Skyfall.

Hei.
Mersi mult de anunt. Uau ce capitol.. lung si frumos.
Mi-a placut momentul celor doi. Skyfall. - Pagina 4 2573201749

Desi parca preferam sa fie Sasuke..
Eh, oricum, am aflat si care era problema lui Naruto. Nu ma asteptam la asta.
Devine din ce in ce mai geniala povestea ta si imi place.
Deabia astept capitolul urmator. Sa vedem cum ramane cu Sasuke..
Succes in continuare ! Sper sa ma anunti. Skyfall. - Pagina 4 78717

Buna !
Ms ca m-ai anuntat. !
Ma bucur ca a fost lung !
Imi pare rau de mama lui naruto !
Nu imi place de mama sakurei !
Cu sasuke ce se intampla ?
Te rog anunta-ma cand pui nextul !
Te kiss

Offf, mai mama! Cred ca sunt ultima=)) Chiar nu am avut ce face, capitolul a fost chiar lung, lucru care m-a bucurat enorm. L-am citit in 3 reprize.=)) Nu e vina mea ca intotdeauna se gaseste cineva sa ma intrerupa!=)) Oricum, sunt aici.
Ce pot sa spun, nici nu mai am cuvinte. M-a surprins atat de tare acest capitol incat am ramas :O. Cum ramane cu ce mi-ai promis mie?:)) Reaoo!! Aveam comportament din ala "I'm the boss, i know what it's happening", but then, nimic. Nu stiuuuu!!
Oricum, lasand la o parte criza mea, chiar mi-a placut capitolul. Nu ma asteptam sa se culce cu el acum, sincer.!:)) Adica ma asteptam sa renunte pe la jumatate, asa... Dar apoi tot citeam si citeam si nu se mai oprea!:))Off!1 A fost crima!!
Chiar ma intreb cand va aparea Sasuke in cadru, ii simt lipsa!:)) Eiii, inca nu stiu cu cine sa tin. Pe de o parte tin cu Sasuke, dar si Naruto e un dulce. Of, of!! Paiii, sper sa poti sa scri next-ul cat mai repede. Te-am pupat!

Superb! Wow, chiar m-ai pus pe ganduri de azi de cand mi-ai zis ca o sa fie o surpriza, si chiar asa a fost! A fost uimitor, mai ales faza cu Sakura si Naruto, deci asta a fost penala rolling on the floor

...sa nu mai zic de faza cu maica-saa....mai cevaa rolling on the floor

dar imi place personalitatea mamei ei, e asaa ironicaa, amuzantaa, imi placeee >:) Lasand la o parte astaa, chiar m-am intristat cand am auzit de mama lui Narutoo, imi pare asa de rau pt el, pt sora lui, are dor 7 anisorii, dar ma bucur ca Sakura va fi alaturi de el, si il va ajuta sa treaca pestee! Ce pot sa mai zic, a fost perfect capitolul astaa! Abia astept next-ul! Multe idei la urmatoarele capitolee ninitaa! Te pup! a hug

Pai.... Capitolul a fost super!
Pacat de mama lu' Naruto... Ii urez sanatate :)
Si... Sasuke cand apare?????
Ma omoriiii cu nexturile in care nu apare dragul meu Sas'ke... Deci...
Capitole cat mai frumoase, spor la scris, adu nextu mai repede sau te omor in somn.
P.S : Ma anunti si pe mine nuuu??
Te puuuuuuupaceste Pufarina :***

Subiect: Re: Skyfall. Sam 02 Feb 2013, 16:32

Buna! multumesc ca m-ai anuntat si scuze ca ajung asa tarziu.... Acum s-a decis si netul meu sa apara, dupa ce am crizat pe aici trei zile. Oricum, capitolul tau a fost foarte frumos si emotionant. Imi pare rau pentru mama lui Naruto, si ma surprinde reactia mamei Sakurei cand a vazut-o cu blondul ala. Sarcastica, rece si glumeata, bine ca nu a batut-o. E mai bine asa. De abia astept sa vad ce se intampla in continuare, ai trezit adrenalina in mine acum, asa ca pune-te pe tastat! Spor la scris si la idei!

Naty~

Subiect: Re: Skyfall. Dum 10 Feb 2013, 16:59

Bună, dragelor! Scuzați faptul că am adus next-ul după un milion de ani! Am fost bolnavă și atunci când în sfârșit am mers la școală, am dat o droaie de lucrări! Între timp, mi-am mai făcut de lucru pe la secțiunea „Creații”. Mulțumesc pentru comentarii! Lectură plăcută! Kiss, kiss.

Chapter 11

Naruto's point of view

Îmi era atât de greu uneori, încât mă așezam pe gresie și respiram adânc pentru că problemele mă sufocau. Îmi priveam mama cum suferă de pe urma crudei boli și mă simțeam din ce în ce mai rău. Plângeam mai des știind că o voi pierde cât de curând. Tata ajunsese mai rău decât mine, pur și simplu stătea tot timpul lângă mama mea, mărturisindu-i cât de mult o iubea. Sora mea era îngrijorată. Nu înțelegea mare lucru, dar percepea tensiunea ce se abătuse asupra căminului nostru. Fratele meu eram mai mereu absent. Sunt convins că și el suferea, dar își găsea alinarea în băutură și droguri. Mă așteptasem să-mi fie alături, să mă ajute, dar el fugise în lumea lui, iar pe mine mă lăsase să cedez nervos acolo.

Mama era ca și moartă. Pielea i se întindea înfricoșător peste oase, deoarece slăbise mult într-un timp prea scurt. Își vomita și sufletul, iar apoi își ascundea privirea pentru că îi era rușine de mine și de ceea faptul că eu curățam. Tata era mult prea pierdut în lacrimile și scuzele lui. Nu știam de ce își tot cerea scuze, însă nici nu puteam să aflu din cauza faptului că în momentul de față, el nu putea să poarte o conversație normală cu o altă persoană, exceptând-o pe mama. Leucemia era o boală cruntă, n-o doream nici măcar celor mai mari dușmani ai mei. Te omora foarte rapid, dar mult prea chinuitor.

Mai ales că mămica mea era o ființă foarte orgolioasă de fel. Era genul de femeie pe care nu o puteai ține în loc câteva minute, era mereu plină de viață, veselă și muncitoare. Zâmbetul ei era fermecător, arăta divin pentru vârsta pe care o avea! Mulți băieți mă tachinau la școală pentru cât de bună era maică-mea. De aici și nenumăratele glume idioate pe care trebuia să le suport, strângând din măsele sau trebuia până le-am zis să nu mai îndrăznească să spună ceva de mama mea, vreodată în toată viața lor nenorocită! Cam toată lumea observase cât mă schimbasem de ceva timp. Profii credeau doar că sunt un alt viitor pușcăriaș, un copil fără viitor. Ceea ce în fond, chiar eram. Odată cu moartea mamei mele, eram pierdut, atât din cauza durerii, cât și din cauza faptului că trebuia să fiu puternic pentru restul familiei mele. Nimeni nu putea să reîntregească această familie înafară de mine. Trebuia să fac asta, dar nu eram convins că voi fi în stare după ce mama mea va fi moartă. Gândul îmi dădea fiori și chef să mă bag în pat și să nu mă mai trezesc niciodată. La început, mi-a fost extrem de greu să accept că femeia care mi-a dat viață, era bolnavă. A fost un șoc și momentul în care ne-a zis că nu intenționa să urmeze niciun tratament, deoarece știa că i-a venit sfârșitul. Ne-a rugat să nu ne supărăm și să-i facem acest ultim hatâr. Cu inima strânsă, toți am fost de acord, mama nu era nici înainte genul de femeie căruia să-i poți rezista, dar acum era mai mult. Acum știam cu toții că avea să moară. Nu mai era nicio îndoială.

Nu ne dădusem seama mai devreme ce are pentru că leucemia nu are simptome până când boala nu este avansată. La doamna Uzumaki, avansase neobișnuit de rapid. Era mai tot timpul obosită, avea dureri groaznice de cap, mărturisea că o doare umărul drept. Atunci a fost momentul în care am fost peste măsură de îngrijorat. Am încurajat-o să meargă la un consult, dar inițial nu a vrut. Poate de teama să nu fie ceva grav sau tocmai pentru că știa că avea să moară și dorea să moară liniștită, departe de spitalele care o deprimau atât de mult. Când a pierdut în greutate mai mult decât credeam că e posibil într-un timp atât de scurt, am început s-o presez în legătură cu acel control medical. La apariția unor vânătăi pe corpul ei deja supus unor chinuri îngrozitoare, i-am zis că o voi duce la medic cu forța și am lăsat la alegerea ei dacă voia să fie scoasă pe brațe din apartament sau ieșea de bunăvoie. A ales ultima variantă, iar eu am însoțit-o la spital. Știam că ura spitalele așa că am mers cu ea ca să se simtă mai bine. Sau cel puțin așa speram.

Când doctorul a auzit simptomele, a căpătat o expresie miloasă, bănuind deja de ce suferea mama mea. Cuvintele sale îmi vor rămâne adânc gravate în memorie: „Îmi pare rău pentru dumneavoastră, dar aveți leucemie în ultima fază!” Atunci am simțit că leșin, dar ca de obicei mama m-a susținut. M-a îmbrățișat puternic, apoi i-am auzit glasul duios: „Fii tare, băiatul meu!” Zâmbea liniștitor, iar în acea clipă mi s-a părut un înger venit din ceruri. Era nedrept să-mi fie luată! De fapt, era doar o minciună nenorocită! Eram așa de convins de raționamentul meu, încât fără avertizare am zburat peste biroul doctorului nemernic, l-am apucat de halatul în nuanța aceea bolnavă de alb și am urlat la el: „Ce dracu spui acolo? Greșești! Mama n-are leucemie, doar ești tu tâmpit!” Mama imediat a intervenit mustrându-mă pentru comportamentul meu nepoliticos! *Pe bune? Vorbești serios? Ea tocmai a aflat că va muri în curând și mă ceartă că încerc să dovedesc contrariul?* Ea era una dintre cele mai puternice femei pe care le știam. Ocupa primul loc, urmată de dulcea mea Sakura.

Îmi venea să țip când îmi aminteam cât de idiot fusesem, încât să nu-i spun prietenei mele ceea ce se întâmpla. Dar poate că îmi era frică să nu mă lase baltă, deși în adâncul sufletului, știam că nu ar face asta. Acest sentiment l-a încercat și ea până când se hotărâse să-mi spună de violuri? Dar oare, Sakura era la fel de distrusă ca mine? Oare putea ea să înțeleagă și să-mi accepte dispozițiile schimbătoare? Răspunsul a fost pozitiv, iar eu răsuflam ușurat. Totuși, manifestam destul de des schimbări comportamentale, deoarece nu puteam să accept faptul că mama mea se lăsa pradă morții, iar eu aveam parte de mici situații perverse cu prietena mea. Simțeam ca și cum mi-aș trăda propriul părinte și nu era un sentiment plăcut.

Singurele motive pentru care luptam erau Sakura și surioara mea. Trebuia să mă comport cu delicatețe pentru că nu doream ca vreuna dintre ele să rămână cu sechele. Sau cel puțin, aveam să-mi dau și sufletul pentru ca ele să nu sufere. Dar ce știam eu despre delicatețe și sensibilitate? Eram la fel de sensibil ca un nenorocit de mop! Un lucru știam sigur, acela că voi face tot ce va sta în puterea mea pentru ca ele să fie fericite! Săraca Sakura! Mă îngrozea modul în care și-a pierdut ea virginitatea! Nici nu-mi imaginam un lucru mai rău și mai josnic decât să violezi o fată! Era nedemn de un bărbat adevărat, era inuman să profiți de pe urma puterii pe care o dobândeai ca mascul și să o folosești în defavoarea unei femei care era jumătate cât tine! La fel mi se părea gestul urât de a lovi o fată! Aceeași nenorocită de poveste. Numai că aici trebuia să intervin eu și să-l fac pe nemernic să plătească pentru ce-i făcuse iubitei mele! Dar nu-i pot afla nici măcar numele! Micuța mea încăpățânată ține cu dinții ca eu să nu aflu mai multe amănunte despre acea parte întunecată a vieții sale. Și cum altfel să aflu ceea ce aveam nevoie să știu? Trebuia să o las baltă, să nu mai dezgrop morții. În plus, știam că în încercările mele disperate, îi făceam rău Sakurei, dar nu aveam ce face decât să renunț.

Mi-am auzit prenumele pronunțat de o voce slabă, feminină. M-am îndreptat spre dormitorul părinților mei, îmbărbătându-mă pentru imaginea ce eram sigur că aveam să o văd: mama cu părul ei blond până la umeri, întins pe pernă, ea zâmbitoare și puternică la fel ca întotdeauna, dar atât de slabă pe exterior, tata sărutându-i mâinile mamei și mărturisindu-și iubirea, iar mama îmbrățișându-l încetișor. Văzusem aceasta situație de zeci de ori până acum, dar tot m-a lovit cu forța primei dăți când o zărisem. Mereu se întâmpla la fel, durerea era din ce în ce mai mare, neliniștea creștea în intensitate. I-am răspuns mamei mele în timp ce privirea mi-a fost furată de vena de la gât care-i pulsa ușor. Mă făcea să mă întreb oare cât de mult va mai pulsa? Gândurile idioate mi-au fost împrăștiate cu viteza unui fulger care lovește pământul neajutorat, de vorbele mamei mele:
- Aș fi foarte fericită dacă mi-ai face cunoștință cu prietena ta. Adu-o pe aici, haide, fă-mă fericită! Promite-mi că vei vorbi cu ea despre asta!

Nu mă așteptam să aibă o astfel de dorință, însă aveam de gând să încerc să i-o împlinesc. Speram ca Sakura să fie de acord, de fapt bănuiam că va fi încântată, dar niciodată nu îi cunoști reacțiile atât de bine, partenerului. I-am promis mamei mele că voi vorbi cu iubita mea, apoi am luat mașina lui frate-miu și m-am dus la ea. O găsisem exact cum nu mă așteptam: tristă, aproape plângând, cu ochii roșii îngroziți. Imediat, stomacul mi-a fost cuprins într-o gheară din cauza senzației acute de teamă ce pusese stăpânire pe întreaga mea ființă. Îmi imaginam deja ce era mai rău: era bolnavă, murise cineva, era însărcinată? La ultimul gând mi-am permis o mică satisfacție datorită valului de iubire care izvorâse pe neașteptate, dinăuntrul meu. Sakura însărcinată cu copilul meu. Minunată imagine! Însă, era nevoie să știu ce o supărase ca să combat acel lucru. Am cuprins-o într-o îmbrățișare strânsă, deoarece știam că de asta avea nevoie. Am încercat să-i dau putere să vorbească și să nu o las să se simtă singură.
- Mama îmi face viața un iad, a șoptit ea îndurerată. Și nu înțeleg de ce mă urăște atât de tare, a continuat cu vocea tremurândă.

Mi-am amintit de roșcata rece și calculată pe care o întâlnisem acum câteva zile în apartamentul Sakurei și de felul în care se purtase cu mine. Avea un zâmbet ironic în timp ce afirma surprinsă că eu mă culcam cu fata ei. Nu aveam idee ce aș putea zice, așa că nu am spus absolut nimic și am lăsat-o să continue cu avertismentele ei în legătură cu faptul că Sakura e instabilă psihic și că nici măcar sărăcuța ei mamă, nu se putea apropia de ea. Era o scorpie până în măduva oaselor, iar într-un fel preferam de un milion de ori să am o mamă bolnavă de leucemie acasă decât să fiu sub comanda acestei ființe.
- E încă aici?

A aprobat ușor printr-un semn al capului, iar apoi și-a strâns și mai tare brațele în jurul meu. Avea nevoie de susținere, iar eu știam asta. Nu o văzusem atât de terminată de când mi-a zis de violuri sau din momentele în care era chinuită de amintirea acelui tip. Aceea a fost prima dată când m-a îngrozit cu adevărat. Experiența aceea a marcat-o prea tare, astfel încât atunci când o retrăia, iar eu o țineam în brațe și încercam să o calmez, s-a zgâriat pe față. Pur și simplu și-a smuls mâinile din strânsoarea mea și a început să se zgârie singură. I-am prins mâinile și n-am mai lăsat-o să se miște, nu știam dacă îi făcea bine, dar nu puteam să mă uit la ea cum își face rău. Imediat după ce mi-a spus de violuri, totul a fost mai bine. Ea răspundea cu același entuziasm atingerilor mele, fapt ce pe mine m-a uimit într-o mare măsură. Apoi, când mi-a spus că singurul lucru care o făcea să uite era băutura sau pasiunea, am înțeles că era de două ori mai grav decât crezusem înainte.

Dar nu puteam da înapoi nici daca voiam pentru că ea pur și simplu, mă înnebunea! Săruturile ei timide, îmbrățișările ușoare, felul în care își pierdea capul când o atingeam. Mă făcea să mor de dorință, dar rațiunea era întotdeauna mai puternică. Puteam să iau cu ușurință ceea ce îmi oferise, dar nu voiam să-i fac rău. În unele momente eram atât de dornic să o fac a mea încât nici nu mai puteam gândi, însă o îndepărtam rece și apoi oftam. Ea nici nu știa cât de aproape eram să-mi pierd cumpătul în unele momente: mă ducea pur și simplu la disperare.
Și mai ales, îmi venea să mor când mă gândeam că o aveam pe Sakura doar datorită lui Sasuke. El mă trezise în noaptea în care o sărutasem prima oară, îngrijorat pentru starea ei psihică. Mi-a zis ca a considerat că eu aș putea și că aș vrea să o ajut. A avut dreptate, dar nenorocitul încă îmi face probleme. Am o vagă impresie că vrea să mi-o ia pe rozalie, dar al dracu să fiu dacă îl lăsam. Va avea de-a face cu mine. Momentan sunt asigurat, deoarece auzisem că avea o prietenă foarte drăguță.
- Sakura, părinții mei vor să te cunoască.

Nu puteam citi nimic de pe fața ei impasibilă. Apoi a acceptat zâmbitoare și a început să-și facă griji în legătură
cu hainele. Fetele astea! Aș fi vrut să zic ca prietena mea era la fel ca toate celelalte, însă aș fi mințit. Ea era al naibii de puternică și de specială. Sincer, nu știu ce m-aș fi făcut fără ea. Nici nu voiam să aflu, de fapt. Telefonul a sunat, întrerupându-mi meditația.
- Salut, Neji! Ok, vin acum. Da, e lângă mine. Ne vedem acolo!
Am întrebat-o pe Sakura dacă voia să meargă acasă la Neji, deoarece ne chemase la o adunare de grup. A zâmbit și a spus că era foarte fericită că intrase și ea în această gașcă, doar că voia să știe mai multe. Îmi era teamă de cum va reacționa, dar trebuia să-i zic. Însă, nu era momentul potrivit acum. Preferam să ajungem în mașină. I-am deschis portiera, iar ea s-a așezat elegant pe scaunul pasagerului. Îmi mușcam incontrolabil buza, un tic groaznic de enervant, până când am auzit-o pe Sakura:
- Ce e, Naruto? Ce te preocupă?

Apoi s-a aplecat ușor și mi-a lins cele câteva picături de sânge cauzate de dinții mei. Deja simțeam că-mi pierd capul și nu era un moment foarte bun pentru asta. Trebuia să fiu calm, însă ea mă bulversa total. Am întrebat-o ca fapt divers, ce fel de bandă crede ea că suntem. Privea gânditoare pe geam, în timp ce căuta un răspuns potrivit.
- Una de băieți răi, răzbunători, dar care nu face rău fără motiv.
În mare parte avea dreptate, doar că noi nu eram obișnuita bandă de cartier, nici pe departe. Noi ne enervam dușmanii prin alte mijloace, mai intime.
- Și cum crezi că ne răzbunăm pe cei care ne supără?
Ochii ei au căpătat o sclipire periculoasă ce m-a făcut să-mi blestem zilele. Era o fată foarte simplă, dar enervant de inteligentă.
- Într-un mod deștept și nemernic. Nu știu exact care.
Am tăcut pentru câteva secunde, meditând la felul în care să-i spun.
- Noi, noi îi facem să regrete prin faptul că seducem fetele la care țin. Ne culcăm cu ele, apoi le părăsim. Prietenele lor și surorile. Asta îi doare cel mai tare pe băieții care sunt foarte orgolioși.

M-a privit șocată, apoi am văzut cum buza începe să-i tremure și cum furia își face loc în ochii ei.
- Ce-ai zis?
Am oftat. Uram că trebuia să-i spun, dar eram sigur că oricum afla în următoarele zeci de minute de la ceilalți membri ai găștii.
- Știi foarte bine ce-am spus. Dar jur că de când sunt cu tine nu m-am mai culcat cu niciuna.
Și-a încleștat pumnii și mi-a zis cu voce tremurătoare să opresc. Știam că se abținea să nu plângă și mă durea că ea suferea din cauza mea. Am ignorat-o, crezând că se va calma, dar nu, niciodată Sakura. A deschis ușa mașinii și a intenționat să se arunce. Plan prost din moment ce mergeam cu o viteză foarte mare. M-am întins și am prins-o de braț înainte să-și ducă planul la capăt. Am tras-o înapoi pe scaunul pasagerului, urlând la ea și speriind-o pentru o clipă. Știam că trebuie să reacționez repede înainte ca ea să-și vină în fire. Așa că am închis ușa mașinii, am blocat portierele și am tras pe dreapta. M-am întors la ea, privind-o nervos.
- Ce dracu faci? Vrei să mori sau ce?!

Însă ea nu zicea nimic, doar zâmbea pentru că știa că mă scotea din minți, dar privirea ei plină de furie, o dădea de gol. Mi-a dat o palmă și a plecat. Îmi venea s-o strâng de gât, era prima dată când mă lovea pe bune, dar nu asta mă supăra. Mă enerva că ea nu mă credea când îi spuneam că n-o înșelasem, nu avea încredere în mine. Dracu să mă ia că i-am demonstrat în atâtea moduri că o iubesc, iar ea încă se îndoia!
Am coborât și am mers după ea. Ținea mâinile încrucișate la piept și s-a întors să mă privească, însă nu s-a oprit. Curând a început să alerge, iar eu am lăsat-o în pace să văd cât are de gând să fugă spre nicăieri. Eram la periferia orașului, pe un câmp pe care trebuia să-l traversăm în drum spre cartierul lui Neji. Era o zonă rezidențială, puteam spune, de asta erau și separați de restul orașului. Parcasem mașina chiar lângă șosea, așa că nu vedeam niciun rost pentru faptul că ea nu alerga pe șosea, ci pe un câmp parcă fără sfârșit. Am oftat și am alergat după ea, în câteva secunde prinzând-o și întorcând-o cu fața la mine.

Atunci a venit următoarea palmă. Din nou și din nou. Am strâns din măsele și m-am forțat să mă controlez. Nu voiam să-i fac rău, dar uneori mă scotea din sărite.
- Sakura, eu..
Încă o lovitură. Doamne, fata asta nu avea de gând să se mai oprească?!
- Dispari din fața mea, javră ce ești! Am crezut că mă iubeai, dar tu mi-ai ascuns asta în tot acest timp?! Te urăsc mai tare decât îți poți imagina!
Știam că meritam într-un fel, mare parte din ce îmi spunea. Dar de aici și până la urât? Era prea mult și prea dureros. Am trântit-o pe pământ și m-am urcat peste ea. Se zbătea din toate forțele și îmi cam provoca puțina stăpânire de sine pe care o mai aveam. Mi-am adus aminte că am mai ținut-o în acest mod, o altă situație tensionată, însă mult mai plăcută față de cea de acum.
- Dacă te mai zbați ca o nebună, jur că vei regreta!

Am rostit aceste vorbe înainte să-mi dau seama și să mă pot opri, dar au avut un efect catastrofal. Sakura s-a calmat, și-a dat capul într-o parte refuzând să mă privească, însă știam că ochii ei erau groaznic de goi. Îmi venea să mă bat singur pentru cât de idiot fusesem, deoarece știam sigur ea și-a amintit de nenorocitul acela care a violat-o! Fir-ar!
-Saku, îmi pare rău! Îmi pare groaznic, groaznic de rău! Nu am vrut să spun asta, dar m-ai scos din sărite. Poți să mă ierți?
A aprobat, însă nu foarte convingător. Am luat-o în brațe și am pornit încet spre mașină. Chiar de-ar fi fost s-o târăsc și tot n-o lăsam aici. Am așezat-o pe scaun, i-am prins centura și am urmărit-o cum și-a lipit capul de geam, plângând. Lacrimile ei mă dureau într-un mod în care nu credeam că era posibil. Am vrut să întorc mașina, dar ea a rostit cu vocea tristă și rugătoare:
- Nu. Haide la Neji, ok?

Am încuviințat dintr-o mișcare a capului și am reluat drumul. După ceva timp, Sakura și-a mai revenit și a început să se aranjeze. Mi se părea un semn bun, acum părea din nou normală și zâmbitoare. Însă eu știam că acela era un surâs fals și puteam să-i recunosc tristețea din privire. Era și foarte hotărâtă, lucru ce mi s-a părut îngrijorător.
Ajunși la destinație, am salutat ceilalți prieteni și am realizat că toți observaseră tensiunea dintre mine și prietena mea. Am zis să nu le dau atenție, oricum n-aveam ce să schimb, așa că am făcut cunoștință cu prietena lui Sasuke. O chema Midori, era brunetă și avea ochi mari și albaștri. Era pasionată de literatură și artă, o fată foarte inteligentă. Mă întreb dacă ea știa de ocupațiile grupului nostru.

Sakura era groaznic de indiferentă față de mine, dar zâmbitoare și sociabilă cu ceilalți. Sasuke a întrerupt discuțiile spunând că trebuie să dea un telefon. La scurt timp, prietena mea cuminte, s-a scuzat și a spus că merge la baie. Deja intrasem la bănuieli, dar credeam că erau nefondate. Sakura nu ar putea face așa ceva. Mă iubea, indiferent de ce se întâmplase între noi, ne iubeam! Am privit-o pe Midori și am observat că îmi urmărea cu privirea, iubita, în timp ce se ridica și pleca spre baie. În ultimul moment, aceasta s-a întors și mi-a făcut cu ochiul. Am avut nevoie de toată stăpânirea de sine ca să nu merg după ea și să o strangulez. Zărisem sclipirile de inteligență din ochii lui Midori, așa că știam că și ea bănuia același lucru ca și mine. Am întrebat-o încet pentru ca ceilalți să nu ne audă:
- Nu te deranjează chestia asta?

A zâmbit fără nicio urmă de fericire și m-a privit serioasă ca și cum tocmai încheiam o afacere.
- Îl iubesc pe Sasuke. Știam că va trebui să plătesc un preț ca să fiu cu el.
Însă, eu nu puteam accepta așa ceva. M-am ridicat, mi-am cerut scuze și am ieșit din sufragerie doar ca s-o văd pe Sakura în brațele așa zisului meu prieten. Ea era jumătate urcată pe el, foarte concentrată la sărutul franțuzesc de care se bucurau, dar s-a oprit când m-a văzut cu coada ochiului. A zis un „oups!” râzând înainte ca Sasuke să se posteze înaintea ei, apărând-o astfel de mine. Era jenat și îngrijorat, în timp ce spunea:
- Naruto, frate, a fost numai vina mea. Sakura e nevinovată!

Dar eu știam deja cum s-au întâmplat lucrurile și știam că numai ea e vinovată de sărutul lor. Așa că l-am ignorat, șoptindu-i trist și îndurerat iubitei mele:
- Ai vrut să te răzbuni? Felicitări! Ai reușit! Mulțumită?
Nu am uitat niciodată dezgustul din vocea mea. Cred că nici Sakura nu l-a uitat. Apoi, mi-am luat cheile de pe măsuța de lângă ușă, am privit-o dezamăgit și am plecat. Atunci aș fi putut să jur că nu aveam să mă mai întorc niciodată la fata care-mi frânsese inima în milioane de bucățele.

Subiect: Re: Skyfall. Dum 10 Feb 2013, 17:00

Imi vine sa-i strang de gat pe toti, fara nicio exceptie. Argh! Capitolul asta mi-a facut niste nervi, de cred ca va fi nevoie de mult sirop pentru a ma mai calma. Si cand ma refer la mult, apoi sa vii cu doua camioane. Cat de imebecili pot fi astia, zi-mi si mie? Nu stiu cum reusesti, dar ma faci sa vreau sa le dau cate una fiecaruia, simt nevoia de a lovi pe cineva in momentul asta. Lucrurile o cam iau razna si ma bucur nespus pentru toate aceste intorsaturi de situatie. Ce sa iti mai spun, ma uimesti de fiecare data si ma faci sa cred ca te perfectionezi pe zi ce trece. Felicitari! ^^ Asaa, acum ca ne-am mai calmat.. Oare ce se va intampla in continuare? Sunt tare curioasa cum va incerca Sakura sa rezolve toata aceasta situatie si cum legatura dintre ea si Naruto, ori de va destrama de tot, ori va fi legata si mai strans. Nu rist sa imi dau cu presupusul, caci oricum imi vei da peste nas cu urmatorul capitol cand imi vei arata ca am gresit cu totul. Iti aoreciez ficul, la fel si pe tine si astept cu o rabdare de fier - care de fapt nu exista - nextul. Spor la scris si succes la scoala. Te pup. :*

Subiect: Re: Skyfall. Dum 10 Feb 2013, 17:56

Doamneeeee, ce capitoool, trist dar superb, il adoor! Imi pare asa de rau pentru Naruto, cat poate sa sufere, saracul sad

nu as mai putea trai daca as vedea cum viata mamei mele se poate stinge in orice clipaa.. crying

nici nu ma gandesc la asa cevaa...si Sakura cum de s-a sarutat cu Sasuke chiar acoloo, in aceasi incapere cu Naruto si prietena lui Sasukee, nu pot sa cred, dc ii face asta Lui Naruto? Nu inteleg! sad

Abia astept urmatorul capitool! Bafta la idei scumpoo! Te iubeesc! Te.am pupat! kiss

Subiect: Re: Skyfall. Dum 10 Feb 2013, 17:57

Hey !
Ms ca m-ai anuntat !
A fost foarte frumos !
Mai intai Naruto, apoi Sakura si in final Sasuke ,toti sunt vinovati .
Acum Sasuke si Sakura vor fi impreuna ?
Sasuke are o iubiata ?
Te rog anunta-ma cand pui nextul !

Subiect: Re: Skyfall. Dum 10 Feb 2013, 18:32

Doamneee!
Nu pot crede,ce situatie tampita!Jur ca imi vine sa ii bat pe astia doi cap in cap,si apoi sa ma bat si eu.Cum sa se intample asa ceva,cum?
Dar fara sa tin cont de intorsaturile pe care le ia povestea ta....Ai fost geniala!Super descriere,super actiune,super!
Dar se vor impaca nu-i asa?Tinand cond de dulceata,aroganta si suferinta lui Naruto,eu una incep sa ma indoiesc cu privire la cuplul Sasusaku din acest fic,adica imi place din ce in ce mai mult de personalitatea si caracterul lui Naruto,si sunt atat de curioasa cu privire la felul in care o sa-l introduci pe Sasuke intre cei doi..
Adica de data asta Sakura l-a folosit doar ca sa se rezbune nu?Sau poate mai exista si alte motive!
Vom vedea.... jos palaria in fata

Subiect: Re: Skyfall. Dum 10 Feb 2013, 18:44

Omo! Gata?:O Te-ai oprit aici!>:P Te urasc pentru asta!>:P
Paii, o sa incep prin faptul ca imi place de Sakura maxim. Cum spunea si Naruto, e puternica! Nici nu ma simt vinovata ca imi place ce i-a facut lui Naruto!:))
Eh, eu nu am inteles un lucru. Sasuke, nemernicul, si-a adus prietena in grupul lor si in aceeasi seara se saruta cu Sakura? A fost epic:>
Imi pare sincer rau de Naruto, dar tot imi place situatia aceasta. Eh, astept next-ul si sper ca nu ma vei face sa astept in halul asta, din nou!>:P

Subiect: Re: Skyfall. Dum 10 Feb 2013, 20:21

Hei.

Of.. parca imi pare rau ca lucrurile se termina intre Naruto si Sakura, dar totusi as vrea si niste actiune à la Sasuke. Skyfall. - Pagina 4 947835

Nu stiu ce sa aleg.
Si.. imi pare rau pentru greutatile pe care le are Naruto + s-a gasit si
Sakura sa faca asa fix acum, cand mama lui vrea s-o cunoasca si el e atat de distrus de toate astea. Of. Skyfall. - Pagina 4 468521

Cum a zis si Choco, merita stransi de gat toti. Skyfall. - Pagina 4 947835

Apropo, mersi de anunt.
Sunt foarte curioasa daca relatia lor se va termina aici.
Succes in continuare si sper sa ma anunti din nou. Skyfall. - Pagina 4 78717

Subiect: Re: Skyfall. Dum 10 Feb 2013, 20:29

Hellau, darling a hug

Multumesc pentru ca m-ai anuntat si iti spun cu sinceritate ca am asteptat capitolul asta cu mare nerabdare. Cand am vazut ca Naruto este cel care relateaza, m-am gandit ca avea sa se intample ceva, nu stiu, orice, apoi cand am vazut cat de indragostiti sunt cei doi si ca avea sa i-o prezinte si parintilor, mi-am indepartat suspiciunile, caci parea a fi roz totul, cu exceptia faptului ca mamaica-sa era bolnava. E chiar trist momentul prin care trece si merita tot sprinjinul si afectiunea pe care-o poate primi, pentru a suporta si a trece peste evenimentul ce va urma, probabil.
Mi s-a parut cam superficiala Sakura, din cauza ca nu avea chiar motive fondate sa faca acea criza. Pana la urma era evident ca o iubeste si ca ar fi facut orice pentru ea. Nu mi-a placut cum a reactionat si mai ales, oricat de mult mi-ar place cuplul SasuSaku, a dovedit ca e o c*rva. Voiam ca primul lor sarut sa decurga altfel si sa aiba cu totul alte consecinte. Voiam sa ii stiu sentimentele, sa stiu daca a facut-o doar pentru a se razbuna, sau surprinzatoar, pentru ca asa a simtit.
Anyway, indiferent de asta, il compatimesc pe Naruto si sper sa nu o ierte, nu merita. De asemenea, vreau sa vad cum vei contura in continuare aceasta idee. Bafta a hug

Subiect: Re: Skyfall. Mar 12 Feb 2013, 23:20

Hei

Scuză-mă, dar credeam că am comentat! " Păi credeam grşit!" Of, sincer, îmi pare rău. Dar îmi amintesc când am apăsat pe "Trimiteti".Oare, nu s-a trimis? Cel mai sigur asta s-a întâmplat.Despre capitol, wow, Sakura tocmai s-a folosit de Sasuke!? Ah, să vezi ce bătaie îi dau.Şi Naruto! Băi băiatule, te laşi aşa, călcat în picioare.Doamne Dumnezeul meu.:)) Nu pot crede aşa ceva.Nesimtire, nu glumă.Draga mea, sincere felicitări, mă uimeşti pe zi ce trece.Aşa că, vino rapid cu acea continuare.;;) Te pup. Skyfall. - Pagina 4 208323

PS: Nu glumesc, Sakura vei primii o bătaie cum nu ai mai primit niciodată!!=)))

Subiect: Re: Skyfall. Mier 13 Feb 2013, 18:12

Hei!Mersi de anunt!Scuze ca am ajuns asa de tarziu dar am avut o raceala mai naspa si mdeah....nu prea am mai intrat pe net.Oricum, capitolul a fost superb.Deci sa inteleg ca Sakura se foloseste de Sasuke asa...Sincer nu ma asteptam ca relatia lor sa tina,dar vad ca Naruto are intentii serioase.Eh,am asteptat capitolul asta de ceva timp.Sper sa vi repede cu continuarea.Pupici!

Subiect: Re: Skyfall. Mier 20 Feb 2013, 19:17

Bună, dragelor! in love

Mărturisesc cu rușine că acest capitol este de departe cel mai nereușit dintre toate. Sau cel puțin eu așa consider. Îl postez acum, deoarece săptămâna viitoare voi avea o mulțime de lucrări și nu știu dacă în week-end-ul care vine voi putea să mai postez next-ul. Eu voi încerca, dar nu vă promit nimic. Acțiunea este redusă în acest capitol, deoarece am încercat să vă prezint lucrurile și din perspectiva Sakurei. Mulțumesc pentru comentarii! Lectură plăcută!
P.S.: Scuzați greșelile de exprimare pe care sunt sigură că le-am făcut! Mă voi revanșa odată cu next-ul! Promit.

Chapter 12

Sakura's point of view

Nu puteam crede cât de pr*astă, idi*ată și cre*ină fusesem. Îmi pierdusem încrederea în mine ca de fiecare dată. Începusem să cred că Naruto e diferit, apoi el îmi spusese că banda din care făcea parte seducea fetele la care dușmanii lor țineau. A spus-o în așa fel încât m-a făcut să cred că și eu eram un asemenea caz. În acea clipă chiar aveam impresia că tot ce a făcut a fost doar pentru a se culca cu mine. Îngrozitor sentiment, știu. Aveam convingerea că totul pornise din cauza mea, din interiorul meu mai exact. Eram îngrozitor de nesigură, deoarece credeam că toți te dezamăgesc la un moment dat. Naruto nu mă dezamăgise până atunci și ușor, ușor prinsesem încredere totală în el, deci se înțelegea de ce fusese un șoc teribil să aflu cum se desfășura „mica” lor răzbunare. Și Naruto greșise nu pentru că îmi spusese, acest lucru îl apreciam, deoarece preferam să mi se spună adevărul mereu, ci fiindcă avusese încredere într-o persoană atât de instabilă ca mine.

Îmi era frică să țin piept adevărului, eram prea lașă pentru asta! Nu voiam să-l rănesc, cel puțin nu în mod obișnuit. Însă, la momentul respectiv îmi pierdusem rău de tot cumpătul și regretam extrem de mult că lăsasem garda jos în fața lui. Recunosc, avusesem de gând să mă arunc din mașină pentru că voiam să scap cât mai repede de el. Așa eram eu: nu-mi acceptam greșelile, fugeam de ele. Aveam impresia că timpul va rezolva tot, fără să știu că de fapt, doar înrăutățea situația. Eram o adolescentă cu probleme, orgoliul și nesiguranța fiind cauzele unor crize pe care nici eu nu le puteam înțelege pe deplin. Nu mă așteptam ca cineva să mă înțeleagă, ci să mă iubească. Apoi, a apărut blondul pe care deja nu-l mai priveam ca pe un coleg obișnuit, devenise mai mult decât credeam că putea deveni cineva. El mă salvase în atât de multe feluri și de așa de multe ori, încât mi-ar fi luat zeci de minute să enumăr întâmplările și să povestesc sentimentele mele de atunci. Îi eram recunoscătoare, însă nu aveam idee cum să-i arăt asta.

Știam de la bun început că îl voi răni, dar m-am mințit singură crezând că poate mă maturizasem măcar puțin. Nu fusese așa, iar eu făcusem o greșeală enormă, rănindu-l atât pe el cât și pe mine. Puteam spune că el era persoana pe care o apreciam și o iubeam cel mai mult din întreaga lume. El deja nu mai făcea parte din „familia” mea, era parte din sufletul meu. Iar eu m-am sărutat cu Sasuke, la distanță de câțiva metri, în timp ce prietena lui era pe canapeaua din sufragerie cu prietenul meu. Am avut un comportament demn de tot disprețul și eram scârbită până la limită de acest lucru. Cel mai tare m-a durut când i-am văzut ochii plini de tristețe. Puteam suporta dezgustul din vocea lui, vorbele acuzatoare, dar privirea a fost prea mult pentru mine. L-am văzut plecând, iar eu nu puteam nici măcar să mă mai mișc de șocul a ceea ce făcusem în mod deliberat. Când ușa s-a auzit închizându-se în urma lui, am realizat că pierdusem un băiat pentru care majoritatea fetelor ar fi dat orice ca să-l aibă. Mă termina gândul că el ar putea fi acum cu altă fată și nu cu mine. Căzusem în genunchi plângând, iar Sasuke mă apucase de brațe, încercând să mă susțină, însă eu nici nu puteam să respir din cauza lacrimilor ce-mi ardeau obrajii continuu, așa că nu aveam nicio speranță că aș putea să mă ridic de pe nenorocita de gresie. Încep să urăsc gresia, am simțit-o de prea multe ori sub genunchii mei, în timp ce sufeream.

Apoi, toți prietenii lui au venit pe hol, observând ce se întâmplă. Sasuke se postase ca mai devreme, în fața mea într-un mod protector. Amicii lui își dăduseră seama de ce se întâmplase imediat, urmând să ne privească dezgustați. Am văzut-o și pe Midori cum încerca să-și păstreze calmul, deși ochii i se umpluseră de lacrimi. A strigat disperată:
- Nu-i mai lua apărarea! Pleacă de lângă ea!
Sasuke s-a întors să mă privească, a oftat, trăgând-o pe prietena lui afară din apartamentul lui Neji. Acum nu mai era nimeni care să-mi ia apărarea. Eram doar eu cu ei și trebuia să fac față cumva. Nu mai aveam de gând să las pe cineva să mă mai umilească în toată viața mea! Cu ochii încă lăcrimând, am ridicat bărbia și i-am privit pe toți în timp ce mă ridicam încet. În acel moment, l-am auzit pe Itachi spunând:
-Ia te uită! O păpușă cu atitudine. Cât e tariful pe centură?

Vorbele lui m-au rănit mai mult decât și-a putut imagina. M-am repezit la el, gata să-l lovesc, însă el m-a prins de antebraț, privindu-mă sălbatic.
- De ce te bagi între ei? Nu te juca, păpușă! S-ar putea să te arzi sau să te ardem, mai exact. Măcar Naruto a scăpat de tine și acum își va face în continuare datoria în calitate de membru al grupului. A cam chiulit în ultimele luni.
Acela a fost cu adevărat momentul în care am crezut vorbele spuse cu puțin timp în urmă de prietenul meu. Am rămas cu gura căscată până ce Neji s-a băgat între noi strigând la idiotul din fața mea:
- Gata, frate! Ce-ar fi să-i lași să-și rezolve singuri problemele?

Observasem că Neji avea un fel de autoritate frățească între cei care formau grupul „Nemernicilor Seducători”, așa cum îi poreclisem din ciudă. Itachi a tăcut, s-a dat cu câțiva pași în spate și-a mijit ochii, privindu-mă intens și ucigător. Apoi, medicul grupului mi-a luat geanta, mișcându-se cu pași mari până în sufragerie și am plecat împreună spre mașina lui. La părăsirea apartamentului, auzisem niște adjective nu foarte frumoase de la ceilalți membri ai găștii. Mi-au făcut pielea de găină, dar abia atunci realizasem că eu nu puteam să trăiesc liniștită știind că sunt considerată o fată ușoară și că mai rău, aveau o oarecare dreptate în privința asta. Ei nu îmi știau trecutul, povestea, sentimentele, dar mă acuzau. Nici eu nu mi-am dorit să fiu atât de nesigură, dar e vina mea că un nen*rocit m-a violat, distrugându-mi speranța la o dragoste adevărată, pură? Eram eu vinovată că dispuneam de un orgoliu ce mă băga mereu în probleme? Reacția mea la cearta cu Naruto fusese deplasată și puerilă, știu, dar acum regret. Nu acest lucru este important sau brusc nici asta nu mai contează?!

Tăcerea dintre mine și Neji era deplină și deranjantă. Preferam mai bine să fiu în lift cu Itachi, decât cu acest băiat de 19 ani care mă facea să mă simt ca fiica lui pr*stuță care făcuse o greșeală pentru care trebuia să plătească. Acest tip avea o seriozitate ce impunea respect, o maturitate care parcă venea din asistarea la multe lucruri care îl marcaseră. Mă întrebam care era povestea lui, dar curiozitatea mea nu a fost satisfăcută în acel moment.
Am ieșit din bloc, însă m-am n-am făcut niciun pas spre mașina „salvatorului” meu. M-a privit întrebător, iar eu l-am lămurit:
- Nu e nevoie să mă duci acasă! E ok. Îți sunt foarte recunoscătoare pentru că m-ai ajutat și sincer nici nu înțeleg de ce ai făcut asta, dar apreciez. O să-mi chem un taxi!
A zâmbit trist și mi-a replicat:
- Sakura, îl cunosc foarte bine pe Naruto. L-ai rănit, dar dacă ai putut să faci chestia asta înseamnă că el ține foarte mult la tine. Știu că oricât de supărat ar fi, nu ar vrea să fii nicio secundă în pericol! Și nici eu nu vreau! Haide! O să-ți spun mai multe în drum spre casă.

Mi-a pus o mână pe umăr și m-a condus spre mașina lui. Mi-a deschis ușa și mi-a făcut prietenesc cu ochiul, sugerându-mi să nu mai plâng, deoarece el are impresia că totul se va rezolva bine. Am încercat să zâmbesc ușor, dar nu mi-a prea reușit din clipa în care mi-am amintit cum îl folosisem pe Sasuke. Începuse ca o răzbunare, dar spre final îmi plăcuse. Asta mă speria cel mai mult: faptul că am fost surprinsă de șuvoiul cald ce pornise dinăuntrul meu la atingerea limbilor noastre și că am avut nevoie de toată stăpânirea de sine pe care o dețineam, ca să mă îndepărtez de brunet. Era enervant să realizez că Sasuke se strecurase puțin în cutia mea cu slăbiciuni. Alții au cutii cu vise, eu am cu slăbiciuni. Nimic ciudat, pe naiba!
Conducea cu agilitate, strecurându-se printre zeci de mașini cu șoferi care mai de care mai nepricepuți. Observa greșelile celorlalți și reușea să îi evite cu ușurință. Băiatul ăsta era incredibil de atent! Dacă nu l-aș fi iubit atât de mult pe Naruto, cu siguranță aș fi sărit pe acest tip. Băteam din picior continuu, un tic teribil de enervant, însă nu mă puteam abține. Așteptam ca el să vorbească sau să ajungem odată acasă! Deja visam să mă strecor sub plapuma mea preferată, având o mare cană de ciocolată fierbinte, plină de bezele și cu o cantitate considerabilă de zahăr, care să mai îndulcească puțin lacrimile amare ce eram sigură că vor apărea imediat ce voi intra în apartament. Pun pariu că încă mai am o grămadă de înghețată de ciocolată în congelator și mă bucuram extrem de mult, deoarece nimic nu te făcea să te simți mai bine decât o porție gigantică de înghețată.
- Sakura, Naruto nu te-a înșelat niciodată..

M-a trezit din visare cu vorbe care mă și bucurau pentru că Naruto îmi fusese fidel, dar mă și întristau, deoarece pierdusem un băiat care punea preț pe fidelitate. Minunat! Îmi venea să plâng de emoție! Ironic vorbind, bineînțeles.
- Știu. Nici nu-mi imaginez de ce dr*cu am reacționat așa cum am făcut-o. Am fost o proastă gigantică, iar acum plătesc pentru asta.
Mă privea cu compasiune, apoi și-a îndreptat din nou atenția asupra traficului infernal.
- Ai încredere, ok? Până la urmă totul va fi bine. Naruto e un tip de treabă. Va înțelege, mai ales pentru că te iubește atât de mult.

Mi-a venit să plâng și probabil că a sesizat asta. Mi-a pus o mână pe umăr în semn de susținere, apoi a rostit încet:
-În grupul nostru avem două reguli de aur. Prima este să nu-ți trădezi niciodată tovarășii, iar a doua este ca atunci când unul dintre noi iubește o fată și simte că nu mai vrea să ia parte la micile noastre activități, este scutit de „prestarea” serviciilor pe care le facem pentru a ne răzbuna. Naruto a renunțat la fetele acelea și te-a ales pe tine încă de la prima zi de relație. De asemenea, cred că te va ierta pentru că și el a încălcat una din aceste reguli. S-a băgat peste Itachi acum vreo 2 ani. Ei doi mereu au avut probleme până acum puțin timp când au decis să îngroape securea războiului. Naruto i-a luat-o pe fata la care ținea pe bune, s-a culcat cu ea și apoi a părăsit-o. A folosit-o doar pentru a-i demonstra lui Itachi că este mai seducător decât el. Atunci a fost cu adevărat punctul culminant al vieții noastre. Sunt destul de sigur că cei doi s-ar fi omorât dacă nu interveneam. Temelia grupului a fost zdruncinată teribil în acea vară. Treptat ne-am reîntregit și am reușit să-i ținem în frâu pe frații noștri. A fost greu, dar eforturile noastre au dat roade acum câteva luni când cei doi s-au împăcat.
Era o altă față a lui Naruto pe care nu o cunoșteam. Eram împreună de câteva luni, iar el nu-mi spusese acest „mic” amănunt important despre trecutul său. Intrigată, l-am întrebat pe Neji:
- Atunci de ce i-a luat apărarea lui Naruto?

M-a privit sceptic și a răspuns cu jumătate de gură:
- Cred că Naruto a aflat pe pielea lui cum s-a simțit Itachi în momentul în care blondul i-a scuipat în față faptul că se culca cu prietena lui și asta l-a făcut să-l apere pe blond. Sau poate că nu vrea ca fratele lui să sufere. E o relație foarte strânsă între ei doi acum.
Am tăcut. Nu aveam ce să mai zic. Erau prea multe informații de asimilat și multe întrebări de pus. Însă răspunsurile le puteam aflat de la o singură persoană care acum nu mai voia să mă mai vadă. Parcă citindu-mi gândurile, Neji a spus:
- Lasă-i ceva timp blondului! Câteva zile, să se calmeze. Apoi, du-te și luptă pentru el! El a luptat pentru tine, din câte știu eu. Lasă-ți orgoliul! Am observat că și tu ești destul de orgolioasă, dar orgoliul unui tip e mult mai mare decât îți imaginezi, așa că nu te aștepta ca el să facă primul pas! Nu o să-l facă!
Am aprobat cu o mișcare a capului, hotărâtă să-l recâștig pe Naruto. Greșisem, dar puteam să repar asta. Era nevoie de un singur lucru pentru a reuși: iubire. Puteam să fac asta, deoarece eu îl iubeam și acum știam sigur că și el mă iubea. Nu rămânea decât să renunț la orgoliu, iar treaba era deja pe jumătate făcută.

Ajunși la destinație, am coborât, mulțumindu-i lui Neji atât pentru ajutorul dat în apartamentul lui cât și pentru faptul că m-a adus acasă. A zâmbit, rezemat de portiera șoferului și mi-a făcut cu mâna în semn de la revedere. L-am îmbrățișat recunoscătoare, iar el mi-a răspuns:
- Du-te! Acum te-ai pricopsit cu un frate mai mare.
Eram incredibil de fericită datorită faptului că cineva mă susținea, avea grijă de mine. M-a urmărit cu privirea până când am intrat în blocul în care locuiam, apoi a pornit mașina și l-am auzit plecând. Deja prinsesem mai mult curaj, aveam mai multă încredere. Am zâmbit printre lacrimi. Aveam un frate.

Subiect: Re: Skyfall. Mier 20 Feb 2013, 19:50

Can't wait for the next chapter!!!!
Situatia devine tensionata, chiar foarte. Ma mir ca Itachi i-a luat apararea lui Naruto, a fost total neasteptat. A fost foarte urat ce i-a facut Naruto, Itachi a suferit foarte mult, imi pot da seama de asta. Si imi pare rau si pentru el acum, nu merita ceea ce i-a facut Sakura, este foarte greu sa iti prinzi iubita sarutandu-l pe un "frate" de al tau.
Sper ca vei aduce cat mai repede next-ul, te iubesc.

Subiect: Re: Skyfall. Mier 20 Feb 2013, 19:54

Heeeiii scumpoo! Minunat capitol la fel ca si celelalte de asemenea! Imi pare asa de rau pentru blond, cum a putut sa-i faca asa ceva, o iubea atat de mult...si totul de la o mica razbunare...el deja era suparat din cauza mamei lui sad

iar acum la suparat si Sakuraa...offf! sad

Euu, ce n-as da sa am parte de o iubire asaa, dar sa-l iubesc si euu...stii la ce ma refer! Il plac asa de mult pe blond incat mi se pare o mare nedreptate pentru tot ce i se intampla in realitate, nu stiu cum sa zic, stiu..e doar un fic, dar sentimentele si tristetile blondului imi ajung pana in adancul sufletului! Sper sa se rezolve totul intre e cat mai repedee! Multe idei pentru next papushaa!
Te iubeesc! Pupici a hug

Subiect: Re: Skyfall. Mier 20 Feb 2013, 20:00

Ma innebunesti. Ma faci sa capiez, zau de nu. (D) Te-as bate numai sa aduci nexturile mai repede, dar stiu cum este cu scoala si cu liceul si.. la naiba, viata e grea. (D) Nu am cuvinte sa iti spun cat de mult imi place modul tau de a scrie, este atat de natural, de parca te-ai relaxa scriind si nu ai face asta obligata. Nu cred ca tu consideri scrisul ca fiind o corvoada si esti una dintre putinele persoane la care chiar se vede. Majoritatea incearca sa scrie oricum si oricand, chiar daca nu au inspiratie sau chef si atunci pare ca se chinuie, ca nu e stilul lor. La tine insa, nu am observat asa ceva niciodata. Intotdeauna ma uimeste felul tau de a nara, de a descrie, de a ma face sa ma indragostesc de personajele si de actiunea pe care le creezi. Iti multumesc mult ca m-ai anuntat si iti urez succes la scoala. Te pup. :*

Subiect: Re: Skyfall. Mier 20 Feb 2013, 20:01

Heiii, dulceataa kiss

Iata-ma aici, acum, dand un comentariu acestui fic genial in love

Cu toate ca nu am prea avut parte de momente SasuSaku, esti printre putinele persoane care m-au determinat sa-mi placa cuplul NaruSaku. Imi pare atat de rau pentru Naruto, caci se vede ca tine la ea, dar si pentru Sakura, caci si ea a avut partea ei de vina. Tu ma uimesti mai mult pe zi ce trece, zau asa. Insaaaaaa, eu vreau momente SasuSaku, cu toate ca imi place enorm si cuplul format din rozalie si blond. Nu am mai auzit nimic de Hinata de ceva timp, de acea obraznicatura pe care o ador rolling on the floor

Ar fi dragut sa formeze un cuplu cu Naruto, si-ar baga unghia in gat Sakura rolling on the floor

Iubesc caracterele persoanjelor, il ador pe Neji. E atat de matur si intelept, nu ca idio*ii astia care se bat cap in cap. Imi place cum narezi, cum descrii, chiar te pricepi. M-ai facut sa simt si cel mai mic sentiment, iar asta chiar ma incanta. Ti-am spus-o si ti-o voi mai spune: esti geniala. Iti iubesc ideile, iti iubesc stilul de a reda aceste intamplari. Esti una dintre cele mai bune autoare de fan-ficuri pe care am avut placerea sa le cunosc. Bafta in continuarea si te rog sa ma anunti cand vei aduce urmatorul capitol kiss

Subiect: Re: Skyfall. Mier 20 Feb 2013, 20:22

Hei, hei, hei!
Nu cred, deci, nu cred! Îmi place ce faci tu aici, aduci mereu capitolele la timp, fară întârzieri, sunt foarte, dar foarte lungi. Cum reuşeşti? Asta, chiar nu o ştiu, dar îmi place!!Of, mi-a părut rău pentru Naruto. Sincer, nu merită. Sakura nu se hotărăşte, Naruto-Sasuke, Naruto-Sasuke etc.. Alegerea mea ar fi ... dar ce nai*a conteză algerea mea, Sakura decide aici!! Şi ar fi bine să te îpci cu Naruto, eh, bine, nu mi-ar displace să fie cu Sasuke..:))) Da, da, da, numai nebunii am în căpşor! Okay, multumesc de anunţ, spor la scris şi mulţi pupici.

Subiect: Re: Skyfall. Mier 20 Feb 2013, 20:51

Hellau, sweetheart a hug

Sunt atat de incantata ca ai reusit sa aduci next-ul astazi si atat de suparata ca pe urmatorul il vei posta abia dupa o perioada plina cu teste, very sad

iti urez bafta inca de pe acum, sa iei cele mai mari note. kiss

Intuitia mea imi spunea, de fapt, imi striga cu toata forta ei, ca Sakura regreta faptul ca l-a sarutat pe Sasuke, primul lor sarut. Ohh, din pacate nu imi convine deloc chestia asta, nu sunt de acord cu sentimentele ei, insa era imposibil sa arunce asa de-odata relatia sa cu Naruto, trecand brusc la Sasuke. Parea prea biii biii...
Sincer, m-au enervat toti baietii aia din gasca, fratiei, sau cum o fi, caci nu a facut pana la urma nimic grav. A fost un simplu sarut, fara atingeri sau alte lucruri de natura se*uala. O compatimesc, dar sunt curioasa in legatura cu cel aflat la mijloc. Sasuke. Oare el ce simte? Nu prevad un sfarsit cu happy end pentru Naruto si Sasuke, pentru ca mi-e greu sa cred ca il va ierta, avand in vedere ca o iubeste pe Sakura. E ca si cum eu mi-as descoperi cea mai buna prietena cu actualul meu prieten, Anyway, e dureros si greu de uitat. Increderea dispare, asa si prietenia.
Oriicuum, totul pare a fi cat se poate de okai, caci Neji i-a oferit un impuls major. Sunt curioasa ce se va petrece in continuare si daca relatia lor va deveni ce-a fost. Eu spun "Nuuuuu! Nuuu! N e v e r!", dar depinde de tine.
Bafta in continuare a hug

Ah. Uitasem ceva; ai grija la timpurile verbale, ai gresit pe la inceput, folosind prezent, si cifrele scriele cu litere kiss

Subiect: Re: Skyfall. Mier 20 Feb 2013, 22:21

Hei.

Ma bucur ca ai adus next-ul, mi-a placut mult. Desi vroiam sa citesc mai mult, cum am inceput sa citesc, mi-a venit o pofta, asa, de o poveste buna.
Ehm, e putin trist. Adica pentru Sakura, dar ea a fost id*oata in ecuatia asta, nu trebuia sa faca asta. Sau poate da? L-a sarutat pe Sasukeeeeeeeee.
Yey. Asta mi-a placut.
Neji e un tip de treaba. Imi place si "fratia" nebunilor astora, si toate cele intamplate, face fic-ul mult mai interesant, si in nici un caz banal.

Mult succes in continuare!

Subiect: Re: Skyfall. Joi 21 Feb 2013, 11:06

Buna !
Meci ca m-ai amuntat !
Mi-a aplacut enorm de mult !
Deci Sakura regreta ca l-a sarutat pe Sasuke ! crying

Ce i**ot e Itachi !
Te rog anunta-ma cand pui nextul!