Ciudat, dar primaaa  
Si uite ca acest capitol pentru mine a dat totul peste cap. Chiar nu ma asteptam ca Marco sa aiba o astfel de istorie si sa fi suferit atat de mult in trecut din cauza lui Cristma care clar ar merita o moarte lenta si dureroasa. Daca pana acum ii doream o astfel de moarte lui Marco de data asta pe lista este Cristma care chiar merita sa moara.
Sper ca Tom sa nu il omoare acum pe Marco pentru ca sincer chiar se vede ca a suferit mult. Si in legatura cu melodia capitolului, ce pot spune decat ca o ador. O stiu de ceva timp si chiar daca este veche imi place tot atat de tare ca si pana acum.

Asdfghjklkjhgfdwertyuiokjnmbvc!! O sa te bat, o sa te sfasii, o sa te ucid, o sa fie prima mea crima, iti dai seama? Cum ma? Voiam sa moara si tu il faci ala bun? Si imi faci mie nervi aici pentru ca nu vrei sa moara odata? Mamaaa, ce te-as bate daca ai fi aici acum. (D) Sau poate ca nu e bun, poate doar vrea s-o castige de partea lui. Adica sa fim seriosi, a violat-o, la naiba, ce om "bun" e asta? Il vreau spanzurat, il vreau mort, torturat, plin de rani, ars de viu, ce vrei tu numai sa fie mort. M-auzi? Stai ca acum vin acolo si te chinui si te stresez pana vad cu ochii mei ca scrii cum moare. Sa nu-mi spui mie pe nume de nu-i asa. (D) Comentariul se incheie aici ca pedeapsa pentru tine din cauza ca nu l-ai omorat. Asa iti trebuie. Nici macar nu te mai pup. (D)

Deci, deci, deci. Fiiinta!!!!!! Te ucid, caci l-ai facut pe Marco un mult prea dragut, facandu-ma sa-l iubesc mai muuult. Saracutuuuul, ar trebui sa mi-l trimiti mie la consolare    Mi-e atat de mila de el, incat, daca l-as avea langa mine, jur ca l-as lua in brate. Da, da, stiu, eu sunt singura nebuna care-l adora pe Marco si nu-l suporta pe Tom  Dar, sincer acum, spune-mi tu cum sa nu-mi place de iubirea vietii mele? Cum?? Mai ales ca, de fapt, s-a dovedit a fi un tip rau bun, in mai multe sensuri =)) Sa nu cumva sa indraznesti sa-l omori pe scumpul si mult prea iubitul meu Marco, ca vezi ce-ti fac!!! Si eu il vreau pe Cristma mort, l-as omori cu mana mea, dac-as putea... Sau pe Tom? Stii doar cat de tare nu-l pot suferi, asa ca, n-ai vrea tu, mai frumos si ami dulce, sa-l ucizi? Chioar mi-ar placea sa scapi de el. Dar,mda, desigur, stiu doar c-o sa-l lasi viu, cu Hera, teafar si nevatamat, omorandu-mi puisoar, pe Marco. Cata cruzimeeeeee!!!!!!
Hmm...  Ce-i cu estetica asta? Atat de diferita de celelalte capitole... Imi placea mai mult inainte.
Ma rog, n-am zis prea multe, dar voi spune multe despre fic in acel comentari luuuuung pe care inca-l prepar :)) Voi incerca sa-l termin cat mai repede, dar nah... vedem. Te pup :* Adu nextul repede si nu-l omor - desigur c-o vei face ca o rea ce esti - pe Marcooooooo.

Iata ca am venit cu urmatorul capitol si, trebuie sa va spun, m-au uimit profund comentariile voastre, chiar m-au amuzat. Oricum, va multumesc mult pentru ele:X M-ati facut foarte fericita si mi-ati dat mai mult chef de scris. Tin sa precizez ceva:
Alexandra il vrea pe Cristma mort, Choco il vrea pe Marco mort, iar Alle? Alle il vrea pe Tom mort, Dumnezeule! Iar daca ar fi dupa mine, sincer, as ucide-o pe Hera =)) caci ea a intervenit si totul a luat intorsatura asta, dar eu stiu mai de pe jumatatea ficului cine va muri sau nu va muri si sa nu credeti ca m-ati influentat de a lua o decizie. Eu va pup si lesctura placuta, ma scuzati ca este asa scurt, dar simteam ca trebuie sa ma opresc acolo si, o sa incerc pe cat posibil sa revin chiar in seara asta cu urmatoarea parte a capitolului :X Nu va mai plictisesc :*





Din perspectiva lui Tom


Ma tin strans cu mainile de asternuturile pe care le-am impletit si ma rog sa nu cumva sa se slabeasca un nod ca sa cad, cand mai am doar patru etaje de coborat. Imi pun picioarele pe cladire, in timp ce eliberez cate putin impletitura si cobor cu grija, fiind atent sa nu-mi pierd echilibrul. Nu vreau sa ma vad mort pana nu il vad eu pe Marco mort inaintea mea. Desi degetele-mi tremura si bratele ma dor, iar spatele aproape ca mi-a intepenit, sunt convins ca nimeni nu ma poate opri pana nu imi indeplinesc scopul.
Vantul care s-a lasat este rece, iar pielea mi se face de gaina. Pe masura ce inaintez tot mai mult, imi simt inima cum se zbate intr-un mod alarmat, parca ar vrea sa iasa din cutia toracica. Imi simt pulsul in gat, aproape ca-mi clantanesc dintii in gura. Este greu sa o recunosc, dar chiar imi este frica sa nu cad si sa se rupa asternuturile, as putea in orice secunda sa fiu mort, doborat la pamant cu capul spart, iar constiinta mea imposibila nu ma lasa sa uit asta. Parca imaginea mi s-a impregnat adanc in creier, toata atentia mea fiind concentrata acolo, nelasandu-ma sa evadez din teama monstruoasa ce ma zdruncina pe interior.

Cu fiecare centimentru pe care il parcurg si slabesc stransoarea, dezmeticindu-mi putin degetele ce ma dor si aproape ca nu le mai simt, parca stomacul mi se urca in gat si simti furnicaturi la picioare cum imi inainteza pana in crestetul capului, de parca un fir electric mi-ar strabate trupul si ratiunea.
Ma suprinde totusi curajul pe care il am, in ciuda complexelor mele, a fricilor ce ma buntuie si, acum imi dau seama ca ajung sa le depasesc datorita Herei, dar indrazneala probabil o mostenesc de la tata.
Si acum imi aduc aminte cum ma privea cu ochii lui negrii, patrunzatori si blanzi, spunandu-mi sa fiu curajos si puternic. Ma batea pe umar cand imi spunea asta sau ma mangaia pe cap, fancandu-ma sa rad in cel mai stanjenitor mod, intimidandu-ma cu barbatia lui. Mereu ma invata cum sa am grija de o femeie si-mi spunea sa o pretuiesc tot restul vietii mele, avand grija ca ea sa fie in siguranta, fericita si iubita. A avut dreptate cand a spus ca pentru dragoste, oamenii sunt in stare de orice, dovada, gestul la care am apelat pentru a-mi salva roscovana din ghiarele lui Marco.
Pot sa vad zambetul tatei de fericire cand vorbea de mama, obrajii lui avand o culoare trandafirie, se imbujora mereu cand ii spunea numele. Felul cum vorbea de ea reprezenta intreaga sa viata si mi-a demonstrat de multe ori prin faptele lui neinfricate cat de mult o iubeste. In fiecare dimineata il vedeam radiind de fericire alaturi de ea, de parca totul era posibil daca acea fiinta era langa el, iar ea... a plecat, datorita lui Marco. Numai cand imi aduc aminte iar de acel idiot, ma apuca nervii si-mi vine sa distrug tot, dar ar fi bine sa-mi pastrez calmul momentan.

Acum imi dau seama ca atunci cand s-a sinucis si mi-a spus sa nu mai am incredere in nici o femeie cat voi trai, era devastat de atitudinea jumatatii care l-a parasit, nu se gandise o clipa ca avea sa fie o inscenare. Daca mama mea nu era prostita Marco cand acesta a vrut sa se razbune pentru moartea tatalui sau, nu se mai ajungea la asta, eu nu detestam femeile si, probabil, nu mai ajungeam intr-o astfel de situatie. Cel putin, nu mai lucram in clubul Bad Thing's pentru Marco si Cristma facand tot felul de nebunii ilegale si, acum realizez ca datorita unchiului Anto am reusit sa scap de politie si nu ma aflu acum intr-o celula frumoasa cu un pat de tabla, avandu-l ca si coleg pe nenorocitul de Marco.
Imi scutur capul, incercand sa uit de trecut, lasand toate acestea in urma si sa ma gandesc la urmatoarea mea miscare. Daca nu sunt atent, pot fi mort in orice secunda. Marco sigur m-ar ucide daca ezit o clipa sa nu-i iau suflul. Cert e ca, nu am ucis pe nimeni in viata mea, spre deosebire de el.
Recunosc, am intrat in incaierari cu Marco, am facut lucruri murdare, imi amenintam victimele cu pistolul pe care il rasuceam in palme, zambeam intr-un mod diavolesc, speriindu-i, dar nu i-am ucis, eram prea slab de sange sa fac asta, nu voiam sa fiu un criminal. Se pare ca acum trebuie sa devin unul, daca vreau sa scap o data si pentru toteauna de Marco si de probleme, fara sa stau cu frica ca mie sau familiei mele li s-ar intampla ceva. Desi inima imi bate alarmat in piept cand ma gandesc la asta, trebuie sa o fac. Trebuie, imi repet ca sa ma conving pe mine insumi ca sunt capabil de asta.
Abia acum sesizez ca opera mea nu este suficient de lunga, incat sa ajunga la sol. Am in jur de cinci metri sa sar, dar niciodata nu mi-a placut sa sar de la astfel de intaltimi, poate doar in apa. Totusi, nu am cum sa raman suspendat aici, asa ca trebuie sa sar, chiar daca mi se pune un nod in gat doar cand ma gandesc. Daca o fac acum sau mai incolo, tot una este.

Imi inchid strans ochii, trag aerul rece in plamani, il tin cateva secunde si expir, apoi, fara sa mai ezit, sar. Vantul puternic imi suiera pe la urechi, si-mi simt sangele clocotind in cap, iar inima mi se urca in gat la impactul cu solul, coropul meu lovindu-se tare de ciment. Simt o durere care-mi pulseaza la umarul drept si, din instinct, imi duc mana in dreptul umarului lovit. Rasuflu usurat cand remarc ca nu mi-am dat sangele si ca e doar o lovitura usoara de care nu trebuie sa-mi fac griji. In plus, ar trebui sa ma obisnuiesc. Sunt sigur ca intalnirea mea cu Marco nu va fi frumoasa si plina de lapte si miere.
Incep sa alerg repede in jos pe deal spre plaja, in acest intuneric demential, aproape ca nu vad nimic si, tare ma bucur ca mai este cate un felinar pe ici pe colo care sa-mi permita, intr-o mica masura, sa vad pe unde merg. Arunc o privire in fata si vad, mult mai departe de mine, umbrela mare sub care se odihneste bunul meu amic cu Hera. Se pare ca Marco si-a pus bine in plan sa aiba o vacanta, iar lucrurile pe care le-a carat cu el pe plaja cunt incredibile. Pot vedea de aici lumina ce le pulseaza deasupra locului in care se afla, desi, daca as fi fost in locul Herei, spargeam acel bec fara sa ma mai gandesc, doar ca sa nu-i vad mutra acelui criminal insetat de sange si faima.
Mi-as dori sa pot alerga mai repede, sa fiu chiar acum acolo, strangandu-l de gat, dar este greu sa ma misc prin nisip. In plus, nu cred ca ar fi o idee prea buna sa dau buzna intre ei doi cu riscul sa primesc un glont in cap, sunt sigur ca are pistolul la el, categoric are toate armele la el, pe undeva pe-aici.
Ma opresc pentru o clipa din alergat si stau sa ma gandesc la cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac. Din cate imi aduc eu aminte, de fapt negresit este asa: Marco nu pleaca niciodata fara un pistol sau un pumnal la el. Nu am nici o indoiala ca acesta stie foarte bine cum sa le mascheze, ca Hera sa nu-si dea seama. Ar fi in stare sa le ascunda si in slip doar ca sa stie ca e in siguranta si gata oricand de atac. Daca roscovanei i-ar veni o idee mai nebuna, el trebuie sa aiba ceva cu care sa o opreasca sau sa o ameninte, sa o sperie, lucru care pe mine ma ucide efectiv.

Bun, luand in calcul personalitatea acelui mafiot, trebuie sa fi venit cu ceva pana aici, nu-i asa?
Ma uit in stanga si-n dreapta, rotindu-mi alarmat ochii prin toate imprejurimile, si vad la ceva metri departare de mine masina cu care a venit Marco, si nu orice masina, bineinteles. Trebuia sa-si ia frumusetea placata cu argint, iar asta imi confirma clar ca are arme la el, ascunse in portbagaj. Totusi, nu se poate sa-l fi lasat deschis pentru ca cineva ar putea sa-i fure armele. Dar, pe de alta parte el e convins ca pe plaja lui nu poate veni nimeni, nu multi stiu unde se afla, poate doar Cristma, dar el sigur nu este aici, caci trebuia sa plece din cate am inteles de la unchiul Anto. Ar fi putut sa-l lase deschis, in caz ca vine cineva dupa el ca sa poata avea acces la ele mai rapid.
Imi pun palmele pe buzunarele pantalonilor, pipaind cele doua pistoale pe care le am la mine, apoi ma uit la lucrurile pe care le am intr-un mic ruxac pe care l-am luat in fuga cand am iesit pe fereastra si ii multumesc unchiului ca mi l-a luat si pe asta, caci altfel, trebuia sa ma intorc in camera mea dupa el si riscam sa-mi trezesc unchiul.
Deshid ruxacul si cand vad ce contine, imi maresc ochii si raman total umit de ce se afla inauntru.
- La dracu, nu e afla aici ce trebuie! rostesc, enervat peste masura.
Unchiul meu este un idiot! Unde imi sunt pumnalele? In locul acestora, in ruxac se afla tot felul de condimente stupide: sare, piper, cili, sos iute, si tot felul. Dumnezeule, nu pot sa cred! Imi strang pumnii pe material si-mi vine sa-l rup in doua pentru faptul ca nu contine ce am eu nevoie!
Stiam ca unchiul Anto este un bun bucatar si iubeste sa gateasca, de mic face asta, a luat chiar si numeroase premii pentru ideile iteligente care i-au venit. Si, da, se pricepe de minune, stie chiar si reactiile oamenilor la aceste condimente, incat se poate juca cu gusturile tale, bucurandu-te de parca ai crede ca ai o farfurie un colt de rai sau, distrugandu-te complet, incat ai impresia ca nu vei mai manca in toata viata ta. Am patit-o odata, cand m-am alaturat clubulul Bad Thing's. Atunci mi-a si trantit farfuria in fata. Ahh, dar cum sa-mi inlocuiasca taisurile mele ascutite cu condimente? La ce dracului m-ar ajuta astea?
Enervat la culme, pornesc catre masina lui Marco in pasi alergatori, nu e prea mare distanta.

Ajung la masina si incep sa inspectez putin zona. Nu m-as mira sa-mi explodeze o bomba in fata in cazul in care m-as atinge cu mainile de ce nu trebuie. Ma uit dedesupt la roti, peste capota, la geamurile portierelor, la portiere si ajung in spatele masinii privind atent portbagajul. De ce am totusi impresia ca de data asta chiar o sa-mi explodeze ceva in fata daca incerc sa-l deschid!?
- Ahh, la dracu, Tom, ce te smiorcai ca un fircos?! tip eu, punandu-mi mainile in cap.
Trebuie sa o fac. Daca Marco este inarmat, nu am nici o sansa cu doua pistoale, de care nici nu am idee daca sunt sau nu incarcate. Avand in vedere ca unchiul mi-a facut surpriza cu condimentele, nu m-ar mira ca atunci cand apas pe tragaci la unul din pistoalele astea, sa il stropesc pe Marco cu apa. As putea chiar sa fac o supa.
Surprinzator, parca gura sta sa-mi cada in pamant cand observ cheia de la functiile masinii asteia. Cum dracului a lasat-o aici?! El chiar nu se gandeste ca... stai putin. Pauza, reluam. Trebuie sa fie o inscenare! Un om normal care ucide si e obsedat de putere nu si-ar lasa cheia in broasca de la portbagaj ca oricine sa poata sa-l deschida, cand acesta, mai mult ca sigur are arme. Probabil se astepta sa vina politia dupa el pana aici? Poate se gandea ca ar veni cineva sa-i ia armele din masina, desi este cam ciudat. Eu sunt singura persoana care stie aceste lucruri si care stie cum functioneaza masina lui si ce cara de obicei in aceasta, dar dupa cum crede el, eu ar trebui sa fiu in Franta. Oare se astepta ca eu sa fiu aici si a lasat cheia special ca sa ma omoare cu cine stie ce tampenie de-a lui? Asta ar avea un sens, dar daca nu este asa? Daca pur si simplu este linistit, impacat cu faptul ca planurile lui merg si chiar a uitat de acest mic amanunt, poate mare pentru mine. Este posibil ca Marco sa fie prea relaxat, chiar nu are cum sa banuiasca ca ma aflu aici, deci, fara sa ma mai gandesc si sa mai pierd timpul, intorc cheia, iar portbagajul se deschide si, ajutandu-ma de maini, il ridic in sus.

Din nou, aceeasi uimire se gaseste pe fata mea si, cred c-o sa-mi iasa ochii din orbite, sau o sa raman fara aer la faptul ca uit sa respir din cauza a ce se afla aici. Serios, cine naiba ar lua atat de multe arme dupa el? Asta clar imi sustine teoriile, ca se astepta sa vina cineva aici dupa el si, iar, apare intrebarea: de ce mama naibi a lasat cheia la indemana fara nici o smecherie? Sau poate cel care pune mana pe armele astea, n-are de cat, caci poate nu merg, dar eu cunosc armele astea si sunt cele mai bune pe care le stiu: are o gramada de pistoale, cutite, sabii chiar, motorina, benzina si un teanc de chibrituri, acompaniate de alta minunatii perfecte in arta uciderii.
Insfac din masina cat de multe pot, in timp ce mai arunc o privire imprejur. Ma uit in spate, in stanga, dreapta, doar ca sa ma asigur ca sunt sigur si ca nu ma vede nimeni. Am un sentiment ciudat cum ca sunt urmarit, sau privit, sau orice altceva, numai singur nu. Tresar si-mi scutur capul, luand in considerare ca este doar imaginatia mea.
Acum daca stau sa ma gandesc, locul parca ar fi amenajat. Nu este niciun fel de cladire in apropiere, iar un alt deal acopera zona, masina, astfel ca de la hotelul in care ma aflam, nu puteam sa observ acest loc. Daca nu imi aruncam ochii ca un nebun peste plaja, nu-i vedeam masina lui Marco. In apropiere, pe o creanga subtire ce iese din zidurile inalte de pamant, sta atarnata o lumina albastra, care lumineaza putin asezarea in care ma aflu si ma ajuta sa vad mai clar lucrurile, dar intrebarea mea este... de ce se afla tocmai aici? In acest loc, lipsit cam de orice ochi al lumii?
Si-apoi, imi lumineaza beculetul invizibil de deasupra capului. El trebuie sa fi pus lumina asta aici, dar de ce, si nu mai apuc sa examinez nimic, caci imi intorc automat privirea in spate, cand aud niste pasi indrazneti apropiindu-se.
- Hei, se pare ca ai gasit armele... Tom, spune cu o voce calma, avand mainile in buzunarul sortului de pe el.
Il privesc, fiind incremenit de uimire. Parca un val de electricitate imi invadeaza corpul. il privesc si ma intorc pe calcaie, nevenindu-mi sa cred ca se afla chiar aici, in fata mea. As recunoaste acei ochi verzi patrunzatori oriunde, iar cu un glas puternic spun:
- Marco...





Chiar voi incerca sa vin cu urmatoarea parte diseara, sper ca v-a placut mica aventura a lui Tom :)) Va pup >:D<

Pai ce sa spun, foarte interesanta mica aventura a lui Tom. Unchiul Anto este se pare ma inteligent decat m-as fi gandit vreodata si acum sincer sa inlocuiesti niste pumnale cu niste simple condimente, pur si simplu genial  . Nu m-ar mira sincer daca unchiul Anto ar fi banuit tot ce vrea sa faca Tom si a facut ceva si cu pistoalele si mai ales la lasat sa le ia atat de usor.
M-a uimit foarte tare ultima parte cu Marco si chiar sunt curioasa daca va muri unul dintre ei sau Marco chiar a fost sincer in legatura cu Cristma si tot trecutul lui.

Mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori, mori. Atat am eu de spus acum si ma adresez lui Marco. Sa nu te puna sfantu' sa o omori pe Hera, ca dupa raman aia doi si nu vrem ca lucrurile sa degenereze chiar in halul asta. O alta observatie este ca nu vreau ca Tom sa moara, as putea sa zic (desi nu sunt inca sigura) ca il poti pastra pe Marco in viata daca il lasi pe Tom in pace. Dar mai bine omoara-l. >:) Asaaa.. A fost foarte amuzanta partea cu condimentele si rucsacul plin cu lucruri de ajutor unui bucatar, numai ca nu cred ca poti sa il omori cu piper. Poate doar sa il orbesti, ceea ce m-ar incanta, dar nu cred ca poti muri de la piper. Sau pote cine stie, Marco are alergie la piper? Asdfgh, muriti ma, cred ca as putea sa imi imaginez nspe feluri de a muri, mai ales pentru unii dintre ei si ma gandesc cum sa fac sa te convng sa omori pe cineva (de preferat Marco ). Gata, aberez, asa ca ma opresc aici. Mersi de anunt, abia astept continuarea - vreau sa vad sange - si spor la scris in continuare. Te pup. :*

Hey!! Chair daca nu am mai comenteat dupa fiecare capitol sa sti ca iti chitesc capitolele si sunt cu sufletul al gura sa vad ce se intmpla mai departe. Este dragut ce ai scris tu pana acuam si se pare ca lupta finala se aproprie cu pasi repezi. :*
Vreau next-ul mai repede ca vreaus a vad ce se intmpla mai departe si ce va face Marco.....

Revin, insfarsit, cu partea a doua a capitolului. Tin sa precizez ceva. Este prima oara in viata mea cand descriu o lupta, amestecate cu sentimente, si tot restul. Habar nu am cum se lupta doua persoane, a fost greu sa-mi imaginez toat scena, deci sper sa nu va plictiseasca capitolul, sa nu ma fi repetat. Doamne, chiar sper sa fi iesit bine:-? Sincer, mie imi place cum a iesit. Nu ma asteptam sa-mi iasa asa, dovada ca eu chiar sunt o criminala =)). Va multumesc mult pentru comentariile anterioare, m-ati umplut de bucurie, si m-ati amuzat:)) Va puuuup:* lectura placuta:X





Din perspectiva lui Tom


Nu, nu se poate, inca nu pot sa cred ca sta zambind in fata mea de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Sta nemiscat ca o stana de piatra, mainile avandu-le in continuare in panatalonii lui scurti. Corpul nu ii este incordat, ci moale, relaxat, atat de relaxat incat nu-mi vine sa cred ca este atat de stapan pe situatie. Ranjetul sau se mareste pe masura ce ma priveste drept in ochi, transmitandu-mi fiori ce-mi strabat intreaga ratiune. Il privesc fix, parca as fi hipnotizat de ochii lui verzuri inchis, parca as fi in transa. Privirea lui e ucigatoare, iar sprincenele le are atat de incruntate, incat aproape s-au impreunat, formand o cuta intre ele. Jur ca in momentul asta arata ca cel mai periculos criminal in serie, un nebun scapat de sub control, total fermecat de propria lui fiinta, de propriile puteri de a distruge. Este atat de plin de sine, atat de malefic si naucitor. Vantul ce adie ii flutura suvitele rebele din parul sau aurit, acoperindu-i din cand in cand ochii lui mortali, care aproape ca ma ucid, lasand o umbra intunecoasa pe o parte a fetei lui. Arata ca un monstru seducator care abia asteapta sa-si vaneze hrana, sa simta adevarata forma a sangelui, sa se imbie cu mirosul sau, iar asta este exact ce vreau si eu in acest moment.
II tin piept si nu-mi mut privirea din ochii lui, daca as face-o, sigur ii dau impresia ca m-a invins. Ma incrunt la fel de tare ca el si pot sa-mi simt sangele ce-mi strabate corpul ca o lava incinsa, cum mi se urca pana in creier, dandu-mi o singura comanda. Este ca o voce ce-mi porunceste neincetat: Ucide-l, ucide-l, ucidel,..., ucide-l acum!

Spre deosebire de el, nu zambesc. Imi srang buzele, muscandu-o tare pe cea inferioara de parca as vrea sa o rup, furia imi clocoteste in orbite, ochii mei vor sa vada sange, vor sa-l vada cum se prelinge pe trupul lui Marco. Il vreau mort, dar ceva imi spune sa stau pe loc, sa-i privesc reactiile. Ma intreb care va fi urmatoarea lui miscare si mai ales, nu pot deslusi misterul pentru care a venit aici si a amenajat toate acestea. Vreau sa stiu, dar n-am de gand sa ma injosesc si sa-l intreb.
- Stiam c-ai sa vii, imi spune serios.
- De unde stiai c-am sa vin dupa tine?
- Se numeste instinct sau, in cazul meu, faptul ca stiu tot ce tine de tine.
- Instinct pe naiba. Cum de nu ma aflu acum in Franta, iar tu nu ti-ai dat seama? Sau ai facut-o special? il intreb cu o voce puternica, de parca un demon s-ar fi trezit in mine.
- Hmm...

Ezita sa-mi raspunda, iar eu imi simt buzele tremurande, simt cum dintii mi se zgaltaie in gura, parca simt dorinta arzatoare de a-l musca. Simt nevoia sa-l sfasii pana la oase, sa ma imbat cu sangele lui visiniu, sa-i simt carnea praspata cu proprii mei dinti. Vreau... vreau sa-l aud tipand, implorand iertare, sa urle din adancul gatlejului pe care am sa i-l tai. Imi doresc sa-i simt gustul sangelui prelingandu-se pe barbia mea, traversandu-mi stomacul, corpul ca sa pot simti gustul rasbunarii cu prompria-mi limba, cu pripriile-mi buze ce tanjesc dupa moartea acestui mediocru infect. Vreau sa-i sparg capul, sa-i scot organele, intinzandu-i-le la maxim pana pleznezsc, sa-mi vars furia , cea care il vrea la trei metri sub mine. Imi doresc sa-i vad sangele imprastiindu-se pe ale mele maini cu care-i voi reteza membrele, capul, inima. Vreau sa-l vad mort mai mult ca orice!
Gandesc, fara dar si poate, ca un criminal in serie, ca o creatura flamanda si insetata de sange, dar trebuie sa rezist un pic, cel putin pana capat niste raspunsuri, dar este dificil sa-mi stapanesc corpul, parca nu mi-l mai pot controla, ma doare prea tare tot ce mi-a facut. Marai si tremur din cap pana in picioare. Simt ca nu mai am nimic...

Deja imi pierd rabdarea, nu vrea in ruptul capului sa-mi raspunda, sau poate vrea sa ma tina in suspans, lucru care ma omoara. Nu mai suport sa astept si simt cum nervii mi se intind la maxim. Pana si in acest moment el se joaca cu mine, isi bate joc de mine fara nerusinare, face misto de mine la propriu, dar eu nu mai am chef de glume acum. Nimic nu ma va impiedica astazi sa-i iau viata acestui increzut care obisnuia sa-mi fie cel mai bun prieten.
- Stiu ca ma urasti, Tom. Nu este nevoie sa o ascunzi.
- Taci dracului din gura si raspunde-mi la intrebare!
- Stii, cu atitudinea ta nu ajungem nicaieri. Eu iti propun sa ma calmezi.
- Hah, prostia de care dai dovada chiar imi lasa un gust amar, Marco.
- Asa este, stiam ca nu esti in Franta, de fapt, chiar eu te-am lasat sa scapi. Eram constient ca o data ce ajungi aici, nu ai sa mai ti cont de sfaturile unchiului tau si c-ai sa vi sa ma infrunti personal.
-  Deci deasta ai aranjat toate astea, constat cand acesta imi confirma cu o inclinare a capului. Tu, jigodie nenorocita, meriti sa arzi in cele mai adanci flacari ale Iadului!

Ofteaza si priveste cerul instelat, apoi isi trece relaxat o mana prin parul sau. Isi lasa mainile pe langa corp si este foarte atent intr-un punct pe cer, gandindu-se la cine stie ce. De obicei, Marco nu ar fi ezitat sa ma impuste. De fapt, chiar ma mira retinerea lui fata de pofta lui de sange. Nu inteleg, de ce nu se grabeste sa ma omoare? Isi lasa capul in jos, parul sau acoperiindu-i privirea, dar, cum sunt extrem de atent la fiecare miscare de-a lui, pot observa cu usurinta colturile gurii lui ce s-au lasat in jos, pot observa... nu, nu, cred ca mi se pare, dar parca o picatura i sa scurs acum pe obraz. Trupul sau este in continuare relaxat si nu arata deloc dorinta de lupta, dorinta de a ma vedea pe mine mort.
- Tom? ma intreaba cu o voce calma, apoi inspira aer adanc in plamani si continua: Vrei sa facem asta?
De o data, ochii mi se maresc alarmat de mult si nu-mi vine sa cred ca ma intreaba daca vreau sa ne luptam pana la moarte sau nu, in loc sa sara deja la bataie, incercand sa ma ucida cu sange rece. Ceva nu-i in regula si am impresia ca e doar o strategie ieftina de-a lui ca sa ma inmoaie, dar totusi... niciodata nu a fost asa, niciodata nu a pus o asemenea intrebare victimelor sale, doar daca... victima sa ar fi cel mai bun prieten al sau. Dar, eu nu mai sunt prietenul lui cel mai bun, ii sunt dusman, il detest mai mult ca orice si-l vreau mort, iar el o stie prea bine si, totusi ma intreaba daca vreau sa facem asta? In niciun caz nu m-as fi asteptat la asta vreodata, dar inghit in sec, si-l intreb cu o voce tremurata:

- De ce ma intrebi?
Da din umeri si-mi mentine privirea fixata asupra lui.
- Pur si simplu, Tom. Te mai intreb odata, tine doar de alegerea ta, vrei sa facem asta? spune tare si apasat, intorcandu-si o privire furioasa spre mine.
Este ca si cand ar fi dupa mine, ca si cand daca as spune ca nu vreau sa ne luptam ar fi de acord, dar eu nu ma las pacalit de viclenia lui Marco, nu ma las pacalit de tehnicile sale ieftine lipsite de orice fel de rusine.
- Nu-ti mai bate joc de mine, cretinule! Si tu si eu stim foarte bine ca vrem sa ne luptam pana cand unul din noi doi moare, unul trebuie sa mora, Marco, altfel lucrurile vor continua in felul asta si n-am sa pot in veci sa-mi gasesc pacea sufleteasca.
Ofteaza si ma priveste iar cu acel aer intepator ce-i pluteste in jur.
- Esti sigur ca vrei sa ma omori, Tom? Asta iti doresti tu cu adevarat? ma intreaba, privindu-ma dupa atent si imi zambeste.
De ce ezit de fiecare data cand ma intreaba lucruri de genul asta, nu stiu. Probabil imi revin amintirile cu el din copilarie si inca vad in el prietenul pe care l-am iubit mai mult de cat propria-mi finta, cel pentru care eram in stare de orice, cel care ma completa ca si fiinta. Si, in ciuda a tot ce mi-a facut, imi este imposibil sa-mi alung din minte imaginile si momentele petrecute alturi de el. Dar, inchid ochii, si-mi inclestez maxilarele. La dracu, nu trebuie sa fiu moale, nu trebuie sa mai ezit, nu trebuie sa ma las prostit de amintirile vechi. Parca simt radacini cu spini inconjurandu-mi inima, ceva nu ma lasa sa fac asta, dar vreau si trebuie sa pot, asa ca-i raspund tare si clar:
- Da, vreau sa te ucid si vreau sa ne luptam cot la cot, pana cand unul din noi sfarseste intr-o balta de sange.
Imi zambeste si-mi intinde mana in fata ca sa i-o strang.
- Pentru formalitate, daca tot facem asta.
- Foarte bine, ii spun strangandu-i mana intr-a mea, privindu-l in ochi.

Zambeste in continuare, apoi imi elibereaza mana si isi ia din portbagaj cateva arme: pistol, cutit, dar nu dau mare importanta, caci imi indrept mana in dreptul lucrurilor pe care le-am luat din masina si insfac un cutit si un pistol de jos de pe nisip, locul in care le-am lasat.
Stam fata in fata, privindu-ne in continuare si vad cum, insfarsit, isi incordeaza abdomenul si muschii, punandu-se in garda, reluandu-si acea privire de criminal in serie, acei ochi ucigatori si zambetul sau idiot de enervant.
- De ce esti de acord cu asta? De ce nu m-ai ucis direct si m-ai lasat sa vin aici ca sa ne luptam cot la cot? il intreb, fiind si eu pe pozitie ca el.
Imi indoi genunchii, imi inclestez pumnii, lasand deocamndata armele la picioare, caci si Marco face la fel. Sunt gata de atac, doar precizia cu care voi lupta trebuie sa o perfectionez, caci un pas gresit si m-am dus.
- Pentru ca... asta este ceea ce doreste prietenul meu cel mai bun, imi raspunde, indoindu-si mai tare genunchii.
- Jigodie... rostesc plin de manie, fiind constient de faptul ca rade de mine.
Ma reped repede in el, cu inima batandu-mi ca o nebuna in piept, cu fiinta ce-mi tremura, cu tot ce am, cu toata furia pe care am capatat-o si-i dau un pumn zdravan lui Marco, intorcandu-i capul la nouazeci de grade, apoi ii mai trag un pumn in cealalta falca, starnindu-i sangele ce-i tasneste precum o cascada din gura, doborandu-l la pamant. De ce dracului isi bate joc de mine? ma intreb. Stiu clar ca nu m-ar fi lasat sa-l lovesc atat de usor, ce naiba se intampla? Dar nu stau sa analizez acestea, caci, o singura neatentie si chiar sunt mort.

Stergandu-se cu o mana la buza pe care i-am spart-o, si ajutandu-se cu o mana sa se ridice, ii mai prind un pumn in falca dreapta. El ma lasa sa-l pocnesc, remarc eu. Altfel de ce ar avea acel zambet pe fata? In momentul in care ma pregatesc sa-i mai prind o lovitura, gandindu-ma ca nu este in stare sa se apere, acesta isi ridica mana in care tine acum un pumnal, pe care l-a ascuns cine stie unde, si ma taie la umar, dar nu foarte adanc, caci ma retrag repede in spate. Din nou, imi indrept cealalata mana in locul in care m-a taiat si dau urma de sange, ma ustura, ma inteapa si, da, imi vine sa urlu, dar imaginea cu Marco mort la picioarele mele ma face sa nu ma mai gandesc atat de mult la ranile pe care le capat in aceasta lupta corp la corp. Ma dau si mai in spate si pun si eu mana pe un cutit de pe nisip, asteptandu-l sa vina.
Il vad cum, insfarsit, se ridica si alearga spre mine cu viteza unui animal salbatic, mai repede ca sunetul. Imi prinde un pumn sub barbie, spargandu-mi aproape toti dintii din gura, apoi mai imi prinde o lovitura in partea dreapta a capului. Icnesc, prinzandu-l cu o mana de bratul sau stang in care are cutitul ca nu cumva sa ma taie din nou, dar in timp ce ma concentrez la pumnalul sau, fiindu-mi teama sa nu fiu taiat, acesta imi da un picioar fix in stomac, taindu-mi aproape tot suflul, iar pulsul mi se accelereaza in zona coastelor si in sus pe gatlej, impactul facandu-ma aproape sa urlu. Ma trage de par atat de tare incat am impresia ca fiecare fir este smuls cu clestele, degetele lui fiind adanc infiripate in firele-mi rebele, invartinu-mi capul si doborandu-ma la pamant, lasandu-mi apoi ragaz ca sa ma ridic de la sol.

- De ce ma lasi sa-mi revin? il intreb, stergandu-mi sangele ce mi se scurge pe barbie, avand aceeasi privire feroce, desi pe interior tremur de durere si de frica sa nu fiu ucis. Dar nu, nu, adu-ti aminte Tom de ce te-a invatat unchiul Anto. In politie nu ai voie sa-ti fie frica, daca te temi sa nu fi taiat, vei fi ucis, daca lasi lama sa-ti strapunga corpul fara sa te ucida, tu vei fi in avantaj. Asta este, nu trebuie sa-mi fie frica.
- Nu esti singurul care isi formeaza strategii, imi raspunde, de parca ar stii ca mintea mea bolnava concepe cateva planuri cu care sa-l distrug.
Ma ridic insfarsit de la sol si alerg iar catre Marco, strangandu-l de tricoul sau negru, vrand sa-l lovesc, dar imi prinde mana cu a sa. In timp ce corpul lui Marco se deplazeaza inaintea mea, eu ma aplec repede si-i dau un pumn in stomac, acesta avantandu-se adanc in carnea lui frageda provocandu-i o respiratie greoaie, apoi ma strecor pe langa el si-i rasucesc o mana la spate, si cu o mana il tin de gat, vrand rapid sa-l tai, dar se intoarce imediat cu fata spre mine si isi infige o mana in gatul meu, strangandu-ma tare de baeregati, aproape oprindu-mi respiratia. Stransoarea lui devine din ce in ce mai puternica si aproape ca vad negru in fata ochilor, iar o ameteala teribila imi da semnalul ca aproape s-a terminat cu logica mea. Ma strange tare si ma ridica, astfel ca am imprsia ca o funie este in jurul gatului meu gata sa ma spanzure. Stransoarea se inteteste mai mult, iar siroaie de saliva mi se preling pe barbie. Din instinct imi pun o mana pe a lui, cea cu care ma strange si imi aduc aminte ca inca am cutitul la mine. Imi ridic repede mana si cu o lovitura puternica il tai la mana, iar acesta imi da drumul la gat.
Isi ridica un picior in lateral vrand sa ma loveasca in coaste, dar reusesc sa ma feresc si arunc cu putere cutitul, sperand sa-l lovesc fix in fata, dar acesta isi fereste privirea, iar lama il taie doar putin la ureche, mai mult o zgarietura inofensiva, caci nu vad sange. La dracu, acum am ramas si fara cutit.
Marco pocneste din degete, si-mi zambeste strengar, aratandu-si coltii albi si stralucitori, aproape ca ma infioara privirea lui. Ma prinde de brat, iar eu imi maresc ochii. Cum poate fi asa rapid si reuseste sa ma suprinda aparand ca de nicaieri? Sau de vina este proasta mea concentrare? Nu cred ca am ce face, sunt prea agitat, si incordat, cu o teama incredibila ce-mi devoreaza interiorul.
- Tom, fii atent la miscarile adversarului.

Dupa care se intoarce cu mana mea, sucind-o. Ma loveste in fata cu pumnul sau inclestat, apoi imi prinde din nou un picior in stomac. Cad pe nisip, cu intreg corpul tremurandu-mi. Icnesc la durerea ce se extinde in intreg corpul. Ma incolacesc ca un covrig de durere si ma tin de stomac, de coaste, sperand sa nu ma loveasca din nou in acest loc pentru ca, mai mult ca sigur, voi ramane fara suflu. Parca un junghi mi-ar fi strapuns stomacul si stiu ca arat ridicol in aceasta postura. Ma stramb si ma chinui sa respir normal.
Marco isi ia pistolul in mana in timp ce eu ma chinui sa ma ridic de pe nisipul pe care am aterizat.
- Stii, ce? imi atrage el atentia. Hai sa facem lucrurile mai interesante, spune, dupa care glontul pustii lui trece pe langa urechea mea stanga, moment in care ochii mi se maresc, iar pupilele mi se dilateaza. Casc gura si incerc sa percep ce tocmai s-a intamplat. Un milimetru... doar un milimetru mai era si ma impusca, glontul efectiv ma gaurea. Doar un pic. Daca nu ar fi avut experienta cu arma si tinta, eram mort in secunda asta. Ma bucur ca are tinta fix, caci cred ca nu a vrut sa ma impuste atat de usor. Ii place sa se dispreze, mereu i-a placut.
Totusi, in ciuda faptul ca iubeste sa-si sperie adversarii, nu pot sa cred ca a pus asa repede mana pe pistol. Oare chiar vrea sa terminam asta cat mai repede? La naiba, eu am nevoie de niste raspunsuri.
Iau un pistol cazut pe nisipi, tinandu-l strans in mana, cu degetul aratator pe tragaci. Ma apropii de Marco si-l intreb furios:
- De ce mi-ai facut toate astea? De ce? Ti-a placut sa ma vezi distrus? Ti-a placut sa ma vezi cum sufar si cum mor in chinuri, sa vezi cum ma chinui sa traiesc?
- Nu mi-a placut, dar trebuia sa o fac, imi spune in timp ce alearga spre mine, vrand sa-mi dea un pumn zdravan, dar i-l prind in palma, tinandu-i piept. Il strang cu degetele-mi rosiatice, opunand rezistenta.
- Trebuia? intreb eu.
- Trebuia sa vezi cum e sa pierzi pe cineva drag, cum mi-am pierdut eu cel mai bun prieten, rosteste tare, avand aceeasi ochi de tigru fioros.

Din nou, reuseste sa-mi suceasca mana, si cu o hotarare infioratoare in priviri, ma loveste din nou cu putere in maxilar, provocandu-mi si mai tare sangele care incepe sa curga abundent. Se indreapta in continuare spre mine, mersul lui fiind precis si direct, fiecare pas pe care il face parca despica nisipul in doua. Ma clatin si incerc sa-l privesc atent ca sa pot sa-mi dau seama de urmatoare lui miscare, dar Marco e iute de picioare, rapid ca un leopard, avand o putere ca a unui urs grizzly. Se strecoara repede pe langa mine, aproape ca nu-l vad, si ma loveste cu piciorul in spinare. Ma rasucesc, iar nenorocitul imi prinde mainile la spate, astfel reusind sa-mi elibereze pistolul din mana, dar nu si cutitul.
Acum imi dau seama ca am avantaj, asa ca, ii dau in picior zdravad in stomac cu calcaiul meu, facandu-l sa-mi dea drumul la stransoare. Ma rasucesc repede cu fata spre el, il trag de guler si incerc sa-l lovesc tare cu cutitul in fata, dar imi citeste miscarile si-mi prinde din nou mana, lama cutitului meu atingandu-i usor obrazul, lasandu-i o zgarietura ceva mai adanca, astfel incat ii vad sangele rosiatic cum i se prelinge pe acel obraz si zambesc.
Stam iar la o distanta mai mare unul de altul, citindu-ne miscarile, incercand sa ne dam seama cum va actiona urmatorul adversar si trebuie sa iau in calcul ca Marco inca are pistolul in mana. Dar de ce nu ma impusca o data? Eu am pistolul jos.
- Ce vrei sa spui? il intreb. M-ai pierdut pentru ca mi-ai facut rau, idiotule. Eu... eu te-am crezut intodeauna prietenul meu cel mai bun, mi-as fi dat si viata pentru tine, dar acum voi ajunge sa ti-o iau!
- Imi place hotararea ta, dar Tom, tu habar nu aveai de mine. Nu mai stateai cu mine, m-ai lasat de izbeliste si tot ce vedeai era Hera. Din cauza ei, tu m-ai lasat in urma.
- Marco, asa se intampla cand esti indragostit, iar unchiul meu mi-a bagat mintile in cap. Nu am renuntat la club pentru ca Hera mi-a zis, ci pentru ca mi-am dat seama de ce fac, iar unchiul a reusit sa ma ascape de Crsitma.
- Da, dar pe mine nu m-a scapat. Nu te-ai gandit nici macar o secunda, nici nu te-ai interesat vreodata de ce lucram la acel club tampit la care am devenit patron fara sa vreau. A fost datorita lui Cristma. Il avea la mana pe tatal meu, iar toata situatia asta a cazut pe umerii mei.
- C-ce vrei sa spui? il intreb, dar nu cred ca mai are chef de dialog, caci se apropie din nou spre mine ca un adevarat vartej, gata sa ma rupa in bucatele cu iuteala lui imposibila de perceput.

Ma loveste puternic cu piciorul in coaste, oprindu-mi aproape respiratia, si-mi simt pieptul lipsit de aer, iar partea stanga a corpului a inceput sa ma doara foarte rau. Cateva suvite negre de par se rasvratesc peste ochii mei care sunt fixati pe Marco, imi incetoseaza privirea, astfel ca nu mai vad prea bine cum sa ma apar impotriva lui, dar observ ca Marco nu are nici o problema cu faptul ca parul ii intra in ochi. Nu apuc sa-mi indepartez parul de pe fata, caci Marco vrea sa-mi prinda din nou o lovitura, dar ma feresc si incerc sa-l lovesc si eu. In zadar, se fereste usor de loviturile mele, dar intr-o clipa de neatentie, reusesc sa-i trantesc o lovitura in nas lui Marco, iar firicelele de sange ce se preling usor peste buzele sale, ma face sa infloresc pe interior. Il lovesc iar pe acest infect in ureche, aproape dezechilibrandu-l, dar ma prinde cu o mana de brat, iar eu ma stradui sa scap din stransoarea lui.
Marco imi prinde un picior in partea dreapta care ma durea si ma intepa, astfel reusind sa ma doboare din nou pe nisip. Ranjeste cu superioritate, dupa care, plonjeaza cu mainile peste talia mea. Se izbeste cu putere peste mine si nu se mai cliteste. Vrea sa-mi dea pumni, dar incerc pe cat de mult posibil sa-mi feresc capul, ca sa nu am fata terci. Imi aduc imediat aminte ca tin un cutit in mana, asa ca strang tare din dinti, api tip cu putere si ii infig cutitul lui Marco in partea stanga a abdomentului, iar el se rostogoleste langa mine. Eu ii scot cutitul, inainte sa puna el mana pe unealta si ma urc imediat deasupra lui.
Il lovesc cu pumnii, improscandu-i fata cu sange, invinetindu-l, lovindu-l cat de tare pot, varsandu-mi toata furia ce zace in interiorul meu. Imi vine sa-i crap capatana. Iau cutitul si vreau sa il bag fix in ochi, dar el e iute si, din cauza neatentiei mele, orbit de razbunare, Marco apuca sa apese pe tragaciul pistolului sau si ma nimereste in umar, chiar cel in care m-a mai impuscat o data. Urlu de durere de aceasta data si ma rostogolesc pe nisip. Imi strang tare rana cu o mana, sperand sa nu sangerez in ultimul hal, dar degeaba. Sangele mi se prelinge din nou pe umar, iar senzatia de usturime se intensifica o data cu adierea puternica a vantului. Parca o flacara usturatoare imi sageteaza intreg bratul in care sunt impuscat, ma arde in cel mai rau hal si-l simt din ce in ce mai amortit, dar incerc sa strang pumnul si sa uit de durere. Imi tin ochii inchisi, strangand tare ca sa-mi impiedic lacrimile sa-mi inunde fata. Glontul ce tocmai a facut contact cu umarul meu ma ucide, mai ales ca mi-a deschis vechile rani.

- Esti un montru! urlu eu la el.
- Tu ai vrut sa ne luptam pana la moarte, prietene, si mie imi displace sa te vad asa, crede-ma.
- Haide, fa-o, ucide-ma! tip, macar sa nu mai sufar in halul asta.
- As faceo... imi spune cu o mana tremurandu-i pe pistolul pe care il are atintit asupra mea, dar nu pot.
Fac ochii mari de uimire si incerc sa-i inteleg raspunsul idiot care mi l-a dat. Sigur nu mi-a distrus si timpanele, sau chiar am auzit asta din gura lui?
- De ce nu? Te crezi prea tare, sau doar iti place sa te joci cu cei mai slabi si neexperimentati in arme, ca tine?
- Nu pot. Cel putin nu pana nu afli adevarul, imi spune pe un ton serios, parca ma infioara.
Incerc sa ma ridic ridic de jos ajutandu-ma cu mainile, iar de pe umarul in care sunt impuscat sangele mi se prelinge pe mana, pe nisip lasand urme de sange.
Dumnezeule, acum imi dau seama ca ar putea sa ma omoare in orice secunda daca ar vrea, dar nu o face, ceva il impidica, pur si simplu nu vrea, sau poate doar vrea sa traga de timp ca sa ma chinuie intratat de mult incat sa crap de furie si sa simt durerea sfasietoare si monstruoasa chiar pe pielea mea. Il cunosc pe Marco, are ochiul format pentru descoperirea punctelor slabe ale adversarilor, a invatat asta la clubul sau de lupte de la un maestru renumit. La fel si cu folosirea celor mai rafinate arme, spre deosebire de mine, care am capatat ceva experienta doar auzindu-l pe unchiul meu discutand despre asta sau despre o infractiune, sau doar auzind de la Marco cateodata in timpul liber de la club, cand venea el dupa antrenamente. Dumnezeule, parca cine mi-ar fi inmuiat picioarele, nici macar nu mai pot sa stau cum trebuie in picioare la cati pumni am primit.
Nu, nu, nu, imi spun, scuturandu-mi din nou capul, trebuie sa fug mai departe de el, trebuie sa-l ucid.
Fug in dreptul masinii cum pot, avand grija sa nu ma impiedic si iau un pistol in mana, dar Marco vine in urma mea.

- Sa nu ma urasti ca fac asta, prietene, imi spune.
Sunt chiar langa portiera, iar Marco imi cuprinde parul in pumnul sau si ma izbeste puternic cu capul de geamul masini, astfel spargandu-l, cioburile zgariindu-ma si infiripandu-se puternic in fata mea, improscandu-ma de sange. Nici macar nu-mi lasa timp sa realizez ce tocmai s-a intamplat, caci ma tranteste apoi cu capul de capota masinii, facandu-ma sa vad pete de culoare verzi, rosii si negre. Imi vad sangele gros si visiniu siroind pe suprafata capotei, iar gandul ca toata aceasta roseata vine din fata mea, ma ingrozeste. Fata ma arde, si simt intepaturile cum se extind pana in creier. Fata imi este uda, iar combinatia de transpiratie si sange imi incetoseaza si mai tare privirea. Ma gandesc ca acum locul meu chiar ar fi pe jos, caci nu cred ca mai pot sta in picioare.
Dar nu, nu, nu. Stai in picioare Tom, stai in picioare, imi spun, incercand sa-i rezist tentatie de a ma lasa calcat in picioare si sa sfarsesc in cel mai patetic mod pisibil, asa ca ma intorc rapid si ii prind un picior adversarului meu fix in locul in care l-am injunghiat.
Fug repede la portbagajul masinii si imi iau un pistol, apoi merg inapoi spre Marco. In timp ce se tine de stomac, astupandu-si locul in care este injunghiat cu ambele maini, eu incep sa-i dau pumni in fata pana ii tiuie timpanele, pana il vad praf, nu ma opresc si-l lovesc in continuare, sperand ca-i sparg dintii. Il aud cum gafaie, cum icneste si cum respira accelerat, dar nu atat de mult precum o fac eu. Imi simt genunchii slabiti, iar inima imi bate cu o putere de nedescris. Din nou, ochii mei vor sa se hraneasca cu imaginea acestui idiot intr-o balta de sange.
Nu mai stau sa ma gandesc. Il lovesc din nou tare cu piciorul, il apuc de parul sau aurit si il trantesc cat colo, apoi il tarasc pe jos pana in spatele masinii lui fitoase, observand dara de sange pe care o lasa in urma lui. Inima imi tresalta cand ii vad continutul rosiatic cum se imprastie pe plaja, daca as putea sa-i vad si organele atarnate pe aici pe undeva, ar fi cel mai frumos decor de Haloween.

Il izbesc cu spatele de masina si vad cum scuipa sange. Impactul a fost puternic ca abia daca mai respira. Zambesc cu superioritate si, In incercarea lui esuata de a se mai tine pe picioare, il strange de guler si il dobor tare la pamant, dar inainte ca acesta sa faca contact cu intinderea de nisip, il impusc in umar si-i aud urletul disperat. Ii vad sangele cum i se prelinge pe brat si nu ma opresc. Setea de sange imi porunceste sa-l chinui in continuare, imi spune sa-l sfasii pana ce-i vad inima in palmele mele. Ma napustesc deasupra lui, iar, cu cutitul ce-l tin in mana ii sfasii tricoul negru de pe el.
- De ce ai facut toate astea? racnesc eu, De ce, la draculu! La dracu' sa te ia, de ce?!
- Chiar vrei sa stii? imi spune, tusind si scuipand sange.
- Da, vreau sa stiu! urlu extrem de tare la Marco, si vad cum picaturi de sange din fata mea, cad pe fata lui invinetita.
Fata lui e plina de sange, iar acelasi lichid care i se scurge din umar, lasand o dara si mai mare, ma face sa mi se umple inima de bucurie, ma face sa cred ca am renascut. Insfarsit il vad intr-o balta de sange aproape, cu ochii invinetiti si buzele sparte, ii vad chipul de parca ar fi extras dintr-un film de groaza, acelea in care oamenii sunt chinuiti si torturati pana in maduva oaselor, dar eu nu sunt multumit de rezultatul meu. Voiam sa-i fac mult mai multe, sa-l chinui si mai tare, dar atunci probabil amandoi sfarseam morti, iar ceva totusi ma impiedica sa-l sfasii cum as fi vrut.
- Tom, nu a fost vina mea, eu te-am iubit mereu, prietene.
- Taci odata, tu n-ai iubit-o nici pe maica-ta, deasta nu i-ai respectat dorinta de a fi un om bun.

Ii prind din nou un pumn in fata, fiind extrem de maniat din cauza faptului ca ma minte fara pic de nerusinare, din cauza faptului ca-si bate joc de mine si in ultimele noastre clipe. Ii strang tare gatul cu ambele mele maini, apasand tare cu degetele pe pielea lui delicata, vrand sa il rup. Strang atat de tare, incat un tiuit ii scapa prindre buzele vineti, insangerate. Ochii mi se maresc si ma incrunt teribil, asteptandu-i raspunsul. Iau cutitul si il ridic deasupra capului sau.
- Raspunde-mi, la dracu sa te ia! Sa arzi in focurile iadului, sa devii cina pentru draci, sa devii scrum si cenusa pe fundurile cazanelor pline de lava, nenorocitul dracului care esti! urlu eu din toti plamanii, iar Marco zambeste, astfel reusind sa ma infurie si mai tare, apoi imi spune:
- Ei, nu credeam ca voi auzi asta, Tom. Chiar cel mai bun prieten al meu ma vrea mort pe fundul iadului, lasandu-ma inca o data singur sa putrezesc printre carbunii incinsi ce sunt gata sa-mi arda pielea si sufletul. Daca asta este dorinta ta... imi spune, avand lacrimi in ochi?
Are lacrimi in ochi?!
- T-t-t-t-u plangi? intreb eu mirat si parca tot corpul imi tremura, pana si mainile care le am inclestate pe gatul lui. Ii vad siroaiele de lacrimi improscandu-i obrajii, ochii lui parand inundati, foarte sticlosi. Cazane de apa parca ii curg din acele smaralde blestemate cu care te vrajeste, inconstient.
- Sunt si eu om, sa stii.
- Nu, nu esti. Daca erai... daca erai, nu mai faceai tot ce mi-ai facut.
- Nu am facut totul pentru ca am vrut, dar mania ce-mi pulsa in vene ma indemna sa te pedepsesc pentru ca m-ai uitat, recunosc asta.
- Te credeam totul, vedeam in tine totul, simteam ca fara tine lumea mea era scrum, mereu te-am admirat, voiam sa fiu ca tine, iar tu... tu mi-ai stricat sperantele, visele, prietenul pe care il iubeam eu, nu mai era acolo, era inlocuit cu un criminal, ii spun cu o voce tremurata, strangand din buze, in momentul in care imi vine sa plang, caci imi aduc aminte de trecut.

- Prietenul tau era tot acolo, doar ca era controlat de altcineva.
- Nu pot sa cred asta, nu ai de cat sa ma prostesti in continuare.
- Tom, omoara-ma, imi spune. Chinuie-ma, tortureaza-ma, prajeste-mi organele, da-ma mancare la caini, stiu ca asta vrei, stiu ca asta simti, prietene.
- Inceteaza sa ma mai numesti prieten, infectule, ii spun in timp ce-i infig cu putere lama cutitului in umar. Si din nou, si din nou, si din nou, si din nou ii strapung umerii cu cutitul. Ii bag cutitul in ambele maini, astfel incat sa nu le mai simta, sa nu se poata misca, sa nu poata sa ma raneasca. Dar acesta nu opune rezistenta, ma lasa sa fac ce vreau cu el, iar eu, fiind cuprins de durere si slabiciune imi las lacrimile sa-mi inunde chipul si plang ca un prost pentru tot ce mi-a facut el.
- Stii, tatal meu de mic imi spunea... rosteste el, privind cerul care isi ascunde stelele dupa umbrele conturate ale norilor cenusii ce incep sa se stranga usor, formandu-se ca nsite paturi albe, gata sa erupa, stropind orasul cu ale lor lacrimi indurerate. Imi spunea de mic sa ucid ca sa nu fiu ucis, sa rup capete ca sa nu-l pierd pe al meu, sa imi pedepsesc prietenul daca ma tradeaza.
De furie las lama cutitului sa-i alunece pe fata, sa-l taie. Il tai pe nas, pe obraji, ii tai buzele, urechile, peste tot. Bag cutitul fara mila in umarul sau, aproape de gant, aproape ca-i rup gatul, dar mai poate sa respire. Suspina de durere. In continuare lacrimile sangerii ii inunda fata, iar buzele-i tremura in timp ce continua povestea sa pe care nu vrea sa o mai aud nici in ruptul capului.

- El m-a rugat sa-i duc clubul mai departe in caz ca moare...
Nu vreau sa-l ascult, si il lovesc in contnuare cu pumnii peste fata, facand-o terci. In sfarsit, ochii mei se hranesc cu sangele ce i se prelinge pe intreaga figura. Vad culoarea rosiatica cum il inunda, dar de ce ezit sa-l omor acum pe loc, fiind constient ca pot, pentru ca nu mai are cum sa-mi opuna rezistenta? De ce sunt tentat sa-i aud povestea, de ce? O iau razna, de ce, la naiba, de ce?!
- Cristma m-a obligat la saisprezece ani sa conduc clubul impreuna cu tine, ne-a pacalit si ne-a prostit si ne-a pus sa facem toate acele lcururi ilegale. Tatal meu ma rugase, am facut-o pentru el.
- Ce? il intreb marind ochii.
- Cristma impreuna cu oamenii tatalui meu m-au convins ca mama ta l-a ucis pe tata, spune acesta curgandu-i siroaie de lacrimi fata, apoi continua cu aceeasi voce tremurata: Nu aveam de gand sa ucid pe nimeni, voiam doar sa ma razbun pe mama ta ca mi-a ucis tatal, iar mai tarziu cand Cristma mi-a spus adevarul, mi-a fost frica sa iti spun, mi-a fost teama ca ma vei respinge, ca ma vei uri, ca ma vei detesta si ma vei lasa singur. Cand Cristma ma ameninta zilnic cu moartea ta daca nu faceam ce-mi spunea, eram frustrat, enervat, iar cand m-ai lasat in urma pentru Hera si ai inceput sa ma urasti ca fac lucruri ilegale, desi le faceam din obligatie, m-am simtit ultima carpa. Am vrut sa vezi cum este sa pierzi tot ce ai mai scump pe lume, iar pentru mine, tu erai acela Tom. Nu voiam sa fac ce am facut, voiam doar sa va despart sau sa cauzez o cearta si sa te intorci la club, caci eram singur cu Cristma pe capul meu si, da, am devenit obsedat de bani, faima si asta datorita lucrurilor ce mi s-au intamplat in trecut... isi trage rasuflarea si continua: Cristma mi-a spus sa o violez pe Hera. Voia el sa o faca mai intai, dar am zis ca o fac eu. Mai bine ca am violat-o, decat sa o omoare Cristma, iar prin acest fel ai simtit si tu durerea pe care am simtit-o eu cand m-ai last in urma.
- Nu, nu... spun tremurand, nu se poate.
- Iti mai auci aminte? ma intreaba zambind printre lacrimi.

- Ce sa-m-m.., ahm...?
Dumnezeule, parca mi s-a pus un nod in gat, caci nu mai pot rosti nici un cuvant intreg.
- Iti mai aduci aminte cand te chemam sa dormi cu mine pentru ca aveam impresia ca tatal meu ma bantuie ca sa-i conduc clubul? Iti multumesc ca ai stat sa urmaresti lustrele ce se miscau si geamurile sparte, spune tusind in contniuare.
- Nu.. t-t-u esti un monstru, un monstru bun de nimic, ii spun in timp ce ma dau repede jos de pe el cu pupilele dilatate si cu jumatate de constiinta ramasa.
Imi iau pistolul de jos cu mana tremurandu-mi mai rau ca o bormasina, imi simt pulsul in degte si abia daca mai sunt in stare sa mai fac ceva. Nu pot sa inteleg, de ce nu mi-a spus mai devreme. Si, adanc in subconstientul meu stiu ce-l invata tatal lui Marco pe el, iar mama mea, mi-a povestit cum a fost agasata la club de tatal lui Marco. Imi aduc aminte felul in care plangea Marco in clasa a zecea cand i-a murit tatal. Ma tinea strans in brate, iar eu ii mangaiam pletele aurii spunandu-i ca totul va fi bine, iar el urla continu : am sa ma razbun, am sa ma rasbun, tata, am sa ma razbun.
Il vad cum se ridica de jos, incercand sa-si mentina echilibrul, iar stomacul mi se strange in ultimul hal. Inima mea bate pe ritmuri extrem de intalte, de parca ar pocni in urmatoarea secunda. Ratiunea mea este total intoarsa pe dos si ochii inca imi tremura, pupilele inca imi sunt dilatate si gura cascata. Tremur din cap pana in picioare si-l privesc, nevenindu-mi sa cred ce tocmai mi-a spus, nevenindu-mi sa cred ca m-a lasat special sa-l bat in halul asta, nevenindu-mi sa cred, ca in ciuda a tot ce a patit si a suferit, a incercat pe jumatate sa ma apere si sa se razbune in acelasi timp. Plang, plang rau si nu-mi pot opri lacrimile, asa ca cedez si le las sa ma inunde cu totul. Suspin si inca nu realizez ce tocmai s-a intamplat intre noi.
Siroaie de sange ii inunda corpul lui Marco, il face sa para un zombi fioros din firmele horror. Se apropie de mine cu pasi inceti, iar din cauza ca nu mai gandesc logic ma sperii, ridic mana in fata si trag cu pistolul in stomacul sau, apoi urlu:

- Nu te apropia de mine, monstruozitate! Nu te apropia, urlu, apasand din nou pe tragaci, glontul nimerindu-l in piciorul strang, dar continua cu ultimele puteri sa vina spre mine, la portbagajul masinii. Trag din nou cu pistolul in el, nimerindu-l din nou in picior, iar tot trupul, intrega sa fiinta este acoperita de sangele naucitor. Se prelinge ca mierea pe intreaga sa suprafata, Marco abia respira, dar continua sa-mi zambeasca. Arunc pistolul din mana cand acesta imi pune o palma pe umar ca sa se sprijine de mine. Imi indrept privirea spre mana lui care este pe umarul meu, si-i vad sangele scurgandu-i-se din rana pe tricoul meu sfasiat. Imi clantane dintii in gura si il privesc in ochi.
- Am zis sa nu te apropii, nenorocitule! spun in timp ce iau pe la spate cu o mana o sabie din portbagaj si o indrept spre stomacul lui.
- Huh? Tom, iarta-ma, te rog din inima, iarta-ma. Nu cred ca pot sa mor, daca nu stiu ca m-ai iertat. As ramane cu acest gand si in iad, as suferi mai mult de cat m-ar face sa sufar lava incinsa de-acolo, imi zambeste si incearca sa rada.
- N-am cum sa fac asta..., ii spun cu lacrimi in ochi si parca mana mi se inmoaie pe sabia pe care o tin in continuare in dreptul sau.
- Tatal tau te-a obligat? il intreb iar.
- Da. Pentru el am devenit patronul clubului pentru ca slujitorii sai m-au pacalit, spunnadu-mi ca din aceasta cauza suntem bantuiti, si tu erai acolo, doar ca erai prea concentrat sa-mi alini durerea. Cat despre Hera, stai linistit, nu este moarta, imi spune tusind din nou sange, stergandu-se la barbie cu o mana ciopartita de gloante.

- Cum? Nu ai ucis-o? Credeam ca deasta ai ajuns aici fara ea.
- Nu, am avut grija de ea. Si ea stie adevarul, i-am spus ca l-am lasat pe unchiul Anto sa plece cu tine ca sa scapati de Cristma, caci el m-a pus sa va trimit in Franta. Tot eu i-am salvat si pe Vero si Kaname, caci am insistat ca eu sa va verific special ca sa scapati. M-am prefacut in tot acest timp, doar pentru ca Cristma ne avea la mana pe toti, ne putea ucide in orice secunda, iar daca te ucidea in fata mea, cum mi-a spus, inebuneam de durere. Nu suportam gandul sa te vad mort, asa ca am acceptat sa fac tot ce mi-a zis, desi eram constient ca ma vei uri. Dar mai bine ma urai decat sa nu te mai vad niciodata.
- Si, si Hera? Unde este acum? il intreb plangand, privindu-l in ochi, privindu-i acel zambet, privindu-mi cel mai bun prieten in clipa mortii sale.
- Doarme pe plaja, este bine, este in siguranta. Am adus-o aici, astfel ca Cristma sa nu ne dea de urma, dupa cei vei termina cu mine, poti sa mergi la ea, prietene.
- Esti un prost, Marco, ii spun urland si plangad.
- De ce? ma intreaba razand, de ce spui asta, Tom?
- Trebuia sa-mi spui mai devreme! urlu eu la el, trebuia sa-mi spui idiotule, puteam sa fac ceva, te salvam, te scapam din ghiarele lui Cristma, acum eram la o terasa bucurandu-ne si nu la cutite, prostule...prostule, prostule, idiotule, Marco! Daca mori cred ca ma ucid, ii spun dupa ce procesez tot ce mi-a zis.
Toate lucrurile incep sa se lege, si imi aduc aminte fiecare eveniment cu el, fiecare miscare, fiecare cuvant, si toate prind logica. Imi aduc aminte cand Cristma ne-a luat sub aripa lui, bagandu-ne prostii in cap si mai mult il chestiona pe Marco, iar mereu cand ii spuneam sa nu faca ceva imi spunea ca o face pentru Cristma, pentru tatal lui, pentru ca asa trebuia, iar eu nu intelegeam de ce. El a fost obligat de Cristma si a ales sa se poarte ca un infect decat sa ma vada mort. M-a lasat sa-l torturez in seara asta ca sa ma razbun, ca sa-l iert, ca sa ma simt implinit. A aparat-o pe Hera, este pe plaja, desi era invidios ca imi petreceam mai mult timp cu ea decat cu el, a vrut sa se razbune, dar m-a aparat. Niocodata nu a incetat sa-mi fie cel mai bun priten, iar eu nu am putut sa vad dincolo de rautatea lui, sa-l vad pe Cristma in spate cum conduce totul. Inima ma doare, iar sulfetul imi e sfasiat de durere. Ma urasc pentru ceea ce am facut si vreau sa dau timpul inapoi.

- Marco, te rog, spune-mi ca-i o gluma. Te rog.
- Nu am vrut sa-ti spun, pentru ca stiam ca vrei sa te razbuni, stiam ca nu poti sa stai impacat cu situatia, decat daca ma vezi mort, deasta am aranjat toata treaba asta si iti multumesc ca ai facut-o, pe de o parte, ma simt pocait, imi spune.
- Tu nu trebuie sa mori...
- Ai grija de Hera Tom, imi spune cand ploaia se porneste intr-un mod abundent, spalandu-ne ranile infectate, scapandu-ne de sangele varsat cu atata raceala in suflet.
Isi pune o mana peste a mea, cea in care tin sabia. Strange puternic si ma priveste in ochi zambind, avand aceeasi ochi inlacrimati.
- Multumesc, ca mi-ai fost alaturi, Tom, dupa care cu mana lui pe a mea, isi trage sabia in stomac, astfel lama ascutita ajunganu-i pe partea cealalta. Nu, nu! Singur a facut-o, de fapt eu am facut-o, am facut-o pentru ca el mi-a luat mana cu sabia, nu!
- Marco, ce dracului ai facut?! urlu eu la el, cand il vad prabusindu-se pe nisip.
Cad si eu imediat in genunchi langa el. Ploaia mi se scurge pe fata, spalandu-mi taiturile, ranile. Este rece si ma face sa ma infior. Sufletul imi arde cand il vad pe Marco cu acele taieturi incredibile pe fata, cu toate gloantele ce i-au strapuns corpul din cauza mea, cu o sabie infipta in el, ajungandu-i pe partea din spate, ii vad sangele indepartandu-se datorita ploii si pot s-ai mai vad putin luminatia fetei lui ce ma priveste bland. Imi pun mainile peste el, si capul pe pieptul sau si incep sa urlu si sa plang, avand inima sfasiata de durere, sangele clocotindu-mi in fiecare coltisor al fiintei mele din cauaza vinei ce o port pe umeri, din cauza ca imi pierd prietenul, din cauza ca el a suferit atat de mult si eu nu am stiut asta. Am fost un idiot ca nu l-am ascultat, ca nu am incercat sa-mi dau mai mult seama ce se intampla cu el de fapt.

- Marco, Marco, prietene! Te rog, te rog, daca mori, mor si eu! urlu, corpul meu vibrand de durere peste al sau. Lacrimile mele formand o balta mai mare dacat formeaza ploaia pe trupurile noastre indurerate.
Il aud razand si imi pune o mana pe cap, mangaindu-mi bland parul ud, brunet. Ii simt degetele ranite pe suprafata scalpului meu, si plang si mai tare.
- Tom, spune el tusind, nu plange. Nu suferii dupa mine, voi fi bine, important este ca tu sa ma ierti, spune cu o voce soptita, tusind iar, scuipand sange.
- Te iert, te iert! tip eu la el, dar te rog, nu muri, nu muri, Marco! urlu in continuare.
- Nu ai idee... spune scrasnind, iar eu imi intorc privirea spre el, nu ai idee cat de mult ma bucur ca m-ai iertat, prietenul meu cel mai bun.
- Mereu voi fi prietenul tau cel mai bun, Marco, ii spun cuprinzandu-i fata palida in palme.
El imi pune o mana pe inima mea, lasandu-si sangele sa se prelinga pe mine, si rosteste bland, cu ultimele sale cuvinte:
- Tom, eu voi fi mereu aici, in inima ta, nu plange si... iti multumesc, pentru tot.
Dupa care ii privesc pentru ultima oara minunatia ochilor sai verzi, smaraldele ce-mi inseninau dimineata incep sa-si piarda din stralucire, culoarea celor mai rafinate alge se stinge o data cu intreaga mea fiinta, iar pleoapele sale se inchid usor, genele-i arcuite aparandu-l de ploaia rece care-i inunda chipul. A ramas cu acel zambet sincer pe buze, iar mana sa cade pe nisip. Ii privesc moartea si imi dau seama ca a ramas fara viata.
- Te iert, Marco, du-te linistit in rai daca se poate, si ne vom intalni acolo, iti promit, spun cu vocea tremuarata si indurerata, apoi ma aplec iar peste corpul sau neinsulfetit, urland, zbierand din adancurile inimii. Il cuprind in brate, il tin strans la piept si ma rog lui Dumnezeu sa-l ierte pentru naivitatea lui.
Nu ma clintesc din loc si raman cu el pana cand vine cineva aici sa ne gaseasca. Ii acopar trupul aproape tot cu al meu, ferindu-l de ploaie, privindu-l in continuare, atingandu-l si strangandu-l in brate, nu-i mai dau drumul. Vreau sa-l tin strans in ultimele clipe in care pot sa-l mai vad, vreau sa-l apar de vijelia ce s-a pornit si vreau sa ma rog pentru sufletul sau. Plang si plang si ma rog ca el sa fie bine, dupa care privesc in sus ploaia, care ma loveste puternic in fata, care se inteteste si mai mult, de parca ar veni cascade din cerul inorat.
- Ramai cu bine...



Sper ca v-a placut capitolul si astept parerile voaste " hug "

Melodia capitolului









 

Aleluia!! Doamne-ajuta, bine c-a murit viermele ala. Nu stiu despre voi, dar eu efectiv nu-l suportam si acum ca l-a facut pe idiotul de Tom sa planga il urasc si mai mult. Bine ca ai murit, zau, ca te omoram eu si n-ai fi vrut. Mi-a placut capitollu, lupta lor a fost destul de reusita, pentru cineva care cica nu stie cum sa isi imagineze asa ceva chiar a iesit ok. Mersi de anunt si abia astept continuarea si intalnirea alora doi si, poate, o inmormantare emotionanta pentru Marco. :> Spor la scris in continuare. Te pup. :*

Si uite ca a murit si cineva si asa cum era si de asteptat Marco. Intr-un fel sincer imi pare rau ca a murit si sper ca Tom sa nu faca ceva nesabuit acum ca simte vinovatia asta. Acum inevitabil ma intreb cine va fi urmatorul? Sau va fi un urmator mort?
Oricum lupta chiar daca zici ca nu te prea pricepi in a descrie o lupta iti spun eu ca a fost chiar intensa. Am reusit sa imi imaginez exact cum s-a intamplat pana in cel mai mic detaliu. Mersi de anunt si sper sa aduci tot asa de repede si capitolul urmator.

Ce, unde, cand, cum, ... ? Buuun, dupa mai multe socuri suferite consecutiv, lucru care nu ajuta deloc sanatatii, am inteles si eu in cele din urma cam ce s-a intamplat. Ala a murit, ala a murit, aia s-au intalnit, inca nu s-au pupat, Cristma inca e pe undeva si face pe nebunul... Ok, acum ca am facut un scurt rezumat al ficului de pana acum, ce-ar fi sa ne lamuresti tu mai mult decat ai facut-o pana acum si sa scrii frumusel un capitol in care sa imi explici si mie daca aia doi o sa mai fie impreuna si, daca da (care e singura varianta, apropo), cand naiba o sa inceapa sa se trateze unul pe celalalt ca niste oameni ormali? Fara impuscaturi si pistoale si lupte si sange, doar ei doi si o veranda. Da, ar fi dragut. (D) Asa ca vezi ce faci si scrie acolo, sa ma detensionezi, caci momentan fac carcei numai cand ma gandesc in ce situatie misto s-au bagat. -.-

Am terminat intr-un final de citit si acest capitol atat de lung. Mi-a placut cu toate ca este penultimul.
Ma bucur ca toti sunt impreuna si fericiti, dar imi pare rau de acel copil care a ramas fara tata. Oricum a fost foarte frumos gestul facut de Marco cu toate ca avea o sotie si un copil ce urma sa se nascata. Ca tot veni vorba de asta, cand am aflat ca Marco a avut o sotie am ramas . Soc total la faza aia.
Altceva nu mai am in minte si pot spune ca astept cu nerabdare acel ultim capitol. Presimt ca va fi ceva ce ne va surprinde.

Din perspectiva lui Tom


Razele calde alea soarelui patrund usor printre draperiile crem de la fereastra, facandu-ma sa-mi deschid ochii. Imi intorc privirea in partea stanga si o vad pe Hera dormind cu capul pe umarul meu, cu nasul lipit de de pieptul meu gol si cu mainile incolacite in jurul meu. Doamne, nu pot sa cred ca insfarsit am avut parte de o noapte lunga de vis alaturi de ea, iubind-o cat pentru toate zilele in care nu am fost apropiati. Slava cerului ca toate neplacerile si scenele de groaza au disparut din viata noastra. O analizez mai atent pe copila gingasa ce doarme atat de frumos langa mine, parca este ireal. Un zambet mi se afiseaza in coltul guri cand ii aud respiratia putin greoaie si micile sunete ce-i ies printre buzele usor intredeschise. Rad discret, iar daca s-ar privi si ea asa cum o fac eu acum, sigur ar fi amuzata de situatie, dar si imbujorata datorita imaginii dulci precum un cub de zahar pe care mi-o ofera. Parul lung, aceeasi nuanta roscata care ma inebuneste, i se revarsa usor pe spatele gol, peste umerii ei subtiri si micuti, care stau usor lipiti de mine. Privirea imi aluneca pe formele ei subtiri si delicate de fetiscana, atat de ferme, fara urme si foarte netede.

Ochii inchisi ii lasa la vedere genele lungi si sprincenele frumos arcuite, pometii au o tenta de rozaliu, Dumnezeule, este divina! Si este doar a mea.
- Esti atat de frumoasa... soptesc cu glas scazut ca sa nu o trezesc.
Imi asez o mana in jurul umerilor ei, cuprinzandu-i spatele cu palmele mele, si o strang tare la pieptul meu sa o simt cu totul, goala asa cum este, lipita pe pielea mea. O tin foarte strans, si-mi las capul sprijinit de al ei, adulmecandu-i mirosul frumos de trandafiri din par. O mangai incet pe spate ca sa nu se sperie, iar ea isi deschide acele smaralde in care ma pierd atat de usor.

- Atat de frumoasa, repet, total fermecat de ea.
- Tom, murmura ea, fiind inca putin adormita.

Ma strange si ea in brate, plimbandu-si mainile delicate de inger pe spatele meu, provocandu-mi un val de emotie ce mi se revarsa in corp. Caldura corpului ei ma completeaza si ma face sa explodez de bucurie ca este aici cu mine, in bratele mele, tinandu-ma strans aproape de ea. Doamne, am nevoie de ea mai mult decat orice, iar de-acum, fiecare dimineata va fi la fel de dulce si de hranitoare precum aceasta.
Isi lipeste obrazul neted de al meu, miscandu-si usor nasul pe suprafata pielii mele, facandu-ma sa rosesc. Coboara usor cu buzele pe obrazul meu, sarutandu-ma scurt in coltul gurii, apoi mai jos, tragandu-ma usor de buza inferioara. O sarut si eu, gustandu-i buzele la fel de mult, dupa care imi introduc tantru limba in gura ei. Limbile noastre se intalnesc din nou, formand acelasi dans pasional. Ma saruta atat de incet, de apasat si provocator, incat simt cum imi pierd mintile, mereu reuseste asta! Aceleasi sentimente pline de caldura, pasiune si dragoste imi traverseaza corpul, inima si simt ca as putea sa o sarut la infinit si tot nu mi-ar ajunge. Este atat de dulce, de inocenta, de nebuna cand este cu mine! Ador asta.
Rupem sarutul, iar ea imi sopteste suav la ureche:

- Te iubesc, Tom.
- Si eu te iubesc, Hera mea, ii spun, sarutandu-i fruntea alba si curata.
- Mai stai in pat cu mine, nu vreau sa ma ridic, inca vreau sa profit de faptul ca te am langa mine.
- Nu intentionam sa ma ridic oricum prea curand de langa tine, o sa mai stam asa cat timp vrei tu, roscovana mea.

Imi asez perna mai bine pe pat si ma sprijin de ea, luand-o pe Hera strans in bratele mele, mangaindu-i parul, jucandu-ma cu firele ei rebele, iar ea zambeste precum un copil, un zambet atat de sincer care-mi face inima sa imi tresalte puternic. Inca nu-mi vine sa cred ca este aici langa mine si inca este dispusa sa-mi stea alaturi, in ciuda evenimentelor care aproape ca ne-au marcat viata. Femeia aceasta chiar ma iubeste! Ma iubeste, imi repet eu cu mandrie si recunostinta. Dumnezeule, acum sunt convins ca sunt cel mai norocos barbat de pe pamant, niciodata n-am sa-mi mai dau drumul fiintei asteia, o sa o protejez cu pripria-mi viata.

- Te iubesc, spun din nou cu o voce suava, iar ea ma saruta scurt pe gat.
- Stiu, Tom, dar eu te iubesc mai mult.
- Ce te face atat de sigura?
Imi cuprinde palma cu a sa si o pozitioneaza pe corpul ei in zona inimii, iar eu ii simt bataile accelerate, respiratia grea si micile stari de afectiune. Tot corpul ii vibreaza la atingerea mea, iar acum mi-e teama sa nu-i explodeze inima.
- Hera, iti multumesc.
- Pentru ce? ma intreaba tragandu-se mai sus pe mine, astfel ca ma priveste drept in ochi.
- Pentru faptul ca inca imi esti alaturi, desi ai suferit atat de mult, spun cu tristete in glas la ultima parte.
- N-am sa te las niciodata sa ma parasesti, Tom. Oriunde te vei duce, eu te voi urma. Indiferent daca risc sa mor, eu tot de voi urma. Reprezinti intreaga mea fiinta, intreaga viata. Te iubesc nespus de mult si o repet la infinit... te iubesc, te iubesc, imi spune sarutandu-ma scurt pe obraz, te iubesc atat de mult, continua ea cu vocea ei dulce care ma face sa tremur.

Imi asez mainile pe umerii ei si o privesc bland, ii privesc chipul curat, luminat de la razele soarelui. Doamne, cate de frumoasa si gingasa este, cat de inocenta. Ochii ei exprima o emotie puternica, care ma sageteaza precum un glont, facandu-mi inima s-o ia la goana. Buzele ei pline ma fac sa o sarut din nou, si din nou, si din nou... Ochii ii ard de dorinta si dragostea ce mi-o poarta, o vad, vad ca ma iubeste, ca ma doreste ca vrea sa-i fiu alaturi pentru totdeauna. Si, da, vreau asta la fe de mult ca ea.

- Lasa-ma sa fiu singurul din viata ta, Hera, singurul care sa te iubeasca si sa te protejeze. Vreau sa fiu singurul care sa te faca fericita.
- Doar daca ma vei lasa sa fiu singura care te va face sa uiti de toate grijile, iar eu te rog acelasi lucru, ingerul meu. Doamne, lasa-ma sa fiu singura care sa te iubeasca si sa te protejeze.

O cuprind din nou strans in brate si ne rostogolim in pat, apoi o sarut din nou apasat pe buze, urmand sa o sarut din ce in ce mai adanc cu mai multa dorinta. Nu o mai lasa sa respire astazi, sunt hotarat sa nu ma mai dezlipesc o secunda de ea.
Dupa jumatate de ora in care eu si frumoasa mea iubita de sarutam cu foc si patima, un ciocanit se aude din dreptul usi.

- Hera, Tom, haideti sa luam micul dejun, dupa vom pleca impreuna cu Vero si Kaname, ei sunt deja jos. Haideti, grabitiva! repta el, trebuie sa va arat ceva.
Oftez si fac o fata putin trista pentru a starni amuzamentul Herei. La naiba cu unchiul meu, imi vine sa-i spun sa ma lase in pace doar ca sa-mi sarut in continuare iubita, s-a dus planul meu de a-i albi buzele pe ziua de azi.
- La naiba, trebuie sa ne imbracam? mormai eu, oferindu-i Herei sarutari scurte pe gat, pe obraji, pe umeri, pe unde apuc. O sarut intr-una si nu ma mai opresc, o gadil si o fac sa rada usor.
- Da, trebuie, presupun ca unchiul a rezolvat acea surpriza, imi spune ea razand in continuare, caci nu ma opresc nici de-al naibi sa o pupacesc peste tot si sa o mangai.
- Ce surpriza? o intreb, putin surprins.

Unchiul Anto ofera suprize? Asta chiar este o nouatate pentru mine si acum ma intreb ce fel de surpriza, dar ce mai conteaza asta? Oricum nu ma pot concentra pe nimic cand aceasta femeie isi etaleaza intreg corpul in fata mea. Incep sa ma incing.
- Ai sa vezi, imi spune sarutadu-ma, introducandu-si rapid limba in gura mea, luandu-ma pe nepregatite. Ma musca putin violent si isi infasoara mainile in parul meu tragand putin mai tare de el, apoi rade diavoleste cand rupe divinitatea de sarut care-mi lasa gura apa. Mintea mea o ia razna de-a binelea langa ea. Se ridica din pat si ma trage de mana, ridicandu-ma si pe mine.
- Hai sa ne imbracam, Tom, imi spune, cautand cu privirea niste haine curate si da sa intre in dus, caci din camera intri chiar in baie.
O prind repede de mana si nu o las sa plece, iar ea isi intoarce privirea nedumerita spre mine. Zambesc malefic, si-i spun:
- Mai intai fa o pirueta si dupa mergem in dus.

Rade la auzul rugamintii mele, dar se conformeaza. Imi ridic mana deasupra capului ei, iar ea isi tine mainile tot acolo, rotindu-se de cateva ori intr-un mod gratios. Ii admir goliciunea corpului in toata spledoarea lui si pot sa jur ca obrajii mei au luat foc. Pentru a mia oara: este atat de frumoasa! la naiba, chiar este permis asa ceva? Seamana cu inger cazut din rai care ma starneste pe mine si care reuseste de fiecare data sa ma excite printr-o simpla atingere. Ce femeie...
Ma trage apoi de mana si ma taraste in cabina de dus.
Hera da drumul la apa putin calduta, iar eu insfac de pe un suport micut un gel cu aroma de mango. Se pare ca unchiul meu chiar tine cont de toata preferintele mele si ale Herei in ultima vreme, de fapt, de trei zile de cand stam in acest hotel. Nici samponul cu miros seducator de trandafir nu-i lipseste herei. Mmm, Hera goala plus apa plus geluri... mamamia!
O privesc pe felina cu ochii imprastiati, fiind orbit si acum de ea, de minunatia ei, incredibila...
Torn in palme gelul cu miros de mango si il frec putin in palme ca sa fac spuma, apoi o trag pe Hera cu spatele la mine, masand-o usor pe umeri, spalandu-i in continuare spatele.

- Tom, ce faci? ma intreaba razand usor.
- Off, Hera, nu ai tu idee cate ti-as face, ii raspund zambin in coltul gurii.

Imi masez tandru tot spatele, formand usoare straturi de spuma pe pielea ei delicata ce se indeparteaza repede din cauza presiunii apei care se izbeste de trupurile noastre. Apa devine ceva mai fierbinte, iar cu faptul ca sangele imi clocoteste in tot corpul de dorinta, am impresia ca voi lua foc automat. Ii masez apoi usor sanii fermi, iar ea isi ridica bratele in jurul gatului meu, tragandu-mi capul mai jos in dreptul ei, ca sa ma sarute. Uite cum ma ispiteste ea...
Hera imi repeta gestul de a turna gel in palme, se intoarce spre mine si imi maseaza usor pieptul, frecandu-si palmele mai apasat de corpul meu, facandu-ma sa ma cutremur. Nu are idee cat de mult poate sa ma provoace si ce idei imi trec prin cap. Continua sa ma maseze pe umeri, pe brate, pe gat, apoi imi trage din nou capul mai aproape de fata ei, sarutandu-ma tandtru cu limba ei umeda. Tom nu mai tremura, nu mai tremura! imi spun, incercand sa ma controlez.

- O cauti cu lumanarea, ii spun cand aceasta incepe sa ma sarute mai violent si sa-si plimbe mainile prin locuri interzise.
- Si daca ar fi asa? ma intreaba, continuandu-si miscarile pline de dorinta.

Ea a vrut-o, imi spun cand ma gandesc daca sa trec mai departe aici sau nu. O lipesc de cabina si incep sa o sarut tandru pe gat, iar ea ma zgarie usor pe zpate cu unghiile ei tari. Mainile mele se plimba in voie pe suprafata corpului ei, prin locurile ei cele mai delicate, alunecand usor din cauza gelului cu care am spalat-o. Ii desfac usor coapsele si o ridic usor in sus pe cabina, incat ai impresia ca ar sta pe un scaun, si isi incolaceste picioarele in jurul taliei mele. Ne sarutam cu aceeasi pofta ca intodeauan, cu miscari erotice, circulare, printre care ne mai tachinam cu mici muscaturi.
Fiind amandoi excitati la culme, patrund cu usrinta inauntrul ei, coprurile noastre unduindu-se intr-un mod lent, tandru, atat de erotic si plin de pasiune. Asta da un adevarat dans al dragostei.
Este prima oara cand fac dragoste cu Hera sub dus, in acest mod atat de palpitant, incat imi simt capul si inima arzand de emotie, de placere. Corpul ei ma inebuneste profund, ma face sa o doresc cum nu am dorit pe nimeni si nu m-as opri in veci din ceea ce fac acum. Sunetele ei imi provoaca placere si dorinta, ademenindu-ma sa continui, implorandu-ma sa nu ma opresc nicicand.
In viata mea nu m-am simtit atat de bine cu o femeie, in viata mea nu a reusit vreo fata sa-mi starneasca atat de mult interesul, sa ma faca sa ma topesc doar privind-o, sa ma omoare efectiv cu toata fiinta ei. O iubesc cu adevarat si n-am sa regret nici o zi acea intamplare de la rau cand am sarit dupa ea in apa ca sa o scot de acolo sau atunci cand am luat-o sub protectia mea. Destinul este cel care ne-a facut sa ne intalnim, iar pentru asta am sa raman recunoscator pana in clipa cand voi muri, caci as fi nimic fara roscovana mea.
Dupa ce iesim din dus, o invit pe Hera sa se aseze jos pe un scaun, iar eu iau din sifonier feonul ca sa ii usuc parul ud.

- Hai in pat mai bine ca sa nu stau in picioare, ii spun.
Vine si se aseaza cu spatele la mine ca sa-i usuc parul lung ce-i sta lipit de corpul fierbinte. Dumnezeule este atat de frumoasa, picuri de apa prelingandu-se usor pe corpul ei, alunecand pe curbele sale divine de care nu ma mai saturam in dus. Bag feonul in priza si il setez pe aer cald.
- Seteaza-l pe aer rece, Tom, inca sunt infierbantata de la micul nostru joc, imi spun intorcandu-si capul spre mine, scotandu-mi limba.
- Baga limba la loc, ca ti-o mananc.
- Iamii, Tom ma mananca, imi spune ea razand, daca ma mananci tu, iubire, eu nu am nimic in potriva, imi spune ea, dandu-mi rapid un scurt pupic pe obraz, iar eu zambesc.

Ii iau fiecare suvita in parte si o usuc, minunandu-ma in fiecare scunda cat de frumoasa poate fi, fara haine, fara machiaj, exact asa cum a fost lasata pe pamant, ochii imi cresc de caldura si emotie, inima imi bate tare si ma simt implinit.
Dupa ce termin cu parul ei, Hera imi ia feonul din mana si se pozitioneaza in spatele meu, cuprinzandu-mi corpul cu bratele ei si lasandu-si capul pe spatele meu. Ahh, Doamne! Este inca uda de la dus, si este lipita de mine, din nou imagini cu ea, iubindu-ne cu foc imi apar in minte cand se preseaza mai mult cu sanii ei moi de mine.

- Usuca-mi parul nu ma mai starni, ca iar incep ce am inceput in cabina, o tachinez eu.
- Daca nu ar fi unchiul Anto care ne asteapta jos, ti-as fi luat-o inainte, Tom.

Incepe sa-mi usuce parul, tragandu-ma uneori de el, amuzandu-se de reactiile mele si eu de ale ei.
Dupa ce ne imbracam cu lenjerie curata si hainele alese de mine, coboram jos la sala de mese a hotelului, unde ne asteapta unchiul Anto. Ii deschid usa domnisoarei care ma insoteste, iar ea inclina usor capul, ridicandu-si putin rochia in sus. Ce formal ne comportam acum, aproape ca-mi vine sa rad. Imi place ca poarta o rochie, mulata, care porneste in volanase, rosie, pana mai sus de genunchi cu o palma. Ii sta foarte bine. Este atat de atractiva si de seducatoare incat sunt atat de mandru de mine ca i-am ales-o.
Vero, Kaname si unchiul meu glumesc si rad la o masa mai retrasa din fundul incaperii, cu toate ca sunt doar vreo trei mese ocupate din acest local urias. Doamne, cat spatiu! ma mir eu, privind mai atent incaperea. Cred ca are sapte metrii in sus, iar decorul este de bun gust, rafinat si foarte potrivit unei seri de dans sau una romantica. Mesele sunt frumos aranjate, fiind acoperita de niste fete albe din catifea, iar draperiile rosii de la ferestre sunt usor stranse cu cleme aurii.
Ghivece cu flori sunt razvratite prin colturile localului, iar un mic bar unde se comanda se afla in partea dreapta, inconjurat de cateva canapele rosii din piele. Barmanul sta si butoneaza un telefon, in timp ce o domnisoara umbla cu cateva platouri pe care se afla cateva pahare de bautura, pe la mese.
Inaintez, luand-o de brat pe Hera, catre masa si ne asezam jos.

- Hei, insfarsit ati reusit sa ajungeti! ne ia in primire Vero care este lipita de Kaname mai rau decat un scoci pe o hartie alba.
- Mda, raspund eu plictisit.
- Ce v-a luat atata? ne intreaba Kaname, cu un zambet larg pe buze.
Dumnezeule, ce au patit astia doi?
- Stii tu, pana ne-am trezit... pana ne-am imbracat...
- Pana v-ati mai, ahmm... iubit nitel, continua Kaname, ridicand o spranceana.
Ma incrunt usor, apoi ii dau in joaca un pumn in gura, facandu-l sa rada.
- Hera! tipa Vero, luand-o pe roscovana mea in brate, aplecandu-se peste masa. Doamne, de cat timp nu te-am mai vazut, esti in regula, esti bine? o intreaba putin ingrijorata.
- Da, Vero, sunt in regula. De fapt, toti suntem acum, pericolul a trecut.
- Da, dar stii cat de mult m-am ingrijorat pentru tine, Doamne, bine ca a trecut totul. Slava Domnului ca stam cu totii la masa acum.
- Hera, stii, nu ti-am povestit multe, lasand toate nenorocirile la oparte, eu si Kaname am fost acum o ora sa...

Bineinteles, Vero incepe sa despice firul in patru si sa-i povesteasca Herei cat de minunat este Kaname si ce print frumos este. Imi las capul sprijinit de podul palmei si-mi fixez privirea asupra unchiului meu care este imbracat intr-un costum negru si o cravata albastra, avad parul furmos aranjat, dar parca a exagerat cu gelul. Ma intreb de ce s-a gatit asa, eu nu sunt imbracat la costum. Am doar o pereche de blugi negri cu curele si fermoare, plus un tricou visiniu din matase si bratara neagra cu tine. Hmm, partea buna este ca ma asortez de minune cu Hera, iar spre surprinderea mea si Kaname se potriveste cu Vero, fiind amandoi imbracati in vesminte de o nuanta albastra.

- Deci... care este surpriza, unchiule? il intreb, cu o expresie usor plictisita.
Zau ca in momentul asta am chef de tavaleala cu Hera, iar acest om imi strica planurile! La naiba cu el. Pufnesc ca un copil mic si-i astept raspunsul. Ar fi bine sa ma surprinda, ca de nu...
- Esti atat de nerabdator? ma intreaba.
- Bineinteles, doar m-ai intrerupt din... leneveala, continui eu, dorindu-mi parca sa fi formulat altfel raspunsul. Ahh, nu-mi pot scoate imaginea cu Hera din dus si felul ei de-a fi din cap! Imi este imposbil sa ma gandesc la altceva.
- Leneveala, desigur, deasta v-a luat atat, spune cu o doza prea mare de sarcasm, miscandu-si alarmat mustata.
- Deci? insist eu.

Unchiul meu nebun, care nu a ezitat niciodata sa rada de mine si sa ma ia peste picior fix in momentele in care ma vede asa, ii face semn domnisoarei pe care am vazut-o la bar sa vina ca sa dea comanda. Aceasta vine imediat la noi, iar obrajii i se rosesc automant cand ma vede pe mine si Kaneme. Doamne fereste!
- Amm, mhm... cu ce va pot servi? ne intreaba ea, pe un tot atat de timid ca abia o aud. Chiar am impresia ca va scapa tava aia din mana.
Il priveste cu coada ochiului pe Kaname, apoi pe mine, dar eu ma incrunt teribil si ea isi fereste privirea. Hmm, ma abtin cu greu sa nu-i zic vreo doua.
Toata lumea comanda mancare si bautura, iar eu cer doar o bere si niste crochete de peste. Nu prea am pofta de mancare, in schimb am pofta de - imi intorc privirea spre roscovana care nu se mai opreste din vorbit cu Vero, Doamne ce mai rad! - Hera.
Dupa ce domnisoara pleaca, unchiul ma priveste atent si rade, fluturand usor catalogul pentru meniu, apoi il tranteste pe masa si isi incruciseaza mainile sub barbie. Imi dau ochii peste cap, enervat de faptul ca trage de timp sa ma tachineze. De cate ori are de gand sa-mi mai faca asta?
- Surpriza este ca tu, Hera, Kaname si Vero veti locui de azi inainte la marginea orasului langa un frumos rau. Este un cartier linistit si frumos, iar o masina noua te asteapta acolo in garaj si pe Kaname la fel. Se pare ca am reusit aseara se negociez pretul dupa ce le-am vazut in detaliu si le-am luat. Bineinteles, curtea este mare si sunt doua case, veti fii vecini, si ai acordul meu sa-ti continui viata linistit alaturi de Hera.
Imi maresc ochii, iar un val de emotie ma loveste din plin. Dumnezeule, am auzit eu bine, sau unchiul chiar vorbeste serios?! Adica, unchiul Anto a facut asta, clar este o premiera. Zambesc incontrolabil, desi incerc sa nu par la fel de emotionat pe cat sunt la gandul ca voi locui in alt apartament mare cu Hera si prietenul meu, impreuna cu prietena ei cea mai buna! Hera isi sprijina capul de umarul meu, si ma mangaie tandru pe brat.

- Iti place surpriza, Tom?
- Doamne, normal, Hera! Ii spun, punandu-mi un brat in jurul gatului ei, tragand-o mai aproape de mine, apoi imi indrept privirea catre Anto.
- Unchiule iti multumesc din suflet, ii zic, radiind de fericire.
Hera nu mai tine cont de cei din jurul nostru si ma saruta din plind, strangandu-ma tare in brate.
- Iei! sare Vero de-odata. Vom sta toti patru in aceeasi curte, da! Si ca sa fie toate puese la punct, fara nicio indoiala, am sa fac un anunt important.
Se ridica de la masa, tragand de rochia ei albastra ca sa nu se ridice, si bate cu lingurita intr-un pahar de sticla, apoi rosteste tare si clar, incat am impresia ca-mi explodeaza timpanele:
- Eu si Kaname ne logodim! Iar pe viitor vrem sa ne casatorim.

Kaname este rosu ca un rac in obraji si zambeste sincer, apoi o ia pe frumoasa lui logodnica Vero de mijloc si o pune la loc pe scaun ca sa nu se mai uite celelalte mese in dreptul nostru. Chicotesc la gandul ca mai bine de atat nu se poate si chiar ma bucura enorm faptul ca se vor casatori, ceea ce am si eu de gand sa fac pe viitor cu Hera si sa-mi impart intreaga existenta cu ea. De probleme am scapat, iar de acum vom trai toti patru in liniste si pace, distrandu-ne, iubind si savurand viata din plin.
Dupa ce manacam ne urcam in masina mare a unchiului meu, cea neagra in care incepam toti patru in spate, iar uchiul ramand singur in fata la volan. Bineinteles, doar nu are de gand sa priveasca patru tineri tulburati si doritori de actiune, degustandu-se, sarutandu-se si imbratisandu-se pe parcursul drumului catre noua noastra casa. Exat asa si face, eu nu ma mai dezlipesc de Hera pe parcursul drumului, la fel si Vero de Kaname. Doar uneori cand ne mai amintim sa respiram ca mai apoi sa o putem lua de la capat cu pertenerele noastre, ne oprim sa mai vorbim una alta, iar fetele sa vorbeasca de planurile lor pentru viitor. Acum chiar ma prinde conversatia lor copilaroasa despre " proaspat casatoriti ". Desi ma amuza teribil, voi vrea la un moemntdat un copil cu Hera, negresit. Nu numai Marco are dreptul sa fie tataic, imi spun privind absent cerul din masina decapotabila.
Hei, prietene, sper ca esti bine acolo sus, imi spun in gand, zambind catre norii imprastiati, care lasa la vedere razele fierbinti ale soarelui naucitor. Pun pariu ca flacara ce s-a aprins in inima mea din cauza bucuriei, este mult mai mare decat cea din centrul acestei bombe ce ne lumineaza planeta. Acum sunt chiar impacat cu ce s-a petrecut cu cel mai bun prieten al meu Marco, iar daca aceasta a fost dorinta lui, eu o accept si stiu inauntrul meu, chiar daca uneori ma mai doare si imi aduc aminte, chiar daca uneori ma mai simt vinovat, stiu ca il voi revedea la un momentdat, iar atunci vom fi cu totii fericiti in imparatia dragostei.

- Hera, ai o muscultita pe tine, ii spun razand.
- Serios, unde? intreaba ea, facandu-si vant cu palmele ca sa o alunge.
- Chiar aici, ii spun, lipindu-mi buzele de ale ei, cuprinzand-o iar intr-un sarut adanc plin de pasiune si dorinta.
- O, te rog! spune unchiul Anto, razand si dandu-si ochii peste cap.
- Nu ne ruga, unchiule, spune Vero, o facem si daca se va interzice de lege, dupa care il saruta pe Kaname in acelasi mod precum ma saruta Hera acum. Mamaa, oare cat mai avem pana la casa aceea? Deja simt ca explodez din cauza dorintei, nu mi-au ajuns sarutarile si imbratisarile plus restul setului alaturi de ea. O vreau!
Unchiul o ia la stanga, pe o straduta pietruita inconjurata de copaci frunctiferi, iar o multime de vrabiute zboara printre copaci, mangaindu-ne auzul cu ciripitul lor dumnezeiesc. Cred ca mai bine de atat nu se poate, imi spun alintandu-ma in bratele domnisoarei mele. Domnisoara dulce imbracata in rosu, o culoare ce ma excita teribil.

Ahh, la naiba, condu mai repede masina aia, unchiul! doresc eu in sinea mea, zambind ca un maniac al dragostei.
In sfarsit opreste masina, iar eu ii deschid portiera Herei, tragand-o de o mana si intrand pe poarta indicata de Knaname.
- Huh, ai fost cu unchiul sa alegeti asta? il intreb.
- Da, incuviinteza el.
- Este superb, ii spun eu sincer, aruncandu-mi privirea imprejur.
Curtea este foarte moare, avand o piscina uriasa in spatele casei, un leagan urias in care putem incapea chiar toti patru, cateva hamace legate de copacii din jur si o masuta mare din lem cu o umbrela deasupra ca sa ne fereasca de soare. In jurul piscinei se afla beculete albastre, iar gandul meu zboara la o noapte de dragoste cu Hera inauntrul ei. Ahh, Doamne!

     Casele sunt imense, bineinteles, decorate intr-un maroniu de bun gust cu alb, iar inauntrul casei este totul de cea mai noua calitate, decorul este demential. Casa mea si a Herei este grozava, dar nu stau chiar atat de mult sa inspectez zona, caci cineva ma imbratiseaza pe la spate, iar eu nu-mi pot da seama cine si ma intorc instantaneu, moment in care ochii mi se umple de lacrimi.
Cuprind usor in brate fiinta firava ce surade usor. Parul ei argintiu se revarsa in valuri pe spatele-i delicat, iar rochia alba pe care o poarta o face sa para la fel de eleganta ca intodeauna, parfumul cu miros de lavanta accentuand asta. Acest aer feminin, protector si dragostea cu care ma tine in brate. Dumnezeule, cat de dor mi-a fost de aceasta femeie care imi umple inima, cea care mi-a dat viata.
- Mama, rostesc strangand-o mai tare la pieptul meu, lacrimile curgand usor pe obrajii mei rosiatici. Rad usor, zambesc si o strang din ce in ce mai tare, mangaindu-i tandru parul, apoi ma desprind de ea,privind-o mai atent.
- Tom, puiule, ma bucur ca esti in regula, imi spuna mangaindu-mi usor obrazul cu palma ei fina, dragandu-ma usor.
In ochii ei vad caldura aceea, sentimentul acela de dragoste si dorinta ei de a ma proteja. Nu-mi pot stapani emotiile, nu-mi pot controla plansul. Este aici si este in regula, este in viata si va fi mereu cu mine.
- Doamne, mama, esti bine? Ai fost tratata cum trebuie? o intreb. Stiu ca erai inca in spital la recuperari, continui eu, unchiul nu mi-a zis nimic.
Zambeste, si isi acopera usor gura cu palemele, razand.
- Eu i-am zis batranului Anto sa nu-ti zica nimic, Tom. Am vrut sa vin aici personal sa-ti fac o surpriza. Plus ca, am ales si disignul caselor, stiam ca este pe gustul tau.

- Batran? intervine unchiul intre noi, miscandu-si mustanta lui mare.
- Ce te plangi Anto? Noi inaintam in varsta, acesti copii au toata viata inainte.
- Pai scuza-ma, doamna Skali, dar si eu sunt un barbat tanar, inca sunt in forta si abia astept sa mergem in urmatoarele saptamani intr-o vacanta cu totii ca o familie sa ne distram. Prea multa presiune pe capul nostru pana aucm. Meritam din plin asta, spune, imbratisandu-ne pe amandoi.
- Doamna Skali! tipa Hera cand o vede si sare la pieptul ei, strangand-o tare in brate. Doamne, ce ma bucur ca va vad, sunteti bine?
- Da scumpa mea, ce mai faci? o intreaba mama, mangaind-o protectiv pe cap.
Incep sa vorbeasca ca intre femei, iar eu il bat usor pe umar pe unchiul meu.
- Multumesc, pentru tot.
- Nu ai pentru ce, copilul meu, acum du-te, du-te, distreaza-te. Seara sa te plimbi cu pluta pe raul din apropiere, pe langa acele stanci este foarte frumos si ai parte de foarte multa intimitate crede-ma, imi spune facandu-mi cu ochiul, iar mie imi vine sa rosesc.

M-a impins cumva spre nebunii in plina natura? Hmm, ce strengar poate fi acest " batran " cum ii spune mama.
Cu totii vorbim, ne imbratisam, radem si glumim, povestind verzi si uscate pana noaptea tarziu, facandu-ne planuri de viitor, de nunti, de copii si de tot ce se poate. Se pare ca viata mea chiar se schimba, iar toata problemele de care am avut parte se duc si o viata plina de dragoste ma asteapta alturi de roscovana mea dulce si iubitoare. Am sa-i multumesc lui Dumnezeu toata viata ca mi-a adus-o in cale.
Privindu-i pe toti, cum suntem o familie, caldura ce o emana zambetele lor, gesturile, glumele lor si toate nebuniile imi umplu inima, acel gol pe care il aveam inainte se umple si ma face sa simt ca treiesc insfarsit. Il simt si pe Marco aici cu mine, stiu ca ne priveste de acolo de sus, bucurandu-se impreuna cu noi, caci am scapat de tot si de toate.
Ma privesc pe mine in trecut, felul meu rece si arogant. Uram femeile, credeam ca nu va exista niciodata vreuna care sa ma faca sa iubesc cu adevarat, iar cand lumea mea era distrusa a aparut ea, Hera. Mi-am regasit mama, am renuntat la prostiile de la club, nu mi-am mai batut joc de femei, iubind doar una cu adevarat si am acum o viata civilizata, frumoasa, respectoasa. Pot deveni cineva in viata, un bun arhitect cum mi-am dorit intodeauna, iar Hera un bun medic cum a visat mereu. Putem trai in pace, casatoriti cu un copil care sa ne umple existenta. Simt caldura familiei, caldura dragostei, iar tot ce pot sa fac este sa ma bucur de toate acestea si sa multumesc vesnic.

***
Apa sclipeste ca niste diamante la lumina lunii, iar seara ce s-a lasat peste noi este placuta, oferindu-ne intimitatea necesara de care avem nevoie. Pluta merge lin de-a lungul apei pe langa stancile uriase ce ne scund prezenta de vazul lumii. Nici naiba nu ar reusi sa ne gaseasca aici.
Soaptele dulci ale greierilo imi umplu auzul, sunetul provocat de apa care se loveste usor de stanci e placuta. Aerul este racoros si proaspat, imi umple plamani si imi face pielea de gaina, dar eu ma incalzesc alaturi de Hera.
O privesc in ochii ei verzi si mari ce ard de dorinta, ce amana o caldura incredibila. Imi trec usor o mana peste obrazul ei, admirandu-i chipul in toata splendoarea lui, corpul gol ce se afla dedesubtul meu.

O sarut tandru pe buzele-i tremurande ce ma implora sa le degust, imi trec limba peste buza ei inferioara muscand-o usor, apoi o sarut tandru, limbile noastre duelandu-se din nou in acel mod erotic care ma inebunesc. Mainile ei fine si plimba in voie pe corpul meu, provocandu-mi fiori si emotii pe care nu credeam ca-m sa le simt vreodata. O cuprind cu totul, masadu-i pielea, facand-o sa se cutremure, facand-o sa se infioare de placere la fel ca si corpul meu ce vibreaza peste al ei. Ne iubim din nou, face, dragoste in acelasi mod romantic, atat de usor, explorandu-ne fiecare coltisor din crorpurile noastre ce stau lipite. Amandoi mergem pe acelasi ritm, sarutandu-ne fara oprire...

- Am nevoie de tine, Hera mea, sa nu ma parasesti nicodata, ii soptesc seducator la ureche.
- Nu te voi parasi nicodata, Tom. Esti barbatul pe care l-am visat intoteauna si am nevoie de tine ca sa visez in continuare. Sa traiesc aceasta poveste de dragoste la nesfarsit.
- Te iubesc, te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni, te doresc cum nu am mai dorit pe nimeni altcineva, tu esti totul pentru mine, rocovana mea frumoasa.
- De ce tocmai eu Tom? Cum de merit sa fiu iubita de un barbat atat de frumos, bun si dulce ca tine, cum de merit asta? repeta ea, parca nevenindu-i sa creada ca ne iubim din nou cu atat de mult ardoae pe o pluta, in linistea pura a nopti unde doar luna si stele danseaza deasupra nostra, invitandu-ne la mai multa dragoste si iubire.
- Pentru ca tu esti femeia, Hera...

Imi aduc aminte de explicatia tatalui meu, mi-a spus intodeauna ca focul pasiunii se naste in inima unui barbat doar cand intalneste femeia potrivita. Zambesc sincer iar ochii mei tremura de dorinta, la fel buzele si intreg corpul. Hera ma ispiteste, ma infioara, ma iubeste, ma doreste si imi este mereu alaturi. Este singura care a reusit sa ma schimbe vreodata, singura pe care o voi iubi la nesfarsit.
Tata, iti multumesc pentru cuvintele frumoase ce mi le-ai spus si sper ca esti fericit ca am intalnit acum adevarata dragoste, imi spun eu, fiindu-i profund recunoscator acelui barbat, tatal meu, dragul meu tata.

- Ce femeie, Tom? ma intreaba cu vocea ei blanda si dragstoasa.
- Tu esti femeia, focul pasiunii.

Dupa care o sarut din nou si pana la nesfarsit. Ne iubim continuu pe aceasta pluta, sarutandu-ne, savurand intreaga noapte si de-acum, intreaga viata, caci eu, Tom Skali, am ajuns sa fiu schimbat cu totul, cand credeam ca nu mai am nicio sansa, de catre femeia ce mi-a fost destinata, Hera Kanami.









Melodia de sfarsit





Sper ca va placut acest fic pe care eu l-am iubit profund si il iubesc nespus de mult. Nu imi vine sa cred ca l-am terminat, sunt asa trista...:(
Ma bcucur ca l-ati citit cu drag, ca l-ati parcurs cu toate evenimentele, bune si rele, unele triste, unele comice. Va multumesc ca l-ati citit si va multumesc pentru toate comurile si aprecierile, pentru mine inseaman mult ca v-am bucurat cu aceasta poveste si sper ca l-ati citit cu drag si ca va placut la fel de mult cum imi place mie.
Hera si Tom isi iau la revedere de la voi, va pupa si va multumeste ca i-ati urmarit:X
Cat despre cei care imi citesc ficul si nu-mi lasa comuri, desi imi spun pe mess cat de mult le place, nu va faceti griji, nu m-am suparat, pentru mine conteaza sa il cititi si sa va placa:X
Va pup si va multumesc inca o data.
Probabil voi reveni, de fapt sigur voi reveni cu un sezon 2 in toamna, dar tot ce va spun este ca nu-i va avea ca protagonisti pe Tom si Hera.
In fine, am palavragit destul. Va pup si sper ca v-a placut finalul. " hug "

Destul de rapid, dar uite ca ai adus si finalul acestui fic care mi-a intrat iremediabil la suflet. Ficul tau este unul din putinele care au reusit sa ma captiveze atat de tare incat sa si plang la unele capitole. Imi pare sincer rau ca s-a terminat, dar presupun ca trebuia sa se intample si asta. Oricum daca o sa fie un sezon 2 nu imi fac griji chiar daca nu o sa mai fie ei protagonisti. Cred ca prin asta sezonul 2 va fi mult mai interesant decat daca erau tot ei protagonistii.
As avea probabil multe de spus, dar ora asta si simplul fapt ca in acest moment orice gand mi-a disparut din minte ma face sa ma opresc aici. Ne reintalnim la toamna cu noul sezon pe care il astept cu nerabdare.

Vaaaaai, cat de draguuut. <3 Imi pare rau ca nu am apucat sa comentez si la penlultimul capitol, insa iti spun de pe acum ca si acela mi-a placut la nebunie. Sincera sa fiu, ma simt putin aiurea acum ca s-a terminat si Tom si Hera nu vor mai exista, insa o sa-mi amintesc cu placere de acest fic si de toate nebuniile prin care-au trecut cei doi. Mi-a placut totul, mai ales ideea, care a fost geniala si mi-a placut ca ai reusit sa ii faci pe cititori partasi la fiecare intamplare de-a lor, sa ii aduci in mijlocul actiunii si sa ii tii in suspans. Am o vaga idee despre ce-ai putea povesti in cel de-al doilea capitol, insa te las pe tine sa faci onorurile si, chiar daca cei doi nu vor mai fi in peisaj, tot cred ca va fi un sezon doi frumos. Felicitari pentru ficul tau si pentru ideea ta, mi-a facut placere sa il citesc pana la sfarsit.

Hey iubita!!! Uite ca am venit si eu cu un com . mia palcut la nebunie ficul tau , maia les scenele acelea perverse cum ti-am zis si pe fb. Iti ador ficul si ma bucur ca am ghicit cu cine va fi sezonul doi :p . Acum abiastept sa vian toana mai repede ca sa aduci next-ul . Ma intreb oare daca il vei aduce in octombrie atunci voi fi ce amai fericita persoana pe lume !! :))))

>> FanFicuri Finalizate. ^^