Din perspectiva Herei

Inca stau in patul lui Kaname, rezemata de parnele moi, privind la barbatul ce se odihneste la pieptul meu si ma tine strans de mijloc cu bratele sale puternice si lungi. Cu atingeri delicate, ii indepartez firele rebele ce-i curg pe chipul curat, lasandu-mi apoi degetele sa-i mangaie obrajii fini ce au prins o noata rosiatica. Este atat de dulce incat imi vine sa-l mananc si l-as privi asa, stand lipit de mine, la nesfarsit. Pleoapele i se deschid usor, lasand la iveala doua comori visinii, care pur si simplu ma inebunesc. Inca nu realizez ceea ce se intampla si sunt atat de fericita incat cred ca o sa-mi explodeze inima din cauza focului ce s-a aparins inauntrul meu. Privindu-l si eu in ochi, zambindu-i, ma hotarasc sa spar gheata cu niste soapte dulci:

- Hei, somnorosule, ii spun jucandu-ma in continuare in parul lui bogat. Stii, cred ca ar trebui sa ne grabim sa plecam, daca nu vrei sa ne prinda Kaname, asa, in patul lui.
- Shh... - imi spune puandu-si degetul aratator pe buzele mele, in semn sa nu mai vorbesc - nu strica momentul asta.

Dupa ce mi-a spus aceste cuvinte care ma fac sa zambesc continu, ma mangaie delicat pe sira spinarii cu palmele sale delicate, urcand, jucandu-se in parul meu, apoi se ridica si el, dupa ce se retrage de la pieptul meu, sprijindu-se pe perne, dupa care ma trage deasupra lui, admirandu-mi chipul. Pot simti cum obrajii mei fierb si sunt sigura ca sunt si mai rosii de cat ai lui, ma simt ca la prima noapte de iubire si sunt sigura ca voi avea acest sentiment de fiecare data cand ma voi lasa purtata pe aripile dragostei.

Incolacindu-mi din nou picioarele in jurul taliei lui, ma lipesc de corpul sau puternic, care ma face sa salivez ori de cate ori il privesc, care ma face sa-l sarut, sa-l explorez si care imi starneste mereu dorinta de a simti fiecare particica din el. Ii cuprind obrajii fierbinti in palmele mele si ma apropii mai mult de fata lui, apropiindu-mi buzele de ale sale, cuprinzandu-le intr-un sarut pasional. Isi adaposteste mainile puternice in parul meu, plimbandu-si degetele fine prin fiecare suvita, mai apoi lasand o mana sa-i cada libera pe gatul meu, conturandu-mi usor fiecare curba, sarutandu-ma apoi usor pe gat, revenind din nou asupra buzelor mele care nu se mai satura de compania buzelor lui, corpul meu vibrand de placere la fel ca corzile unei viori.
Tom rupe usor sarutul, si observ ca vrea sa se ridice din asternuturile moi, pe care ne-am iubit cat pentru tot timpul in care am fost desparititi unul de celalt, dar de data aceasta eu il trag cu o mana de bratul sau puternic, iar el isi intoarce privirea spre mine si imi zambeste cu caldura.

- Se pare ca acum tu esti cea care nu vrea sa mai plece, nu? imi spune razand usor, ochii sclipindu-i din cauza bucuriei ce ne strabate trupurile amandurora.
- Stiu ca idiotul acela de Kaname ar putea sa vina in orice moment, dar Tom, eu nu ma mai pot dezlipi de tine acum, nu ma pot satura de mangaierile tale. Ii spun eu, ridicandu-ma din pat, sarind la el in brate, infasurandu-mi strans bratele in jurul gatului sau, si sarutandu-l fara incetare pe obrajii sai delicati, pe care i-as saruta pana nu mai ramane absolut nimic.
- Nu ma face sa ma intorc din drum, si sa o patim amundoi, imi spune razand usor, dandu-mi o suvita neastamparata dupa ureche, alunecand usor cu mainile pe talia mea, apoi strangandu-mi palmele in ale sale, infiripandu-si degetele printre ale mele, si privindu-ma in continuare in ochi.

Hotaram intr-un final, dupa ce am reusit cu greu sa ne dezlipim unul de celalat, sa ne imbracam, apoi Tom aseaza lenjeria patului frumos, ca prietenul lui sa nu-si dea sema in veci ce s-a intamplat aici, iar eu merg in debaraua de langa camera lui Kaname pentru a-mi lua lucrurile ce sunt inca impachetate in geamantane. Acum ma bucur nespus ca nu le-am aranjat in camera asa cum m-a rugat Kaname, altfel ar fi luat o groaza de timp sa le strangem si, bineinteles, riscam sa fim prinsi de el si de nebuna de Vero, Doamne, auzi, indragostita de Kaname. Eh, trebuie sa recunosc, lui Vero mereu i-au placut obsedatii, chiar nu stiu ce vede asa de atragator la un barbat care te forteaza sa faci un lucru cand tu nu vrei.

Pasesc pe parchetul din incapere, provocand un mic scartait cu fiecare pas, si ma indrept putin grabita catre geamantane sa verific daca este totul acolo, ca nu cumva sa-mi lipseasca vreun lucru. Ma las pe vine, deschizand usor fermoarul geamantanelor si mai adaug cateva lucruri ce erau imprastiate prin camera lui Kaname. Chinuindu-ma sa fac lucrurile sa incapa in geamantan, si apasand tare cu palmele pe haine pentru a le strange putin mai mult, vad cum doua maini imi inconjoara talia, adaugand samponul cu mango in el. Ma strange mai tare de talie, fiind pe vine, in spatele meu si isi apropie buzele delicate de urechea mea, muscandu-ma usor de lobul urechii provocandu-mi fiori. Continua sa ma sarute pe gat, muscandu-ma usor, facandu-mi sangele sa-mi clocoteasca si inima sa tresalte la fiecare atingere din partea lui.

- Te iubesc enorm, Hera... imi sopteste suav la ureche, iar cuvintele lui imi mangaie timpanul, transmitand o emotie incredibila in interiorul meu, trezindu-mi fluturasii din ascunzatoarea lor.
- Si eu te iubesc, Tom, cu toata fiinta mea...

Ii spun, intorcandu-ma spre el, sarutandu-l tandru pe buzele sale dulci. Il musc usor de buza inferioara pentru a-i simti gustul ce ma ameteste, adancesc usor sarutul, explorand fiecare coltisor, lasand ca dulceata buzelor lui sa ma invaluie, sa ma cuprinda intr-u totul. Deja simt cum cedez din nou emotiilor si a presiunii ce ma apasa, imi doresc din ce in ce mai mult si sar pe Tom, poate pentru a mia oara de cand a ajuns aici, doborandu-l pe parchetul din linoleu. Il mangai tandru obrajii si ma uit in ochii lui care ma privesc cu aceasi caldura si dorinta ca si mine. Incepe sa ma mangaie pe cap, dezmierdadu-mi apoi umerii cu atingeri delicate, cuprinzandu-ma apoi int-o imbratisare puternica si plina de dorinta. Cu soapte dulci imi mangaie auzul, facandu-ma sa-mi pierd mintile, inebunindu-ma cu fiecare cuvand pe care il rosteste. Ii pot simti respiratia calda, si mii de fiori ma cuprind. Incep sa tremur din cauza emotiilor si cateva lacrimi de bucurie se scurg usor pe chipul meu. Cu grija, imi alunga bland lacrimile si zambeste. Nu trebuie sa ii spun ca sunt lacrimi de fericire pentru sunt sigura ca stie asta prea bine.

- Stiu ca ti-am mai spus-o de o mie de ori, dar te iubesc din tot sufeltul, iar daca ne mai despartim eu... Acesta iar imi acopera usor gura cu mainile sale, mai apoi indepartandu-le, si-mi sopteste delicat la ureche:
- Asta nu se va mai intampla, imi spune cuprinzandu-ma din nou intr-un sarut pasional.
Stiind ca inca suntem pe punctul de a fi prinsi de Kaname, rupem usor sarutul, privindu-ne in ochi inca cinci minute, dar cedam si buzele noastre se unesc din nou, frematandu-se intr-un mod delicat, atat de dulce incat nu as mai putea sa ma opresc din ai gusta buzele moi, ce ma inebunesc atat de tare incat as putea muri.
- Tom, acum serios, va veni Kaname si ne va prinde aici. ii spun, rupand acel sarut mirific, intorcandu-ma la geamantan sa mai bag cate ceva prin buzunarele acestuia.
- Vai Doamne, Hera, ai dreptate! Trebuie sa facem ceva in cazul asta, ca sa nu ne prinda idiotul ala.
Ma intorc mirata spre el, uitandu-ma in ochii lui, in timp ce el isi mangaie barba imaginara, gandindu-se la o solutie in caz ca suntem prinsi de Kaname.

- Ce? Intreb eu, extrem de curioasa sa aflu raspunsul lui.
- Pai asta, imi spune tragandu-ma iar spre el, sarutandu-ma din nou, lasandu-ma aproape fara aer, acoperindu-mi corpul cu ale sale brate lungi si puternice, strangandu-ma la pieptul lui care ma face sa ma simt protejata. Se lasa usor deasupra mea, pe parchet, sarutandu-ma in continuare, plimbandu-si mainile usor pe suprafata corpului meu, starnind o dorinta arzatoare de al devora, inauntrul meu.
In timp ce ne sarutam ca doi nebuni, usa de la intrare se aude, iar o voce se face auzita, facandu-ne pe mine si pe Tom sa ne oprim din ceea ce am inceput. Ne uitam unul la altul nedumeriti si incepem sa radem, in timp ce ne ridicam de jos, panicandu-ne ca doi copii.
- Hera! Inca esti aici? Se aude o voce, de jos, bineinteles a idiotului de Kaname.

- Tom, Tom, ce facem acum? il intreb eu punandu-mi mainile in cap, ponicandu-ma ca o copila, starnind amuzamentul lui Tomi. Chiar este atat de lipsit de griji? Vad ca rade in continuare si chiar nu are nici o problema cu faptul ca nebunii aia s-au intors acasa?
- Nu-ti face griji, eu ma ascund in urma ta, iar tu il conduci pe Kaname la bucatarie, in timp ce eu ma duc spre usa de la iesire.
- Si cu geamantanele ce facem, geniule? il intreb, punandu-mi mainile in jurul taliei, ridicand o spranceana.
Il vad cum devine serios, iar dupa cateva clipe de gandire il vad cum se apleaca, inchide fermoarele celor doua geamantane si le ia in maini. Imi spune apoi sa-l strig pe Kaname sa vina aici iar eu ma conformez. Strig cat ma tin plamanii dupa Kaname si ii aud pasii cum se fac din ce in ce mai auziti pe scarile din lemn, ce incep sa scartaie. Sunetul devine din ce in ce mai puternic pe masura ce se apropie, iar eu merg la inaintare in fata usii, cu Tom care vine in urma mea. Inima incepe sa-mi bata cu putere de frica sa nu cumva sa ne prinda. Ce are Tom de gand? Imi ciulesc urechile cand pasii lui Kaname devin tot mai apasati, iar cu fiecare secunda in care sunetul devine si mai mare, si mai aproape, inima mea se mareste, corpul imi tremura din cauza emotiilor, de parca as fi intr-un film de groaza. Nu credeam ca o sa fiu vreodata speriata asa de Kaname cand acesta se apropie, dar Doamne, acum chiar mi-l imaginez cum vine cu o coasa mare in spate sa ne omoare pe toti si inghit in sec de cateva ori.

Ochii mi se fac mari cand vad ca usa de la debara se deschide usor, iar odata ce usa se deschide, Tom fuge cu cele doua geamantane dupa ea, iar eu ma dau mult mai in spate, chemandul pe Kaname la mine. Ma rog ca totul sa fie in regula cand idiotul de Kaname se apropie de mine nedumerit, si rasuflu usurata cand il vad pe Tomi ca reuseste sa se strecoare pe langa usa cand prietenul sau vine spre mine tot mai mult.
- Hera, ce cauti in debara?
Nu ii spun nimic, pur si simplu merg usor, urmarind fiecare pas pe care il fac pe podeaua ce scartaie al naibii de tare la fiecare contact cu talpiele mele, prefacandu-ma ca nimic nu s-a intamplat. Cu palmele imi scutur usor hainele si imi dau parul dupa ureche, incercand sa ma comport cat mai normal. Ajung in dreptul usii si arunc o privire in jos pe scari, observand ca Tom deja a reusit sa treaca, important e sa nu dea de Vero. Imi lungesc gatul foarte tare sa privesc in jos pe scari si sa ma asigur ca totul este in regula, iar cu o mana ma tin de clanta usii de la debara. Rasuflu usurata si vreau sa plec din camera, dar simt cum sunt trasa de bratul stang de catre Kaname.

- Te-am intrebat, ce faci in debara? Ma intreaba cu o privire serioasa, care ma face sa ma enervez, dar stiu ca acum trebuie sa fiu calma.
- Nimic, pur si simplu imi cautam... mhm, placa de par. Dar Kaname, lasand asta de oparte, nu vrei si tu o cafea?
- Bine, dar trebuie sa scot sistemul audio de la Alex din masina, se pare ca are nevoie de cateva inbunatatiri si...

In momentul acesta chiar incep sa ma panichez, pentru ca usa de la intrare sigur este incuiata, mereu Vero o incuie pentru ca este frica de hoti. Niciodata nu m-am inteles cu ea cand s-a dus Kaname la magazin, sa lase usa descuiata ca sa poata sa intre in casa la intoarcere, dar ii este prea frica. Mai ales ca stie ca si Marco poate da buzna cand vrea in casa asta. Imi infig degetele lungi in par, rasucindu-mi suvitele roscate, tragand de ele cu putere, muscandu-mi apoi tare buzele, gandindu-ma la o solutie, ca sa pot sa-i deschid usa lui Tom si sa plece cu geamantanele. Dupa cate mi-a spus va sta ascuns cu cele doua geamntane langa usa, dupa draperiile de la cuier. Intr-adevar este un spatiu mare, dar totusi, exita riscul sa-l gaseasca.
- Kaname, s-au spart niste farfurii in bucatarie, si sucul este varsat pe jos, iar mie imi este frica sa ma tai. Crede-ma este plin de cioburi si chiar am nevoie de o cafea. Vrei te rog sa le strangi?
- Desigur, dar...

Nu mai apuca sa zica nimic, caci eu alerg cat pot de tare in jos pe scari, indreptandu-ma spre bucatarie. Inima imi sare din piept cand ma gandesc ca ar putea sa ma prinda, si accelerez pasul desi, exista riscul sa ma impiedic. Alerg si ma opresc in pragul usii, apoi pasesc usor pe gresia rece din bucatarie, indreptandu-ma spre dulapul galben cu farfurii. Cred ca nu este momentul sa ma gandesc la ce este bine si ce este rau, asa ca ma aplec, deschizandu-l, si iau un brat mare de farfuri, apoi ma uit in stanga si in dreapta ca sa nu ma vada nimeni, si le arunc cu toata puterea in bucatarie. Acestea se sparg in mii de bucatele, sfarsind pe gresia rece care ma face sa tresar din cauza zenzatiei de racoare pe care mi-o ofera. E ca si cand as pasi pe un sloi de gheata, si la naiba nu trebuie sa stau degeaba acum. Ma intrept repede spre frigider, avand grija sa nu calc pe cioburi, il deschid cu ambele maini, caci este destul de greu, si iau o sticla de suc de portocale, la naiba mai este si preferatul lui Kaname, dar acum imi trebuie masuri disperate. Din nou, repet gestul de a ma uita in jurul meu si cand vad ca Vero si Kaname nu au ajuns inca aici, desfac dopul de la sticla si incep sa torn continutul portocaliu din sticla pe toata suprafata gresiei, apoi arunc sticla goala la cosul de gunoi. Ma aplec spre gresie luand un ciob mic de la farufiile sparte si il privesc cu oarecare teama. Haide, Hera trebuie sa o faci daca vrei sa te creda, imi repet eu in gand de cateva ori, dar pur si simplu nu am curajul sa o fac. Ma holbez intr-una la ciobul din mana mea, dar cand aud pasii si vocea lui Kaname si a lui Vero cum se indreapta spre bucatarie, nu mai stau pe ganduri si ma tai cu micul ciob la deget, provocandu-mi sangele.

- Ce Dumnezeu s-a intamplat aici? Tipa Kaname si Vero la mine, atat de tare incat simt ca imi pocnesc timpanele, mai ceva ca la o petrecere unde muzica este data la maxim. Cred ca sunt extrem de nervosi, deci asta inseamna ca am facut un lucru bun.
- Vai Dumnezeule, nici eu nu stiu, dar uite! - le spun celor doi, fugind spre ei, aratandu-le degetul meu ranit - Kaname, Vero, curatati voi aici, eu ma duc la farmacie sa-mi iau un blasturesau sau ceva pentru nenorocirea asta. Nu pot sa las sa se infecteze.
- Doamne, fato, te lasam singura o noapte si este dezastru, halal femeie. Nu-i asa Kaname? Adica, eu as fi o sotie mai buna decat Hera, nu crezi? Il intreaba Vero pe burnet, luandu-l de brat si zambindu-i intr-un mod extrem de neplacut.
- Of, Doamne, ala era setul meu preferat de farfurii, du-te la farmacie... imi spune Kaname, inmanandu-mi cheile, iar eu cum ii vad pe cei doi ca se apuca de strans in bucatarie, ma intrept cu pasi repezi pe holul de langa, descui usa de la intrare si trag draperiile ca Tom sa iasa cu geamantanele. Se abtine sa nu rada, si vine sa ma sarute apasat pe buze, apoi iese pe usa cu cele doua geamantane, iar eu merg in urma lui, lasand cheile pe care mi le-a dat Kaname in interiorul casei.

- Insfarsit am scapat de nebuni, sa inteleg ca Vero este geloasa pe tine? ma intreaba Tom, abtinandu-se cu greu sa nu rada un pic de chestia asta.
- Asa este, il iubeste pe Kaname, ba chiar inainte sa ajungi tu la mine, mi-a turnat o punga de faina in cap si... Ma opresc cand il vad pe Tomi cu rade atat de dulce, apoi ma opreste in mijlocul strazii, luandu-mi palma intr-a sa, dupa ce lasa geamantanele jos. Imi ridica mana in dreptul fetei lui si imi saruta usor si delicat degetul la care m-am taiat cu acel ciob. Zambesc cu caldura si il strang in brate, sarutandu-l pe buzele-i dulci.
- Hai acasa, Hera, nu ai idee cat de fericit pot fi in acest moment. Imi spune, luandu-ma in brate si invartindu-se cu mine pe strada, in miile de petale de ciresi ce se scurg ca niste cascade din pomii insirati pe marginile aleii. Ma invarte tare, eu lasandu-mi capul pe spate, simtindu-mi parul in vant, si apoi imi incalacesc iar picioarle ein jurul taliei lui, sarutandu-l, in timp ce acesta se invarte in continuare cu mine.
Ma lasa apoi usor jos, si imi spune sa tin si eu un geamantan, ca sa poata sa ma tina de mana. Abia astept sa ajung acasa si sa vorbesc cu el, si sa ne iubim, sa recuperam tot tipul in care am fost despartiti si sa gasim o solutie pentru a scapa de Marco, cand acesta se va intoarce...




Sper din suflet ca v-a placut acest capitol, caci eu m-am indulcit prea tare cand l-am scris " lough " Nu stiu daca a fost destul de dulce capitolul, dar daca nu va provoc diabet inseamna ca am esuat. Pai chiar sper ca v-a placut si astept parerile voastre. Multumesc mult pentru comentarii si ma bucur ca nu v-am dezamagit cu capitolul anterior. Va pup " kiss "

Melodia capitolului: Let in shine- belong whit me : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Miaaaauuu! Cat de dulci sunt astia doi, dau in diabet daca mai citesc mult. Si, pe langa faptul ca a fost romantic, a fost si foarte amuzant, nu credeam ca poti face atatea nebunii numai ca sa-ti salvezi pielea dintr-o situatie jenanta. Si ma intreb.. cum va face Kaname cand o sa vada ca nu se mai intoarce Hera si apoi ca cei doi s-au impacat. Poate se formeaza o alianta intre el si Marco si apoi cel din urma o sa ii puna in pericol viata lui Vero. Adica ma astept la orice, plus ca nu cred ca o sa sfarsesti ficul asa, in lapte si miere, fara a mai adauga intrigi. Abia astept sa vad cum o sa mai complici lucrurile, caci tare vreau ca Hera sa fie iar in pericol si Tom sa o salveze, deja devin mult prea romantica aici. Hai, te pup. :*

Deci 31 de capitole frate de descurci bine imi place foarte mult fic-ul tau unele cuvinte mai sa zicem ( urate ) :)) iti mai scap dar e ok ma tii in suspans nu vreau sa il termini acuma mai pune 30 ca imi place mult de tot

Din perpectiva lui Tom


O privesc. Inca nu imi pot lua ochii de le ea. Este atat de vesela, atat de frumoasa incat ar putea sa ma ucida. Din nou, aceasta fiinta a carui ochi verzui ma privesc cu caldura, umple golul imens din inima mea. Inaintam spre casa, tinandu-ne de mana, privindu-ne de parca ar fi trecut o mie de ani de la ultima noastra intalnire, tragand in urma noastra geamantanele incarcate cu tot felul de lucruri.

- Tom, ar trebui sa ne oprim un pic mai in fata, rosteste cu o voce sugrumata.

Ma trezesc din visare cand vocea ei imi mangaie timpanale si un zambet sters ii apre pe chipu-i daunator de minunat, privirii mele. Avand impresia ca ezita sa inainteze, o strang si mai tare de mainile-i calde si o privesc in acei ochi verzi ca frunza unui trandafir, acea culoare magnifica ce ma desprinde intodeauna de realitatea cruda in care traim, e ca un lichid ce ma ameteste si creaza o iuluzie a unei lumi perfecte. Ma priveste nedumerita cu ochii ei mari si isi lasa degetele-i prelungi sa alunece pe obrazul meu, facandu-ma sa tresar. Zambesc, iar privirea-i serioasa capata ceva seninatate.

- De ce ai vrea sa ne oprim mai in fata Hera? Fix langa cimitir? Parca te speriau. O intreb ridicand o spranceana, ranjind.

Imi da drumul la mana si se sterge cu palemle de fusta neagra ce-i pune in evidente picioarele ferme, un contur de invidiat ce-mi perturba vederea, care ma face sa ma napustesc asupra ei pentru a-i gusta din nou formele apetisante. Isi baga apoi mainile in buzunarele de la fusta si priveste in cealalta parte, ferindu-si privirea de a mea, apoi incepe sa-si rasuceasca talpa piciorului intr-un mod alarmat pe trotuar. Devine din ce in ce mai agitata si respira tot mai greu, tot ma apasat, incat ma ingrijoreaza. O trag de brat zguduindu-i usor corpul, luandu-i obrzul in palma, fortand-o, practic, sa ma priveasca.

- Spune-mi ce s-a intamplat, te rog, soptesc eu, afisand un zambet pentru a o imbuna.
- Esti sigur ca nu ai sa te superi, Tom?

Intrebarea intr-un fel ma macina, pentru ca, probabil, are un motiv bun pentru care imi pune aceasta intrebare si, ceva imi spune ca nu vreau sa-i aflu ideile. Chiar imi doresc sa nu fie ceva de rau, chiar in acest moment in care inima imi explodeaza de fericire si ma simt ca un copil ce alerga pe un camp intreg cu flori. Scutur din cap, dandu-i de inteles ca poate sa continue.

- As vrea sa ne oprim in cimitir la mormantul tatalui tau, al bunici mele si... de ce nu, sa o invitam pe mama ta la noi?

Un gol imens imi invaluie stomacul si parca imi simt corpul greoi. Incep sa respir tot mai accelerat in timp ce maresc ochii de uimire. Tocmai a spus ca vrea sa vorbim cu mama mea? Despre ce naiba ar vrea sa vorbeasca cu ea? Iar gandul ca am sa trec la mormantul tatalui meu dupa cinci ani in care nu i-am aprins nici macar o lumanare, pentru gestul necugetat pe care l-a facut, distrugandu-mi viata si lasandu-ma in grija unchiului Anto, ma ucide efectiv. O prind pe Hera de incheietura mainii si o tarasac dupa mine mai departe pe aleea ciresilor. Nu spun nici un cuvant si nici ea. Totusi, arunc o privire asupra ei si o vad mergand cu privirea in pamant. Cred ca regereta ca mi-a adresat intrebarea asta si, probabil, se simte prost ca eu nu i-am raspuns. Imi intorc privirea spre trotuar si-mi analizez fiecare pas pe care-l fac, strangand-o pe roscovana tot mai mult de mana, am nevoie sa o simt din plin. Vantul se inteteste, iar parul imi zboara in toate directiile acoperindu-mi vederea, gadilandu-mi fata palida. Mii de petale de cires intra in campul meu vizual alcatuind un mic dans. Doar ciripitul pasarilor mai imi rasuna in timpane. Cu o urma de regret, incelstandu-mi maxilarul si trangand-o pe Hera tot mai tare de mana rostesc:

- Fie, sunt de acord. Doar de data aceasta, totusi, nu imi va fi usor sa revad mormantul tatalui meu. Ar fi atat de..., dar imi las vorbele sa piara, nici nu stiu ce mai voiam sa adaug.

Hera se opreste, iar eu ma intorc spre ea cu o privire serioasa, aspra, cred ca arat de-a dreptul penibil, dar nu-mi place ceea ce urmeaza sa fac. Totusi, o fac pentru ea, pentru ca vrea sa ma cunoasca din ce in ce mai mult, desi nu isi da seama cat poate sa ma chinuie. Isi da parul dupa ureche cu degetele-i prelungi si isi scutura din dou fusta neagra, apoi isi pozitioneaza mainile pe pieptul meu, strangand in pumni materialul ce-mi acopera corpul, declansand un fior in corpul meu. Isi lasa mainile sa cada libere pe suprafata abdomenului meu, incolacindu-si apoi bratele in jurul meu, strangandu-ma cu puter. Dupa cateva secunde in aceasta posturam, se ridica pe varfuri si-mi cuprinde fata in palmele sale fine, apasandu-si buzele de ale mele. Ah, dulceata buzelor ei ma face sa vreau sa le devorez non-stop.

- Mama ta te va ajuta sa uiti de tot, Tom. Dar totusi, pe mine inca ma nelinisteste ceva...
- Cum ar fi? o intreb incercand sa imi mut privirea ce sta atintita asupra buzelor ei rosiatice, pe care, la naiba, vreau sa le sarut acum ca sa uit de tot.
- Marco. Ce vom face cand se va intoarce inapoi? Va incerca sa scape de mine, nu ai idee de ce este in stare acel om fara inima. O sa ne omoare pe amandoi daca ne prinde impreuna!

Ultima fraza a rostit-o atat de raspicat, incat mi-au explodat timpanle, apoi analizadu-si vorbele isi astupa gura cu palmele, cred ca nu voia sa spuna asta. Se lasa pe vine si isi acopera privirea cu palmele. Incepe sa tremure de parca intreg corpul i-ar fi traversat de curenti electrici, suspina si abia se abtine sa nu planga.

- Imi pare rau, sunt o idioata, isi drege ea glasul, nu ar fi trebuit sa-l aduc in discutie.

La geamantanul sa cada liber pe trotuar. Ma aplec langa ea, punandu-mi un brat in jurul gatului sau, iar cu o atingere delicata ii indepartez lacrimile ce i se scurg pe obrajii rumeni, fierbinti, luandu-i barbia in palma si privind-o bland.

- Hei, nu-ti face griji. Nu esti idioata, pur si simplu nu vrei sa se mai repete aceasta tragedie prin care am trecut amandoi. S-a terminaat cu suferinta si durerea, da? Zmbeste, iubita mea. Nu ai de ce sa mai plangi pentru ca voi opri acea jigodie.

Ma ridic de jos si ii cuprind bratele in palme, tragand-o sus, apoi o strang foarte tare in brate. O mangai usor pe parul matasos al carui parfum de ma ameteste, si o sarut tandru pe fruntea ei alba. Zambeste si ma strange din nou de mana infiripandu-si degetele cu ale mele. Luam amandoi geamantanele pe care le-am lasat sa cada libere pe strada si inaintam in fata catre cimitir. Daca nu existau acesti ciresi in apropiere, probabil, devenea un loc si mai macabru de atat.
Ajunsi la poarta cimitirului, un fior imi strabate sira spinarii iar palmele incep sa-mi transpire. Ceva parca ma opreste sa vizitez mormantul tatalui meu idiot, care nu ar merita nici atata lucru din partea mea. Oare ce o sa se intample cand ma voi alfa langa el, dstanta dintre noi fiind doar de 2 metri? Imi scutur capul, nu pot sa devin agitat in preajma roscovanei. S-ar ingrijora si chiar nu as vrea sa vad din nou trista. Nu mai vreau durere, nu mai vreau sa trec prin ce am trecut. Imping poarta ruginita cu piciorul si intru alaturi de Hera in cimitr, indreptandu-ne catre acel mormant.

- Tom, iti tremura palemele, imi sopteste ea, iti este frica de cimitre?
O privesc atent dupa care izbucnesc in ras si ii raspund:
- Nu, nu-mi este frica, doar ca..., iau o gura mare de aer, asta imi trezeste amintiri neplacute din viata mea. Nu stiu cum voi rectiona cand voi vedea mormantul si pe mama din nou, nu as vrea sa ma vezi asa.
- Nu ai de ce sa te rusinezi, este normal sa te descarci, iar eu te voi ajuta sa treci peste asta Tomi. Nu mai tremura, sunt aici cu tine, rosteste dupa care se ridica pe varfuri si ma saruta tandru pe obraz.

Zambesc. Poate ca uneori nici nu realizez cat noroc pot sa am pentru ca ea imi este alaturi, in ciuda faptelor pe care l-am savarsit pana acum in viata mea mizerabila. Deodata, ma simt crancen. Simt ca nu as merita toata atentia ei, nici nu am vrut sa o ascult cand Marco aproape ca ne-a distrus complet, scotant orice forma de existenta din trupurile noastre. Nu sunt sigur cum voi reactiona cand il voi avea in fata ochilor, dar acum trebuie sa-mi scot aceste ganduri cumplite din capul meu care, efectiv, pocneste. Incerc sa ma controlez si sa nu mai tremur, in timp ce merg mai departe. Roscovana ma strange tare de brat, inclestandu-si degetele in bratul meu, aproape sfasiind materialul hanoracului meu si se ghemuieste in mine, aproape sa ma darame, iar eu chicotesc.

- Hei, acum esti cu mine, nu are de ce sa-ti fie frica de cimitir. Hera, ce este cu fata aia la tine?
- Nimic, doar ca..., isi drege ea glasul, uite-le acolo pe gardul ala ruginit din dreapta. Tu vezi cum ne privesc cu ochii aia sticlosi? Data trecuta cand am venit aici era sa mor de frica.

Imi indrept privirea catre gard si privesc amuzat grupul de ciori, care incep sa urle si sa dea din aripile lor negre transmitandu-ne nelinistea lor din cauza ca le-am calcat teritoriul. Acele priviri ucigatoare ce ne fixeaza cu privirea ma face sa izbucnesc in ras, dar ma abtin, caci Hera pare destul de agitata. Imi asez o mana dupa umarul ei si o strang tare, lipind-o de corpul meu, incercand sa o linistesc. Ma intreb ce eveniment neplacut a avut cu acest card stupid de pasari, de tremura in halul asta. Cardul asta nenorocit incepe sa zboare in directia noastra, scotand acele sunete ingrozitoare, iar Hera sare pe mine ingrozita, facandu-ma sa ma prabusesc cu tot cu ea la pamant, iar gemantanele rostogolindu-se pe pamantul plin de buruieni uscate si bolovani.

- Auci, Hera! Nu-ti vor face nimic, stai calma, era sa-mi rupi oasele.
- Imi pare rau, Tom, dar ..., haide ridica-te ca mai avem doi pasi, te ajut eu, si se ridica de la sol, dupa care imi intinde bratele si ma ajuta sa revin pe picioarele mele.

Luam geamantanele in mana si ajunem in dreptul celor doua morminte: Tatal meu si bunica roscovanei.
Privesc mormantul tatalui meu: Milo Skali. Ma prabusesac langa el, lovindu-ma puternic cu genunchii de pamantul aspru, lasandu-mi in continuare privirea sa alunece de-alungul crucii asteia nenorocite. Inima incepe sa-mi bata din ce in ce mai tare, aproape ca-mi bubuie, iar ochii mi se incetoseaza, simt cum lacrimile vor sa se scurga pe chipul meu, dar ma abtin sa nu fac o scena. Idiot notoriu. Cum Dumnezeu ai putut sa-ti iei viata pentru o femeie, lasandu-ma singur pe lume? Ma intreb strangand din ochi, lasand cateva lacrimi sa se prelinga pe obrazul meu. Strang din dinti, muscandu-mi buzele, abtinandu-ma sa nu scot unele sunete de durere, si lovesc cu un pumn pamantul ce ma zgarie.

- Tata..., idiotule! urlu cat de tare pot, stergandu-mi lacrimile ce nu ezita sa curga, cu podul palemi. Nu trebuie sa plang, ce naiba?

Hera se apropie de mine si ma mangaie usor pe spate, consolandu-ma, apoi imi cuprinde o mana in palmele sale fine, rotindu-si degetele pe mana mea, pentru a ma clama. Ma strange de mana mai tare si se apropie si mai mult de mine. Are ochii inlacrimati si-si musca buzele care-i tremura, incercand cu greu sa nu planga si ea. Stie ca nu mi-ar face bine sa o vad asa.

- Tom, calmeaza-te..., a iubit-o foarte mult pe mama ta, incat a simtit ca nu poate sa-si duca viata mai departe fara ea. Intr-adevar nu a ales corect, dar nu trebuie sa-l urasti. Trebuie sa te rogi pentru sufletul sau, ca sa poata fi iertat.
- Dar ma lasat singur, nu s-a gandit ca lasa in urma un copil? Un copil care il iubeste? Si eu am simtit ca nu pot merge mai departe fara ei doi, dar nu am apelat la acest gest mizerabil.
Ofteaza. Vrea sa mai spuna ceva, dar o alta voce cunoscuta mie isi face apartitia:
- Mai, mai. Ce dracului Skali? Chiar asa rau te-ai inmuiat, incat stai sa bocesti deasupra unui mormant nesignifiant? Hm. Penibil

Imi intorc privirea o data cu Hera spre nenorocitul care a indraznit sa vorbeasca. Sta in picioare avand bratele impreunate la piept. Ma priveste fix cu acei ochi fiorosi, sprincenele arcuindu-se in fata, lasand la iveala o expresie frurioasa si, ca de o bicei, ranjeste ca un idiot. Imi vine sa-i rup acel tricou portocaliu si sa-i azvarl sapca idioata care nu-i lipseste niciodata. Cine stie, poate deasta inca mai are putinul creier ce-l tine in forma pentru planurile idioate ale lui Marco.

- Cand dracului ai ajuns aici, Alex? Il intreb afisand o privire ucigatoare, inclestandu-mi maxilarul, abitandu-ma cu greu sa nu-i sparg fata de idiot, cu un pumn.
Ofteaza sonor, rasucindu-si capul si isi aseaza bratele in jurul taliei.
- Chiar ai devenit un prost. Nici macar nu ai fost in stare sa-ti dai seama ca te urmaresc de cand te-ai impacat cu afuristita asta, rosteste aruncandu-i o privire dispretuitoare Herei, dupa care revine cu privirea asupra mea, si adauga: De fapt, esti atat de idiot, incat nu ti-ai dat deloc seama ca eu ma ocupam sa va urmaresc fiecare miscare. Cum am mai spus, te-ai inmuiat, Skali! Si asta, doar din cauza unei minorostie, deasta vrea Marco sa scape de ea.

Ma ridic de jos, scuturandu-mi hainele cu palmele ce-mi transipra, in timp ce Hera ramane in genunchi langa mormantul tatalui meu, privind socata aparitia lui Alex. Imi las privirea sa alunece asupra ei si o vad cum isi mareste ochii plini de uimire, cum isi musca buzele in continuare, crapandu-le, tremurand din toate incheieturile. Privind-o asa, stiind ca asta se datoreaza numai din cauza ca acest nenorocit, care s-a hotarat in sfarsit sa iasa din ascunzatoare, ma scoate din minti. Ma face sa vreau sa-i mut capul unde-i sunt picioarele, sa-l strang de gat pana lesina si sa-l pocnesc pana il vad crapand, sa vad siroaiele de sange cum i se preling pe acea privire de idiot notoriu. Vreau sa-i sterg acel ranjet care ma enerveaza la culme, sa-i rup oasele si sa-i dau foc. Fara sa ezit, ii dau un pumn zdravan in maxilar, dandu-i sangele. Acesta cade pe genunchi, scuipa sange si se sterge cu podul palmei, apoi se ridica de la sol, reluandu-si pozitia.

- Ce-i asta, Skali? Nu am venit aici sa ma bat cu tine, am venit sa te previn.
- Sa ma previ in legatura cu ce, idiotule?
Scuipa din nou sange pe sol, dupa care ofteaza, si-si pozitioneaza palma in locul in care l-am lovit fara pic de mila.
- Asculta. Daca mai mai umbli cu roscata asta, nu garantez pentru viata ta. Iar daca tu, inmuiatule, nu ma asculti, va trebui sa-i raportez asta bunului tau prieten. Nu va fi prea incantat.

Inca o data ma scoate din sarite cu fiecare cuvand pe care il rosteste. Imi inclestez pumnul si vreau sa-l indrept iar spre el, acum chiar ca vreau sa-l fac praf, dar acesta se fereste si-mi face semn cu degetul.
- Nu, nu, nu. Cred ca nu ai inteles, amice. Nu este nevoie sa ma lovesti, politia este doar la un pas distanta si sti ca nu ma ai cu nimic la mana, as putea sa-ti fac rau. Sti, ce zic?
Idiotul, aproape ca am uitat ca nu am ce sa-i fac lui, nu am nici o dovada in privinta a tot ceea ce face, doar m-am ocupat bine de siguranta lor ianinte. Dar chiar si asa, dorinta arzatoare de a-l ucide nu s-a stins din inima mea care clocoteste in acest moment. Doamne, cat imi vine sa-i sparg capul si sa-i indoi bratele si picioarele, sa-l atarn de un cablu electric sa-l manace corbii.

- Nu-mi pasa de ce va spune Marco, idiotule! Poti sa-i raportezi ce vrei tu. Este plecat, nu are ce sa faca acum. Iar in momentul in care va reveni, te rog spune-i asta: Tom Skali va fi cel care-l va nimici. Pentru toate rele pe care mi l-ea facut: Mi-a distrus familia, mi-a distrus relatia si, mai presus de toate, a indraznit sa-si bata joc de femeia mea!
rostesc tare si apasat, facandu-l pe Alex sa caste gura pana in pamant de umire. Ofteaza iar, si se intoarce rasucindu-se pe calcai cu spatele la mine si la Hera, Isi baga mainile in buzunarele pantalonilor si-si intoarce capul acela sec catre mine, privindu-ma dispretitor, flecmatic.

- Te-am prevenit, Skali! Sa nu te miri de cele ce vor urma. rosteste tare, dupa care pleaca, la dracu sa-l ia, catre iesirea din cimitir.
Era frumos daca ii rezervam o camera la doi metri sub pamant. Avea si acoperis sa-l fereasca de ploaie. Nici acum nu pot sa-mi stapanesc furia naucitoare ce-mi strbate tot corpul, capul imi ferbe si-mi vine sa lovesc toate crucile si pietrele funerare din acest cimitr.

- Cred ca vorbea serios... - aud o voce familiara si ma intorc privind catre copacul mare si gros din spatele celor doua morminte, privind-o pe ea. Acel par argintiu, aranjat perfect ca intodeauna, ii curge in valuri pe trupu-i firav. Intr-o rochie alba, se apropie de locul in care ma aflu eu si roscovana mea, privindu-ne cu ochii ei blanzi - Ofteaza, dupa care adauga: Haideti, copii mei, nu mai fiti tristi, trebuie sa scapam cumva de Marco, iar acest baiat sigur il va anunta de cele petrecute, daca nu cumva stie deja. Va voi ajuta si eu.
- Mama! rostesc, dupa care ma duc sa o strang in brate, lasandu-mi capul pe umarul ei, in timp ce ea isi plimba usor mainile protective asupra corpului meu cu intentia de a ma sprijini si linisti.





Dupa un car de ani, vin si eu cu nextul care, din pacate, este cam scurt. Voiam sa-l fac mai lung, dar trebuia sa ma opresc aici. Sper ca v-a placut si astept parerile voastre " hug " Multumesc pentru comentarile anterioare, ma bucur mult ca nu v-am dezamagit.

Capitolul asta chiar a fost emotionant. Mi-a placut cum ai conturat intalnirea celor patru si cum, in sfarsit, Tom s-a dus si si-a imbratisat mama. Chiar a foat un moment pe care mi l-am imaginat clar, fara dificultati. As vrea sa nu-i mai spui lui Tom "Tomi", nu imi place si, pana la urma, chiar nu se potriveste cu situatia. Este doar o parere, faci cum doresti, dar Tom e un nume frumos si nu inteleg de ce sa il folosesti la forma sa diminutiva. Oricum, iti multumesc pentru anunt. Te pup. :*

Din perspectiva lui Tom


Stau trantit pe canapeaua din living cu ambele maini in cap, oftand din greu si plangandu-ma de viata asta de care, sincer, m-am saturat, efectiv nu mai suport toate aceste probleme care apar de nicaieri. Nici acum nu-mi vine sa cred ca idiotul de Alex ne-a urmarit in tot acest timp, raportand fiecare miscare a relatiei mele, nenorocitului de Marco. Nu m-ar surprinde sa apara in orice moment la usa mea cu un cutit gata sa-mi zboare gatul. Dumnezeule, chiar nu pot scapa de acest ganduri cuplite care ma macina si-mi vine sa ma dau cu capul de pereti pentru ca viata mea a devenit mai mult o drama demna de douazeci de premii oscar.
Hera ingenuncheaza langa canapeaua pe care stau tolanit, si-mi cuprinde o mana in palmele ei calde, miscandu-si degetele de-a lungul bratului meu, masandu-l, incercand probabil sa ma faca sa ma simt mai bine, dar sunt slabe sanse din cauza situatiei neplacute in care am ajuns.
- Am rugat-o pe mama ta sa-ti faca o cafea sau un ceai ca sa te simti mai bine. Tom, nu vei rezolva mare lucru daca stai toata ziua imbufnat, mai bine ar fi sa ne gandim la un plan.
Ma sprijin pe coate si o privesc lung, marind ochii ca sa o vad mai bine. Din cauza somnolentei ce ma cuprinsese si ochii imi erau incetosati, ma mir ca am fost in stare sa-i aud vocea de care am nevoie ca sa traiesc.

- Nu cred ca o cafea ar sterge toate intamplarile de pana acum, Hera. Cum dracului nu mi-am dat seama ca sunt urmarit? Cum de nu ti-ai dat seama tu? Cat de silentios poate fi acel jegos?
Ofteaza. Se ridica de jos si vine sa ma ia in brate, iar eu ma ridic in fund pe canapea, primind-o cu bratele deschise pe felina in poala mea. Ma strange tare in bratele ei si ma saruta tandru pe frunte si obraji.
- De ce esti suparat? Sau mai bine zis, agitat? Doar nu ti-e frica de Marco..., cu toate ca eu as vrea sa fug manacand pamantul cand il vad.
- Sunt nervos ca si-a batut joc de tine nu de mine, cu mine putea face ce vrea pentru ca i-am lasat libertatea asta, dar sa-si bata joc de femeia care mi-a dat viata si de cea care ma completeaza doar pentru o razbunare tampita? Nu pot tolera asa ceva, crede-ma. Imi vine sa-i zbor creierii in acest moment.

Iar asta nu-i nimic. Nu numai ca l-as face sa sufere si sa moara in chinuri, eu chiar am de gand sa-l omor. Dar nu as avea cum sa le spun asta mamei si roscovanei mele, pentru ca, in mod clar s-ar agita si s-ar ambala ca ma afund tot mai mult in probleme, iar apoi voi avea politia pe cap. Sunt constient de asta, dar voi avea dovezi ca sa explic comportamentul meu defavorabil fata de o persoana. Marco merita mai mult de cat o moarte simpla.
Imi las capul usor pe pieptul fetei care se joaca cu mainile in parul meu valvoi, incercand din rasputeri sa ma faca sa uit. Auzindu-i bataile inimii si simtind caldura corpului ei, stiind ca e aici cu mine si ca nu ma va mai parasi niciodata, imi face inima sa se cutremure. In aceasta privinta pot spune ca sunt cel mai implinit barbat din lume. Ii iau apoi mainile Herei, intr-ale mele si le sarut, apoi ii lipesc o mana de obrazul meu, miscand-ul usor incat sa pot simti fiecare linie a degetelor ei fine ce-mi traverseaza obrazul. Ii pot auzi surasul gingas si bataile inimii care se accelereaza. Tremuratul bratelor ei, ma face sa ma simt bine, stiind ca asta se intampla datorita mie si nu a altcuiva
Un sunet stupid ma opreste din visare si anume telefonul Herei care imi strapunge timpanele.

- Cine naiba te suna? A intrerupt ceva frumos, care s-ar fi putut transforma in Tom-show, spun razand, sarutandu-i din nou mana catifelata, iar ea zambeste si se uita la numele celui care a indraznit sa o apeleze, cel a carui capatana imi vine sa o zdrobesc.
- Este Kaname, Dumnezeule! A observat probabil, lipsa mea din casa, spune ingrijorata, marind ochii la ecranul telefonului ce inca suna intr-o veselie. Sunetul asta chiar ma zgarie pe creier, dar nu-mi permit sa-l inchid, nu vreau sa o supar. Ea ar pica prost in situatia in care eu as fi atat de nesimtit.
- Doar nu credeai ca va sta linistit cand tu i-ai spus ca mergi la farmacie, si de fapt ai fost in cimitir, iar acum esti in bratele mele, nu? Plus ca au disparut si geamantanele tale din debaraua lui stupida, rostesc strambandu-ma.
Am trancanit destul de Kaname. Ultimul lucru pe care l-as vrea ar fi sa-l am si pe idiotul asta pe cap. Ce mama naibi? Si el se ocupa tot de planurile lui Marco, de ce as avea incredere in el? Plus ca a pus ochii pe femeia mea.
Hera se fatae in bratele mele si se uita la telefon, tragand aer in piept, strange din ochi apoi arunca cu putere telefonul pe podea, acesta sfarsind spart in mii de buzatele. Maresc ochii, apoi ii arunc roscovanei o privire perplexa, asteptand niste raspunsuri pentru gestul ei necontrolat. Se uita la mine, zambeste, apoi ma saruta tandru pe buze.

- Da-l incolo, imi voi cumpara altul. Daca nu-l spargeam, Tom, Kaname ma suna la nesfarsit, iar eu nu vreau sa asist la crizele tale de gelozie.
- Realizezi ca puteai doar sa-ti schimbi numarul?
- Daca nu as fi spart telefonul nu mai aveam cum sa fac asta, rosteste dupa care isi lipeste buzele-i dulci de ale mele, sarutandu-ma intr-un mod pasional, iar eu ma las pe spate cu ea, care se intinde paste mine, incepand sa o mangai tandru pe spatele-i firav, rasucindu-mi degetele printre firele-i rebele de par, sarutand-o cu aceeasi pofta pecum ea.
Usa casei mele se tranteste atat de puternic incat am impresia ca razboiul national pentru pace tocami este la usa mea. Ce mama dracului se intampla, ma intreb in timp ce o sarut in continuare pe Hera, dar niciunul dintre noi nu se opreste chiar daca orice om intreg la mine, cu toate tiglele pe casa ar intra imediat in panica, crezand ca are o trupa intreaga de mascati la usa, gata sa-l omoare. Dar numai un idiot ar indrazni sa faca acest lucru prostesc, iar vocea lui Kaname care striga in toata casa imi confirma asta.

- Unde mama dracului esti Tom? Stiu ca Hera este aici, ce i-ai facut, ai legato?
- Hera! Unde naiba esti? Aici nu este farmacia! tipa Vero din toti plamani de parca ar fi muscat-o un sarpe veninos.
Ii urmaresc pe cei doi tantalai cum se indreapta spre bucatarie, iar din living se vede absolut tot ce se intampla in acea incapere, dar, evintent, ca inapoiatii mintal nu s-ar fi gandit ca as fi in living. Presupun ca au o problema cu bucataria sau vor sa verifice daca Hera a facut acelasi dezastru in bucataria mea. Nu mai gandul asta ma face sa bufnesc in ras, dar eu am treburi mai importante decat asta, si anume, sa-mi fac de cap cu Hera si sa nu ma mai opresc.
Totusi, printre sarutarile fierbinti ce ne fac corpul sa vibreze, mai arunc cate un ochi la idiotii aia doi care incep sa urle si sa ma strige, apropiindu-se de usa bucatariei. Chiar sunt curios de ce se va intampla acum.
Il vad pe Kaname care nu se opreste nici o secunda din a ma injura, ambalandu-si bratele in aer cu Vero care il acompaniaza pe post de comentator. Apoi, o vad pe dulcea mea mama care iese cu o tava plina de cesti cu cafea intrand in Kaname, dupa care se da doi pasi in spate marind ochii si scapand tava pe jos. Cestile se sparg, iar toata cafeaua se prelinge pe podea. Stiu ca ar trebui sa-l agat pe Kaname cu gatul de lustra pentru ca a speriat-o pe mama si pentru ca mi-a facut praf podeaua, dar eu bufnesc in ras, aproape ca-mi vine sa mor la reactia celor doi cand se vad fata in fata. Pun pariu ca idiotul nu s-ar fi asteptat sa o vada pe mama.

- Tom, nu mai rade. Sigur mama ta este speriata.
- Pe naiba, nu vezi cum se privesc? Parca ar fi doi extraterestrii.
Dupa schimbul de replici pe care nu stau sa-l ascult dintre mama si Kaname, din cauza ca sunt ocupat cu dulcegariile, aud pasii lor venind in camera in care eu ma distrez de minune. Ca doar, ce se poate intampla?
- Hera! De ce stai cocotata pe Tom? tipa Vero, cu ochii cat carul si cu gura in pamant. Cu toate ca imi pot da seama usor ca nu mai poate de fericire, avand avantaj pentru Kaname si cum am banuit, aceasta adauga: Kaname, ti-am spus. As fi o sotie mult mai buna decat ea, spune aratand cu degetele spre felina de deasupra mea, care se opreste din a-mi savura buzele.
- Ce s-a intamplat, Kaname? Ti-a ramas ceva in gat de nu mai ai voce, sau pur si simplu nu ai auzit ce ti-a spus Vero din cauza ca spartul farfuriilor ti-a afectat auzul? Spun razand copios.
Mama isi incruciseaza mainile la piept si ridica o spranceana, pozitionandu-se in mijlocul nostru, privindu-ne atent pe fiecare in parte.
- Puteti sa-mi explicati ce se intampla? Alta problema pe ziua de azi?
- Vedeti, spune Vero, initial Hera plecase de la Tom, apoi a venit la Kaname, s-a folosit de el, iar acum s-a intors la Tom si iepurasul de Kaname nu mai are glas, Dumnezeule, va rog chemati salvarea! rosteste Vero cu lacrimi in ochi parand ingrijorata pentru Kaname, dupa care ii cuprinde bratul cu mainile sale si il zguduie pentru a-l aduce la realiatate. Cum idiotul din fata mea in sfarsit revine pe pamant, isi scutura capul, lasandu-si pletele sa faca un mic dans, dupa care isi impreuneaza si el mainile la piept.

- Deci, careva sa zica il iubesti pe Tom.
- Bineinteles, doar nu credeai ca m-am oprit din al iubi, nu-i asa? raspunde micuta napustita asupra mea. Am impresia ca daca va mai sta mult in pozitia asta, o sa o iau pe fantezie si cine stie ce iese aici.
Kaname si Hera ofteaza in acelasi timp dupa care si mama mea, ofteaza.
- Bun, acum nu am timp de relatiile voastre si incurcaturile astea, trebuie sa vorbim despre cum scapam de Marco.
Kaname isi intoarce privirea mirata asupra mamei mele, parand socat de auzirea numelui.
- Tocmai ati spus Marco?
Mama incuviinteaza. Pana si eu am devenit mai atent la conversatie cand se vorbeste de Marco. Sunt singurul care ar putea sa-si piarda capul in toata povestea asta. Totusi, nu prea pot avea incredere in acest armasar brunet din fata mea, care a indraznit sa se atinga de Hera. Adica, de ce nu ar apela la Marco doar ca sa o aiba el pe Hera si sa se descotoroseasca de mine? Asta sigur are sens, dar totusi ma intereseaza ce are de spus.
- M-a sunat acum zece minute, cand eram in drum spre casa lui Tom. A spus ca maine revine in oras pentru a terminat cu afacerile.

Prostii. El nu termina niciodata la timp cu afacerile si mereu se lungeste in tot ce face, pierzand vremea. Acum situatia mea cum ca m-am impacat cu roscovana, a ajuns la urechile lui. Nu ma asteptam totusi, ca Alex sa-l fi anuntat atat de repede. Speram catusi de putin sa-l fi speriat si pe acel individ.
- Ca sa-ti explic mai clar, prostule! Incep eu sa vorbesc, dand-o la oparte pe Hera de pe mine, asezandu-ma in fund pe canpea, tragand-o si pea ea langa mine. Marco vrea sa ma vada mort.
- De ce? Ma intreaba stupefiat de raspunsul meu.
- Nu face pe prostul, stii destul de bine de faza cu Cristma si de faptul ca tu, prostule, incercai sa ma convingi ca Hera e nevinovata, desi eu nu te-am ascultat, regret asta acum. Stiai de la inceput ca Marco ma vrea pe mine pentru planurile lui de a se imbogati si, evident, stand cu Hera si fiind numai cu gandul la ea, eram ca o leguma vie in afacerea lui, deasta a facut ceva sa ne desparta. Iar acum, ghici ce. M-am intalnit cu nenorocitul de Alex care m-a urmarit si i-a dat raportul lui Marco. De acum incolo nu stiu ce va iesi...

Pana si mama se uita umita la mine. Desigur, nu se astepta la istoria asta, plus ca incep sa le mai spun cate ceva din tot ce s-a intamplat intre mine si Hera si Marco in trecut, dupa care si Hera incepe sa povesteasca toate nenorocitile pe care i le-a facut Marco, iar toata lumea ramane cu gura cascata.
- Copii asezati-va cu totii, nu este de gluma cu asta. Ma duc sa fac cafea, in timp ce-l voi suna pe unchiul Anto sa ne ajute. Voi stati aici si va rog nu mai tipati unul la altul, macar incercati. Ne spune aceasta femeie minunata, dupa care pleaca spre bucatarie, lasandu-si valurile argintii pe spate.
Eu o iau din dou pe Hera dupa gat, si incep sa o sarut intr-un mod pasional, incat sa ma satur de prezenta ei, cu toate ca ar fi imposbil, dar cei doi maimutoi care se fac comozi pe canapea din fata, de dupa masuta din mijloc, bat amundoi cu munii in masuta, sunetul zgariindu-mi creirii.
- Fara manifestari de acest gen in public, spune Kaname ridicand o spranceana, luandu-o si el pe Vero dupa gat, aceasta inrosindu-se mai rau ca un rac ce a stat prea mult la soare. Dumnezeule, se vede ca este topita dupa el.
- Taci dracului din gura, este a mea si fac ce vreau cu ea.
O vad pe Hera cum imi arunca o privire de " Ce naiba ai vrut sa spui"? Dupa care ma corectez, nu vreau sa o supar, dar vreau sa-i arat lui Kaname ca-i a mea si sa-i bag mintile alea seci in cap ca nu se poate atinge de ea.
- Bine, nu chiar orice vreau. Si apropo Kaname, daca tot comentezi de aceste manifestari, ce sunt sigur ca te enrveaza, de ce nu vrei sa treci peste asta si sa imi urmezi exemplul cu Vero? Ar fi mai fericita decat un om care ar fi pentru o zi presedintele tarii, nu alta.
- Tom..., spune Vero cu o voce sugrumata, aproape ca o da in plans de emotii, dar macar eu stiu ca-i fac un bine, plus ca vreau prin orice metoda sa-l indepartez pe idiotul asta de Hera.

- De ce naiba nu mi-ai spus ca il iubesti pe el, Hera? Intreaba Kaname, nervos pe un ton nu prea placut auzului meu. Pot sa o vad si pe Vero cum stramba din nas pentru aceasta intrebare.
Iau o perna de pe canapea si cu o singura aruncare, i-o trantesc idiotului in fata, iar el face acelasi lucru dupa ce o cuprinde tare in puni.
- Prostule, cum indraznesti?
Ii spun aruncandu-i din nou perna in fata.
- Eu sau tu, tampitule? Ar trebui sa-ti tii femeia langa tine daca nu vrei s-o ia altul, si nu crezi ca este cam tarziu pentru” Oh, scupa Hera, iarta-ma ca am fost un idiot notoriu si o jigodie data dracului care te-a facut sa suferi! ”, ma imita acesta cu o voce pitigaiata, facandu-mi sangele sa clocoteasca in vene. Deja nervii imi strabat ratiunea si-mi inclestez maxilarul incordandu-mi muschii. Asta chiar m-a atins la inima. Cum indrazneste? Ma ridic in picioare, trantind cu pumnul in masa uitandu-ma extrem de urat la Kaname, iar acesta imi repeta gestul de a se ridica si el in picioare, dupa care imi cuprinde bluzonul gri in pumn, strangand de el cu putere, privindu-ma cu acei ochi fiorosi.
- Baieti, baieti, potoliti-va, ce naiba? striga Vero, dupa care se intoarce la Hera si spune: Fa ceva nebuno! Numai din cauza ta s-a ajuns la asta! Nenorocita mica, ce te-as mai bate.
- Sa te vad afurisito, daca tot il iubeai pe Kaname trebuia sa sari pe el si sa nu-i mai dai drumul. De ce nu recunosti o data ca esti moarta dupa el si ca il iubesti incat nu ai fi in stare sa il lasi o secunda?

- Pana aici ti-a fost roscato! Dupa care pleaca de langa canapea din fata masutei si ajunge in dreptul Herei, incepand sa o traga cu putere de par, urcandu-se deasupra ei. Hei, ia stai putin, numai eu am voie sa fac asta. Acestea doua se cearta si se iau la bataie tragandu-se de par si lovindu-se cu restul pernelor de pe canapea. Evident ca dau sa ma intorc poentru a o lua pe nebuna de Vero de pe iubita mea, ininte sa ii scoata ochii, dar o mana ma cuprinde de guler din nou.
- Tu ai treaba cu mine, tampitule! Crezi ca daca esti la tine in casa nu te pot lua la pumni?
- Sa te vad, retardatule, incearca sa ma lovesti, ii spun dandu-i un pumn puternic in maxilar si o aud pe Vero cum tipa, tragandu-ma de pantalonii de la spate. Daca trage putin mai mult cred ca am sa raman in lenjerie.
- Tom, daca ii faci ceva iti voi scoate si tie ochii nu numai nebunei asteia care se joaca cu voi si cu mine, prietena ei cea mai buna.

- Dumnezeule! Ce dracu faceti? Ne intampina mama cu un strigat puternic, iar atunci toti luam pozitia de drepti privind-o rusinati. Sta cu o tava de cafele in mani, dupa care o aseaza cu grija pe masa si ia un loc pe canapeaua din fata langa Kaname si Vero care revin la locurile lor, precum si eu care ma asez jos langa Hera. Mama ofteaza, dar eu imi indrept privirea spre roscovana mea. Parul ii este ciufulit, iar eu trec cu degetele-mi prelungi prin fierele ei rebele pentru a-l aranja un pic, dupa care o sarut tandru pe frunte si pe obraji.
- O te rog, spun in cor Kaname si Vero care dau ochii peste cap, iar eu zambesc ca un idiot ca i-am facut sa se enerveze iar, dar nu si mama. Ea nu se amuza de tota treaba asta, si sta serioasa la masa. Isi ia o ceasca de cafea de pe tava si soarbe din ea cu o pofta de nedescris, dadu-mi impresia ca a luat un fel de licoare magica ce-i face trupul sa se indrepte spre extaz. As vrea si eu o bautura care sa ma faca sa uit de toate probleme ce ma cutremura zilnic.
- Unchiul Anto nu a raspuns la telefon, nu stiu ce se intampla, l-am sunat de vreo cinci ori pana acum, dar acum trebuie sa ne axam pe un singur lucru. Trebuie sa facem ceva ca sa...
Dar nu mai apuca sa spuna nimic, caci soneria de la usa ne face pe toti sa ne oprim aproape si din respirat. Cine mama naibi mai indrazneste sa-mi perturbe linistea? Ma ridic in picioare dupa care ma indrept spre usa ca sa deschid...



Sper ca v-a placut acest capitol si astept parerile voastre " hug "

Whoa, capitolul asta a fost atat de plin de injuraturi. Vaai, si cat m-am amuzant, a fost extrem de gustos, cu tot cu momentele hazlii si cu cele romantice. Scrii din ce in ce mai bine si faci capitole luungi cat o zi de post, cat sa-mi ajunga. Sunt curioasa cine Dumnezeu o sa apara pe usa aia, caci banuiesc ca ne vei surprinde tu cumva. De asemenea, sper sa nu pateasca ceva Tom ca si-asa abia si-a revenit de la ultima lovitura pe care-a incasat-o. Iti multumesc pentru anunt. Bafta in continuare.

Akdfhjsdjfhujskjhgcbds,ljxygdcbxl!!! Cum ma, cum adica, cum?! O sa il fac sa sufere, o sa ii arat eu lui, o sa aiba parte de o moarte leeeenta si dubioasa si plina de sange! Mwhahahaha!! Acum serios, prea multa actiune in capitolul asta. M-am distrat pe cinste si, desi ai mai avut mici chestii pe ici pe colo care ar putea fi corectate, cred ca ai facut o treaba buna. Imi place in special faptul ca ai o gramada de actiune in capitolul asta si, desi sunt injuraturi cu duiumul, ma ajuta intr-un fel sa le simt furia. Da, r ca sa n-o mai lungesc atat, vreau nextul si o moarte lenta pentru acest idiot pe nume Macro (nu ca asa l-ar chema, dar i-ai scris numele gresit la un moment dat ) Bafta in continuare si nu uita sa ma anunti. :*

Il iubesc, il iubesc. iti iubesc ficul. Vreu sa ma anunti cat mai repede de Next. **

...
MORI!! Ajdgfuikdjsxhrfd!! Idiotul! Tampitul! Mama lui de nemernic, daca-l prind o sa ii dau bataie, o sa il strang de gat, o sa il impusc, il omor lent si in chinuri, vaaaaiiii, cat de enervata pot fi in momentul asta. Tu, femeie, fii atenta aici: daca nu ii faci ceva, si asta cat mai curand, o sa iti fac eu ceva, TIE, pentru ca e personajul tau, iar daca tu patesti ceva se presupune ca nii el nu va mai exista.  I'm gonna beat the crap out ho him. O sa-l fac sa sufere si-o sa ceara indurare si sa vezi atunci ce mielusel scoatem din el, numai asteapta si-ai sa vezi. Argh, o sa inchei aici pentru ca sunt mult prea nervoasa ca sa mai fiu si coerenta totodata, deci astet nextul. Si momentul in care-l vei face pe amaratul ala sa sufere. Vreau sa sufere. (D) Choco terminat.

Din perspectiva Herei


Il privesc lung in timp ce se indreapta spre masina lui neagra, extrem de scumpa. Dumnezule, cred ca aceasta masina este cea mai scumpa din lume, la modul cum arata. Luceste precum argintul. Intelesesem de la Tom ca masinile lui Marco sunt placate cu argint, desi eu o luasem sub forma de gluma, dar ce am in fata ochilor le intrece pe toate. Masina este, fara indoiala, cea mai grozava pe care am vazut-o. Stiu ca nu ar trebui sa-l urmez, dar in acest moment chiar nu am de ales daca vreau sa raman in viata pana se intoarce Tom. Va trebui sa ascult de acest monstru ca sa supravietuiesc si sa ii castig increderea, ca in momentul in care are garda jos, eu sa-i ifig cutitul pe la spate. Nu-mi pasa daca devin o criminala, dar am jurat ca-l voi omori pe acest mitocan. M-am saturat ca viata sa-mi fie amenintata in fiecare secunda de prezenta lui Marco, sa nu pot sa ma bucur din cauza lui, sa sufar mai mult decat o victima petru ucidere. Mi s-a umplut paharul, dar daca as izbucni acum, probabil in urmatoarea secunda as fi moarta. Impacata cu ideea, ma indrept spre el, care ma asteapta cu portiera deschisa. Intru in masina, imi pun centura si ma sprijin cu spatele de scaunul de langa cel al soferului, afundandu-mi corpul cat mai mult in el, incercand parca sa-mi ascund existenta. Dupa ce Marco se aseaza la volan si tranteste portiera cu putere, baga cheia in contact, apasa pe acceleratie si porneste masina. Conduce cu o viteza de nedescris, dar nu am de gand sa-i reprosez nimic, doar ca sa nu fac conversatie. Nu vreau sa-l mai aud, nici macar nu vreau sa-l intreb unde naiba mergem.

Pe masura ce inaintam si iesim de pe strada principala a orasului, drumurile se ingusteaza, iar Marco o ia la dreapta pe un drum pietros, inconjurat de multa vegentatie si plante de toate soiurile. Frunzele copacilor se misca lent in bataia vantului si, privind atent la frunzisurile copacilor de toate noantele, parca imi fac cu mana, soptindu-mi ca inca mai exista speranta si pentru viata mea amarata. Soarele straluceste puternic, lasandu-si razele inflacarate asupra orasului, ceea ce imi provoaca o stare de sufocare. Probabil din cauza ca ma aflu intr-o masina. Nu mai pot suporta caldura, asa ca imi permit sa vorbesc:
- Marco, da drumul la aerul conditionat, mor de cald in masina ta fitoasa.
- Daca iti este prea cald aici, atunci dezbraca-te. Aerul conditionat nu va ajuta prea mult, imi spune chicotind, dand intr-un final drumul la aerul conditionat.
Imi las capul rezemat de geamul masinii si privesc din nou imprejurimile ce-mi limpezesc ochii cu frumusetea orbitoare pe care mi-o ofera. Cerul este senin, o vreme atat de frumoasa pentru o plimbare. Mi-as dori ca Tom sa fie acum in locul lui Marco la volan, sa mergem sa ne plimbam in nestire, sa savuram impreuna vremea asta frumoasa. Mi-as dori sa mergem prin aceste flori pigmentate, iar el sa-mi daruiasca cel mai frumos trandafir dinte toate florile, sa-mi spuna ca ma iubeste si ca totul va fi bine. Oftez. Nimic din toate acestea nu e posibil, dar stiu ca intr-o zi voi putea sa traiesc la maxim viata alaturi de el.
Imi intorc privirea spre Maro. Totusi, ma plictisesc sa raman muta si poate exista o sansa sa aflu de face toate acestea.

- Unde ma duci? il intreb pe un ton intepat.
- Sa te... mhm, sa-ti arat ceva, isi drege el glasul.
- De ce vrei sa megi undeva cu mine? Ce s-a intamplat cu Alis si Crissa, damele tale pretioase si cochete, hm?
Ma priveste surprins si-mi raspunde:
- Le-am dat o mica pauza, m-am plictisit de ele. Acum tu ma interesezi.
- Era vorba sa ai grija de mine, nu sa ma incluzi in viata ta dezastroasa si plina de peripetii care necesita interventia politiei.
Nu spune absolut nimic, iar asta ma calca pe nervi. Pana acum ceva vreme, nu-i tacea gura si de cand am plecat, abia daca vorbeste. Il privesc din nou, dupa ce imi las capul sprijinit de scaun. Parul sau saten poleit parca cu particule din aur, straluceste mai tare ca soarele. Ochii lui verzi, precum algele marii, ca cel mai pretios smarald posibil, o culoare atat de perfecta si totusi imperfecta pentru a apartine unui om. Sigur nu s-a facut o greseala cand acest mitocan a fost inzestrat cu o asemenea frumusete divina si un suflet mai urat ca insasi dracul? Ba, bineinteles ca da! Un om atat de frumos, nu poate fi atat de rau si de aspru, fara inima. Asa ceva este contra legilor atractiei. Este cea mai periculoasa persoana de pe pamant fiinta de langa mine. Prin farmecul lui atrage femeile, dupa care le distruge psihic si fizic, mintal si tot ce tine de persoana lor. Dumnezeule, imi vine sa turbez de ciuda ca e frumos. De ce este frumos? Imi dau o palma peste frunte cand imi dau seama ca ma holbez ca o idioata la tenul lui alb, perfect, fara urme si la privirea lui ce este atintita la drum. Imi las privirea sa alunece asupra corpului sau musculos, atat de bine lucrat incat pot saliva. De ce naiba si Marco si Tom arata ca niste zei, iar eu... eu sunt o pustoaica de saisprezece ani, care nu este dezvoltata complet. Nu am pieptul asa mare ca damele lui Marco si inca am un usor aspect de copil si, totusi, in loc sa fiu atrasa de cei de varsta mea, eu trebuie sa apelez la cei de peste douzeci de ani. Dumnezeule! Imi vine sa ma lovesc singura!

Il privesc din nou si din nou si din nou si cu fiecare privire pe care i-o arunc imi vine sa-mi trag o palma, dar pur si simplu nu-mi pot lua ochii de la acest idiot. Arata prea bine. Fara sa-mi dau seama, intind o mana spre el, lasand-o sa parcurga lin bratul sau drept, iar el se intoarce spre mine.
- Ce-ai patit? Daca ai chef de nebunii, abtine-te. Nu am chef sa fac vreun accident si sa intru intr-un pom, doar pentru ca ma ispitesti tu.
Ma opresc imediat ce realizez ce fac. In momentul asta chiar imi vine sa sar din masina pentru ca sunt tentata sa-l ating. Simt nevoia sa-i explorez corpul, doar ca sa vad cum este lucrat, ceea ce ma scoheaza foarte tare.
- Eu... voiam sa vad daca esti uman. Stii? In majoritatea timpului esti un monstru pervers si ai o inima de gheata, iar eu voiam sa verific daca este asa.
Rade cu gura pana la urechi cand imi aude raspunsul, eu in schimb ma incrunt ca nu am venit cu o scuza mai buna si una, totusi, credibila. Spun numai tampenii cand sunt in preajma lui, iar asta ma enerveaza la culme. De ce naiba nu pot gandi rational? De ce tremur mai rau ca o leguma ce urmeaza sa fie fiarta? Ahh, voi tampi cat de curant posibil in compania acestui mafiot.
- Ma vrei, concluzioneaza el mandru, cu nasul ala ascutit si perfect, pe sus. Pufnesc.
- Ai vrea tu.
- Pai vreau. Vreau mai mult ca orice sa ma doresti mai mult decat il doresti pe Tom.

Oare vorbeste serios sau chiar isi bate joc de mine? De ce imi spune toate astea, de ce naiba imi scoate ochii cu Tom? Imi vine sa-i trag un pumn. Cum se poate baga in relatia altor persoane si pe de-asupra, si a fostului sau prieten cel mai bun. Este de neiertat. Dar de ce tind sa cred ca exista si un gram de adevar in spusele lui?
- Ha, ce gluma. Atunci tine-ti pofta in cui. N-am de gand sa-ti ofer placere.
- Hm, as puneo in cui, daca as putea. Dar, Hera, cum as putea face acest lucru cand este vorba de tine? Esti atat de... perfecta.
- Ce vrei sa spui cu asta? Eu nu m-as compara in veci cu femeile care ti-au cazut in pat. Presupun ca erau si mai in varsta cu mai multa experienta. Frumoase si cochete, eu in schimb nu ma omor cu tocurile si hainele excesiv de stramte, nu-mi place sa ies in evidenta sau sa atrag toti barbatii si sunt mai timida. De ce tot ma tachinezi cu asta?
- Dar Tom? Tom nu te tachina la inceput cand te tineai dupa el? Si totusi, ai ajuns sa-l iubesti mai mult ca orice. Cum naiba vine asta?
In momentul asta chiar m-a incoltit, dar nu apuc sa spun ceva pentru ca mi-o ia inainte.
- Iti plac baietii rai?
- Nu, in niciun caz. Dar, probabil sunt atrasa de cei misteriosi, cei ce nu lasa sa se vada mai mult despre ei, cei care fac pe durii si totusi, poate au un gram de romanta in ei, asa cum esti tu si Tom..., imi acopar gura cu mainile, socata de raspunsul pe care l-am lasat sa-mi scape si ma corectez imediat, ceea ce vreau sa spun este ca Tom e acel tip de persoana.

Il privesc sa-i vad reactia si observ un zambet foarte mare pe chipul sau, iar ceva se zdruncina in mine, stomacil mi se strange. Opreste masina si se uita la mine, masurandu-ma din cap pana in picioare si se apropie de mine. Il privesc in acei ochi mirifici, si-l vad cum se apropie si mai mult de mine. Isi aseaza o mana in jurul gatului meu, degetele sale fine, patrunzand printre suvitele mele de par, mangaindu-ma usor, protector. Imi simt obrajii arzand si inima parca vrea s-o ia la goana. Simt fiori in corp si parca imi vine sa lacrimez. Cu cealalta mana imi mangaie obrazul si apoi isi lipeste buzele moi de ale mele. Ma saruta apasat pe buze, apoi incepe sa le savureze delicat, parca vrand ca acest moment sa nu-l uite niciodata, sa fie ceva perfect pentru el. Cu miscari lente imi intredeschide gura, introducandu-si incet limba in gura mea. Ma saruta cu mai multa pofta, strangandu-mi parul, lasandu-si cealalta mana sa alunece pe bratul meu, pe talia mea, intr-un mod atat de bland. As vrea sa fug departe acum, dar nu pot. Pur si simplu mintea si inima nu ma asculta. Vreau sa fug, dar, la naiba sa ma ia, nu pot, vreau sa-l lovesc, dar simt ca are nevoie de asta. Neg ca-mi place, dar adevarul este ca ador modul lui de a ma saruta, iar fiorii devin si mai accentuati pe masura ce sarutul se adanceste. Incep si eu sa-l sarut, explorandu-i colturile gurii, savurandu-i buzele pline cu limba mea, dupa care imi lipesc buzele de ale lui, vrand sa nu le mai dezlipesc. Ma apropii de el, punandu-i o mana pe piept si cu cealalta il mangai pe gatul sau lung si ferm. Cateva incnete de placere imi scapa si pot sa-i simt zambetul, rade usor, sarutandu-ma in continure. Rupe apoi sarutul incet si ma priveste in ochi zambind, iar eu imi acopar fata cu palmele, obrajii mei fiind mai rosii decat un rac prajit la soare. Dumnezeule, nu-mi pot stapani lacrimile si bataile incontrolabil de puternice ale inimii. Ce naiba mi se intampla. De ce plang? Din cauza ca m-a sarutat? Daca nu imi placea, ma retrageam. Atunci de ce? Pentru ca urasc ca-mi place atat de mult, pentru ca am impresia ca-i fac rau lui Tom?

Marco ma strange puternic la pieptul sau, lasandu-si capul pe umerul meu, sarutandu-ma apoi pe cap si pe obraji, apoi ma strange iar la piept, mangaindu-ma pe spate, iar eu tremur ca o nebuna. Simt ca imi doresc mai mult si-mi vine sa inebunesc in aceasta conditie. Las o lacrima sa-mi curga lin pe obraz, dorindu-mi sa plec cat mai departe, dar pacatul ma impinge sa raman aici, prada atingerilor sale divine cu care ma blocheaza sa mai gandesc rational.
- Hera, imi sopteste el suav la ureche. Lasa-ma sa fiu singurul din viata ta. Singurul care sa te protejeze si sa te iubeasca...
Ochii mi se maresc, air spusele lui ma uimesc profund. Stiu ca-si bate joc de mine, ca vorbele lui sunt doar minciuni, ca asa face cu toate fetele ca sa le seduca si sa le ademeneasca in patul lui fitos si scump. Stiu ca foloseste aceste atingeri delicate si aceste vorbe doar ca sa ma inmoaie, si reuseste! Reuseste, iar eu inebunesc din cauza asta! In acest moment simt ca as putea sa-i cad la picioare, dar incerc sa imi alung aceste ganduri. Incep sa plang, iar el ma mangaie pe spate, sarutandu-ma pe obraz.

- Nu ai de ce sa plangi. Sunt cat se poate de serios, ai sa vezi. Hai sa coboram din masina, am ajuns.
Imi intinde cateva servetele cu care sa ma sterg, iar in momentul asta sunt extrem de usurata ca nu a continuat cu acea parte a lui - cea seducatoare, atat de enervant de sudecatoare - Aproape ca m-a prins in joculetul lui. De ce naiba imi face asta? Vrea sa-mi rupa mai mult inima pe care, oricum, o am rupta?
Marco se da jos din masina si imi deschide portiera ca sa ies. Ma prinde de o mana si inchide portiera in locul meu, apoi imi lasa mana libera si merge inainte.
- Urmeaza-ma, femeie. imi spune pe un ton mai jos ca cel pe care il folosea, iar eu il urmez, privind imprejur. Cred ca am mers in jur de o ora cu masina lui cu o viteza incredibil de mare. Peisajul este atat de frumos. Plaja intodeauna mi-a placut. Pasesc pe nisipul fin si privesc marea linistita, dar imi dau seama ca nu este tocmai o plaja, ci ca o mini plaja.
- Este locul tau? il intreb.
- Da, este proprietatea mea, este ca o mini-plaja. Intre aceste stanci s-au adus nisip la aceasta apa limpede care m-a fermecat, asa ca am cumparat locul si l-am facut propriul meu loc de balaceala. Plaja este mult mai departe de acest loc.
- Este... frumos, ii raspund cu retinere in glas.

In continuare, il urmaresc pe Marco printre stanci, bucurandu-ma de caldura nisipului de sub picioarele mele, de aerul curat si de briza marii care imi indunda narile. Simt un miros de sare, este placut. Privesc apa limpede si pura, dorindu-mi cu ardoare sa ma balacesc in ea, dar nu am costum de baie si ma oftic din cauza asta. Chiar imi doream sa fac baie in apa asta, dar probabil nu ma voi distra prea mult cu Marco in preajma mea. Deja devine periculos sa stau langa el sau sa-l privesc. Marco monteaza un cort, pe care l-a luat din porbagajul masinii si intinde cateva prosoape pe nisipul fierbinte, apoi pune si o umbrela imensa deasupra acelor prosoape ca sa fie umbra. Deci el chiar are de gand sa stea la plaja. Merg si eu cu pasi timizi, inghitind in sec in jurul sau, apoi ma asez pe un prosop de pe nisip si-l privesc.
- Ce facem aici, il intreb curioasa?
- Cum adica ce facem, femeie? Nu e evident? Stam sa ne bucuram de vrmea asta frumoasa impreuna.
- Impreuna?
- Mai vezi pe cineva in jur inafara de noi doi? Esti chiar amuzanta.
Deci chiar vorbeste serios. Facem plaja. Doamne, sunt la plaja cu Marco! Mi-as fi dorit sa fie si Tom aici, sa ne bucuram impreuna, sa facem baie in mare si sa ne distram, dar trebuie sa ma multumesc cu acest monstru pervers cu care sunt obligata, la naiba, sa stau pentru trei saptamani. Sper ca Tom sa vina mai repede acasa.

Locul asta este atat de frumos, incat simt ca Marco vrea sa-mi faca doar in ciuda ca nu ma pot bucura de asta in preajma altor persoane si sunt obligata sa-l suport pe el. Il vad pe Marco cum vrea sa se descheie la pantaloni si tip:
- Nu face asta! Doar nu ai de gand sa-ti dai pantalonii jos in fata mea, ca sa iti vad minunatia!
- Hmm, si daca ar fi asa? imi spune ranjind, doar nu este prima oara cand vezi un barbat dezbracat, nu-i asa Hera? Presupun ca Tom defila prin camera, gol pusca, ca tu sa-l admiri, sau la dus, sau...
- Opreste-te! ii spun, apoi inghit in sec, muscandu-mi intr-una buzele si agitandu-mi picioarele pe nisip.
Doamne, da! L-am, vazut pe Tom gol, si mergand prin camera si la dus si toate alea, dar el era altceva, el e barbatul vietii mele, cel care imi completeaza existenta. Marco chiar nu face diferenta intre aceste lucruri? Este absurd si n-am sa-l iert daca are de gand sa mi se prezinte toata ziua fara haine. Cred ca am sa ma afund cu totul in apa doar ca sa nu-l vad. Tare mi-e ca voi crapa de roseata, daca de la un simplu sarut mintea mea a luat-o razna. Inca nu realizez ce s-a intamplat in masina mai devreme, este ireal.

Acest idiot nu ma asculta si isi descheie nasturii de la pantaloni, apoi ii indeparteaza, precum si bluzonul gri cu care este imbracat, ramanand in pantaloni scurtii - sort - pentru plaja. Rasuflu cand vad ca ii are pe el, dar ma inrosesc cand ii vad abdomenul si pieptul, muschii sai perfect lucrati. Are un corp atat de frumos, iar acum chiar imi vine sa-mi smulg parul din cap si sa-mi dau numai palme, sa ma arunc de pe stanca, orice doar ca sa nu ma mai holbez la corpul sau frumos curbat, frumos conturat si cu acele patratele. Imi vine sa tip, sa urlu, sa-l iau la bataie, numai ca sa se imbrace si sa nu mai fiu tentata sa-l privesc sau, Doamne fereste, sa-l ating. As inlemni.
- Nu te mai holba la mine, Tom arata exact la fel.
- Mda, dar nu ma holbez, ci... nu ma asteptam ca tu, bruta, sa arati asa de... acceptabil.
- Stiu ca ma vrei pentru ca arat ca un zeu, dar Hera, nu ma urai?
- Ba te urasc. Te urasc din toata inima mea pentru ca...
- Pentru ca te atrag prea mult?
- Nu! tip eu la el cat de tare pot. Mi-ai facut prea multe ca sa te pot privi altfel, idiotule. De ce naiba te comporti asa acum? De ce mi-ai facut atat de multe? De ce esti un criminal? De ce iti place sa ne vezi suferind, ha?
- Nu ai intelege, femeie. Un copil ca tine nu ar intelege nimic.
- Poate ca daca mi-ai explica ce este cu tine, as intelege...
Din nou ma lasa sa vorbesc singura si se duce in mare sa faca baie si, oricat de mult mi-as dori sa intru si eu in acea apa care ma atrage precum un magnet, incerc sa ma abtin. Nu vreau sa fac baie cu Marco! Nu, nu, nu. In niciun caz nu se va intampla tampenia asta enorma. Cine stie ce iese. Ma intind pe prosop si las ca razele soarelui sa ma bronzeze, sa-mi mangaie pielea alba si sa ma relaxez macar acum, cand Marco este la riscul de a se ineca sper eu. Stau pe burta si-mi inchid ochii, sperand sa adorm si sa nu ma mai trezesc sau ca in momentul in care ma voi trezi sa-l vad pe printul meu Tom.
Oare ce faci tu acum, Tom ...?



Sper ca v-a placut acest capitol, astept parerile voastre:X
PS: Nu ma uratiii!!!! :)) Choco, chiar ai de gand sa ma omori?:))



[/quote]

O sa te omor!! O sa te omor!! (D) CUm adica sa ii faci pe astia doi sa se sarute, cum adica sa il faci pe el atat de bun, atat de idiot de bun, cum naiba sa o faci pe ea sa se simta bine in preajma lui. Argh, o sa te omor!! Asculta la mine, tipul asta trebuie sa moara lent, chinuit, torturat, supus unui interogatoriu prin tortura care sa il faca sa regrete toate momentele astea dragute impreuna cu Hera de care numai Tom are voie sa se bucure. Mama, si Hera asta, as bate-o sa-i sune apa in cap, nu alta. Pai asa? Asa? Dupa ce-a facut cu tine, tie incepe sa-ti placa? T****!! Mama lui de capitol, am nervi cat pentru cinci acum, nu stiu cum reusesti, dar ma enervezi ori de cate ori ii faci pe astia sa fie atat de "giugiulibili". O sa te omor, si pe tine si pe ei, pe toti. Si raman eu cu Tom.  Sa vezi ce-ti fac. No hai, gata, aberez. Capitolul mi-a placut, desigur ca sunt nervoasa, dar mi-a placut. Iti multumesc pentru anunt si sper sa aduci nextul repejor. Te pup. :*

Dau edit maine.

Da, da, o da, in sfarsit. Omoara-l lent, dureros, chinuie-l, fa-l sa sufereeee. >:) Vreau sa vad sange, vreau sa aud tipete, vreau sa il faci sa sufere in asa fel incat sa regrete tot ce a facut, pana si ca s-a nascut. Vreau sa imi placa cand o sa-l torturezi, asa ca, Tom, fa-ti treaba. >:) Capitolul a fost tare fain, desi m-ai luat prin surprindere cu cateva chestii si nu ma asteptam ca operatiunea de salvare a Herei sa vina atat de repede. Trebuie totusi sa il pocnesc pe Tom, pentru ca, desi se afla intr-o situatie critica, ar putea strica totul. La naiba cu indragosteala asta! (D) Si daca nu o salveaza acum sa vezi ce o sa-l bat eu si-o sa ii dau pana o sa inteleaga ca cineva aici chiar e nervos. (D) Buun, acestea fiind spuse, astept nextul si sunt tare curioasa cum vei continua. Te pup. :*