exact cum nu trebuia să fie: maică-mea pe moarte, fosta mea era în sufragerie așteptându-mă să începem un scandal teribil, fratele meu plecat probabil după mai multe droguri și taică-miu la serviciu. Minunat! Îmi venea să mă arunc de la etaj!
Am oftat adânc și m-am pregătit psihic să dau ochii cu Sakura. Cum acest lucru nu a mers, am scos dintr-un dulap o sticlă de whisky, am luat un pahar și mi-am pus o porție dublă. Băutura alcoolică mi-a ars puternic gâtul, așa că am închis ochii și am așteptat ca acea senzație să dispară. M-am rezemat de blatul mobilei din bucătărie și am încercat să-mi adun gândurile. Am înjurat printre dinți din cauza inimii mele care bătea din ce în ce mai tare când mă gândeam că Sakura era atât de aproape de mine și totuși atât de departe.

Am auzit televizorul din camera surorii mele dat la maxim pe nenorocitele ei desene pentru copii și am strigat la ea să-l dea mai încet cum mai făcusem de alte milioane de ori înainte. Cum nu m-a ascultat, m-am dus în dormitorul ei, dar scena dinăuntru mi-a oprit respirația, țintuindu-mă în loc. Yuki avea numeroase păpuși în jurul măsuței pe care își dădea toate „dineurile”. A se nota că în vocabularul surioarei mele dineu însemna ceai. Am zâmbit când am văzut cum aceasta își muta păpușa favorită, Miss Nana, nume care mie mi se părea de-a dreptul tâmpit, în alt loc pentru ca apoi să o tragă de mână nerăbdătoare pe Sakura și s-o poftească să se așeze într-un scaun minuscul. Eram curios cum avea să se mai ridice de acolo și îmi venea să râd numai la gândul că ar putea rămâne înțepenită într-un scaun pentru copii. Yuki servea „domnișoarele” cu o precizie bine exersată și cu eleganță aparte pentru un copil de numai șapte ani.

La un moment dat a rămas cu mâna în aer între ceșcuța pe care trebuia să o umple și ceainicul roz pe care îl ținea, deoarece era foarte captivată de un
desen pe care îl adora. După ce scena importantă a trecut îi povestea întâmplări amuzante din acel desen, Sakurei, iar aceasta râdea cu gura până la urechi. Îmi era dor să o văd atât de fericită! Fără avertizare, sora mea mai mică a lăsat ceainicul pe masă și a sărit în brațele fetei mai mari. Au căzut pe spate cu scaunul, dar ele tot continuau să râdă isteric. Am izbucnit în râs și am intrat în cameră ajutându-le să se ridice. După câte se vedea de pe fața Sakurei, nici ea nu era foarte sigură că mai putea să iasă din acel scaun pe care Yuki insistase să se așeze. Cu grijă încerca să se ridice, dar nu reușea din cauza fundului său care nu voia să iasă sub nicio formă. Alarmată s-a ridicat cu tot cu scaun, a pus o mână pe el și încerca să îl îndepărteze, împingându-l. Apoi mi-a strigat înfricoșată numele și m-a rugat să o ajut, dar am negat dintr-un mișcare a capului. Mă intriga finalul situației, abia așteptam să văd cum va ieși ea din acea mică încurcătură. La propriu vorbind.

Yuki stătea în mijlocul patului, cu părul blond și lung fluturându-se în timp ce trupul ei mic era zguduit de râs. Era o mică nemernică uneori, dar de data asta o susțineam cu tărie. Obosită de multitudinea de eforturi pe care le făcuse pentru a scăpa de scaunul buclucaș, Sakura renunțase și se așezase cu scaunul pe podea. Apoi și-a strâns ușor genunchii la piept și-a acoperit ochii cu mâinile și a început să plângă rușinată. Am avut o strângere de inimă ascultându-i suspinele, dar eram prea amuzat ca s-o arăt. M-am îndreptat spre ea, am apucat-o de mână și i-am spus să încerce să se miște ușor ca și cum ar dansa, dar numai într-un singur sens. M-a ascultat și înjura încet în timp ce eu o ridicam ușor și fără efort. Apoi a zâmbit și a îmbrățișat-o puternic pe sora mea care încă avea un zâmbet amuzat pe buze. Am anunțat-o pe Yuki că a început desenul ei preferat, cel cu băiețelul care are un miel fericit, care mie îmi provoca o stare acută de nervozitate. Mereu îmi venea să zic: „Tu, javră, du-te dracu și ia-ți și mieluțul cu tine! ”. Speram ca sora mea să rămână în această cameră cât vorbeam eu cu Sakura.

I-am făcut semn fostei mele să mă urmeze și am pășit în sufragerie invitând-o să ia loc. S-a așezat tristă pe canapea, iar eu mi-am tras un scaun pe care l-am pus fix în fața ei pentru că voiam să-i observ reacțiile mai bine. Ținea capul în jos, neavând curaj să mă privească în ochi, dar mâna mea a schimbat situația, cuprinzându-i bărbia și ridicându-i fața la nivelul chipului meu. I-am văzut sufletul în ochii aceia de un verde copleșitor. Apoi lacrimile au început să-i curgă ușor pe obraz, urmând ca suspinele să se întețească, în timp ce abia mai respira. Și-a pus capul pe mâinile mele, strângându-le cu toată forța ei și a continuat cu plânsul mult timp. Mă durea să o văd așa, dar nu aveam ce face. Pur și simplu nu-mi puteam convinge corpul să o îmbrățișeze. Mintea mea mă ținea în frâu și îmi interzicea să fac o asemenea prostie. Ăsta eram eu, întotdeauna rațiunea biruia asupra tuturor situațiilor din viața mea. Curând, mi-am amintit de ce eram eu într-o situație de genul cu fata pe care o iubeam, iar sângele a început să-mi clocotească. M-am ridicat brusc de pe scaun și am început să mă plimb nervos prin cameră. Mâinile ei îi înconjurau gâtul în timp ce mă privea rugătoare și tristă. Atunci a făcut cel mai prostesc gest posibil, dar care mi-a înghețat sângele-n vene automat. Am înțepenit, privind-o șocat, în timp ce fata cea mai orgolioasă de pe întreg mapamondul, se așeza în genunchi în fața mea. Apoi, am auzit-o zicând cu o voce foarte slabă:
- Naruto, te rog, iartă-mă! Eu te iubesc!

În acel moment, mi-am revenit, m-am îndreptat spre ea cu pași mari și am prins-o de mâini, ridicând-o brutal. Privind adânc în ochii ei, furios i-am șoptit printre dinți:
- Să nu mai faci asta niciodată! În fața nimănui și mai ales în fața mea! Ai priceput?!
A zâmbit ușor, dar fără pic de fericire și mi-a replicat:
- O voi face de câte ori este nevoie doar ca să mă ierți și tu știi bine asta. Nu pot să trăiesc fără tine, înțelegi? Nu pot să te pierd..
Am zguduit-o puternic și am rostit:
- Sakura! Al dracu să fiu dacă accept așa ceva. Nu mă provoca, ți-am zis!
A îndepărtat vorbele mele printr-un semn al mâinii, demonstrând cât de mult avea de gând să le asculte. M-a întrebat cu voce tremurătoare și mușcându-și buza, dacă o iert. Apoi a închis ochii, așteptându-mi răspunsul care întârzia să apară. Eu doar o priveam și încercam să-mi dau seama ce simt. Când a deschis din nou ochii, am știut. Am așezat-o înapoi pe canapea, aplecându-mă ușor și căzând în genunchi în fața ei. Am zâmbit cu ochii în lacrimi și am strâns-o puternic în brațe.
- Sakura, te iubesc atât de mult încât mă doare! Nu aș putea să trăiesc fără tine..

A suspinat și m-a privit fericită, cu un zâmbet larg pe buze. I-am lipit și mai tare corpul firav de al meu și am sărutat-o. Reacția sa a fost instantanee: și-a dat capul pe spate lasându-mă să pătrund cât mai adânc în gura ei. Și-a închis ochii încet, apoi cu buzele încă lipite de ale mele a gemut. Un geamăt pe care eu l-am simțit și care mi-a dat fiori pe șira spinării. Mă înnebunea de-a dreptul. Gustul, limba, mirosul ei, mă faceau să nu mai pot gândi limpede și să-mi doresc să o fac a mea chiar acolo. I-am cuprins fundul în mâini, iar ea și-a încolăcit picioarele în jurul taliei mele. O voiam din ce în ce mai tare, așa că m-am ridicat cu ea încă în brațele mele și am întins-o pe canapea. M-am urcat peste ea și mi-am băgat limba din nou în gura ei. Recunoșteam semnele și puteam declara cu mâna pe inimă că era în acel moment în care m-ar fi violat ea pe mine. Se agita ușor sub corpul meu, dorind să trec mai departe.Era atât de caldă, de moale, de minunată..

Apoi am auzit cum cineva își dregea vocea în aceeași cameră și am sărit ca ars, căzând de pe canapea. Mi-am ridicat capul și le-am văzut-o pe mama și pe Yuki care o trăgea de fustă zicând continuu: „ Ți-am zis eu, mama!” Am înjurat printre dinți și m-am așezat pe canapea de data aceasta într-o poziție cu mult mai decentă. Sakura murea de rușine și își aranja rochia lungă care era ridicată până la coapse. Curând, se ascunsese după mine aproape în totalitate, deoarece se vedea un pantof roșu cu toc înalt pe care evident uitase să-l ascundă. Avea obrajii mai îmbujorați decât credeam că e posibil fapt ce mi-a smuls un hohot de râs. M-a privit indignată și m-a înghiontit. Am zâmbit amuzat și am rostit:
- Bună, mamă! Ce faci?
A început să râdă și a spus:
- Citeam unul dintre obișnuitele mele romane de dragoste când Yuki a venit să-mi spună că vrei s-o rănești pe Sakura. Și am venit să văd ce naiba făceai. Așa că te rog, explică-i surioarei tale că nu voiai să-i faci rău prietenei tale cu care observ că te-ai împăcat. Și dacă tot sunt aici, aș vrea și s-o cunosc pe această fată care s-a ascuns după tine.

Râdea pervers, fapt ce mi-a sporit amuzamentul. Am întrebat-o pe sora mea ce o făcuse să creadă că voiam să-i fac rău Sakurei. La auzul răspunsului său, am izbucnit toti trei „adulții” în râs:
- Am văzut că tu stăteai pe ea și ca ea se zbătea. Și tu nu voiai să-i dai drumul. Ce fel de joc mai e și ăsta?
Am zâmbit răutacios.
- Unul pe care tu nu îl vei juca în următorii treispreceze ani. Sau dacă mă superi, cât timp voi exista eu pe această lume.
Am surprins în ochii ei de copil, o sclipire răutăcioasă în timp ce rostea:
- Dacă nu pot să mă joc asta cu tine, o să-i spun colegului meu de clasă, Hiro. El sigur se va juca cu mine.

La auzul acestei replici am rămas cu gura căscată, privind-o pe micuța șmecheră cum iese țanțoșă din sufragerie. Le-am văzut pe mama și Sakura cum au început să râdă isteric, așa că mi-am mijit ochii. Găsisem calea perfectă de a mă răzbuna pe adorabila mea prietenă pentru hohotele ei de râs. M-am enervat și m-am dus după Yuki, lăsându-le singure pe cele două femei importante din viața mea. Imediat ce a realizat ce făceam, Sakura a devenit serioasă și mi-a făcut un semn trasând cu degetul o linie orizontală, pe gâtul său. Era îngrozită și eram curios cum va ieși din această situație puțin cam dificilă. I-am trimis o bezea în aer și apoi am închis ușa în urma mea, sperând să-i scot din cap aceea idee tâmpită surorii mele. Pentru ea eram capabil să bat un copil de șapte ani! Numai dacă ar fi îndrăznit să o atingă!

Când am revenit, după o lungă discuție în care faceam un efort supraomenesc să nu izbucnesc în râs la întrebările curioase ale lui Yuki, cele două nu mai erau în sufragerie, se mutaseră în dormitorul mamei mele. Am oftat îndurerat, probabil iar se simțise foarte obosită. Când am pășit în acea cameră am zâmbit din toată inima. Cele două aveau fiecare câte o cană cu ceai în mână, iar Sakura stătea lânga mama zâmbind și povestindu-i ceva foarte entuziasmată. Mama îmi observase prezența, așa că m-a poftit înăuntru. Mă așezasem pe un scaun lângă ele și am primit la micuța carte ce stătea în mâinile Sakurei. Am înjurat când mi-am dat seama că acela era un album cu extrem de multe poze jenante, avându-mă ca protagonist pe mine. M-am înroșit mai tare decât Sakura atunci când ne-a surprins mama. Afurisita mea prietenă râdea de mama focului. Apoi mama mi-a făcut ștrengărește cu ochiul, spunând:
- Asta a fost pentru ce voiai să faci pe canapeaua mea!
Sakura s-a înroșit instantaneu, urmând să-și lase capul în jos timidă. A fost rândul meu să râd de ea. Mama ne-a privit fericită în timp ce rostea:
- Ah, copii..mi-aș dori atât de mult să mai am vârsta voastră! Cele mai frumoase clipe cu siguranță. E superb să fii tânăr și să ai..hmm..poftă de viață.

Am zâmbit și am mustrat-o:
- Mamă, cât mai ai de gând să mă tachinezi pe tema asta?
- Nici n-ai idee!
Chiar atunci Yuki a intrat fericită în cameră, întrebându-ne ce mai făceam.
- Îl certam pe Naruto pentru că nu știe să se joace mai frumos cu Sakura! Vrei să ni te alături?
Micuța poznașa a zâmbit.
- Sigur că da. Am un și un sfat chiar. Naruto, data viitoare nu te mai urca pe saraca Sakura! Dacă mai faci asta, o să i se ridice fusta și apoi toată lumea îi va vedea chiloțeii!
Am râs pervers și mi-am privit prietena.
- Și n-am vrea asta, nu-i așa?

Subiect: Re: Skyfall. Dum 24 Feb 2013, 00:52

Hei, hei!

Eu-s prima ? Da, da, sunt PRIMA ! Ye, sunt prima, ye, sunt prima. Ohoho, ce lung a fost, îmi place ! Cui nu i-ar plăcea, sincer ! Ce să mai, un capitol atăt de frumoas, mi-a plăcut enorm, oh, s-au împăcat, ce bine, mă bucur nespus. Oh, draga mea, nu mai intru în detali, sunt cam obosită, este o oră cam târzie şi mă cam doare capul . Cum am mai spus, mi-a plăcut mult, mult de tot şi îţi mulţumesc mult mp. Anunţă-mă şi data viitoare, te pupicesc, spor la scris. Skyfall. - Pagina 5 78717

Subiect: Re: Skyfall. Dum 24 Feb 2013, 01:03

Doamneeeee, cat de geniala poti fi? Ia zi, cat de geniala poti fi? Ma omori cu zile, ma faci sa imi pierd capul. Scrii romane de dragoste mai frumoase decat multi autori care nu se pricep decat la siroposenii ordinare. Esti o artista, o adevarat scriitoare, cred asta cu toata taria mea. Ai talent si iti jur ca nu am mai intalnit pe cineva care sa scrie asa si care sa aiba numai 15 ani. Esti o minune a naturii, zau de nu. Cred ca voi innebuni citindu-ti ficul, dar asta intr-un sens bun, caci ma faci sa vreau sa citesc mai mult, si mai mult, si mai mult. NExtul il vreau, dar e de prisos sa mai zis asta. Te pup. :*

Subiect: Re: Skyfall. Dum 24 Feb 2013, 01:07

Geniiial! Nici nu mi-am dat seama ca am atat de multe pagini:)) Adevarul e ca am citit incet pentru a ma bucura de capitol, iar unele replici le-am citit de doua ori:))
Eu ti-am zis ca esti geniala, dar tu nu m-ai crezut!>:P
Pai, ce pot spune, iti ador capitolul, este genial:>:> Imi pare foarte bine ca Sakura s-a impacat cu Naruto. Si acum ma intreb, Sasuke cand va aparea in peisaj mai in forta?:))
Uf, uf, imi e somn, asa ca va trebui sa inchei aici! Astept next-ul care sper ca va aparea joi:)) Te-am pupat!

Subiect: Re: Skyfall. Dum 24 Feb 2013, 01:27

Hei.

Oh, cat de frumooos! Nice chapter. Cel mai mult mi-a placut momentul dintre cei doi pe canapea. :> Uhh.
Pai, sincer, imi pare bine ca s-au impacat, nu stiu de ce, dar simt ca e un lucru bun. :))
Doamnee si ce sora tembela si draguta are Naruto. =)))
Unele replici m-au dat pe spate, mi-a placut cum ai descris si mi-a placut ca a fost un capitol lung.
Il astept pe urmatorul cat mai repede. Esti o scriitoare foarte buna.

~~Scuze pentru font si greseli, sunt pe telefon. O sa dau edit.~~
Multa bafta in continuare ! Spor.

Subiect: Re: Skyfall. Dum 24 Feb 2013, 13:30

Doamneeee, mă omori cu zile, zău aşa. Scrii genial *şi crede-mă că nu spun asta oricui*. Mă faci să vreau să citesc din ce în ce mai mult, iar pentru asta nu pot decât să te laud. Eşti o minune a naturii, cum spunea şi Choco. Scrii atât de frumos, de natural, de complex, dar în acelaşi timp simplu. Abordezi un stil foarte interesant care captivează cititorii, ai o înclinaţie spre aşa ceva. Să nu te mai aud că scrii prost, căci am să vin până la tine şi am să te bat până vei afirma ceea ce tot spun eu aici, las' că vezi tu. Revenind la capitol, mi-a plăcut foarte mult, iar Zuki a fost mai mult decât genială. Faza cu scaunul m-a amuzat rău de tot, iar Naruto era atât de rău pentru că nu voia să o ajute. Mama blondului e atât de dulce şi de malefică şi de perversă; acum ştiu cu cine seamănă Naruto :)) Sincer, îmi va părea rău de blond şi rozalie când se vor despărţi, însă ficul trebuie să fie unul SasuSaku, deci vezi cum faci să nu ne doară lough

Pune-o şi pe Hin în scenă, mi s-ar părea fenomenal. Hinata cu Naruto, fostul prieten al Sakurei. Asta chiar nu ar trebui ratat, însă este ficul tău şi acţionezi cum doreşti. Hai cu next-ul. Spor la scris şi la idei şi nu uita să mă anunţi kiss

Subiect: Re: Skyfall. Dum 24 Feb 2013, 14:00

Haooleu, ai zis bine rau ca.mi va placea mult capitolul astaa, e chiar uimitor! Imi place asa mult, ohoohohooho, asa asaa...sa o ti tot asaa! Ce pot sa zic, ma bucur mult pentru ca Sakura si Naruto s-au impacat, mi-e asa un drag de ei, nici nu-l mai vad pe Sasuke in peisaj... :)): Doamnee ce tare a fost, pai imi dau si eu seama ca nu mai putea iesi din scaunul ala, daca are sezatoarea ca a taaa, nici nu ma mir! rolling on the floor

Doamnee, ce rusinee sa te prinda mama ta peste iubita ta, si cu rochia ridicataa, deci aici de nu am ras, de fapt, am ras aproape in continuu! Sincer imi pare rau ca Saku i-a facut asta lui Naruto, dar ma bucur ca acum sunt din nou impreuna, si se iubesc la maxim!
Vreau si eu o iubire asaaa! :O3:
Felicitari pentru capitolul asta minunat mi ninaa, asa te vreauu! love

Te amoo! Pupici kiss

Subiect: Re: Skyfall. Dum 24 Feb 2013, 18:03

Helllau, sweetheart a hug

Ce repede ai adus nextul, ieii, sper ca si pe urmatorul il vei scrie la fel de repede. Am crezut, sincer, ca tot capitolul va avea acea tenta de melancolie, caci primele paragrafe asta aratau; monologul interior al lui Naruto. Pe de-o parte ma bucur ca s-au impacat, insa pe de alta partea sunt putin trista, deoarece acest fapt demonstreaza ca Sasuke devine din ce in ce mai mult un personaj secundar, in povestea ta. Intr-o alta ordine de idei, nu ai idee cat de mult m-am amuzat pe seama surorii lui Naruto si-a incercarii lor de a-si potoli poftele pe canapea. Dialogul a fost amuzant, bine conturat, iar ultima replica cu care ai sfarsit acest capitol, a fost atat de epica, pe langa ironie si sarcasm.
Intuitia mea nu ma ajuta, nu am nicio idee cu ce va urma si sunt foarte curioasa. Nu stiu cum ii vei apropia pe Sasuke si Sakura, avand in vedere ca ea se presupune a-l iubi pe Naruto. Bafta a hug

Subiect: Re: Skyfall. Dum 24 Feb 2013, 19:59

Buna !
Ms ca m-ai anuntat !
Mi-a placut foarte mult !
A fost superb !
Ma bucur ca Saku si Naru s-au imacat , desi as fi preferat sa fie Sasuke !
Ma bucur ca este lung !
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Subiect: Re: Skyfall. Lun 25 Feb 2013, 18:33

Nu,nu,nu!

Fir-ar!Am pierdut si provocarea si un capitol.Facem doua din trei Lauren? ;;)

Deci,Yuki e chiar dementiala, de Naruto nici numai vorbesc:"Un joc pe care nu o sa-l joci inca treisprezece ani deacum incolo"!
Ma bucur mult ca porumbeii sau impacat chiar mi-a placut mult de tot capitolul,superb.Imi place iritabil de mult faptul ca amandoi au un orgoliu de zile mari.Asta face totul mult mai incitant...
Totusi cu Sasuke cum ramane,se impaca cu iubita lui sau o sa inceapa sa o placa pe Sakura?Si mama blondului...sper sa nu moara inca,chiar e inevitabila treaba asta?
Mersi ca m-ai anuntat,pa pa! jos palaria in fata

Subiect: Re: Skyfall. Joi 14 Mar 2013, 01:31

După un milion de ani, a venit si next-ul. Imi pare rau ca am intarziat atat, insa am motive intemeiate. Sunt bolnava, am o gripa groaznica de vreo doua saptamani, deci ma intelegeti. Sper sa va placa! kiss

Chapter 14

Trecuse ceva timp de când mă împăcasem cu Naruto, dar tot nu-mi puteam stăpâni impulsul de a sări în brațele lui ca disperata de fiecare dată când îl vedeam. Totuși, nu era cazul în acel moment, deoarece încet părăseam dulcele refugiu pe care îl oferea somnul și dădeam piept cu realitatea. Îmi făcea mare plăcere, atunci. Țineam ochii închiși, somnoroasă și am întins mâna către cealaltă parte a patului meu, căutându-l pe Naruto. Când i-am atins pielea caldă, m-am calmat instantaneu. Mereu mă așteptam să nu-l mai găsesc acolo, să fi plecat de mult, în timp ce eu dormeam. Acest gând mă speria groaznic de rău, motiv pentru care am ridicat pleoapele, încruntându-mă. În momentul în care am văzut cât de adorabil era, am zâmbit din tot sufletul. Arăta ca un copil, ca un înger de copil, mai exact. Părul blond îi era ciufulit, stătea întins pe burta, lăsând o mare parte din corpul lui la iveală. Parea atât de liniștit, de parcă nu avea nicio grijă, dar eu știam adevărul. Viața fusese crudă cu el, astfel că mama lui avea să părăsească în curând această lume din cauza leucemiei de care suferea. Era o durere prea mare pentru Naruto, care practic era încă un adolescent. Nu era pregătit pentru o așa lovitură, nimeni n-ar fi fost.

Eu trebuia să-i stau alături, purtându-mă ca o iubită perfectă. În schimb, mă certasem cu el, urmând să mă răzbun sărutându-i cel mai bun prieten, exact în mijlocul găștii lor. Mă comportasem ca o adevărată c***a și eram dezgustată de asta. Îl rănisem ca o proastă, când el avea deja prea multe pe cap. Îmi venea să mă strangulez singură pentru asta, dar nu mai puteam schimba nimic acum. Eram mai mult decât fericită că mă iertase și că relația noastră era încă și mai strânsă decât înainte. Aveam o viață perfectă doar pentru că el făcea parte din ea. Chiar dacă părinții mei erau reci și indiferenți, cu școala nu stăteam tocmai bine, nu mai ieșeam atât de des cu prietenele mele, el îmi aducea mereu un zâmbet pe buze, iar în cele mai grele momente era alături de mine, cum nimeni altcineva n-ar fi fost, iar pentru acest lucru îi voi fi mereu recunoscătoare.
Iubitul meu s-a mișcat ușor, trezindu-mă din starea de visare în care mă aflasem. Am zâmbit și m-am întins ușor peste el ca să ajung să-i dau un pupic pe obraz. I-am atins cu pieptul pielea caldă și mi-am mușcat buza. Puteam pune pariu că eu eram rece ca gheața. Naruto mereu glumea că are sânge latin și de asta e așa de fierbinte. Aveam chef să repet mult timp evenimentele din noaptea trecută și eram extrem de sigură că și partenerul meu la fel. Nu aveam nici să aștept foarte mult, întrucât eram amândoi dezbrăcați.
Văzând că acesta nu reacționează, m-am întins peste el, astfel că acum el suporta toata greutatea mea. Îmi plimbam mâinile pe suprafața umerilor lui, în timp ce îi șopteam suav la ureche:
- Tigrule, mă plictisesc.. Nu vrei să ne distrăm?

Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un „Mmm. Sună bine.”, însă băiatul nu dădea niciun semn că se va trezi în curând, fapt ce m-a enervat de-a binelea. L-am răsucit pe Naruto și m-am urcat peste el. S-a speriat, deschizând ochii brusc, iar eu am scăpat un hohot de râs. Niciodată nu reacționa prea bine când era trezit forțat. Uneori doar se speria, alteori deja își căuta revolverul pe care îl ținea în mare parte a timpului în buzunarul de la spatele blugilor. Mă îngrozea în acele momente și nu puteam pricepe de ce are un pistol aproape în permanență la el.
Imediat ce s-a dezmeticit, a rânjit pervers, apoi mi-a mângâiat șoldurile cu palmele. Mi-am lăsat capul să cadă ușor pe spate și m-am arcuit spre iubitul meu. Apoi m-am aplecat și l-am sărutat pasional, până rămăsesem fără aer. Mâinile lui se plimbau nestingherite pe corpul meu, făcându-mă să gem și să vreau din ce în ce mai mult. Ochii mei de un verde impresionant îi fixau pe ai lui, cerând împlinirea absolută. Nu mi-a ascultat rugămintea, așa că am mai încercat o dată, cu mici pauze în care încercam să respir:
- Naruto, te v-vreau! Acum!

A rânjit pervers și m-a pus ușor pe pat. Apoi și-a presat pentru scurt timp trupul de al meu, lăsându-mă să simt fiecare centimetru al corpului său. Mi-am încolăcit picioarele în jurul lui, sperând că acum îmi va face pe plac, însă nu, niciodată Naruto.
- Abia am început și tu deja vrei să termini? Neah. De data asta, vei vedea de ce sunt cu adevărat în stare.
Începuse cu gâtul, sărutându-l și mușcându-l ușor. A continuat așa până ce a ajuns la abdomen. Mâinile lui erau când pe o parte a corpului meu, când pe alta. Nu apucam să mă obișnuiesc cu o „activitate” a lui, că el deja făcea alta care mă dădea și mai tare peste cap. Cu vârfurile degetelor, îmi mângâia abdomenul, oferindu-mi o bună doză de fiori, care îmi făceau pielea de găină. Mi-am mușcat puternic buza ca să nu strig. Eram sigură că dacă începeam, nu mă mai puteam opri. Când a coborât și mai jos, nu m-am mai putut abține. Limba și mâinile lui mă înnebuneau. Am țipat atât de tare, încât sunt aproape sigură că mi-am speriat vecinii. Mâinile mele încercau cu disperare să găsească un punct de sprijin în vârtejul în care mă aflam, așa că mă străduiam să mă prind de așternutul patului, fără prea mare succes.

Când eram în culmea disperării, în sfârșit Naruto a decis să-mi împlinească dorința inițială, dintr-o primă mișcare bruscă și înnebunitoare. Am strigat a mia oară, apoi am gemut puternic.Celelalte mișcări au fost lente și senzuale. Credeam că în curând voi leșina de plăcere. Însă nu s-a întâmplat. Nici atunci, nici mai târziu, când Naruto m-a luat în brațe, rânjind satisfăcut și sărutându-mă pe creștet, cu inimile încă bătându-ne rapid. Băiatul ăsta era incredibil! Am spus-o de milioane de ori, dar niciodată nu o susținusem la fel de tare ca în acel moment.
După un binemeritat somn, m-am ridicat leneșă din pat, atât de fericită, încât parcă am zburat până la baie. Ajunsă acolo, am lăsat apa să curgă până ce cada s-a umplut, în timp ce îmi cautam spumantul de baie, gelul de duș și loțiunea cu miros de portocale. M-am scufundat până la gât în apa fierbinte, cu un geamăt cu ușor. Binecuvântam faptul că eram o uitucă în acest moment. Lăsasem o sticlă cu vin roșu, divin și un pahar cu picior, lângă cadă. Când minunata licoare roșiatică a făcut contact cu gâtul meu, m-am gândit că mai bine de atât nu se poate. Aveam un iubit superb și o viață minunată, motiv pentru care stăteam în după amiaza zilei de sâmbătă, afundată în cada plină cu bule, bând vin.

În timp ce îmi spălam părul, mă gândeam la cât de mult se schimbase totul în câteva luni de când eram cu Naruto. Certuri, contradicții peste contradicții, greșeli și totuși eram încă împreună. La acest gând, o lacrimă mi s-a scurs din colțul ochiului, dar nu era de tristețe. Mă simțeam cu adevărat ciudat, plângeam de fericire. Cu o privire sceptică, m-am uitat la sticla de vin de pe jos, băusem doar două pahare, nu mă afectase, dar totuși, era foarte ciudat că eu consideram ca aveam o viața atât de perfectă. Mi-am spălat și restul corpului cu o minuțiozitate ieșită din comun, apoi mi-am prins părul într-un prosop, astfel că arătam ca o fată cu turban pe cap. Am mers în dormitor și am luat de pe jos bluza lui Naruto pentru că voiam să-i simt parfumul, iar apoi mi-am ondulat podoaba capilară. Știam că el adora când îmi făceam bucle, așa că m-am gândit ca azi să-i fac pe plac. Am observat că prietenul meu încă dormea și am zâmbit. Aveam de gând să-i fac o surpriză: micul dejun. Nu știam ce voia să mănânce, așa că am pregătit o varietate de mic dejunuri. Bine, doar trei. Cel franțuzesc: croissante cu vanilie, pe care știam că le adoră, iaurt de căpșuni și un pahar mare de suc de portocale, cel englezesc: omletă cu șuncă și cafea cu lapte și cel a la moi: waffe alături de lapte și înghețată de ciocolată. În timp ce le pregăteam, l-am auzit pe Naruto cum intra la baie și am strigat:
- Nu sta mult! Micul dejun e pe val!
A râs, a scos capul pe ușa de la baie și mi-a replicat:
- N-am crezut că Sakura Haruno e genul de fată care pregătește masa. Mă așteptam să dormi până târziu și să te aștepți să-ți aduc micul dejun la pat.

Am scos limba la el, însă zâmbind. Tocmai ce mă chinuiam să scot omleta din tigaie că Naruto s-a oprit în tocul ușii surâzând pervers și fericit. Am vrut să-l întreb de ce face asta, însă imediat am realizat postura în care mă aflam. Eram îmbrăcată cu bluza lui ce aproape că-mi acoperea fundul, nu purtam sutien și îi găteam după ce mă culcasem cu el. Era ca în filme, iar el a profitat de asta, m-a îmbrățișat și mi-a dat un pupic dulce pe obraz. Apoi din câteva mișcări lejere a scos omleta și a pus-o pe o farfurie întinsă, fără să dea foc la bucătărie cum sigur aș fi făcut eu. L-am privit stupefiată și l-am întrebat:
- Știi să gătești?
A râs și m-a privit urât.
- Evident că nu știu să gătesc, dar sunt îndemânatic și rațional, astfel că îmi dau seama că nu era tocmai bine cum încercai tu să recuperezi omleta și probabil că așa ai fi aruncat-o pe jos, iar apoi te-ai fi uitat urât la ea și te-ai fi bosumflat.
Am izbucnit în râs, apoi l-am înjurat, fapt ce mi-a determinat să-mi dea o palmă la fund. L-am înghiontit și am fugit la masă. S-a uitat uimit la tot ce pregătisem și a zis:
- Am murit cumva și am ajuns în Rai?

Am rânjit mândră și i-am făcut semn să se așeze. Am făcut o plecăciune de toată frumusețea și l-am întrebat ironic:
- Cu ce vă servesc astăzi, domnule?
A râs și m-a tras în brațele lui:
- Nemernico! Te distrezi pe seama mea! Lasă că-ți arăt eu ție!
M-a mușcat de gât, în timp ce cu o mână îmi mângâia fundul. Mi-am mușcat buza și l-am sărutat pasional. Apoi din greșeală a dat un castron jos, fapt ce ne-a speriat pe amândoi.
- Heei, salata mea de fructe! Mi-a luat o veșnicie să o pregătesc! Era un bonus! Trebuie să te revanșezi pentru asta!
A râs și m-a ajutat să strâng fructele și cioburile de pe jos. Adică, eu strânegeam numai fructe, deoarece Domnul Protector s-a gândit că aș fi putut să mă tai în cioburi. A fost chiar drăguț din partea lui, dar n-aveam de gând să recunosc asta.
Imediat ce ne-am apucat de mâncat, mi-a și dat peste lingură, astfel încât mi-a sărit înghețata pe masă.
- Ce e cu tine? Cum să mănânci înghețată la micul dejun? Uite, spuse întinzându-mi farfuria cu un prânz mai consistent.
Mă bosumflasem, dar am mâncat ascultătoare omleta și șunca pe care mi le oferise. Îl priveam cu ochii mari, verzi, atât de tristă, încât am reușit să-l domin.
- Bine, vom mânca înghețată după masă!
Am zâmbit triumfătoare.
- Ha! Știam eu că va merge!

A dat din cap dezaprobator, însă îi vedeam zâmbetul din colțul gurii. Apoi am mâncat o grămadă de înghețată și bineînțeles că mă murdărisem pe nas, iar Naruto a râs și m-a șters cu un șervețel. După masă, ne-am pus de acord să ne uităm la un film și ne contraziceam pe alegerea filmului. Eu voiam un film de acțiune, iar el un thriller. Am continuat să ne certăm cam un sfert de oră, apoi am cedat și l-am lăsat pe el să aleagă filmul, dar nu fără să-l ameninț că îl voi forța să se uite de două ori cu mine la filme siropoase.
Bineînțeles că m-am speriat de moarte, așa că ajunsesem în brațele prietenului meu, chinuindu-mă să-mi acopăr urechile ca să nu mai aud țipetele acelea groaznice care răzbăteau din film. Naruto a râs de mine până când am început să tremur și să scâncesc. Atunci a oprit televizorul, m-a lipit de el și mi-a ridicat bărbia, făcându-mă să-l privesc în ochi. S-a încruntat când mi-a văzut lacrimile ce stăteau să iasă și pielea care se făcuse ca de găină.
- Ți-e frică la filmele de groază? Pe bune? De ce n-ai spus așa de la început? Am crezut doar că îți place să te contrazici continuu, ca de obicei, nu că te-ai teme cu adevărat.
Am plecat capul rușinată și am șoptit:
- Nu-mi plac filmele de groază, ce vrei?!
A oftat și-a cerut scuze și m-a dus să alegem alt film. De data aceasta, n-am vrut nici măcar unul de acțiune, nici o dramă, nici cele de dragoste, ci un desen animat. Când a văzut că am pus mâna pe „Doamna și Vagabondul”, s-a încruntat și a ridicat din sprâncene, dar nu a zis nimic pentru că nu voia să mă supere. L-am sărutat, mulțumindu-i pentru că mă suportă.
După ce am terminat de vizionat desenul pentru copii între cinci și nouă ani, am plecat la o plimbare prin parc. Plimbându-ne pe aleea principală a parcului, admirând peisajul care demonstra că eram deja în luna Decembrie, am zărit doi îndrăgostiți pe o bancă, sărutându-se de zor. Se observa că era diferență de câțiva ani între ei. Cel puțin, tipul credeam că avea cam douăzeci și opt de ani. Când am văzut cine era de fapt fata, am tras amândoi aer în piept, dar fără niciun rezultat. Nu ne puteam diminua șocul! Am șoptit amuzată:
- Crezi că Neji știe de faptul că verișoara sa de aproximativ șaisprezece ani este în parc cu un tip destul de mare să aibă o soție și copii?

Răceala din vocea lui Naruto m-a uimit mai tare decât ceea ce văzusem în urmă cu câteva secunde.
- Sunt sigur că nu știe! Și termină cu prostiile, Sakura! Dacă Neji ar afla, probabil l-ar decapita pe tip. Însă, ce putem face? Dacă tipul nu o ia in serios pe Hinata? Dacă o influențează să facă ceva ce nu dorește? E serios și trebuie să vorbim neapărat cu prietenul nostru.
Apoi Naruto și-a scos mobilul și i-a fotografiat pe cei doi sărutându-se, astfel încât să i se vadă fața Hinatei, în timp ce eu îl sunam pe Neji. Mi-a spus că nu are nimic împotrivă să venim la el acasă și că am face bine să ne grăbim dacă e important. I-am spus acest lucru și iubitului meu, care deja mă trăgea spre stația de autobuz.
- Haide mai repede, Saku! Vom pierde autobuzul și o să te pun să mă cari în cârcă până la Neji! Dacă tu nu te grăbești, cum vom mai ajunge la mine să luăm mașina fratelui meu ca să ajungem în timp record până în cealaltă parte a orașului?
Într-un final, am luat mașina și am pornit din nou la drum, de data asta spre locuința prietenului nostru. Ajunși acolo, Naruto apăsa cu disperare soneria, fapt ce m-a făcut să-i dau peste mână. Neji a deschis ușa ușor îngrijorat și ne-a condus în sufragerie. L-am întrebat dacă boboaca tupeistă e acasă, iar el a negat printr-o mișcare a capului. A spus că aceasta era la lecțiile de pian. Naruto se foia continuu, iar eu nu înțelegeam de ce e atât de agitat. Când Neji ne-a întrebat ce s-a întâmplat, ne-am privit în ochi și fără niciun cuvânt i-am întins prietenului nostru telefonul cu pozele incriminatorii. Când și-a dat seama, s-a încruntat, iar ochii i s-au umplut de furie.
- Îl știu pe tip. E mai mare decât mine cu vreo zece ani. E logodit de ceva timp cu o fată foarte drăguță și „întâmplător” bogată, a continuat Neji. E un nenorocit! Mă urăște de mulți ani, presupun că acum a găsit o cale să se răzbune pentru faptul că acum un car de ani, i-am suflat iubita. Dacă Hinata știa de logodnica lui, o să-și dorească să nu se fi născut.

Și eu și Naruto am amuțit. Eu cel puțin, nu știam ce aș mai putea zice. Mă speriase latura aceasta nouă a lui Neji de care eu nu știam nimic. L-am urmărit cu privirea pe prietenul nostru în timp ce el deschidea un sertar din apropiere. De acolo a scos un pistol și apoi i-a făcut semn lui Naruto să plece.
- U-unde plecați? am întrebat eu speriată.
Neji m-a privit surprins și rece în timp ce rostea:
- Cum unde? Să-l executăm pe nenorocit!

Subiect: Re: Skyfall. Joi 14 Mar 2013, 02:25

Sweetheart, esti genialaaa! De ce trebuie sa ai atat de mult talent? Mai da si la altii ca sigur au nevoie:)) Ador cum ai incheiat acest capitol, desi suspansul e ingrozitor de mare. Imi place foarte mult relatia dintre Sakura si Naruto, dar ma intreb din nou: cand va aparea Sasuke ca si protagonist? :x De abia asteeeptt!

Sunt pe telefon, o sa dau edit maine cand imi voi aprinde anticul calculator!:))

Subiect: Re: Skyfall. Joi 14 Mar 2013, 09:11

Buna !
Ms ca m-ai anuntat ! happy

Nu am cuvinte , a fos superb !
Ma bucur ca Saku si Naruto se inteleg, dar Sasuke ? roll

Poate el o sa apara in capitolul urmator, tu stii.
Te rog anunta-ma cand pui nextul ! puppy eyes

Te

!

Subiect: Re: Skyfall. Joi 14 Mar 2013, 15:54

Ohoho. O_O Nuuu cred, deci chiar nu cred. (D) Tipii astia ma sperie si incanta cu fiecare capitol, tot mai mult. Sincer ma intreb cum o sa reactioneze Sakura la toate astea, caci aceasta latura a lui Naruto nu cred ca ii este foarte pe plac, mai ales ca acum e in joc viata unui tip, logodit pe deasupra. Sunt curioasa, peste masura chiar, asa ca fa bine si adu un next care sa imi raspunda la majoritatea intrebarilor pe care le am in momentul de fata, caci altfel vezi tu. (D) Hmm.. iti urez spor la scris si mult succes la scoala. De asemenea, te pup dulce, dulce, dulce de tot. :*

Subiect: Re: Skyfall. Joi 14 Mar 2013, 22:11

Oh,oh tigroaico!
Cate faze fierbinti pe acolo,hmph hmph foarte foarte picante detalliile...Me gusta!
Chiar ai revenit in forta!Sper macar ca esti mai bine,ca altfel..... biciuitor

Ce latura sumbra are Neji,chiar vreau sa vad ce se intampla mai departe,astept urmatorul capitol,sweethearth!
Am plecat ca ma uit la meci...Haiii Romaniiaa!! I rock peopleee!!!

Subiect: Re: Skyfall. Vin 15 Mar 2013, 13:55

buna iubita!sa sti ca imi place ceea ce vad pana in momentul de fata.acum sunt la capitolul 6.ce vreau sa stiu,e cum il cheama pe tipul cu piercing-uri de care ai adus pomeneala,parca in capitolul 1.sper sa nu gresesc.as vrea sa il vad in capitole.Akatsuki_lavy te pupa

Subiect: Re: Skyfall. Vin 15 Mar 2013, 18:14

Hei.

Mersi pentru mesaj si scuze ca n-am ajuns mai repede. De data aceasta am asteptat sa-ti citesc capitolul de pe Pc, ca sa nu ma chiunui cand ca nu-ti las comentariu, daca eram pe telefon.
Si l-am savurat din plin. Mi-a placut.
Mi-a placut atat inceputul, cat si sfarsitul.
Ohh, si ce dimineata perfecta. Au fost si momente incitante si momente dragute. Perfect match.
Iar sfarsitul ne duce cu gandul la multa actiune, cel putin pe mine. Bataie ? Impuscaturi ?
Sper sa nu fie ranit vreunul din personajele principale, decat daca... Ehm, nu zic nimic.
Sunt nerabdatoare sa vad ce se va intampla, nu credeam ca "grupul" baietilor se ocupa si cu asa ceva, crime.

Mult succes in continuare !

Subiect: Re: Skyfall. Vin 15 Mar 2013, 19:58

Helăăău !

Întărziata de mine ! Uuu, s-a încintat atmosfera ! Skyfall. - Pagina 5 947835

Ihihi, nci nu şti cât m-am bucurat când am văzut acel mesaj. Adevărat, am observat că ai postat capitolul de ieri, dar sincer nu am avut timp să-ţi comentez. Mi-a plăcu mult, mult de tot. Ca de obicei, mă uimeşti !! Vreau continuarea, deci, spor la scris. Mulţi pupici ! Skyfall. - Pagina 5 78717

Subiect: Re: Skyfall. Sam 16 Mar 2013, 22:42

Buna! Imi e si rusine ca nu am mai venit pe aici Skyfall. - Pagina 5 23826

Sincer chiar imi e. Ai pus vreo 4 capitole de atunci. Le-am savurat cuvintel cu cuvintel Skyfall. - Pagina 5 2308263648

. Imi place cum se dezvolta povestea, si ca nu ii se intampla nenorociri numai Sakurei, ci si celorlalti. Imi place noua atitudine a lui Neji fata de verisoara lui. Asta demonstreaza faptul ca ii pasa enorm de mult de ea. Apreciez ca Naruto si Sakura, in ciuda neplacerilor dintre ei, totusi reusesc sa se impace mereu. De abia astept sa vad ce se intampla in continuare. Te-am pupat! Spor la scris si la idei.

Naty~

Subiect: Re: Skyfall. Sam 16 Mar 2013, 23:55

Wow ninitoo! Esti atat de bunaa, ma uimesti cu fiecare capitol in partee, fiecare creatie de a taa, dar ficul asta e uimitor, nu stiuu cum sa ma exprim..dar il adoorr, si ce capitol ai postat, mama miaaa, adicaa..nebuna micaa, asta esti.. si o perversaa! :> happy

Si imi placee! Doamnee, nici nu stii cat ma bucur de dragostea lor, adicaa uite ce iubireee, ce n-as da pentru o iubire asa, dar sa iubesc si eu nu ca data trecutaa... sad

Am zambit pe tot parcursul capitolului, e asa de frumoos, ador cuplul astaa! Hmm...dar finalul, m-ai lasat asa intr-un suspans..mama mama! Oare ce ii va face tipului aluia..hmm... mi-e teamaa! Abia astept next-ul ninitoo, il vreau cat mai repedee! Bafta la idei! Te iubesc! love

Subiect: Re: Skyfall. Lun 18 Mar 2013, 10:25

[i]

>GENIUS<
Mi-a placut atat de muuult ! Ficul tau e genial si ador relatai dintre ei doi , as vrea ca si in serial sa se intample la fel. E asa de dulce dragostea lor ; te rog fa sa ramana asa :x
Astept sa aduci next si poate ma anunti si pe mine

Teo ;) te-a pupacit :* :* :*

Subiect: Re: Skyfall. Mar 19 Mar 2013, 09:06

iubesc ficul tau din prima clipa din care l-am citit , in love

abia astept continuarea ,sa ma anunti si pe mn cand il pui !!!

Subiect: Re: Skyfall. Mar 19 Mar 2013, 22:22

Honey, stii doar ca esti geniala, iar eu sunt o ja*ra caci trec abia acum cu un comentariu. Mi-a placut nespus de mult, nici nu ai idee. Toate capitolele mi-au placut, tot ficul tau imi place, este superb. Esti geniala, o voi repeta de cate ori va fi nevoie. Descrii superb, transmiti tot ce vrei in momentul respectiv, iar asta e un dar pe care nu multi il au. Ma faci sa tresar atunci cand vrei, felicitari. Ma intreb: oare Hinata si Sakura vor ajunge sa se inteleaga la un moment dat? In momentul asta inclin sa cred ca nu, mai ales ca rozalia si cu Naruto i-au spus lui Neji de relatia aceea a brunetei cu barbatul ala. Vaiii, niciun moment SasuSaku mai intens pana acum? Dar eu vreaaaau! Cand vei adauga acele momente, sa vezi cum faci sa nu-l ranesti pe blond caci imi e drag in ficul asta, mai ales pentru ca o iubeste atat de mult pe Sakura. Brunetul nostru nu a mai aparut de ceva timp in peisaj, iar frumos ar fi sa il mai adaugi si pe el in scena, sa nu se simta neglijat, stiu eu think

Insa, pana una alta, eu mai vreau o scena hooooooooot rau intre Sakura si Naruto. Sunt atat de dulci, de perversi si de dragalasi impreuna, incat imi va parea rau atunci cand vor fi despartiti. Ma intreb ce se va mai intampla si cu mama blondului, caci moartea sa va fi o lovitura puternica pentru el si banuiesc ca, intr-un fel sau altul, va primi mai multe lovituri dupa ce mama lui se va stinge si va crede ca toate necazurile se abat asupra lui. Insa tu esti o scriitoare geniala, cu inima, si vei face in asa fel incat Naru sa isi gaseasca o alta fata, poate chiar pe Hinata, Sasuke sa fie cu Sakura si vom mai vedea. Mi-ar place sa vad o bataie intre rozalie si bruneta, amandoua luptandu-se pentru blond. Ar fi penala faza rolling on the floor

Spor la scris si la idei. Abia astept sa vad cu ce ne vei incanta in urmatorul capitol. Nu mai e nevoie sa iti spun sa ma anunti. Trebuie sa o faci tu, avand in vedere ca stii ca voi citi pana la final. Te pup kiss

Subiect: Re: Skyfall. Mar 19 Mar 2013, 22:59

Heiiiii !

Isi face apritia ..... EU ! :))) Wow, wow, wow, wow ..... wow ! Cum, ce, unde, cine ? Ah, este prea super. Imi place mult de tot. Este prea tare ! Dar ce se mai intampla cu Saske ? Hm, imi place mult. Iti urez spor la scris. Si nu uita, anunta-ma! Kiss !
Skyfall. - Pagina 5 208323