Capitolul 12.


Tom povesteste:


Ma trezesc pe la trei noaptea din pat, neavand somn. Se pare ca, cosmarurile acestea cu Cristma nu vor sa-mi dea pace. Bine ca unchiul meu ma va scoate din chestia asta. Acum nu mai trebuie sa-mi fac griji ca o sa ajung la inchisoare si ca o sa-mi ratez toata viata. Sunt pur si simplu fericit ca am gasit-o p ea…
S-a dovedit ca nu este ca toate fetele, ca ma iubeste si nu pot sa cred ca am renuntat la nebuniile pe care le faceam special pentru ea. Mi-a aratat ca nu toate sunt la fel si este in continuare alaturi de mine. Nu-mi pare rau ca am scapat intr-un fel de vechile obiceiuri pentru ca simt ca as face orice ca sa fiu cu ea.

Un lucru ma ingrijoreaza cand imi intorc privirea. Roscovana mea mica nu este langa mine la trei noaptea! De ce? Unde poate sa fie la ora asta? Sar ca si ars din pat si incerc sa ma linistesc. Unde putea sa fie? Ca sa-mi limpezesc mintea ma duc la bucatarie pentru a lua un pahar cu apa. Doamne de ce nu este langa mine in pat la ora asta? Daca stau bine sa ma gandesc aseara cand a venit acasa de la intalnirea cu Vero m-a cam respins. Era total aeriana si nu era atenta la ce ii spuneam. Ce naiba se intampla cu ea? Sau doar a avut o faza proasta? Cine stie ce s-a intamplat ieri cu prietena ei, iar dupa cate stiu s-au dus sa se inscrie la dans. O fi in legatura cu asta? Dar chiar si asa de ce nu este in pat?

Inca doi pasi si ajung la buctarie si vad cum o silueta divina sta pe scaun la masa, privind un pahar pe jumatate umplut cu apa. Stau putin in pragul usii, astfel incat sa nu ma observe, ca sa pot sa-i analizez eu reactiile. Ma intreb de ce este in bucatarie si de ce se uita asa insistent in paharul acela. Nu are nimic deosebit, la naiba!. Observ cum isi punea mainile in parul ei roscat matasos si cum strange de el ca si cand ar vrea sa-l smulga. Isi incrunta privirea care era atintita in pahar si vad cum doua lacrimi se scurg pe obrajii ei fini. Stai putin lacrimi? Ce a patit oare?

Inca nu ma misc din prag ca sa vad in continuare ce face. Se pare ca tot mormaia anumite cuvinte, dar nu le intelegeam. Deja imaginea pe care o vad imi provoaca o stare de nervozitate, dar trebuia sa ma calmez. De ce mama naibi plange la trei noaptea in bucatarie? Parca ne spuneam totul. Merg cativa pasi si o iau de umeri, lipind-o de corpul meu si o strang tare in brate. Se uita la mine parca mirata, cu ochii ei mari inlacrimati. Parca era socata de aparitia mea…ce se intampla? Stam asa pentru cateva secunde, timp in care ea isi sterge lacrimile.

O intreb cu o voce calma si bland ace s-a intamplat, dar ea nu vrea sa raspunda. Tot se uita in gol de parca era pe o alta planeta. Dumnezeule cred ca sunt intr-un univers paralel. Hera imi ia mainile din jurul ei, astfel respingandu-ma. Banuiesc ca orice om s-ar enerva in situatii ca astea. Ma scotea din minti! De ce ma evita de aseara?
- De ce ma eviti, de ce nu imi spui ce ai? Preferi sa plangi de una singura si sa ma respingi in continuare? Hera! Spune-mi ce ai nu degeaba suntem impreuna! Ridic eu tonul la ea, astfel reusind sa o fac sa planga si mai tare. Dar de ce? Ce am facut? Era gresit ceea ce am spus? Mi se parea destul de normal sa stiu ce se intampla cu iubita mea.

Aceasta ma respinge in continuare si deja simt ca o iau razna! Pur si simplu nu supprt acest sentiment! Ma simt dat la oparte si nu imi place. De ce imi facea una ca asta? Avea de gand sa ma vada cum sufar, sa vada daca ma ingrijorez pentru ea! Nu pot sa cred ca ma respinge.
- Daca nu ai de gand sa-mi spui ce ai poti sa-ti iei adio de la mine! Nu pot sa cred ca ma respingi de ieri seara! Aceasta vine si ma ia in brate, apoi imi spune ca totul este bine. Cum poate sa fie totul bine cand plange? Decat sa ma mai enervez mai bine ma duc sa ma culc la loc. Totusi inima imi spunea sa stau alaturi de ea, sa nu o las sa planga acolo singura, dar totusi aveam orgoliul meu si ma simteam calcat in picioare.


Hera povesteste:


Doamne in ce situatie eram! Nu imi venea sa cred ca m-a vazut in starea asta. Si cat m-am chinuit sa ma dau jos din pat fara sa ma simta. Am venit la bucatarie pentru ca nu ma mai puteam stapanii, pur si simplu sentimentele mele nu stiau ce este acela control. Eram distrusa de faptul ca nu stiam ce sa fac cu Marco. Nu pot sa cred ca spun asta, dar trebuie sa accept propunerea lui. Daca nu o accept clar, Tom este mort! Dar daca o accept o fac pentru binele lui si am sa am grija sa nu is idea seama. Asta nu se pune ca inselat nu-i asa? Tot pentru binele lui fac asta si exista sanse sa nu ma prinda. Aceasta varianta mi se pare mai buna pentru ca Tom va fi in siguranta.

Ce puteam sa-i spun in acest moment? Eram in bratele lui, udandu-i tricoul cu lacrimile mele stupide! Plangeam ca o fraiera si nsteam ce sa-i spun. Trebuia repede sa gasesc o scuza pentru comportamentul meu. Daca ii spuneam de Marco sigur se ducea peste el, iar asta iese din discutie. Ce ar trebui sa fac in momentul asta? Inima imi batea din ce in ce mai tare iar sentimentele de groaza au pus stapanire pe bine. Nu ma puteam controla, nu puteam sa ma opresc din tremurat si imi era frica. Dar trebuia sa gandesc limpede. Trebuia sa gasesc o scuza acum!

- Amm…Este din cauza lui Vero Tomi! Cand am fost sa ne inscriem si am vazut antrenorul, am vazut ca are o gramada de pretentii. Am inceput sa ma simt inferioara si parca nu eram buna de nimic. Ma simt ingrozitor si am impresia ca nu voi face fata. Deasta ma oftic atat de mult. Iar faptul ca te-am respins era din cauza sa nu ma vezi asa. Te rog sa ma ierti…

Acesta se uita mirat la mine si parca il bufnea rasul, dar incerca sa se abtina deoarece deja eram intr-o balta de lacrimi. Se lasa cu mine jos pe gresia rece din bucatarie, eu fiind peste el. Ma strange tare la piept si ma mangaie usor pe cap jucandu-se in parul meu ciufulit si rebel. Ochii lui visinii ma priveau cu atat blandete si grija. Atingerile lui ma linisteau, iar imbratisarile oferite cu atat caldura ma faceau sa ma simt in siguranta. Macar pentru o secunda am uitat si eu de griji. Uitandu-ma in ochii lui blanzi imi venea sa mor de ciuda. Imi venea sa mor ca trebuie sa-i fac una ca asta. Trebuia sa-l mint si sa lucrez pentru Marco. “ Eu nu sunt ca alte fete” Pe naiba! Sunt chiar mai rau! Nu merit asta, nu merit dragostea lui. El nu merita sa-i fac una ca asta! De ce a trebuit eu sa o urmez pe Vero la dansul ei stupid? De ce nu puteam sa stau frumos acasa.

Daca stau sa ma gandesc Marco oricum venea dupa mine, dar cu ajutorul lui Vero lucrurile au fost mai usoare. Ce nenorocit! Cum se foloseste de personae in favoarea lui. Inacceptabil. Imi vine sa-l omor pe nenorocitul ala care imi face una ca asta. Dar trebuie sa accept….

Pierduta in ganduri, sunt trezita la realitatae de mainile reci si fine a le lui Tomi care imi inconjurau mijlocul. Isi plimba apoi mainile pe sub maieul meu rosu. Isi apropie buzele de obrazul meu, sarutandu-l tandru apoi cooara usor pe gat si ma saruta. Doamne in aceasta stare de nervozitate simteam placerea saruturilor lui. Era o stare putin ciudata. Parca ma simteam vinovata sa continui asta. Simteam ca daca mai facem un pas il ranesc tot mai mult, dar il raneam si daca il respingeam. Dumnezeule oricum as lua problema tot il ranesc si tot sunt o nenorocita.

Ma saruta, iar eu ii raspund. Era un sarut divin si pentru prima oara imi doream sa rup sarutul acesta. Lacrimie scapau din ochii mei datorita sentimentului de vina. De ce ma aflu in situatia asta? Cand sa trecem mai departe il opresc.

- De ce ma respingi? Imi sopteste el suav la ureche.
- Pentru ca nu ma simt in stare sa trec mai departe acum, chiar daca imi doresc nespus. Te rog sa ma intelegi…

Se vede ca l-am cam suparat, deoarece ma da cu grija jos de pe abdomenul lui si se duce in camera. Doamne ce fac acum? Ce ar trebui sa fac? Nu stiu, nu stiu, nu stiu!
Stau pe genunchi pe gresia rece cu capul in pamant. Nu mai puteam sa-mi stapanesc lacrimile si am inceput sa plang. Nu mai puteam suporta asta. Era prea mult pentru mine. Eram la capatul puterilor. Trebuia sa lucrez pentru Marco si in acelasi timp sa nu-l supar pe Tomi. Dar maine am sa ma duc la Marco…

Capitolul 13.


Hera povesteste:

Ma trezesc pe gresia rece din bucatarie. Nu pot sa cred ca am adormit pe jos aici. Oare Tom a observat asta sau nici macar nu-i pasa in momentul asta? Ma ridc in fund si ma sprijin de scaunul de la masa. Imi ridic usor privirea spre fereastra bucatariei, privind cerul innorat. Nici macar o raza de soare nu putea sa scape printre norii grei pentru a-mi insenina si mie ziua? Presupun ca pot sa-mi iau adio de la zilele cu soare petrecute alaturi de Tomi, dar trebuia sa fac asta. Imi las corpul tot mai greu pe scaun si mainile libere pe gresia rece si incep sa ma incrunt. Capul ma durea ingrozitor de tare, parca statea sa explodeze. Imi musc buza inferioara de nervi si de ciuda ca nu exista o alta scapare pentru mine sau pentru Tom. Ma simteam ingozitor si lacrimi incep sa se scurga din ochii mei. De ce trebuia sa fie asa? Imi venea sa trantesc toata mobila din bucatarie pe jos si sa dau cu pumnii, chiar imi venea sa iau pe cineva la bataie.

Ma intreb. Daca l-as omora pe Marco, ar fi ceva rau? Sunt minora, deci nu cred ca as intra la inchisoare, poate doar la scoala de corectie, dar pot sa dau vina pe alcool sau droguri. Dumnezeule la ce ma gandesc acum? Era cel mai bun prieten, in ghilimele as putea spune, al lui Tom. El nu stia de planul lui Marco si de faptul ca doar il folosea pana acum. Totusi lucrurile ar fi mai frumoasa fara Marco prin preajma. Presupun ca o sa am parte de multa actiune de acum incolo. Imi indrept privirea spre ceasul de pe peretele alb, si observ ca este opt dimineata. Nu suport gandul asta, dar trebuie sa ma pregatesc sa plec la Marco, deoarece la noua trebuia sa fiu acolo. Astazi este duminica, presupun ca Tomi nu s-a trezit inca. Perfect, asa nu va mai trebui sa-i dau explicatii unde plec si ce fac, am sa-i spun ca m-am dus cu Vero la o cafea, deoarece ma simteam rau.

Reusesc sa ma ridic intr-un final de jos, dar fiind plina de regrete si de nervi trantesc scaunul din bucatarie tare, si astfel reusesc sa-l rup. Si ce daca? Pana la urma toata lumea are zile mai proaste, dar la mine era un dezastru total. Trebuie sa ma imbrac repede sa plec si incep sa scap niste injuraturi, gandindu-ma ca hainele mele sunt in camera mea si a lui Tom. Doamne cum intru acum in camera fara sa ma observe sau sa ma simta? Si daca este treaz? Oftez lung si merg cu pasi timizi spre usa camerei. Dumnezeule durerea de spate chiar se simte cand dormi pe o gresie rece si in combinatie cu durerile de cap eram perfecta pentru a juca intr-un film cu zombie, dar nu era timp sa ma plang de acest lucrur, cu atat mai putin sa scot vreun sunet.

Ma lipesc de usa camerei, rugandu-ma ca Tom sa doarma si apas usor pe clanta, in asa fel incat Tom sa nu auda. Inca imi era teama sa nu fie treaz si mi-am bagat doar capul dupa usa. Examinam teritoriul cu privirea si il vad pe printul meu dormind dus. Intr-un fel ma simt ciudat, ca doarme. Credeam ca nu o sa treaca de noaptea trecuta cand l-am respins si s-a dus nervos in camera, dar intr-un fel este perfect. Pasesc usor pe varfuri in camera, si inchid usor usa in urma mea. Era atat de greu sa fi silentios cand corpul tremura de emotii si de frica sa nu fi prins. Ma indrept cu acelasi mers de soricel catre dulapul de langa patul meu. Bine ca aveam oglinda la dulap si nu mai trebuia sa ma fatai pana la baie. Dar tot trebuia sa ma imbrac intr-un mod silentios si era cam greu pentru o fata. Deschid usile mari ale dulapului meu si caut ceva de imbracat. Totusi cu ce ar trebui sa ma imbrac, avand in vedere scopul pentru care merg in clubul lui Marco?

Tom povesteste:

Amuzant este faptul ca nu s-a prins ca eu nu dorm. In fiecare zi de cand ma stiu ma trezesc la sapte. Da intradevar acum pot sa dorm mai mult pentru ca nu mai am obligatiile clubului pe cap. Patul acela se pare ca a rams acolo de cand l-am luat. De cand m-am cuplat cu Hera a dormit in patul meu. Totusi am lasat si patul ei acolo pentru orice eventualitate. Ma intreb unde oare a dormit, pentru ca nu am simtit-o langa mine dupa ce s-a petrecut in bucatarie. Si de ce cauta prin sifonierul ei la ora opt dimineata? Este duminica. Ce are de gand? Devine din ce in ce mai suspecta treaba pentru mine. Imi ine sa sar din patul asta si sa o interoghez. Unde naiba voia sa se duca acum? Stai putin, oare voia sa ma paraseasca si sa plece de aici? Imi venea sa-mi ies din minti, dar trebuia sa-mi pastrez calmul. Nu puteam sa o las sa se prinda ca sunt treaz.

Incercam sa-i observ miscarile cu ochii intredeschisi, ca sa para ca dorm. O vad cum isi da bluaza de pijama jos. Daca nu ar trebui sa ma prefac ca dorm, as sari acum pe ea sa-i sarut formele frumoase pe care mi-a cazut privirea. O vad cum isi ia un sutien negru cu danteluta si o bluza stramta tot neagra, lasata pe umeri. Isi ia o fusta scurta stramta verde inchis si dresuri negre cu cizme plus o gramade de accesorii si parfum. Sa nu mai vorbim de machiaj. De ce Dumnezeu se gatea in halul asta? Unde urma sa plece? Imi venea sa o omor. Sa sar din pat si sa-i rup hainele de pe ea. Sa-i dau foc la sifonier si sa o vad ca nu mai pleaca nicaieri. Chestia cu mutatul de aici iese din discutie pentru ca nu isi strange celelate haine si inchide usile sifonierului, dar unde mama naibi urma sa plece la ora asta asa de gatita? Dumnezeule ce era in capul meu imi venea sa mor aici. Paranoia isi facea loc printre gandurile mele bonlave si imi venea sa trantesc tot din camera.

O vad cum se apropie usor de patul meu si sa lasa pe vine langa pat. Nu isi dadea seama ca tin ochii intredeschisi din cauza genelor mele lungi. Trebuia sa fiu calm si sa-i observ miscarile cu grija. Isi pune mainile catifelate pe corpul meu si ma mangaie usor pe spate. Ma privea bland si parca cu o urma de regret. Puteam sa vad chiar si cu privirea incetosata ochii ei verzi de smarald cum varsa inca lacrimi pline de regret. Ma intreb ce avea si deja inebuneam puanndu-mi intrebari la care nu primeam nici un fel de raspuns. De ce plange si de ce este asa de distanta. De ce nu vorbeste cu mine si de ce nu imi spune ce se intampla? O sa o iau incurand razna. Deja simt cum inima imi explodeaza si incep sa ma enrvez rau. O vad cum isi cere iertare, punandu-si capul pe mine. Imi deschid usor ochii si imi adapostesc o mana in parul ei roscat, foarte bine aranjat. Vazand asta, ramane oarecum socata. Ma privea cu ochii ei mari inlacrimati si imi dadea de inteles ca nu voia sa ma trezesc. Am facut oare ceva gresit? Chiar voiam sa stiu ce se intampla. O prin apoi de mana si o tin strans de incheietura mainii ca sa nu poata sa-mi scape.

Ma uit fix in ochii ei, cerand parca raspunsuri la intrebarile mele, dar Hera isi ferea privirea si strangea din ochi, lasand lacrimile din smaralde sa se scurga pe obraji ei rumeni. O intreb cu o voce calma si blanda ce se se intampla, de ce plange si o rog sa vorbeasca cu mine sa pot sa o ajut, dar totul era in zadar. Nu voia sa-mi raspunda la intrebari spunea doar sa o iert, apoi isi apropie buzele de ale mele si ma prinde intr-un sarut lung, de parca era pentru ultima oara. O trag mai aproape de mine si lungim sarutul. Ii simteam buzele care tremurau in acel sarut divin care nu voiam sa se termine. Incep sa o sarut din ce in ce mai apasat si mai tandru, muscandu-i din cand in cand buza inferioara, ea facand acelasi lucru. Rupe usor sarutul si imi spune ca trebuie sa plece sa se intalneasca cu Vero. Nu voiam sa o las sa scape doar cu aceasta afirmatie si o strang iar tare de incheietura mainii, dar se smuceste foarte tare si fuge repede pe usa luand geanta de pe patul ei in urma. Doar un cuvand a lasat in urma sa " iarta-ma" . Nu pot sa cred ca m-a lasat asa cu ochii in soare fara nici o explicatie. Unde se putea duce cu Vero la ora asta?

Iau lampa de pe noptiera de langa pat si o trantesc tare pe jos, spargand-o. Aveam la nervi, imi venea sa mor de ciuda. Iar aveam sentimentul ca sunt calcat in picioare. Isi batea oare joc de mine? De ce naiba m-a sarutata daca nu vrea sa-mi spuna ce se intampla? De ce naiba imi face toate astea? Vrea oare sa ma scoata din minti. Pur si simplu nu cred ca mai rezist psihic, prea multe intrebari imi inundau mintea agitata. Eram dat naibii in monetul asta. Si in aceasta atmosfera de soc, imi suna telefonul intr-o veselie. Cand ma uit pe telefon vad ca ma suna prietenul meu Marco. Stiu ca nu mai lucram pentru clubul lui, dar tot prietenul meu cel mai bun era. Chiar nu aveam chef sa raspund in starea asta la telefon, dar iau telefonul si raspund. Se pare ca voia sa ne intalnim la clubul lui vineri ca sa-mi arate un spectacol. Mi-a spus ca a gasit cateva dansatoare frumoase si chiar vrea sa vad ce a gasit. Sunt de acord cu propunerea lui si inchid telefonul, deoarece incepea sa puna intrebari legate de vocea mea plictisita.

Poate asa ma voi relaxa si eu umpic si voi uita de toate problemele pe care le am. Suparat si inca foarte nervos merg sa fac un dus relaxant rugandu-ma la toate creaturile divine sa imi dea o explicatie, sau sa indrepte situatia.


Hera povesteste:

Am fugit cat am putut de repede din apartament, lasandu-l pe Tomi in camera. Nu pot sa cred ca era treaz. Oare s-a prefacut ca doarme, doar ca sa-mi observe reactiile? Nu pot sa cred. Deja a intrat la banuieli si nu am facut nimic deosebit. Inca. Nu pot sa exprim ce sentimente mi-au doborat corpul in momentul in care am stat langa el, privindu-l si gandindu-ma la ce urmeaza sa fac. Sunt exact ca toate celelalte. Nici nu merit sa mai se uite cineva la mine. Ma mira faptul ca mi-a acceptat sarutul, ba chiar l-a lungit, dupa tot ce-i fac. Nu pot sa cred ca-i fac asta unei persoane care chiar ma iubeste si crede in mine. Ma simt ca ultimul om, ingrozitor. Ma simt oribil si imi vine sa mor in momentul asta. Nu merit iubirea lui, nu-l merit pe el. Nu merit nimic. Nu aveam nici o scuza daca ma prinde...

Inca ma doare inima, lacrimile inca se scurg fara incetare pe obrajii mei reci si corpul tot imi tremura de la emotii. Picioarele mi se inmoaie si imi vine sa ma omor in momentul asta. Desi voiam sa ma intorc inapoi la Tom, trebuia sa merg inainte spre club. Iau un taxi si in zece minute sunt in fata clubului. Deja ii vad privirea de soim a lui Marco, cautandu-ma cu privirea. Se pare ca nu putea sa ma astepte inauntru la bucuria pe care o avea. Ii multumesc taximetristului, platesc si cobor din masina, indreptandu-ma catre Marco. Acesta vine fericit spre mine cu un zambet larg pe fata si ma strange tare in brate, in asa fel incat sa-mi rupa oasele, soptinu-mi la ureche diferite prostii si dulcegarii de a le lui, dar evinent ma retrag usor. Ma conduce inauntru si fac cunostinta cu celelate fete din grupul din care am sa fac parte. Printre ele se numara si prietenea mea, Vero. Se pare ca aceasta ma saluta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Noi doua si inca patru fete alcatuiam un grup. Marco incepe sa ne spuna reguliel si programul de lucru. Exact cum credeam era vorba de vineri, sambata si duminica intre orele opt seara si patru dimineata. Bineinteles cu o suma de bani. Dar deocamdata nu ne-a spus ce va trebui sa facem.. Deja o iau razna cand ma gandesc la ce va urma si cum vor decurge lucrurile de acum incolo.




Sper ca v-a placut. Astept parerile voastre. " hug "

Capitolul 14.


Stateam pe canapeaua din piele neagra, alaturi de colgele mele, ascultandu-l pe Marco, cum ne prezinta regulile si orele de munca. Spatele meu inlemnise si ma simteam atat de incomod. Iar aceasta fusta stramta ma facea sa ma simt ciudat in combinatie cu restul vestimentatiei mele de femeie usoara. Ma simteam atat de oribil, vazandu-ma in situatia aceasta, stand la masa cu niste fete, a caror ganduri sunt plecate si a caror demnitate nu avea sa existe. Dar trebuia sa accept faptul ca sunt si eu, una dintre ele. Din momentul in care am pasit in acest teritoriu dezgustator si am ales sa fac asta, ma consider nedemna de a fi iubita de cineva. Ma simt ca un banut care circula din mana in mana pana ajunge intr-un loc cu sume mari. Dar scopul meu nu era sa ma imbogatesc...scopul meu era sa-l apar pe Tomi de Marco si planurile lui rautacioase.

Priveam in gol printre paharele umplute cu vin rosu de pe masa plina cu foile semnate de noi, fetele fara cap. Imaginea neclara din fata mea, inca imi dadea de inteles ca Marco vorbea si ne povestea tot ce trebuia sa stim. Concentrata asupra gandurilor mele, inca mai aud pe fundal vocile colegelor mele, care se bucurau la aflarea sumelor imense de bani. Nu inteleg de ce se bucurau atat de mult. Consider ca sumele enorme de bani nu sunt importante, atata timp cat ai persoana iubita langa tine si stii ca ai pentru ce sa traiesti. Sa stii ca existi si contezi pentru cineva care iti poarta o iubire de basm. O iubire pe care eu am trait-o si inca o traiesc, desi nu stiu pentru cat timp va mai fi... aceasta iubire...

Intind mana ce-mi tremura spre masuta alba, astfel incat sa cuprind paharul plin cu vin rosu, atat de rosu precum sangele care se scurge dintr-o inima ranita. Il apropii de bizele-mi rosiatice si gust din lichidul ametitor plin de aroma tradarii. Dupa vreo patru pahare pe care le-am baut, inconstienta fiind de acest fapt, pierduta in ganduri, simt cum alcoolul ma invaluie provocandu-mi o ameteala de nedescris. Capul mi se invartea ca un tititrez ce avea sa castige locul intai, nelasandu-ma sa mai gandesc limpede. Eram pur si simplu ratacita printre evenimentele triste din viata mea. Vrand in continuare sa beau din acest lichid care incepea sa-mi placa si sa-mi provoace o oarecum liniste, Vero ma opreste dandu-mi cu palma peste mana. Cum deja era sa exageram cu bautura si Marco a terminat aceasta discutie pentru angajati, s-a decis ca este timpul sa plecam.

Imi iau geanta de pe canapeaua ce a trebuit sa-mi suporte greutatea atata timp, si ma ridic. Deja ma uit urat, cand vad ca fetele se pupa pe obraz atat de siropos. Gndul ca trebuie sa faca cest gest, de fiecare data cand ma vad cu ele si cand plec, ma inebuneste. Doamne in felul sta, am sa ma transform intr-o petrecareata, o fata care nu este la locul ei. Obligata si silita de aceste reguli prostesti, le pup si eu pe colegele mele si ma indrept spre iesirea din spatele clubului, iesirea angajatilor. Cu nervii la pamant, putin ametita si cu inima franta, nemaiavand puterea sa fac ceva, deschid usa sa ies din club si sa plec insfarsit acasa. Chiar in momentul in care am crezut ca am scapat de probleme, simt cum o mana imi acopera fata, luandu-mi lumina si aerul in acelasi timp. Persoana respectiva ma trage usor inauntru si merge cu mine in incaperea de langa iesire. Ma indepartez repede de persoana din fata mea, scuturandu-mi fusta si imi dau seama ca suntem in baia angajatilor ce avea si vestiar.

Imi ridic usor privirea ingrozita spre barbatul ce-mi zambea atat de pervers. Eram cu adevarat speriata si ingrozita. Imi doream sa tip si sa fug sa scap din ghiarele lui pentru tot deauana. Dar stiam ca nu pot sa faca asta. Trebuia sa ridic capul sus si sa-l priesc drept in ochi. Nu puteam sa-mi las capul jos in fata unei persoane ca el. Nu puteam sa-mi las descoperita privirea ingrozita. Nu voiam sa-i arat ca sunt speriata si sa-i dau satisfactia ca m-a invins si ca m-a intimidat. Ma incrunt si-l intreb pe un ton ridicat ce mai vrea acum de la mine. Nu era de ajuns ca am acceptat sa lucrez in mizeria asta?

Acesta se apropie de mine si isi strecoara degetele lungi prin parul meu roscat strangaandu-ma cu putere, reusind sa ma lipeasca de corpul sau bine lucrat. Nu era un barbat urat, avand in vedere ca era prieten cu Tomi. Dar cum putea o persoana de 23 de ani sa aiba o inima atat de rece, sa nu aiba pic de mila pentru prietenii lui. Era in stare sa-i faca rau celui mai bun prieten al sau, doar ca sa obtina avere. Ochii lui verzierau fixati asupra formelor mele delicate. Ma retrag din stransoarea lui nemiloasa si il mai intreb inca o data ce doreste de la mine.
Ofteaza lung, trecand cu mana prin parul lui bogat si saten de culoarea frunzelor ruginii si ma intreaba daca sunt inca pura. Dintre toate lucrurile care mi-au trecut prin minte cand m-a tras in aceasta incapere, nu ma asteptam la asta.

- Ce este cu intrebarea asta, Marco? Pentru ce Dumnezeu vrei sa stii asta? Dar ca sa-ti fac pe plac, am sa-ti spun ca traiesc cu un barbat de varsta ta, pe desupra voi fiind cei mai buni prieteni. Ti-am spus ca sunt iubita lui Tom...Il iubesc si daca ti-ai cunoaste bine amicul, care iti seamana in materie de pervesiuni ai sti raspunsul. Nu mai sunt.
- Sunt profund dezamagit de rapsunsul tau. Aveam oferte foarte mari pentru puritatea ta, dar banuiesc ca asta este. Ca sa-ti raspund, il cunosc extrem de bine pe Tom si stiu ca niciodata nu a last o fata nerezolvata si ca le-a lasat pe toate dupa o saptamana. Dar sincer niciodata nu m-as fi asteptat sa faca asta cu un copil, inafara de cele care au trecut de majorat. Iar tu mai fata cum poti sa faci asta la saisprezece ani cu un neserios ca Tomi ce implineste 22. Chiar nu-ti dai seama?

Facea cumva misto de mine? El voia sa-mi vanda puritataea si ma olbiga sa lucrez in clubul asta, probabil facand asta cu toti clientii dispusi sa plateasca sume mari si are tupeul sa imi spuna una ca asta? Vazand ca am ramas socata de raspunsul lui, incepe sa rada cu pofta spunandu-mi ca inca sunt mica si mai am multe de invatat. As putea totusi sa-i spun acelasi lucru, dar teama de a fi umilita ma impiedica. Ma ia strans in brate si imi spune ca voi avea incurand o mare surpriza. Dupa aceasta conversatieies pe usa clubului si ma indrept spre casa. Dumnezeule ce voia sa spuna? Cum adica voi avea o surpriza? Deja o iau razna cand ma gandesc la ce lucruri poate face Marco pentru bani. Era in stare de orice si o stiam prea bine. Doamne de ce trebuie sa mi se intample mie una ca asta? Daca nu era acea zi blestemata in care mi-am scapat geanta aia blestemata in apa aia blestemata nu mai eram acum aici. De ce a trebuit Tomi sa ma auda cand tipam si astfel sa ma ajute si sa ne intalnim? Doamne m-am saturat sa-mi pun intrebari la acre nu primesc raspunsuri. Nu mai rezist psihic. Nu mai pot sa concurez cu acest lucrur iar de acum incolo trebuia sa fac tot ce imi spune Marco...

***

Era joi dimineata. O dimineata frumoasa in care razele orbitoare ale soarelui ma trezesc din visul dulce din care nu voiam sa ma trezesc. Din cauza asta deja incepeam sa urasc aceasta dimneata. Macar in vise mai zambeam si eu. Nici nu pot sa-mi dau sema acum rezist sa ascund toata aceasta suferinta pe care o port pe umeri si sa ii dau impresia lui Tomi ca sunt fericita si implinita. In fiecare seara ne iubeam cu atat foc si atat de multa pasiune. Fiecare noapte,fiecare sarut, fiecare imbratisare, fiecare atingere, ma faceau sa ma simt in rai. Macar in acele momente simteam cum adevarata dragoste imi curge prin vene si cum inima mea rupea lanturile durerii cu care era inconjurata. Macar in acele momente uitam de griji si de Marco cu planurile lui. Macar atunci ma simteam in siguranta si protejata, iubita si implinita. Dar dupa aceste momente ma ascundeam sa nu ma vada Tom cum plang. Plangeam pentru ca ma simteam vinovata si cum il ranesc mai mult cu fiecare gest calduros. Daca il respingeam il raneam, iar daca nu tot il raneam...

Observ ca Tom nu este langa mine si deobicei era. Ma trezesc mereu la sase ca sa plec la liceul acela blestemat, Takumi. Stiu ca Tomi se trezeste mereu la sapte deci...Cand ma uit mai bine pe noptiera observ ca ceasul arata ora zece. Dumnezeule! De ce nu mi-asunat ceasul? Am intarziat deja la doua ore. Sar ca si arsa din pat si ma grabesc jos in bucatarie. Doamne de ce nu m-a trezit Tom, daca m-a vazut ca dorm? Cobor in graba scarile, mai sa-mi rup gatul si ma opresc in livind, incremenind in fata imaginii ce imi transmitea probleme? Simteam cum inima mea sta sa explodeze si cum sunt prada a o mie de monstrii lihniti gata sa ma atace. Simteam cum picioarele mi se inmoaie si imi perd echilibtul, cat si glasul. Incercam sa imi pastrez calmul, sa nu mai tremur si sa ma gandesc la lucruri pozitive, dar era imposibil cand el era aici.

- Ce se intampla aici? Intreb eu pe un ton ragusit, speriata de raspunsul ce va urma. Cei doi se uita la mine, razand umpic de expresia fetei mele care emana nesiguranta. Dumnezeule daca a aflat ceva? Oare i-a spus Marco totul si acum urmeaza sa ma arunce in strada? Ce naiba se intampla aici?
- Hera, Imi spune Tomi cu o voce calma. De ce nu mi-ai spus? Nu trebuia sa-mi ascunzi asta pentru ca daca stiam...
- Pot sa-ti explic! Ii spun eu aproape izbucnind in lacrimi. Dar sunt intrerupta de el.
- Marco mi-a spus ca astazi nu faci ore la liceu, de aceea te-am lasat sa dormi. Si este aici de la ora opt pentru ca am vrut sa mai vorbim. Daca vrei poti sa ni te alaturi.

Rasuflu usurata cand aud aceste cuvinte si ma asez pe canapea langa Tom. Dar totusi de ce era Marco aici? Si de ce a mintit in legatura cu programul meu scolar? Lucrurile se complica din ce in ce mai mult. Ce avea acest nesuferit in cap acum? Ce avea de gand?



Sper ca v-a placut acest capitol Astept parerile voastre. " hug "

Capitolul 15.


Din perspectiva lui Tom:

Eram surprins de reactia Herei. Cand i-am spus ce am aflat de la Marco, a ramas oarecum incremetita si privea in gol, apoi a rasuflat usurata. Probabil este inca ametita de ieri seara, cand am inebunit-o cu dragostea ce aveam sa o ofer. O vad cum se aseaza timid pe canapea langa Marco, fiind singurul loc liber, apoi o rog sa ne faca doua cafele. Desi, daca ma gandesc mai bine ar trebui sa le fac eu si sa o las pe Hera sa se odihneasca umpic, doar ce s-a trezit. Evident sunt refuzat imediat. De cand isi doreste atata de mult sa puna de cafea? Marco vorbea in continuare cu mine, dar eu ma uitam lung spre silueta divina ce parasea incaperea intr-un pas alergator. Ce draguta poate fi asa ciufulita, abia trezita din pat. Imi venea sa o iau si sa o bag la loc in pat, impreuna cu mine bineinteles. Doamne numai la tampenii ma gandesc acum.

Dupa ce felina care mi-a furat inima, paraseste intr-un final incaperea, imi intorc privirea spre paharul de whisky. Eram concentrat asupra evenimentelor neplacute ce au avut loc pana acum, de cand Hera a inceput aceasta tampenie cu dansul. Pe linia melodica a unor casete vechi, ce incercau sa-mi transpuna niste ganduri frumoase, pot auzi tipatul lui Marco ce imi spargea timpanele. Si eu m-as infuria daca as vorbi singur. Ma amuza oarecum reactia lui.
- Nu ti se pare ciudat, sa umble asa prin casa? Aproape dezbracata? M-as putea indragosti de iubita ta, amice! - Imi spune Marco, sorbind din paharul ce ii incanta privirea. Ce naiba mai avea si el in cap? Incerca sa ma enerveze sau pur si simplu avea chef de glume? Sincer, am inceput sa nu mai inghit glumele care se fac pe seama Herei. Dar bineinteles nu ii spun nimic prietenului meu, pentru ca stiu ca nu vorbea serios. Totusi incep sa ma incrunt, cand observ ca vrea sa continue cu dialogul - Hmm nu stiu ce sa zic Tom, dar am vazut-o mergand pe strada foarte cocheta, impreuna cu prietena ei, Vero. Cate capete se intorceau dupa ea, chiar si eu am fost umit de aparitia ei extravaganta - mai ia o gura de whisky - Totusi o inteleg, are saisprezece ani si vrea sa atraga privirile nu?

Pur si simplu ma uitam umit la Marco, incercad din rasputeri sa mai schitez un zambet. Ce voia sa spuna? Stia ceva ce eu nu stiu? A vazut-o pe iubita mea facand anumite lucruri si nu imi spune sau doar vrea sa rada umpic de mine? Totusi nu avea cum sa rada, daca nu o vedea asa mergand pe strada. Eu stiam ca se ducea la dans, dar in momentul acesta nu mai sunt asa de sigur. Voiam sa-l intreb pe Marco unde anume a vazut-o, dar teama ca as putea primi un raspuns putin convenabil ma impiedica. Deja simt cum iau foc si vreau sa stiu din ce in ce mai multe. Incep sa ma gandesc la diferite lucruri, printre care la nebuniile pe care ar putea sa le faca o adolescenta. Nici nu mai puteam sa stau calumea pe canapea, incepand sa ma agit, sa-mi fac de lucru cu paharul si sa ma joc cu bricheta, doar ca sa-mi calmez nervii ce ma invaluie.

Marco schiteaza un mic zambet, diabolic as putea spune si continua sa puna cat mai mult jar asupra mea.
- Ti-as sugera sa fi mult mai atent cu adolescenta asta. Serios, prietene. Ce are ea si nu au altele? De ce te-a fermecat si te-a facut sa renunti la nebuniile pe care le faceam impreuna? Adu-ti aminte Tom, de toate evenimentele prin care am trecut noi doi. Cu cate fete ne distram. Nu ai vrea sa mai fim asa? - tuseste fortat, cand ma vede devenind serios si nervos - Scuza-ma poate am exagerat. Totusi iti spun sa fi mai atent, nu ai de unde sa sti ce are in cap.
- Ti-as sugera sa-ti pastrezi opiniile si sa ma lasi sa-mi traiesc viata alaturi de cine vreau. Cat despre acele vreumuri, prietene, trebuie sa accepti faptul ca nu mai suntem in trecut si ca nu voi mai fi niciodata asa. Nici nu stiu pentru ce ai venit. Cazul cu Cristma este aproape inchis, nu este nici un pericol.

Nu mai spunea nimic. Dar eu spuneam multe in gandul meu. Ce voia sa-mi transmita defapt? Nu putea sa vina aici doar ca sa bem un pahar de whisky impreuna ca doi prieteni buni ce suntem. Deja inebuneam punandu-mi aceste intrebari. De ce se afla aici si ce stia in legatura cu Hera? Se putea sa aiba dreptate? Incerca oare sa ma avertizeze in legatura cu ceva sau gandesc eu prea mult si imi faca impresia asta. Nici eu nu mai stiu ce este in capul meu. Incep sa am indoieli in legatura cu iubita mea, mai ales cand Marco mi-a spus toate acele lucruri. Sentimentul acesta ma sperie si o mie de ganduri negative imi apar in minte. Oare chiar era cu mintea in alta parte? Oare nu ea, era aleasa inimii mele? Poate ca Marco avea dreptate si ea voia cu totul altceva. Toate aceste evenimente ce s-au petrecut imi confirmau spusele lui Marco. Imi era teama sa nu o pierd. Dar mai ales imi era teama ca Marco sa nu aiba dreptate. Se putea oare ca acest inger ce imi lumina fiecare zi din viata sa fie ca toate celelate?

Imi venea sa sparg toate aceste pahare de pe masa, cand imi aduc aminte de ce s-a intamplat in bucatarie, cand plangea sau de ziua in care a plecat asa cocheta, lasandu-ma in pat. Si in ziua aia plangea. Plange aproape in fiecare seara si se ascunde. Ce naiba se petrece cu ea? Ce are de ascuns si mai ales de ce se ascunde de mine? Deja o iau razna. Nu mai rezist. Vreau sa stiu totul si vreau sa fiu alaturi de ea. Imi muscam buza inferioara in timp ce invarteam bricheta aceea, doar ca sa-mi stapanesc furia. Dar indoielile mele prind radacini cand o vad pe roscovana mea venind cu doua cafele in mana. De ce doar doua si nu trei? Ea iubeste cafeaua. Si de ce este imbracata atat de elegant? Cu acea rochita scurta si neagra? Parca pleca intr-un club de seara. Daca stau bine sa ma gandesc a durat ceva vreme pana sa vina inapoi. Unde naiba vrea sa mearga acum?

- Te grabesti, Hera? Este ora 11:00! spune Marco, punand accent pe ora, in timp ce se uita atat de insistent la roscovana mea. Ce rost aveau aceste cuvinte? Ce il interesa pe el ce face ea? Si de ce a pus acel accent grav pe ora? Dumnezeule imi pierd minile. Imi vine sa o iau si sa o leg de canapeaua asta nenorocita pe care stau si-mi vars nervii. Tremur din ce in ce mai rau si abia ma abtin sa nu explodez. Nu puteam sa fac o scena de gelozie in fata lu Marco, mai ales dupa acel discurs. " Fi atent la ea " Ce sa spun.
- Da Marco. Chiar trebuie sa ma grabesc...aa...nu-i asa? Eu ma intalnesc cu Vero sa mergem...este in regula Tomi? Ma intreaba aceasta afisand o fata de catelus nevinovat, in timp ce eu ma abtineam cu greu sa o opresc. Dumnezeule nu aveam incredere sa o las sa plece, dar nu voiam sa-i arat lui Marco ca mi-am pierdut increderea in Hera. Dau aprobator din cap si ma duc sa mai iau o stica de whisky. Mergand spre dulapul cu bauturi, aud usa cum se tranteste in urma zeitei ce si-a parasit locuinta. Oftez lung si ma intorc cu doua sticle de bautura inapoi la Marco. Doar ca de data aceasta voiam sa aflu absolu tot de la el.



Sper ca v-a placut acest capitol, astept parerile voastre. " hug "

capitolul a fost grozav
nu pot sa cred ca Marco e asa de ticalos poate daca afacerea iese o va lasa pe biata roscovana in pace....
plz sa ma anunti cand pui nextul

Capitolul 16


Din perspectiva lui Tom

Pun cele doua sticle de whisky pe masa, mai sa le trantesc. Ma asez pe canapea, apoi imi pun coatele pa masa, sprijinindu-mi capul in palme. Ma uitam fix in ochii prietenului meu, ce devenea acum serios. Imi incruntam privirea si incercam sa aflu ce se ascunde in ochii aceia verzi, nevinovati. Puteam vedea in acei ochi patrunzatori de smalard, foarte vicleni cum tanjesc dupa bogatie, cum ar putea sa faca orice in scopuri personale. Marco era in stare de orice si o stiam prea bine. Totusi pana acum, nu mi-am pierdut niciodata increderea in el, dar acum lucrurile incep sa se schimbe. Ma privea cu aceeasi ura in ochi, incercand sa-mi transpuna o victorie in cele intamplate pana acum. Incercand sa-si fereasca privirea, incepe sa toarne lichidul incolor in paharele cristaline. Privirea imi este atintita spre alcoolul ce curgea fara oprire in pahare, la fel cum imi curgea mie furia prin vene. Parca vedeam cum fericirea mea este acel lichid si se scurge inceetul cu incetul, lasant doar gustul si amintirea in urma.

De ce s-a lasat aceasta tacere? Devine foarte ciudata atmosfera, iar gandurile imi sunt la Hera si unde a trebuit sa plece. Inca sunt macinat de acele intrebari, la care nu am primit nici un raspuns concret. Unde a plecat, cu cine si de ce? Deja imi pierd rabdarea si simt ca explodez daca nu mi se ofera, acum, o explicatie a tot ce se intampla. Deja nu mai suport si capul imi explodeaza. Vreau sa aflu raspunsurile inainte sa-mi afund gandurile in alcool, incercand sa-mi regasesc simturile in aceste vicii prostesti. Chiar daca as cadea sub influenta alcoolului, doar ca sa uit pentru un moment de aceste ganduri care ma distru, vor reveni la trezire, deci acest lucrur iese din discutie. Plus ca am decis sa renunt la vechile obiceiuri. Cand spun un lucru, asa imi place sa ramana.

Nemaiputand suporta tacerea si vrand din rasputeri sa aflu unde este Hera, dau cu pumnul in masa, astfel reusind sa rastorn paharele cu whisky, ce se sparg. Lichidul curgea pe masa printre cioburile ce sclipeau. Fierbeam si imi venea sa-l iau la bataie pe acest smecher care prefera sa taca. Marco era putin socat, datorita reactiei mele. Probabil nu se astepta la asta, dar nu mai suportam. M-am ridicat in picioare, luand o sticla de whisky in mana. Ii spun lui Marco pe un ton amenintator, sa-mi spuna ce naibi se intampla aici, dar, evident, refuza sa-mi raspunda le ordine. Nici daca il rugam cu frumosul nu accepta, deci am ridicat sticla in aer si am trantit-o tare de masa, astfel spargandu-se, lichidul ajungand pe hainele lui. La acest impact se ridica in picioare si ma trage de guler, privindu-ma drept in ochi. Am inceput sa urlu spunanu-i ca vreau cu adevarat sa stiu, ba chiar amenintandu-l daca prefera sa taca. Nu mai stiam la ce metode sa apelez si chiar eram in stare sa-l fac praf, ca sa aflu daca stie ceva.

- Iti spun doar un singur lucuru, Tom! Tot ceea ce fac, este pentru a te ajuta. Ti-am spus sa fi atent la pustoaice si sa nu ai incredere in ele! Ceea ce fac, este pentru a-ti demonstra ca toate sunt la fel. Trebuie sa accepti realitatea! Hera este exact ca toate celelate! O fitoasa, ce se uita dupa bani! Te foloseste, frate! A inceput sa dispara de acasa imbrcata sumar si indecent! Nu ti-a pus niste semne de intrebare?! Are saisprezece ani si nu gandeste, nu este marea dragoste , nu exista asa ceva. Trezeste-te! Nu te recunosc. Unde este vechiul Tom Skali? Cel care nu credea in prostii de genul asta! Hera nu este nimic altceva decat o...

La auzul acestor vorbe, am simtit ca explodez si i-am dat un pumn zdravan lui Marco, el cazand pe podea. Raman nemiscat, privind in gol. Picioarele mi s-au inmuiat si nu mai puteam sa ma misc. Tot corpul imi tremura de nervi si simt cum ultima farama de viata se scurge din existenta mea. Simteam cu inima imi cedeaza, la auzul acestor vorbe. Dar cel mai rau ma enerva, faptul ca Marco a jignit-o pe iubita mea. Nu acceptam un asemnea lucru. Eu o cunosteam pe Hera, mai bine ca oricine. Stiam cum este ea. Dar ce voia Marco sa spuna? Cum adica ceea ce face, face pentru a-mi demonstra ca toate sunt la fel? Ce mama naibi a facut cu ea? Ce i-a facut? Ce vrea de la ea? Daca s-a atins de ea, jur ca il omor cu mana mea. Bag cutitul in el in urmatoarea secunda, daca mai scoate vreun sunet. In momentul acesta chiar sunt in stare sa-l omor. Pupilele mi se dilateaza si incep sa-mi pierd claritatea. Lacrimi incep sa-mi limpezeasca ochii, exprimand umirea si dureerea ce imi strabateau simturile. Fiecare particica din corpul meu urla, iar capul imi era invadat de miile de intrebari la care asteptam un un raspuns.

Marco sigur stia ceva, ce eu nu stiam. Dar de ce nu imi spune despre ce este vorba si trage de timp, ce vrea sa vad? Dumnezeule, incep sa ma sufoc. Vreau sa stiu, vreau! Simtind nevoia sa ma descarc intr-un fel, incep sa sparg toata lucrurile din incapere! Daca avea dreptate si era la fel ca toate celelate? Daca si-a batut joc de mine si de sentimentele mele! Imi vine sa mor, sa urlu , sa ma arunc de pe cel mai inalt pod si sa nu mai simt aceasta durere ce ma arde. Marco vine si ma prinde de mana, apoi imi spune ca daca chiar vreau sa aflu ce se intampla, va trebui sa ma duc maine, vineri, in clubul " Bat Things ", adoca clubul lui, sa vad despre ce este vorba. Mi-a spus ca va fi cel mai umitor show de pana acum, unul care ma va uimi in totalitate. Mi-a spus ca daca nu ma duc, nu voi afla niciodata ce ascnde roscovana mea. Dupa toate acele lucurri pe care mi le-a spus, ce aproape ca mi-au sters existenta a plecat, lasand in urma suspans, nevoia de a cunoaste.

Cred ca glumeste! Eu ma chinui sa aflu ce este cu femeia pe care o iubesc si el ma invita in club ca sa aflu adevarul? Ce puteam sa aflu in clubul lui prostesc? Niciunul din noi, nici eu si nici Hera, nu mai avem treaba cu acel club, iar daca unchiul meu afla, ne va omora. Cred ca va trebui sa-i accept oferta, caci alta modalitate de a obtine macar o informatie nu exista. Nemaiputand sa suport toata aceasta presiune ce ma apasa atat fizic cat si mental, cedez, cazand pe podea privind in gol, meditand la toate cele spuse. Pur si simplu o luam razna. Niciodata nu m-am mai simtit asa, niciodata nu am fost mai agitat ca acum...



Sper ca v-a placut. " hug "
Scuzati greselile de tastare, dar nu l-am corectat, este si tarziu, doar ce l-am scris.
Daca primesc comuri voi posta urmatorul capitol maine pe la pranz.

Capitolul 17


Din perspectiva Herei

Nu imi vine sa cred ca am fost obligata sa invat sa dansez la bara. Doamne si antrenorul era chiar foarte serios. Ce era atat de special la o fata care face cateva piruete in jurul unei bari, imbracata extrem de sumar? Chiar nu pot sa inteleg gandirea acestor bestii, fara sentimente. Chiar nu vreau sa fac asta, maine la spectacolul din club. Dumnezeule, ce prostie! Am stat cinci ore sa invat cum sa ma intind, in asa fel incat sa impresionez clientii. Chiar erau necesare atatea ore de repetitii? Iar costumul pe care trebuia sa-l imbrac, m-a facut sa raman muta. O bustiera transparenta neagra, aproape ca se vedea tot si niste pantaloni extrem de scurti ca niste boxeri urmati de niste curele pe picior si cizme cu tocuri. Doamne cat m-am cinuit sa merg pe tocurile alea, cred ca aveau douazeci de centimentrii. Incredibil, in ce vestimentatie am sa apar maine in fata tuturor. Fix vineri, cand este si aglomerat, doar incepe weekend-ul.

Tot ce sper, este sa se termine cat mai repede si sa nu-l fac pe Marco de ras. Totusi trebuie sa am grija sa nu cad de pe scena cand voi vedea multimea aceea. De ce trebuia sa incep singura numarul si apoi sa vina celelalte colege ale mele? De ce tocmai eu trebuia sa dansez sigura la bara. Marco m-a pus sa indeplinesc aceasta sarcina, spunandu-mi ca vom avea un oaspete important si ca vrea sa vada cea mai buna interpretare de pana acum. Cine putea fi acest oaspete, atat de important, incat trebuia sa fac totul perfect? Cine voia atat de mult sa ma vada pe mine, dansand la bara. Doamne, incep sa o iau razna gandindu-ma la asta. De ce nu l-am intrebat pe Marco despre cine este vorba? Oricum daca l-as fi intrebat, sigur, nu mi-ar fi raspuns. Este prea egoist si ii place sa ma vada cum ma strofoc sa-i aflu planurile diabolice.

Totusi aceasta persoana misterioasa care vrea sa ma vada maine, ma face sa tresar si sa ma intimidez. Cine putea fi? De ce nu voia sa-mi spuna? A pus si preiune pe gandurile mele, spuanndu-mi ca voi avea o mare surpriza. Doamne Marco, imi vine sa te omor cu mana mea in acest moment. De ce imi face una ca asta? Si oare cat ma va tine in clubul lui? Pentru totdeauana? Daca nu se termina repede, acest aranjament cred ca am sa apelez la cineva. Poate ar trebui chiar acum sa apelez la cneva, poate la politite, sa m ajute sa scap de acest dement. Dar va afla Tomi si nu pot sa-mi permit sa i se intample ceva iubitului meu, din cauza ca eu nu sunt in stare sa fac un numar amarat la bara aia stupida. Doamne cati nervi pot sa am, deja capul meu este invadat de flacari, de gandurile dementiale ce prevestesc esecul. Of simt ca o sa cedez psihic incurand. Nu stiu cat voi mai fi in stare sa ma ascund de Tom. Ce-i voi spune maine seara cand va trebui sa plec?

Mai merg cativa pasi pe aleea pustie, ce ducea spre casa mea si a lui Tomi. Mai bine zis casa lui Tomi, eu eram doar o straina ce a venit sa-i complice viata, ba chiar sa i-o puna in pericol. Sunt un dezastru ca iubita, ca partenera de voiata. Sunt un copil, iar el nu are nevoie de o infantila in viata lui care sa-i faca atatea probleme. Stiu ca sufera din cauza ca uneori il resping si probabil sufera si mai tare cand ii ofer iubire, apoi il refuz si ii dau sperante aiurea. Nu stiu cum m-as simti daca as fi in locul lui. Probabil tradata. Este un miracol, ca inca ma considera iubita lui. Tot ce vreau este, ca in final sa putem sa ne bucuram de viata, sa fie cava frumos si sa traiesc o adevarata poveste de dragoste alaturi de el. Mai faca cativa pasi si trec pe langa liceul Takumi, pe langa acel rau unde l-am cunoscut prima oara. Un oftat imi scapa printre buzele rosiatice si-mi ridic privirea trista spre cerul innorat. Ridic o mana spre cer, parca vrand sa ma apuc de ceva. Parca aasteptam o cale de scapare, orice. Ceva cu ajutorul caruia sa ma inalt la cer, sa fiu libera ca o pasare. Dar eu am aripile ranite si nu pot zbura. Presiunea care imi ingreuneaza gandurile, toate evenimentele ce s-au intamplat pana acum se lasa prea greu peste sufletul meu. Nici nu pot spera la un cer senin care sa-mi inveseleasca ziua.

Simt cum picuri reci imi mangaie pielea fina, fiind cu mana inca spre cer. Vad cum aceste picuri cristaline coborau in piruete grabite, pe pamantul ce le primeau cu atat caldura. Imi indrept privirea catre multimea de copii din jurul acestui rau, cum nu aveau nici o grija si se jucau veseli. In timp ce ploaia se intetea, fetele lor erau conturate de zambete, rasete si tipete. Erau atat de fericiti, desi ploua atat de tare. Intr-un fel ma emotiona reactia lor, bucuria ce li se citea pe chipuri si lipsa de griji. Cum puteau fi atat de fericiti intr-o atmosfera atat de tensionata. Privindu-i, schitez un mic zambet. Ma gandeam ca ei au luptat si nu au lasat ca ploaia sa le strice jocul, ba chiar se distrau si mai mult. In comparatie cu ei. eu nu pot sa ma bucur de cele ce mi se intampla. Dar acum, privind spre ei, ma gandesc ca totusi mai exista o sperante. Pana la urma ploaia trece si ei raman tot fericiti, alaturi unul de celalat in acest joc al rasatelor.

Observ cum parintii lor vin grabiti, cu umbrelele ca sa-i fereasca de aceasta furtuna. Cum ii protejau si ii luau in brate. Ei zambeau fericiti strangandu-i pe parintii lor in brate. Erau atat de fericiti. Cum de ei erau atat de veseli, de parca nu aveau nici o problema , ca si cand toate ar fi disparut, doar datorita faptului ca erau impreuna. Privind in continuare acest cadru, de familie unde toti sunt uniti, lacrimi incep sa curga din ochii mei verzi, mangaindu-mi obraji rumeni. Zambetul meu disparuse, fiind inlocuit de o expresie trista. Eu de ce nu aveam o familie? Eu nu aveam o mama care sa ma protejeze de aceasta ploaie, un tata care sa vina cu umbrela, spunandu-mi sa nu ma ingrijorez pentru ca este un fenomen al naturii. Uitandu-ma la copii care primeau atata caldura din partea parintilor, urmandu-i cu umbrelutele spre casa, lacrimile mele continuau sa curga. Cat de mult as vrea sa simt caldura parinteasca, cat de mult as vrea sa am niste parinti care sa sara pentru mine, sa ma protejeze si sa ma scoata dein aceste probleme in care m-am bagat. Trebuia sa accept, totusi, cruda realitate. Unde eu nu aveam ncii un sprijin, pe nimeni caruia sa-i pese de sentimentele mele, ianfara de Tomi. Este singurul care mi-a araat ce este dragostea si gandindu-ma iar la fapul ca il ranesc incep sa plang si mai tare.

Eram atat de uda din cauza ploii, buzele imi tremurau si durerea pusese iar stapanire pe mine. Am inceput sa alerg spre casa, lasand in urma siroaie de lacrimi rupte din durerea ce o port in suflet. Imi venea sa urlu sau si mai rau sa ma arunc in acel rau si sa scap de toate grijile. Sa ajung mai departe de de nori, departe de aceasta lume conturata de dezastre, undeva unde pot fi fericita. Dar nu pot pleca fara Tom, nu pot sa-l las singur in aceasta lume rea. Trebuie sa raman langa el panacand moartea va decide sa-mi ia sufletul. Acest suflet indurerat plin de suferinta.
Ajung acasa si deschid usa usor pentru a nu fi simtita inca. Imi las haina uda in cuierul din hol, ma descalt si pasesc usor in livind. Doamne siroaie de picaturi de apa se scurgeau pe pielea mea si pe unde treceam. Eram uda din cap pana in picioare si tare mi-e cam sa racesc. Pasesc usor spre living, dorindu-mi din tot sufletul, ca Marco sa fi plecat. Sper ca nu mai este inca aici cu Tomi, cei mai buni prieteni din lume, pe naiba!

Incremenesc cand il vad pe barbatul ce mi-a furat inima, intins pe jos inconjurat de farfurii si pahare sparte, obiectele din ceramica la fel. Hainele ii erau ude si vad urme de zgarieturi pe maini si o gramada de cioburi sparte in jur. Dumnezeule! Ce a facut? Doar nu sai-a luat viata nu-i asa? Cred ca este o gluma! Ma grabesc si aterizes pe jos langa el cuprinzandu-i fata palida in mainile mele ce tremurau in cel mai rau hal. Observ ca respira si rasuflu usurata. Ii pun apoi capul pe picioarele mel. Imi las suvitele roscate sa curga usor pe trupul lui si il intreb cu o voce blanda daca este in regula, acesta dand aprobator din cap Nu voiam sa-i pun o mie de intrebari ca sa-l fac sa-si aduca aminte de ce s-a enrvat, sparagand toate aceste lucruri. Trebuia sa fi fost din cauza mea, din cauza lipsei de afectiune. Oare incepea sa-si piarda increderea in mine, oare Marco a asistat la acest dezastru. Nu voiam sa il intreb nimic, chiar daca imi doream nespus de mult sa aflu ce s-a intamplat aici. Eram absolut socata de cele vazute si lacrimi isi faceau aparitia pe obrazul meu. fin. Acesta pa priveste in ochi si imi sterge cu mana lui calda plina de zgarieturi - probabil din cauza cioburilor - lacrimile pline de amaraciune. Apoi coboara cu mana lin printre suvitele mele, ude din cauza ploii. Eu imi adapostesc mainile ce inca tremurau in parul lui bogat, brunet, mangaindu-l, tragand usor de el. Suvitele lui rebele curgeau pe chipul lui angelic, iar eu le inlatur usor. Il strang usor, lasandu-ma mai aproape de el, Tom fiind cu capul pe picioarele mele.
- Totul va fi bine...Nu trebuie sa mai faci ce ai facut, voi fi mereu alaturi de tine, printul meu blegut. Ii spun eu sarutandu-l tandru pe obraz, apoi ma asez langa el pe covor pentru a ne odihni. Acesta se intoarce si imi contureaza fata palida cu mainile sale puternice, ce imi provocau fiori. Se uita in ochii mei si ma intreaba cu voce blanda, ce ma facea sa-l strang si mai tare la piept:
- Hera, Imi spui unde ai fost cu adevarat, astazi? Imi spune acesta oarecum serios, totusi fiind calm si asteptand un raspuns sincer.

Ce trebuia sa fac acum? Oare aveam curajul necesar si puterea sa-lmint in continuare? Sa-i spun sau sa nu o fac? Daca nu ii spun ma voi rani pe mine pentru ceea ce fac, iar daca ii spun pot sa-mi iau adio de la el, Marco va afla si va fi mort, eu urmand probabil dupa Tom. Ce ar trebui sa faca acum, privindu-l in ochii sai mari si blanzice ma priveau cu caldura?

Imagine cu Hera.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]


Sper ca v-a placut, astept parerile voastre. " hug "

PRIMA
Sa vedem
-Marco e un ticalos.
-Hera vai de capul ei saraca nu stie ce sa faca.
-Tom probabil ca o sa se lase influentat de „prietenul” sau.
Poate ca adevarul o sa fie solutia cea mai buna.
A fost super.

Hei hei. :) In primul rand, ii rog pe cei care comenteaza sa nu mai scrie cu rosu, nu aveti voie.

Apoi as vrea sa te felicit pentru ficul tau. Nu este cel mai bun din punct de vedere tehnic, ai greseli si scapari pe la gramatica, ori punctuatie, insa este unul dintre acele ficuri care chiar transmite ceva. De la inceput si pana acum a avut loc o imbunatatire evidenta si ma bucur ca ai tinut cont de sfaturile ce ti s-au dat, caci ai ajuns destul de sus. Tine-o tot asa, corecteaza-ti capitolele inainte de a le posta si sunt sigura ca vei ajunge chiar si mai sus de-atat. Acum.. eu ma intreb ce va face Hera. Iti spun sincer ca ar fi mai bine sa ii spuna adevarul. Sigur, va fi suparat si probabil ca va face ca toate alea, insa daca il minte si acum o sa o urasca cand va afla adevarul. Nu pot minti, as vrea sa vad scena de la club, cand o va vedea, dar si momentul pe care l-ai inceput, cu cei doi pe podea, poate fi unul foarte emotionant. Nu ma pot hotari. (D) Succes in continuare si astept sa vad ce se va mai intampla. :)

Capitolul 18


Uitandu-ma in ochii lui visinii, ce aproape se inecau in lacrimi, ma gandeam cum as putea sa-l min in contunare. Cum pot s ail mint cand vad ca sufera din cauza mea? Parca o mie de cutite imi sfasie inima cand un potop de apa ii inunda fata lui Tomi. In timp ce astepta un raspuns sincer din partea mea, imi mangaia usor parul ud. Se uita cu aceeasi privire blanda la mine, intrebandu-ma unde am fost.

Ce-as putea sa fac? Mi-as dori din tot sufletul sa ii spun adevarul, sa scap de povara asta de pe umeri si sa ma eliberez de aceste lucruri impure. Proabil ma va ura, poate ca nu isi va mai dori sa ma vada niciodata, dar va sti ca am ales sa-i spun adevarul. Cat mi-as dori sa fiu onesta cu el, sa-i spun absolut tot, aici si acum. Nu; nu am cum sa fac acest lucru, chiar daca as vrea. Nu pot pentru ca stiu de ce este in stare Marco. Mi-a spus clar la club ca il va omora pe Tom, daca imi deschid gura si ma retrag din afacerea lui stupida.
Nu puteam sa risc, ca Tom sa moara din cauza mea. Aleg in acest moment sa ma sacrific pentru iubitul meu, desi stiu ca sufera, dar sper din inima ca vom trece cu bine de toate aceste evenimente neplacute. Stiu ca intr-un final va fi bine. Chiar daca ma doare inima ca il voi minti si de aceasta data, trebuie sa fac asta pentru a-l vedea in viata si sanatos.

Il mangai usor obrazul fin, uitandu-ma in continuare in ochii lui umezi. Cu o urma de regret in suflet si cu picuri cristaline ce se scurg din ochii mei inselatori, ii spun cu acelasi glas timid aproape tremurand, precum imi vorbea el, ca am fost cu Vero la repetitii pentru dans, deoarece eu am de muncit in plus. Isi fereste privirea si merge mai departe de mine, sprijinandu-se de canapea. Nu spunea nimic; statea cu capul in pamant, reflectand asupra spuselor mele.

Ma tarasc pe vine pana la el si ii cuprind dinnou fata in mainile mele, spunandu-i acelasi lucru. Il imploram sa ma asculte si sa aiba incredere in vorbele mele. Ba chiar i-am aratat vanataile de pe picior pe care le-am capatat, invatand sa dansez la bara aia stupida. Ii sterg delicat lacrimile ce nu incetau sa i se scurga din acesti ochi indurerati, spunadnu-i in continuare sa aiba incredere in mine. Dar cum putea sa aiba incredere in mine, cand nici eu nu aveam incredere in propria-mi fiinta?

Totusi dragostea e oarba, iar Tomi imi cuprinde capul firav in mainile lui puternice, apropiindu-si buzele de ale mele, usor; temator.Totusi, prinde curaj , cuprinzandu-ma intr-un sarut pasional plin de dorinta. Incepem amundoi un joc tandru, in care limbile noastre se duelau, para vrand sa vada care din noi ascunde adevarul. Teama si emotia care imi strabateau corpul ma faceau sa tresar.
Ma simteam bine, datorita faptului ca are incredere in mine si totusi imi doream sa rup acest sarut divin, deoarece stiu ca il ranesc in continuare. Totusi nu puteam sa fac acest lucu, datorita efectului pe care il avea Tomi asupra mea. Parca eram hipnotizata sa continui acest joc de senzatii si trairi. Imi infasor si eu bratele in jurul pieptului sau, mangaindu-l tadru, soptindu-i lucruri suave si dulcegarii, facandu-l oarecum sa zambeasca.

Cand a vrut sa treaca mai departe, incepand sa-mi desfaca toate cusaturile, patrunzandu-mi corpul in manile-i puternice, m-am retras. De ce? Pentru ca il raneam si mai mult, mai ales ca maine era ziua cea mare in care trebuia sa fac acel spectacol monstruos in fata a o mie de mitocani. Voiam nespus sa ma las prada mainilor sale puternice cu care facea minuni, trezindu-mi toate simturile, sa-l las sa ma iubeasca in aceasta noapte, probabil ultima in care mai pot spera la ceva. Pur si simplu nu puteam sa trec mai departe, vinovatia ma opera.

- Inteleg - spunea parca stand sa reflecteze la atitudinea mea infantila; una spuneam si una faceam – Probabil ca te-ai saturat de mine, Hera…

Parca voia sa mai spuna ceva, dar lacrimile au pus o bariera asupra graiului sau. Se ridica usor de langa canapea si merge in camera sa sa se odihneasca, probabil. Poate voia sa reflecteze, singur, asupra acestor evenimente ce ne distruge viata. Am ramas singura intinsa pe covor, privind spre tavanul alb, gandidu-ma la egoismul meu si la ceea ce urmeaza sa fac maine seara. Eram distrusa, dorindu-mi parca sa ma spulber din aceasta lume hidoasa in care toti isi etaleaza acel aer respingator, acea rautate ce le curge prin vene. Dumnezeule, ce am facut? Poate trebuia sa-i spun adevarul, dar nu vreau sa-l vad mort, cred ca as muri, m-as arunca in rau sa ajung la el; nu stiu.

Doamne cat de mult voiam sa continui acel joc divin plin de snetimente, in care puteam sa-i ofer toata iubirea ce zace in inima mea sfasiata de durere. Lacrimi se scurg acum pe chipul meu inselator. Imi venea sa rup acest covor in doua , sa-l arunc si sa ma scurg si eu din aceata lume, aceasta incurcatura. Tot corpul imi vibra din cauza tradarii, din cauza ca nu pot dezvalui adevarul. Plangeam si incercam sa gasesc un raspuns, incercam sa rezolv cumva aceasta cacealma. Inebuneam, simteam ca o iau razna cu fecare secunda. Jur ca il voi ucide pe Marco intr-o zi pentru ceea ce imi face.


Sper ca v-a placut acest capitol, astept parerile voastre. Stiu ca este scurt, dar scoala asta ma omoara! " lough "
Insa, la liceu am stat pe telefon sa mai citesc din primele capitole si am observat niste greseli in prezentarea celor doi indragostiti. Trebuie sa va lamuresc.
Tom - este brunet si are ochii visinii, un fel de Kaname din vampire knight.
Hera- stiu ca la inceput am scris ca re ochii caprui, apoi am spus ca sunt verzi, problema e ca nu stiam ce culoare are smaraldul. Voi corecta acele culor " lough " Deci, Hera are ochii verzi asa ramane si parul roscat coral. Ma scuzati pentru nelamurirea asta.

Asa il vad eu pe Tomi.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Imagine cu Hera

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Buna am ajuns si pot spune ca devine din ce in ce mai interesant.Trebuie sa recunosc si faptul ca nu am idee ce urmeaza sa se intample si ce va decide Hera:-w: Iar despre asemanarea lui Tom cu Kaname
P:S prima
Roxy Roxyta te

Daca vrea sa il omoare, atunci sa-si angajeze asasin prosefionist pe nume Choco. Ma ocup cu cea mai mare placere de acel idiot incurabil care nu merita decat sa moara in chinuri. Am zis! Imi plac la nebunie astfel de momente, in care ea vrea sa ii faca un bine, in care se sacrifica pentru el, iar el nu intelege asta si crede ca de fapt vrea sa il raneasca. Sunt pur si simplu geniale, fara dar si poate. Totusi, nu vreau sa imi imaginez cum va reactiona Tom cand o va vedea pe Hera la club, mai ales dupa istoria cu mama sa. >.< Uf, zau de nu vreau sa ii strang de gat, pe toti! Dar, dupa cum am spus, daca ai in plan sa il omori pe Marco, nu ezita sa ma chemi. >:) Pana atunci insa, te pup si iti urez spor la scris.

Capitolul 19


Din perspectiva Herei

Ma trezesc, cu o imensa durere de cap, pe covorul pufos din living. Se pare ca, suferinta ce mi-a strabatut simturile, m-a facut sa adorm aici. Ma sprijin pe coate si imi arunc privirea intristata spre ceasul de pe perete. Era deja ora zece! Ma intreb daca Tom este acasa, daca m-a observat sau daca a plecat. Totusi, ar trebui sa mi-l scot din cap pe Tom pentru o vreme. Dar, Dumnezeule! Cum as putea sa mi-l scot din cap, cand este singurul scop pentru care traiesc? Nici nu pot sa dau ochii cu el in acest moment. Ma ridic usor de pe covor, ducandu-mi mainile la cap. Ma durea ingrozitor! Parca as fi intrat in coma alcoolica seara trecuta. Probabil ca ma durea in halul acesta, din cauza lacrimilor ce n-au incetat sa curga din ochii mei, ce nu voiau sa mai vada lumina zilei; sau pe Marco! Ah, cat il pot uri pe acel mitocan care imi distruge viata! Cum poate fi cineva atat de aspru, atat de feroce?! Era inuman! Acel hapsan, nu ar avea mila nici pentru propira lui familie! Din nou, jur ca il voi omara intr-o buna zi.

Ma indrept cu pasi marunti spre camrea mea si a lui Tomi. Totusi, mi se pune un nod in gat gandindu-ma, ca ar putea fi acasa si sunt nevoita sa-i intalnesc privirea, ce ma dispretuieste. Asadar, iau o gura mare de aer, apas pe clanta, desi voiam sa-mi retrag mana, si intru in incapere. Imi deschid usor ochii, deoarece erau inchisi, si observ camera goala; plus multa dezordine si lucruri aruncate pe podea. Doamne, nici nu vreau sa-mi imaginez cat de nervos a fost, de a putut cauza acest dezastru! Toate hainele erau pe jos, obiectele din ceramica sparte si aproape toate bunurile distruse. Cred ca am trezit un demon! Cat de suparat putea fi? Chiar atat de mult l-a afectat respingerea mea? Cred ca as fi zburat pe fereastra daca il urmam pana in camera, noaptea trecuta. Dar acum ma intreb... unde putea fi? Unde a plecat si cu cine?

Ma intreb daca m-a observat, dormind in living, langa canapea. Probabil, nici mie nu mi-ar fi pasat daca eram in locul lui.Totusi, ma doare! Ma doare faptul ca a inceput sa nu-i mai pese si ca ne distantam si mai mult unul de altul, cu fiecare clipa. Iubirea pe care am construit-o, impreuna, incepe sa se destrame, iar acest lucru, este numai din cauza mea. Exact cum am mai spus: " Sunt un esec in calitate di iubita ".
Oftand, ma indrept spre baie. Trebuia sa ma pregatesc, caci nu-mi permit sa intarzii la ultima repetitie, inainte de spectacol. Acel spectacol care-mi macina gandurile si sentimentele. Sper sa trec cu bine si de aceasta seara, apoi jur ca... voi face, eu, ceva in legatura cu acest dezastru!

Din cauza presiunii, ce se lasa tot mai greu pe umerii mei, incep sa urlu, facand ca o nebuna, si incep sa trantesc toate sticlutele de sampon, gelurile si prosoapele din baie pe gresia rece; absolut tot!
Prind curaj si ma privesc in oglinda. Vad o fata cu par de foc, coral, cum sta deprimata. Picuri de roua se scurgeau lin din ochii ei verzi, pe obrajii rosiatici din cauza furiei. Chipul ei indurerat ma facea sa urlu pe interior. Numai eu puteam sa-i inteleg suferinta. Toate sentimentele si trairile ce se citeau pe chipul ei amarat, le simteam cum se rostogolesc inauntrul meu, cum ma loveau din toate unghiurile. Imi asez usor palma pe oglinda si mangai chipul fetei, ce implora ajutor. Acea fata eram eu, de aceea nu ma putea pacali. Stiam ca dupa acest chip, se ascunde o infantila, plina de cruzime, care nu stie sa aprecieze sentimentele altor persoane fata de ea. O persoana care doar isi bate joc de sentimentele lui Tomi.

Strang din ochii mei, verzi, lasand cascadele de lacrimi libere, pentru a-mi vedea mai clar rautatea, nepasarea, inumanitatea. Ma simteam ca ultimul om, ca si cand as fi omorat un intreg popor, nevinovat! Iau dusul, si fara sa ma controlez, il trantesc tare de oglinda, pentru a nu-mi mai vedea chipul oribil. Bucatele ascutite sar ca si duse de val, taindu-ma la mana cu care am spart oglinda. Ma las jos, pe gresia rece si privesc cum sangele nu inceta sa mai curga din rana, ce ma ustura foarte rau, dar o meritam. In acest moment, chiar mi-as dori sa mor si sa ajung dincolo de stele. Oricum, Tomi s-a departat de mine si, probabil, nu vom restaura aceasta poveste de dragoste; Nu dupa tot ce s-a intamplat. Ce sens as mai avea pe pamant? Pentru ce sa vietuiesc? Ca sa-i ranesc pe cei din jurul meu, multumind un mafiot infect? Nu mai vreau sa sufar. Am indurat prea mult; prea multe s-au spart in capul meu in ultimul timp. Pur si simplu nu mai am puterea de-a continua.

Acum vad moartea ca pe un lucru bun. De ce sa stau sa sufar pe pamant, cand pot foarte frumos sa ma aventurez in lumea divina. O lume in care toata lumea este buna, exista dragoste, pasiune si multa daruire si nu exista vreo urma de rautate. Asa nu as mai fi la comanda lui Marco, nu l-as mai ranai pe Tomi si as face un bine omenirii. Si asa nu prea avea cine sa ma planga, inafara de Tom care acum, probabil, este total dezgustat de prezenta mea. Iau o bucatica sparta din oglinda, foarte ascutita, vrand sa ma tai la incheietura mainii si sa termin odata cu acest nonsens al vietii. Pun bucata ascutita pe incheietura si apas, provocand o rana. Vad cum lichidul rosu se prelinge pe tota mana si vreau sa adancesc rana. Chiar daca imi vine sa urlu de durere, trebuia sa fac ceva pentru a scapa de acest infern ce ma inconjoara. Doar un lucru as fi vrut... sa-l vad pe Tomi zambind pentru ultima oara. Sper sa fie fericit si sa intalneasca o persoana mult mai buna ca mine. O persoana care sa nu-l minta, sa nu-l respinga si sa lupte alaturi de el. Toate evenimentele petrecute cu iubitul meu se derulau ca un film romantic in mintea mea, un film a carui final era o drama, privind la rana ce-am provocat-o. La un moment dat, priveam in gol. Eram total convinsa ca vreau sa-mi inchei existenta, dar fix in momentl in care am vrut sa ma tai de tot, imi suna telefonul din buzunarul bluzei, ce-am luat-o pe mine aseara.

Voiam sa arunc telefonul si sa-mi continui ultima mea activitate, dar cand vad cine suna, ma hotarasc sa vad ce vrea de la viata mea. Am raspuns cu o voce calma, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Era " prietena mea ", Vero. Voia sa ma grabesc la repetitii, caci aveam un musafir foarte important , ce vrea sa ne vada pe toate, mai ales pe mine. Cine dracu vrea sa ma vada pe mine? Si de ce trebuia numai eu sa am surprize? Oricum, Vero mi-a spus sa ma grabesc, altfel Marco va fi extrem de nervos si voi regreta, ba chiar, ma astepta personal Marco sa-mi dea o vese mare. Auzind cuvintele " vei regreta " m-am gandit la consecinte. Se pare ca nu pot sa ma sting din viata, linistita.
Nu puteam sa-l las pe Tom sa moara, si avand aceasta fraza ce-mi bantuia mintea bolnava, ma ridic de jos, spunandu-mi cu convingere, ca nu pot sa renunt inca. Nu pana nu-l stiu pe Tomi al meu, in siguranta. Viata lui era mai importanta, deci sunt in stare de orice. Si asa mi-am calcat pe demnitate. Nu mai avea rost sa ma prefac, ca inca o am.

Ma machez din nou stident, dupa ce-mi spal fata monstruoasa de la atata plans, conturandu-mi apoi, buzele cu un rosu aprins ce oferea "satisfactie si senzulitate" vorba lu Marco. Ah, la naiba! Urasc sa ma machez in halul acesta! Apoi imi iau o rochita neagra, stramta si scurta cu tocuri. Ma grabesc mai sa-mi rup gatul, in incercarea mea de a fi punctuala, apoi plec, lasand acel dezastru in urma mea. Parca au petrecut nebunii in casa asta.
Urc repede in masina trimisa de Marco so pornim spre clubul " Bad Things ". Cat de rapid putea fi acest sofer? Dumnezeul! Ma zdruncina din toate incheieturile!
- Kaname, de ce conduci ca un psihopat? Condu si tu mai usor! Te rog. Nu voiam sa-mi sara si bandajul de la mana, ca apoi sa fiu nevoita sa raspund la alte intrebari.
- Hera, uite ce este. Va fi o noapte lunga si probabil cea mai rea si...- reflecta parca, avand grija la cuvintele pe care le alege, se uita apoi cu la mine cu un zambet si continua- Uite ce este, orice s-ar intampla in aceasta noapte, voi fi alaturi de tine, crede-ma! Nu ai idee cine te asteapta la club. Dar ai incredere in mine, ca totul va fi in regula.

***

Eram in vestiar cu fetele , sa ne schimbam in costume. Am avut o repetitie destul de grea. Doamne nici nu pot sa exprim ce emotii imi strabat corpul. Parca urmeaza sa intru la taiere. Imi pun bustiera transparenta neagra si boxerii negrii din piele urmati de acele curele si tocurile de "treizeci" de centimetrii. Dumnezeule, erau atat de inalte. Chiar incep sa ma igrijrez, gandindu-ma ca voi cadea de pe scena, sub privirile clientilor. Tragand de fermoarul cizmei, il vad pe Marco, cum intra in vestiar alaturi de un domn inalt si foarte mare; patru pe patru as putea spune. Un domn cu o privire feroce si plina de dispret. Doamne, cine o mai fi si acest mitocan? Marco vine si ma trage de mana, asezandu-ma in fata acelui om. Era cam in varsta. Cine naiba era?
- Herieta, scumpa mea. Nu vreau sa dezamagesti acest client. Cede-ma este un oaspete foarte important, ce ma va ajuta sa-mi indeplinesc planul daca...- Marco imi mangaie parul roscat, uitandu-se in ochii mei, apoi spre persoana dubioasa din fata mea.- daca i te daruiesti dupa spectacol.
Am ramas cu gura cascata, facand ochii cat cepeele de uimire? Cine dracu mai era si asta, de era asa de important incat sa ma daruiesc lui asta seara? Incep sa tip ca este inacceptabil, refuzand acest lucrur. Atunc, Marco ma ia de pustiera zambindu-i persoanei care ma privea cu pofta, trecandu-si limba peste buza inferioara. Ce dezgustator! Marco voia sa mi-l prezinte, dar acesta prefera sa o faca singur.
-Marco, lasa fata. Nu o mai hatana aici in fata mea. Nu vreau sa-i strici perfectiunea ce-mi lipezeste ochii. Nu am mai vazut o asemenea frumusete de mult timp. Nu pot sa cred ca acel afurisit de prieten al tau, care a incercat sa ma pacaleasca o are. Dar o sa o fur eu de la el in aceasta noapte - isi indreapta privirea serioasa spre mine- Draga, Hera. Eu sunt cel care a fost pacalit de asa zisul tau iubit! Am fost retinut de politie, dar am reusit cumva sa scap si acum iata-ma. M-am aliat cu Marco, deoarece mi-a promis multe, printre care si pe tine in aceasta noapte. Il voi ajuta sa ia toate dansatoarele din baruri, daca mi te daruiesti dupa spectacol. Iar daca nu faci ca mine, Tom al tau va fi mort. Si asa il urasc de moarte si as baga cutitul in el choar acum. Iar cat despre numele meu... Cristma, incantat! Si imi saruta mana la care eram ranita, desi nu a spus nimic.

Nu imi venea sa cred ce urma sa fac. Dar stiind ca acesta era un mafiot periculos, accept propunerea. Voi fi a lui in noaptea asta. Auzisem cate ceva de la Tomi si de la unchiul sau despre Cristma, iar daca il calcai pe nervi iesea foarte urat. Nu aveam incotro, decat sa-mi iau viata sau sa ma duc la politite ori sa-i spun lui Tomi. Dar chiar daca faceam toate acestea, Tomi tot sfarsea mort, deci accept propunerea si ma indrept spre scena care ma astepta sa-mi fac numarul.




Sper ca v-a placut acest capitol, astept parerile voastre. " hug " si multumesc foarte mult pentru comuri. Ma bucur foarte mult ca va place acest fic.

Imagine cu Hera.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Nu cred Marco e doar ticalos obsedat de bai ci si un tradator de toate zilele
Sper ca biata Hera va scapa cumva nu mai stiu ce urmeaza sa se intample

Capitolul 20


Din perspectiva lui Tom

Merg singur pe strada intunecata, la o ora atat de tarzie. Dumnezeule, ce naiba are Marco in capul ala, de m-a chemat asa tarziu in club? Ce Doamne iarta-ma vrea sa imi arate? Ma inebuneste de trei zile cu tampenia asta “ Am ceva sa-ti arat, este o surpriza, vino la club!” Totusi, discutia pe care am avut-o la pranz in cafenea, m-a cam pus pe ganduri. La fel ca ziua in care a venit la mine acasa si a inceput sa spuna diferite lucruri despre Hera, apoi ea a disparut fara urma. Daca ma gandesc mai bine, a fost exact ieri acest incident, iar faptul ca a pus iar accent pe acele sfaturi la cafenea, imi venea sa-l strang de gat, astfel incat sa nu-i mai aud vocea lui terifianta care imi rasuna acum in minte.

Nu inteleg de ce dracu m-a chemat la cafeneaua aia blestemata, sa-mi spuna acele lucruri oribile. Iar a inceput sa-mi spuna ca m-am inmuiat fiind orbit de dragoste, nu mai sunt eu insumi. Chiar sunt un bleg din cauza ca stau la picioarele unei pustoaice si sunt indragostit pana peste cap de ea, cum zice Marco? Este ceva gresit sa am incredere in iubita mea? Ce-i drept, in ultimul timp am avut indoieli…
De ce imi repeata in continu ca voi regreta tot ce am costruit cu Hera dupa noaptea asta?
Ridicandu-mi privirea, observ ca mai am foarte putin pana sa intru in acel club blestemat ” Bat Things”. Daca afla unchiul meu, ma omoara! Dar cuvintele prietenului meu, atarna foarte greu de curiozitatea mea. Chiar vreau sa aflu despre ce este vorba, mai ales ca o implica si Pe Hera .

Mai merg cativa pasi, cu privirea in pamant, gandindu-ma la spusele lui Marco. Imi venea sa-l omor la cafenea cand a inceput iar cu tampeniile astea. De ce nu sunt lasat in pace? De ce trebuie sa intervina Marco, acum ca mi-am gasit si eu fericirea? Pana acum chiar nu ii pasa cu ce fata umblam si ce aveam de gand sa fac cu ea. De ce acum, dintr-o data, este impotriva relatiei mele cu Hera? Nu este vina ei, ca unchiul meu a intervenit in afacerile mele si l-a oprit pe Cristma. Intr-un fel este bine ca il tine sub arest, ne-am linisiti si noi. Macar sunt ferit de pericole si Marco nu v-a intra in bucluc. Cred ca daca nu intervenea unchiul meu la timp...cine stie unde eram acum. Poate intr-o celula frumoasa alaturi de Marco. Nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca am putea sta iar ore in sir prin baruri, facandu-ne de cap cu fetele, impreuna. Hmm...poate ca nu-i convine prezenta Herei, din cauza ca nu prea ii mai accord atentie lui.
Sigur asta trebuie sa fie, alfel de ce mi-ar spune continuu ca este un copil, ca poate ma inseala, ca poate ma minte, asa cum fac adolescentele de varsta ei. Femei mature faca asta, dar niste copile! Totusi refuz sa cred in spusele lui. Sigur este doar gelos, invidios, nu si-a gasit si el perechea, saracul. Tousi, ar trebui sa-i dau o lectie. Nu toate sunt asa cum credeam. Cel putin nu ea. Si totusi, Marco este cel care ma contrazicea inainte, cand avea mintea aceea bonlava. El imi spunea ca de fapt dragostea exista si tampenii de genul asta, doar ca eu refuzam sa cred in atfel de lucruri. Eh, acum imi pare rau ca nu i-am ascultat sfaturile despre dragoste.

Chestia asta imi bantuie acum prin minte. El spunea ca exista dragoste, iar acum tot el imi spune ca toate femeile sunt la fel? Ca trezesc pasiunea doar din ura? Totusi cunoscand-o pe ea, fiinta care m-a schimbat intr-u-totul, am ajuns la vorbele tatalui meu “ Femeia este focul pasiunii, din inima unui barbat”. Atata timp cat nu exista acest lucru, nu ne putem gasi alinarea. Cand stau sa ma gandesc la clipa in care s-a impuscat in fata mea, din cauza tradarii mamei mele si mi-a spus sa nu mai am incredere in nici o femeie cat voi trai, pentru ca indiferent cat de buna ar fi, tot are un strop de rautate in ea, ma face sa ma intorc din nou la spusele amicului meu, Marco. Adica, Hera era intr-adevar o fiinda minunata, dar ceea ce s-a intamplat in ultimul timp nu imi cofirma asta. S-a ascuns, a plans, cand mi-a acceptat dragostea;cand m-a respins, apoi Marco imi spune ca a vazut-o cu Vero pe strada, in nu stiu ce postura, se imbraca foarte provocator si nu-mi spunea unde pleaca. Sa fim seriosi, de ce ar trebui sa te imbracai asa provocator pentru un club de dans? Plus ca eram convins ca-i displac acele tocuri, acele haine incomode. Dar trebuie s-o recunosc imi lasa gura apa cand o vedeam. In capul meu se derulau adevarate scenarii, si as vrea ca acestea sa se termine alaturi de ea. Nu cred ca as fi in stare sa merg mai departe fara ea. Am nevoie de prezenta ei mai mult ca de apa sau oxigen. Tot ce stiu este ca o iubesc cu adevarat si refuz sa cred in prostiile lui Marco.

Sunt in fata clubului, si ma uit lung pe usa de la intrare, pe care era lipit un afis. De cand lipesc Marco si Alex afise pe usa asta stupida? Sa vedem. Imi arunc privirea curioasa peste bucata de hartie, care era chiar mare pentru un afis, si citesc ceea ce scrie.
” In seara aceasta v-am pregatit un spectacol minunat. Multi dintre voi mi-au cerut o anumita fata, iar acum femeia cu parul de foc este aici in aceasta incapere special pentru a va distra. Intrati sa vizionati spectacolul nostru la bara, cu cele 6 fete frumoase pe care vi le oferim”

In momentul in care am citit "femeia cu parul de foc", pentru un moment bataile inimii s-au oprit si mi s-a taiat respiratia. Dumnezeule la ce ma gandesc? Nu poate fi…imi scutut capul ce era incarcat cu tampenii, incercand sa uit de banuielile mele. Femeia cu par de foc…ah la naiba, fraza asta parca imi sageteaza creierul, care este deja prajit din cauza presiunii. Pun mana pe clata, vrand sa intru si inghit in sec. Parca ceva imi spunea ca nu vreau sa intru. Simteam ca trebuie sa stau afara pentru ca, daca voi intra va fi o situatie neplacuta. Dar de ce? De ce ma gandesc la asta? Nu ar trebui sa-mi fie teama sa intru pentru ca stiu c-ar fi total imposibil sa fie ea, acolo. Dar totusi de ce nu pot intra? Parca cineva m-a inghetat, parca am paralizat si nu ma pot misca din acest loc, de teama sa nu o vad pe ea inauntru. Doamne, deja incep sa o iau razna. Pentru un moment am vrut sa ma intorc ca sa n-am vreo supriza, dar curiozaitate m-a impins de la spate. Trag aer in piept si intru in incaperea zgomotoasa, plina de multimea ce striga si urla pentru ca urma sa inceapa acel spectacol stupid. Ma uit prin prejur din instinct fara sa vreau, doar sa ma asigur ca nu se afla in aceasta incapere. Inspectez bine teriotoriul si rasuflu usurat cand confirm ca nu este prezenta in aceasta incapere. Totusi, unde putea fi?

Zarindu-man, Marco vine spre mine cu un pahar de whisky in mana.
Imi zambeste si imi face cu mana, indreptandu-se tot mai aproape de mine. De ce este atat de fericit? Probabil din cauza acestei multimi, ce a venit sa-i vada fetitele fara cap. Intr-adevar este foarte aglomerat, parca as fi la cel mai mare concert din lume. Privind agitatia din jurul meu si toti mitocanii care urlau dupa femeia cu par de foc, chiar ma intreb cine este. Ce fata putea sa stranga atatia badarani aici in seara asta? Ce frumusete de femeie putea fi? Jur, ca sunt tare curios sa aflu ce pustoaica a fost in stare sa aduca atatia clienti, doar pentru faptul ca danseaza la o bara cu alte fete.
Il privesc pe Marco, dezgustat fiind de prezenta lui, cum soarbe din paharaul sau, apoi imi spune:
- Stii, Tom? Chiar nu vreau sa te superi pe mine dupa seara asta, dar…- se uita la ceasul de la mana – chiar vreau sa stii adevarul. Vreau sa vezi tu cu ochii tai ce face de fapt marea ta dragoste. Te-a inselat, prietene! Hera nu este ceea ce iti imaginezi tu, ar trebui sa ti cont de sfatul tatalui tau raposat. Toate sunt la fel. Micuta ta Hera, pentru bani, este in stare de orice, bineinteles nu ii ajungeau banii tai nu?
- Ce dracului vrei sa spui Marco?! Tip eu la el cat ma tin plamanii vrand sa-l bat mar, sa nu se mai ridice de jos. Cat ma puteau enerva comentariile lui.
- Vreau sa spun, ca am facut toate acestea pentru tine. Hera a venit la mine plangandu-se de bani si faima, m-a implorat sa o ajut. Iar eu, ca un bun prieten ce-ti sunt, am fost de accord sa o ajut si astfel sa-ti demonstrez ce ai la usa. Un copil rasfatat, care nu stie sa te aprecieze. Daca nu ma crez,i iti sugerez sa-ti arunci privirea catre scena. Trebuie sa inceapa spectacolul.

Nu voiam sa-l iau in seama si voiam sa plec. Dar fara sa ma controlez, mi-am indreptat privirea catre scena. Eram atat de emotionat si plin de furie incat tremuram din toate incheieturile si aproape ca uitam sa mai respir. Ma tot rugam cerurilor sa nu fie ceea ce cred eu, ceea ce spune Marco. Vad cum cortina neagra se departeaza usor; usor, lasand la iveala scena mare cu o singura bara in fata de tot, si doua mai mici in spate. Deja imi venea sa o iau razna numai gandindu-ma cine ar putea intra pe scena. Observ cum prezentatorul ne promite cate-n luna si in stele si le face scurta prezentare fetelor, dar de ce nu le-a spus si numele? Imi indrept privirea incruntata spre Marco, fiind sprijinit de un stalp, cu mainile incrucisate. O fi cumva planul lui? De obicei le spune numele fetelor, acum banuielile mele devin si mai mari. Chiar putea fi? Jur ca daca spusele lui Marco au si un gram de adevar, cred ca o sa…dar nu mai am timp de gandire, cand aud muzica. Cred ca incepe. Si iata cum din nou imi idrept privirea catre scena, fiind foarte atent la persoanele ce intra.

Vad cum patru fete intra, in pasi de dans, foarte profocator, lasandu-si aproape tot corpul descoperit, hmm dar nu vad nici o fata cu par de foc. Ma uitam dezgustat la ele, in timp ce-si miscau corpul pe ritmul muzicii in jurul barilor, o tampenie totala. Nu pot sa spun ca ma atrag astfel de lucruri.
La un moment dat, inima mea sta pe loc, si fac ochii mari cand o vad pe Vero intrand in scena, ca o fiara scapata de la nebuni venind la bara din fata, aproape ca o rupea in doua la cum se misca pe ea. Dumnezeule! Ce cauta Vero aici?! Iar daca Vero este aici, atunci si Hera este…

O silueta intra usor in scena, deocamdata, nu ii puteam vedea bine chipul din cauza fumului. Incep sa o examinez incepand cu picioarele, sigur trebuia sa fie starul serii. Purta o pereche de cizme negre ce se continuau cu niste bretele pana la pantalonii scurti din piele, iar cand imi ridic privirea mai sus de bustiera transparent, ce-i punea in evidenta formele, o vad pe ea…
Ma ascund repede dupa stalpul de sustinere, pentru a nu ma vedea nimeni. Nu imi venea sa cred ce vad! Era imposibil sa fie Hera. Trebuie sa am halucinatii, trebuie sa visez, haide sigur m-am lovit la cap in drum spre club si acum am vedenii nu-i asa? Nu-i asa? Incercam eu sa ma conving. Vad cum vine mai aproape de prima bara, cea din fata si incepe sa-si miste formele divine pe ritmul muzicii lasandu-se usor pe bara fiind acompaniata de Vero ce o pipaia peste tot. Nu; nu putea fi adevarat! Spuneti-mi ca este o gluma. Trebuia sa fie o gluma, Marco nu avea dreptate nu-i asa? Nu putea fi adevarat! Cand Doamne iarta-ma, a invatat sa faca schemele alea?. Uitandu-ma in jur, vad cum multimea fluiera si ofera sume mari pentru ea, parca era scoasa la licitatie.
Nu putea fii adevarat, pur si simplu nu acceptam sa cred asta chiar daca o vedeam cu ochii mei cum se hatana pe langa bara aia stupida, cu care imi venea sa-i dau in cap, in momentul asta. Deja furia pusese stapanire pe mine. Simteam cum tremuram de nervi, vrand sa dau cu pumnul in tot ce vad. Simteam nevoia sa ma iau la bataie cu toti clientii din club. Imi venea sa o strang de gat. O mie de cutine, sabii, lanci imi strapung inima cand ma uit la ea. Imi venea sa urlu de durere. Cum putea sa-mi faca una ca asta? Picioarele mi se inmoaie, simt ca imi pierd echilibrul si cred ca voi lesina incurand daca nu ma intind pe ceva. Doamne, te rog spune-mi ca visez! Nu mai suportam sa o vad pe scena! Eram atat de ranit pe dinauntru, ma simteam ca o carpa folosita si apoi aruncata. Din cauza socului, am fugit afara fara sa mai imi fac loc prin multimea zgomotoasa, ca sa pot sa-mi descarc nervii si vad cum Marco vine dupa mine.
Nu puteam sa stau sa o avd pana la final, cred ca mi se opera inima! Fug repede afara din club si ma asez jos pe trepte.

Imi duc mainile ce-mi tremurau in ultimul hal in dreptul fetei, pentru am acoperii ochii umezi. Lacrimi rupte din sufletul meu sfasiat, se scurg acum pe chipul meu. Tot copul imi tremura de furie. Incercam sa ma abtin pentru ca eram barbat, dar cascadele de lacrimi nu voiau sa incetze. Simteam nevoia sa urlu, sa arunc cu ceva. Am inceput sa plang in cel mai rau hal, zbieram, injuram! Nu mai stiam ce sa fac. Eram total distrus! Nu ma puteam opri din plans oricat de mult as fi incercat. Durerea din suflet era prea mare, parca ma ardea. Inima mea era sparta in mii de bucatele, iar acum imi aduc aminte de mama mea. Mama mea si Hera! Doua nenorocite fara inima! Doua femei care te claca in picioare. Nu credeam ca voi mai asista la o astfel de scena, sau ca voi mai simti aceasta durere in suflet. Desi, de data aceasta durerea este si mai mare venind din parte femeii pe care o iubesc.
Fata care imi completa existenta, cea pe care o credeam jumatatea mea, aleasa inimii mele. Toate sperantele si visele mele au fost aruncate la cos! Sunt doar o carpa care a fost buna sa o rasfete si sa-i dea bani. Un prost am fost! De ce nu l-am ascultata pe Marco? De ce nu am tinut cont de spusele tatalui meu cand a murit? Ce dracului mi-a facut nenorocita asta, incat eram in stare sa-mi dau viata pentru ea! Cand ma gandesc ca eram in stare de orice, numai ca sa-i fie ei bine, sa o vad fericita. Doar cand ii vedeam zambetul, sufletul meu se umplea de culoare si de lumina.

Fiecare atingere de-a ei, fiecare gest, fiecare sarut si fiecare nopate, ma facea sa ma simt in al noualea cer. In moemtele acelea simteam ca apartin de ceva. Stiam ca exist pentru cineva. Stiam ca ea este acolo pentru mine, ca ma iubeste si ma sustine. Chiar am inceput sa cred in adevarata dragoste cand am ajuns sa o cunosc. Dar acum toate acestea s-au spulberat!
Suspinam si plangeam,lovind cu pumnul treptele pe care m-am asezat si nu ma puteam opri din injurat! Incepeam sa o blestem, sa blestem zilele in care am cunoscut-o! Nu mai voiam sa o vad niciodata in viata mea! Daca o vad acum in fata ochilor, cred c-am s-o omor! Cum putea s-ami faca asta? Ce dracu am facut sa merit toate astea? De ce nu pot sa imi gasesc si eu fericirea, sa fiu linistit si impacat cu aceasta viata mizerabila pe care o traiesc!

Simt cum o mana calda imi atinge umarul. Imi intorc privirea si il vad pe Marco, cu o fata foarte trista asezandu-se langa mine, pe treptele raci din fata clubului. Doamne, nu-mi spune ca i s-a facut mila.

- Ai avut dreptate…Ii spun eu printre lacrimi, nici nu mai puteam sa rostesc vreun cuvant din cauza durerii, ce-mi strabatea simturile.
- Tom, te rog nu mai plange. Ce Dumnezeu, esti barbat! In viata mea nu te-am vazut in halul acesta. Nici atunci cand mama ta te-a parasit sau cand tatal tau s-a dus. De ce suferi pentru o pustoaiaca? De ce iti versi acum sufletul pentru ea? Opreste-te din plans, fratioare, eu sunt aici cu tine! Mereu te voi sustine cand ai sa ai nevoie, deasta sunt prietenii – Imi spune acesta mangaindu-mi spatele pentru a ma consola. Totusi, faptul ca ma aflu in aceasta postura, ma cam enerveaza, dar nu mai imi pasa de asta.- Nu te mai gandi la ea, prietene, sunt atatea femei in lume. Of, blegul meu prieten, Tom. Sa-ti fie invatatura de minte.
- Taci dracului din gura! Simt ca mor, parca ma scurg din existenta asta prosteasca! Nici nu mai stiu pentru ce traiesc, nici nu stiu care imi este locul. Jur, ca imi vine sa o omor! Unde dracu este acum?
- Probabil cu vreun client, sa-si faca de cap, doar nu credeai ca esti primul si ultimul din viata ei, frate!

Gata! Ma duc la ea sa o strang de gat! Mama, ce scandal am sa-i fac! Vrea bani? O sai-i dau eu bani! Ma duc sa o fac praf. Doamne fierb de nervi, imi vine sa-mi smulg parul din cap, sa ma arunc in rau sa…Doamne nici nu stiu cum sa exprim durerea care-mi strabate fiecare particula din corp! Ochii mei sunt secati le lacrimi. Tot ce vad acum este razbunare! Spunandu-i lui Marco ca vreau sa ma duc dupa ea, acesta incerca sa ma avertizeze, spunandu-mi ca este cu cineva foarte periculos inauntru, dar nu-mi pasa. L-am strans de guler, amenintandu-l ca daca nu-mi spune unde s-a dus Hera, dupa ce a terminat dansul, il omor chiar acum. Neavand incotro, imi spune ca se afla la etaj in camera ce are usa galbena. Perfect! Cand ma duc la ea, am sa o fac praf si pe ea si pe smecherasul cu care este!

Ma intrept cu pasi repezi catre usa galbena de care mi-a spus Marco. Urc scarile clubului in cea mai mare graba si ajung la etajul cu camere, unde inchiriai o noapte cu vreo dama de companie. Nu pot sa cred ce vrea sa faca, nesuferita aia! Acum se culca cu tot poporul pentru bani!? Dumnezeule. Cum am avut incredere in copila asta fara minte!? M-a distru complet. Ata moral cat si psihic! Caut repede cu privirea mea ucigatoare, as putea spune, usa aia nenorocita pentru a o sparge. Stiam de incaperea aceea ca este cea mai luxoasa posibila, incaperea in care m-am distrat din cand incand cu Alis, dama lui Marco. Bineinteles inainte sa o cunosc pe Hera, nu ca ea! Nu-i placea cu mine? Noptile pentrecute cu mine erau plictisitoare? Ce voia? Un badaran care sa o pocneasca sau pe cineva care sa o iubeasca? Vroia ceva mai bun? Doamne deja incep sa aberez, inebunesc de tot. Ajung insfarsit in dreptul usii galbene. Pun mana usor, temator pe clanta. De ce simt nevoia acum sa ma intorc? Poate pentru ca nu vreau sa o vad cum se distreaza cu cine stie ce client. Deschid usa foarte incet, pentru a nu provoca vreun sunet. O deschid foarte putin, doar pentru a vedea ce se intampla inauntru.

Raman mut, si inima iar sta sa-mi iasa din piept cand il vad pe nenorocitul de Cristma! Ce cauta Cristma aici?! Cum a scapat din arest si de unchiul meu? Vai Doamne nu vreau sa ma gandesc la acest lucru acum. Stiam doar, ca acest om, este incredibil de periculos, iar aceasta noapte cu Hera se putea transforma intr-un viol oricand. Dumnezeule, chiar daca am venit aici cu scopul de a o strange de gat pe ea, nu pot sa-l las pe Cristma sa o atinga! Poate ca nu ar trebui sa-mi pese acum, dar nu pot sa-l las pe Cristma sa-si faca de cap cu ea! Trebuia sa fie o neintelegere. Si cum Doamne iarta-ma, a acceptat roscovana sa petreaca o noapte cu Cristma? Il vad cum o ridica la perete pe o masuta, si cum isi plimba mainile lui aspre si mari pe corpul ei micut si firav. Totusi privirea din ochii ei nu arata placere, mai degraba este scarbita de acest lucru. Parca era un urs ce a aprins un mic iepuras nevinovat. Vad cum incepe sa o dezbrace, iar ea incerca intr-un fel sa se fereasca, dar stransoarea lui Cristma era prea mare, ca o fetita sa scape. In momentul in care l-am vazut ca ii descheie nasturii de la pntalonii negri din piele, am intrat ca un taifun pe usa! Numai eu aveam voie sa o dezbrac in felul asta! Am urlat tare la el s-si ia mainile de pe ea, iar in momentul in care s-a intors sa ma vada i-am dat un pumn, si astfel afurisitul a cazut la pamant, stergandu-si apoi cu maneca firisoarele de sange ce i se prelingeau pe barbie.

Nenorocitul de Cristma se ridica de jos si ma trage de guler, si imi prinde si el cativa puni care aproape ca m-au adormit, dar nu puteam sa-l las sa-si faca de cap cu Hera. L-am oprit in momentul in care i-am prins un genunchi in stomac, acesta cazand iar jos, tinandu-se de stomac. Crezand ca va mai sta acolo pentru ceva timp, voiam sa ma intorc spre Hera sa o iau la rost, dar acesta ma prinde de picior si reuseste sa ma doboare pe podea. M-a strans cu o mana de gat, si cu una se controla in buzunare. Eu incercam sa scap din stransoarea lui, dar il vad cum isi scoate un briceag din pantaloni! I-am mai prins un picior in stomac, dar cand am vrut sa ma ridic de jos isi infige briceagul in spatele meu, chiar in jurul taliei. La impactul acesta, am simtit cum corpul meu cedeaza, si nu mai puteam sa ma misc de durere, asa ca am cazut la pamant tinandu-ma cu mana de rana. Simt cu sangele se prelinge pe spatele meu, dar inca nu puteam sa cedez. Aud cum tipatul Herei, devine si mai asurzitor cand Cristma vine si se aseaza peste mine, avand cutitul patat de snage in mana ce o tinea ridicata deasupra capului meu. Cred ca asa mi-a fost scris sa mor, nu mai aveam cum sa-l dau jos de pe mine, mai ales cu rana asta ingorzitoare pe care mi-a provocat-o. Cand sa-si infiga lama aceea ascutita in fata mea, aud o impuscatura. Il vad pe Cristma cum ramane nemiscat pentru cateva secunde si cade la pamant. Ma ridic cum pot de jos si imi arunc privirea catre usa. Era Kaname cu un pistol in mana si cu lacrimi in ochi.

- L-am impuscat Tom! L-am impuscat, este mort! Ai scapat acum, prietene! Doamne bine ca am ajus la timp, caci altfel erai mort. Imi spune acesta venind mai aproape de mine.

Privesc catre Cristma. Era intr-o balta de sange la pamant. Dumnezeule, a fost cat pe ce! Daca nu era atent, Kaname ma impusca si oe mine.Totusi, sfarseam mort daca nu era Kaname cu acel pistol. Dar ce cauta el aici? Desi, nu aveam timp pentru astfel de intrebari.

Ma intorc nervos si plin de sange catre fiinta nenorocita, ce mi-a distrus viata. Era extrem de socata, plina de lacrimile ce-i curgeau fara incetare. Nu mai avea nici glas cand m-a vazut asa de nervos. Ma apropii de ea usor, fiind la cativa centimetrii departare. Ma uitam fix in ochii ei.
- Tu nenorocito… - ii spun cu o voce calma si inceata, adopastindu-mi o mana in parul ei roscat, privind-o in continuare in ochi- Nenorocito care esti! Cum ai putut sa-mi faci una ca asta?! Urlu eu la ea in cel mai rau hal lasandu-mi lacrimile libere pe fata, apoi o strang tare de par lasand-o mai jos, doborand-o, intr-un final, pe podea.
- Tomi! Asculta-ma! Nu este ceea ce crezi! Eu incercam sa te ajut! Eu doar… O priveam cu dispret, si vedeam cum incerca sa-si gaseasca cuvntele printre randurile de lacrimi ce-i completau fata. Pur si simplu nu mai avea glas, era total socata. Ma apropii iar de ea, cu intentia de a o luao de par, dar sunt oprit de Kaname, care se baga in fata ei si tipa la mine.
- Tom inceteaza! Nu trebuie sa o tratezi asa! Totusi este iubita ta!
- Iubita?! Scmpa mea – imi intorc privirea catre ea- Sa te mai iubeasca dracu de-acum incolo! Am incheiat-o cu tine. M-ai distrus complet! Din cauza ta nu mai am inima. Nu mai vreau sa te vad in viata mea! Voiam sa mai spun cate ceva, dar durerea ce ma cuprinsese m-a facut sa cad la pamant. Oricum abia ma puteam tine pe picioare.
Simt cum incet incet imi pierd cunostinta, si ultimul lucru pe care l-am mai auzit inainte sa lesin, a fost vocea lui Kaname care suna la salvare.


Sper ca v-a placut acest capitol, astept parerile voastre. " hug "
Scuzati greselile de tastare. Sunt cam racita, ma doare cpul si m-a cam luat valul cand am scris din perspectiva lui Tom.

Of scuze ca am inarziat dar la ora la care ai postat eram la ora de istorie .
Capitolul a fost grozav si nu am idee cum va evolua situatia.Biata Hera daca iubitul ei ar sti ce face ea de fapt nu ar sti cum sa ii multumeasca.......
Ms de anunt sa nu ma uiti nici la urmatorul capitol

Capitolul 21


Din perspectiva Herei

- Hera, te rog! Potoleste-te! Plangi de trei zile in continuu. Nu te-am adus aici ca sa plangi ci, ca sa-ti revi din aceasta stare. Chiar nu iei si tu o pauza? Cat ai de gand sa plangi pentru el? Nici macar nu a vrut sa te asculte, ba chiar te-a trantit pe jos, iar daca nu-l opream cred ca iti luai o bataie… Hera uita-te la mine, te rog nu mai plange, nu are rost! Daca el nici macar nu a vrut sa te asculte atunci, nu te merita! Imi spune, mangaindu-ma usor pe cap, protector.
Intr-adevar era un bun prieten, pacat ca Tom nu l-a apreciat mai mult. Toata ziua era cu Marco. Dar cum puteam sa ma opresc din plans, cand Tom m-a desoperit. Cel mai rau este ca m-a prins cu Cristma in postura aceea, adica, eram pe punctual sa…Dumnezeule! Intr-un fel ma bucur ca a venit Tom si m-a scapat de probleme, intr-un fel urasc asta. Mai mult a fost meritul lui Kaname ca am scapat amundoi, deoarece l-a impuscat pe Cristma. Si pe deasupra cine stie unde este Tom acum? Probail la spital. Dar care spital si cu cine? Nu pot sa cred ca a fost injunghiat in fata mea. Eram distrusa in acel moment, chiar ca imi doream sa mor. Ce o fi acum in sufletul lui? Cata rautate pot sa am in mine?
- Nu intelegi ca Tom a fost injunghiat din cauza mea?! Este numai vina mea, Kaname! Daca nu eram eu in viata lui nu se mai ajungea la asta! I-am spus printre raundurile de lacrimi ce nu voiau sa se opreasca.
- Daca nu erai tu in viata lui, era un om distrus, Hera! Daca nu apareai tu in viata lui, cine stie cu cate fete mai umbla, cine stie cate prostii mai facea, probabil era dupa gratii la tampeniile pe care le-a facut pana acum. Te rog, opreste-te din plans!

L-am rugat pe Kaname sa ma lase singura in camera. Nu suportam sa ma vada in halul acesta si voiam doar sa analizez lucrurile. Acesta ma lasa singura in camera lui, iar eu strang o perna mare in brate, adapostindu-mi capul in ea, lasand frau liber lacrimilor fara de lacas. Dupa ce Tom a fost injunghiat si a lesinat pe podea, fix in momentul in care tipa la mine, a venit salvarea. Kaname m-a luat la el acasa si mi-a spus sa stau aici pana imi revin. Dar nu prea cred ca acest lucru se va intampla. Nu puteam sa imi revin asa repede, probabil niciodata. Capul meu fierbe de atata plans si atatia nervi pe care-i am. Sunt suparata pe mine, pe fiinta dezgustatoare care am ajuns. Sunt un dezastru total! Cum am putut sa-i fac una ca asta? Cine stie cat de mult sufera acum mai ales ca acelasi lucru s-a intamplat si cu mama lui. De ce nu i-am spus in acea zi ce se intampla defapt. Daca nu ii ascundeam adevarul probabil nu se mai ajungea la asta. Ce ma fac fara el, cum am sa traiesc fara el si mai ales cum am sa imi duc mai departe existenta cu gandul ca l-am ranit si nu mi-am cerut nici macar scuze. Macar atata lucru sa fi facut si eu.

Plangandu-mi in continuare de mila si blestemand toate zilele, aud un ciocanit la usa. Chiar nu aveam de gand sa fiu intrerupta din nou, dar totusi eram oaspete si nu puteam fi asa. Ii spun persoanei care a batut la usa sa intre. Imi scot capul din perna cand aud usa ca se deschide si privesc inainte. Persoana respectiva era cu o sacosa plina de cadouri si cu lacrimi in ochi. Nu imi venea sa cred ca mai are tupeul sa vina aici, pentru a ma vizita. Cred ca este o gluma! Daca as putea, i-as sterge existenta de pe fata pamantului. Intreb scarbita ce naiba vrea. Se apropie langa patul mare de langa fereastra si ma ia in brate, in asa fel incat sa-mi rupa toate oasele. Imi pune punga de cadouri in brate si se uita fix in ochii mei, apoi incepe sa urle.
- Hera, te rog din inima, iarta-ma! Iarta-ma pentru tot ce ti-am facut! Nu am stiu ca se va ajunge atat de departe. Nu am stiu ca Marco chiar este in stare de asa ceva. Stiu, stiu sunt un dezastru ca prietena, dar te rog sa ma intelegi. Si pe mine m-a amenintat inainte, ca daca nu te conving sa vi la clubul lui, ma omoara. Ce puteam sa fac? Nu aveam unde sa ma duc, la cine sa apelez, pur si simplu eram incoltita. Ma durea sa-ti faca asta, dar era in joc viata noastra. Te rog accepta-mi scuzele. Te rog, Hera. Stiu ca ma urasti ca nu mai vrei sa ma vezi, dar… Vero a inceput sa planga in cel mai rau hal, implorand iertare in ce mod putea. Nu mai stia ce sa spuna sa ma faca sa o iert, se punea si in genunchi langa pat. Dar oare chiar ii parea rau? Chiar regreta ce a facut? Sincer mie mi se parea ca este ultrafericita cand eram la repetitii si cu fetele sau in momentele in care Marco ne invita la un pahar de vin rosu sa tinem sedintele alea stupide pentru spectacol si imbracaminte. Dar oare era bine sa o iert atat de repede? Nici nu mai stiu ce sa cred si pe cine sa cred. In momentul asta sunt convinsa ca nu mai exista adevaratii prieteni. Dovada Marco si Tom si Vero care m-a bagat in asta.

- Cum as putea sa te iert nenorocito?! Puteai sa-mi spui de la bun inceput ca…- m-am oprit cand am realizat ca si eu facusem acelasi lucru. Eram un monstru. Ii faceam lui Vero observatii, cand eu gresisem si mai mult decat ea. Si mie imi parea la fel de rau si eram in aceeasi situatie cu Tom. Probabil, daca m-as duce acum la el si as face scena pe care a facut-o Vero cand a intrat pe usa sa-si ceara scuze, m-ar lua la bataie. Cred ca m-ar lua in deradere. Si chiar aveam de gand sa fac asta, dar probabil nici nu vrea sa ma vada. Gandindu-ma la tampeniile pe care le-am facut eu si in ce fel am putut sa ma ascund si sa-l mint pe Tom in fata, in ce hal am putut sa ma joc cu sentimentlee lui, i-am spus lui Vero ca o iert. Aceasta a inceput sa planga si mai tare si mi-a jurat loialitate pe viata. Doamne nu suportam momentlee de genul asta. Ma simteam stanjenita. Sper doar ca prietena mea nu o sa si-o ia in cap, ca nu stiu ce o sa-i fac daca mai greseste. Am pus-o in tema si cu toate aceste amanunte despre adevarata prietenie, apoi mi-am indreptat privirea catre Kaname, care intrase si el in camera pe urma lui Vero.

El trebuia sa stie ceva, doar era tot timpul cu Marco. Totusi ma gandesc, ca Marco nu avea nevoie de mine la club pentru a-i creste profitul. El avea nevoie de Tom, care sa vina cu planuri geniale si sa-l ajute si folosindu-ma pe mine in clubul lui ca dansatoare, i-a aratat lui Tom ce fel de iubita ii sunt eu. Astfel, Tom a renuntat la mine si acum va petrece timpul cu Marco, ca pe vremuri. Cand i-am spus lui Kaname la ce concluzie am ajuns, acesta imi da dreptate. Deci, acesta a fost planul lui Marco. Nici o secunda nu a avut in cap sa-l omoare pe Tom sau sa ma pastreze pe mine la club, ci sa-si recupereze prietenul ca sa-l ajute in planurile lui diabolice. N-am cuvinte. Cum putea un om sa faca astfel de lucruri pentru bani? De ce nu l-a lasat pe Tom in pace, mai ales ca stia prin cate a trecut dupa moartea tatalui sau si povestea mamei sale. A vrut doar sa-l faca sa treaca din nou prin acea poveste ca sa ma urasca si sa renunte la mine. Din nou, jur ca-l voi omora intr-o buna zi pe nenorocitul ala care mi-a distrus viata!

- Hera, Tom este internat la spitalul mare. Marco sta cu el acolo de cand l-au internat, si probabil ii baga tot felul de tampenii in cap. Nu vrea nici o secunda sa plece de langa prietenul lui cel mai bun – imi spune acesta dandu-si ochii peste cap, asezandu-se pe un fotoliu gri din camera. Se vedea ca-i displace acest lucru. Sigur, si Kaname stia cine este defapt Marco. – Totusi, eu am fost mereu alaturi de Tom. Nu am vrut sa-l las pe Marco sa-l rupa de realitate. De aceea te-am ajutat si am venit sus. Stiam ce are in plan Marco si stiam ca se va ajunge la o astfel de scena. De aceea i-a si promis lui Cristma ca va avea o noapte cu tine, special ca sa va prinda Tom sis a raman asocat. Ti-am spus ca voi fi acolo indifferent de ce se intampla. Am stat cu ochii pe tine inca din monetul in care ai intrat pe scena. Cat despre ceea ce s-a intamplat intre voi doi, am sa-i bag eu mintile in cap lui Tom

- Eu spun sa te duci sa-i ceri iertare, macar atat. Stiu ca probabil o va lua ca pe o gluma, dar totusi va vedea ca ai venit special sa-i ceri scuze. Hera si tu ai gresit, intr-adevar, dar si el pentru ca nu vrea sa asculte ce ai de spus. Nu poti sa lasi sa se termine totul asa. Trebuie sa te duci la el si sa-i spui absolut tot ce s-a intamplat. Eu si Kaneme te vom ajuta. Te-am vazut cum il privesti de fiecare data cand apare, mereu te-am vazut fericita alaturi de el. Niciodata nu ai fost asa. Tu il iubesti si sunt convinsa ca si el te iubeste mai presus de orice. De aceea trebuie sa lupti cu tot ce ai. Sa incerci, sa schimbi asta. Trebuie sa faci tot ce-ti sta in putere sa-l aduci inapoi, chiar daca te uraste. Ai incredere in mine si mergi la el dupa ce il externeaza.

Kaname era de accord cu Vero. M-au batut la cap toata ziua sa ma duc la Tom si sa rezolv lucurrile dupa ce il externeaza. Dar parca nu puteam sa fac asta. Ma simteam rau sa faca asta. Dar probabil cei doi au dreptate si ar trebui sa ma duc macar sub pretextul ca am venit sa-mi iau lucrurile. M-am ridicat din pat, am luat un prosop din dulapul gri a lui Kaname, le-am multumit pentru sfaturi si m-am dus in baie sa fac un dus relaxant. Doamne oare chiar ar trebui sa ma duc la el?



Sper ca v-a placut acest capiotl, astept parerile voastre. " hug "

Capitolul a fost grozav si nu am ce spune.........totul e foarte complicat si nu stiu ce ar mai putea pati biata Hera ca sa fie si mai rau.
Ms de anunt te pup

Capitolul 22


Din perspectiva lui Tom

Sunt in continuare blocat in acest salon, Marco fiind alaturi de mine. Nu ma asteptam sa stea langa patul meu, asezat pe un scaunel mic, pana ma trezesc sau pana ma externeaza. Poate chiar imi este cel mai bun prieten. A vrut sa-mi arate cine este Hera defapt, ca eu sa nu mai sufar atat de mult. Totusi, daca imi era cu adevarat un prieten, imi spunea de la inceput ca Hera a venit la el, plangandu-se de bani, asa cum ar face un om normal, dar nu, el a preferat sa o bage pe Hera in probleme si pe mine in spital. Cred ca a fost singura solutie pentru a crede cu adevarat ca roscovana ma inseala. Inca nu pot sa accept acest lucru. Parca sunt in continuare prins intr-un cosmar. Poate cel mai groaznic cosmar de pana acum.

Stau intins pe patul, nu prea confortabil - Doamne, parca as sta pe o scandura de lemn plina de cuie – si ma uit pe tavanul alb imaculat, fiind inca prins in trecut, in amintirile ce-mi cutremura toate mintile. Nu prea sunt genul care sa traiasca in amintiri, nici cand a murit mama nu m-am gandit asa mult la ea cum ma gandesc acum la Hera. Nu pot sa o uit, nici nu cred ca voi putea pentru o perioada sau, probabil, niciodata. As vrea sa o uit, sa nu sufar de fiecare data cand ma gandesc la ea si la toate clipele frumoase, apoi sa ma gandesc cum le-a distrus. Inca ma intreb de ce a facut una ca asta. De ce si-a batut joc de mine si de sentimentele mele. Poate ca asta a fost o lectie, datorita faptului ca si eu umblam cu o gramada de fete ranindu-le sentimentele, dar sa fim seriosi chiar meritau. Dar eu de ce-as fi meritat asta, cand m-am comportat frumos cu ea si am avut grija sa-i fie bine?! I-am dat ce a vrut, am iubit-o, am alintat-o – ceea ce nu am facut in viata mea - am fost langa ea cand se simtea rau, am avut incredere in ea si ce primesc in schimb…?

Nici nu cred ca ii pasa in acest moment ce se intampla cu mine si cu viata mea, doar am fost injunghiat. Era sa mor din cauza ei, chiar eram in stare sa-mi dau viata si ea nu apreciaza acest lucru. Nici macar nu a venit, sa vada daca mai pot sa-mi duc existenta mai departe sau ma las prada somnului de veci. Bineinteles, de ce i-ar pasa acelei copile? Doamne, oricat de mult incerc in acest moment sa nu ma gandesc la ea, nu pot. Tot ce am trait alaturi de ea, se deruleaza ca un film in capul meu. Da, un flm cu un final dezastruos. Imi vine sa o calc in picioare pentru ce mi-a facut. Nu stiu ce iesea, daca nu era Kaname acolo, sa ma opreasca. Stiu ca a fost gresit sa o iau de par si sa o dobor la pamant, regret asta acum. Niciodata nu m-am atins de o fata, dar in momentul acela imi venea sa-i omor pe toti. Sa o fac intr-un fel sa sufere cat sufar eu acum. Poate ca nu era cea mai buna solutie sa o iau la bataie si trebuia sa ma controlez, dar cine mai gandea rational in acel moment? Nu stiu, voiam sa o vad distrusa cum m-a distrus si ea pe mine, dar nu stiu de ce. Acum chiar regret ca am facut acel gest, eu nu sunt asa. Intr-un fel, multumesc cerului ca a fost Kaname acolo si m-a oprit si l-a oprit si pe Cristma, inainte sa ma declare cineva decedat.

Nici nu stiu de ce m-am luat la bataie cu Cristma. Pentru ca nu voiam sa il vad cum se joaca cu Hera sau pentru a o salva pe Hera? Sau pentru ca era un mafiot periculos in stare de orice? Inca nu pot sa-mi raspund la aceasta intrebare, gandurile mele fiind imprastiate total. Ce fac acum cu viata mea, cum am sa merg mai departe fara ea? Am iubit-o, inca o iubesc si, probabil, o voi iubi pana la sfarsit. De ce nu pot sa mi-o scot din cap? De ce a trebuit sa fie ziua aia blestemata la rau si sa o intalnesc?. Nu putea sa-si scape si ea geanta in rau in alta zi? Practic a fost vina mea. De ce dracu, m-am dus sa o ajut cand am auzit-o ca tipa? Eu nu prea saream in ajutorul cuiva, dar cand am vazut ca este o liceana am zis sa fac si eu ceva bun. Ce naiba mi-a facut fiinta asta, de ma gandesc in fiecare secunda la ea? O iubesc, la dracu! O vreau aici! Vreau sa vina si sa ma ia in brate, sa-mi spuna ca a gresit si ii pare rau. Dar oare as fi in stare sa o iert dupa ce mi-a facut? Nu; nu as putea sa fac asta! Am si eu demnitatea mea. Nu poate sa calce pe inima mea si eu sa o iert. In niciun caz.

Gandindu-ma la femaia care mi-a furat mintile, inima, sentimentele, viata – pentru ca deja ma pot declara mort – simt cum existenta mea nesignifianta se scurge. Poate era mai bine sa ma omoare Cristma si sa nu fiu nevoit sa sufar din dragoste. Nu pot sa cred ca mi se intampla asta. Parca o vedeam pe ea pe acel tavan nenorocit din incapere, iar lacrimi rupte direct din inima mea se scurg acum din ochii mei, ce vor sa o vada pe ea. Am inceput sa strang lenjeria ce acoperea scandura asta de lemn pe care stau, ca pat nu il pot numi. Strangeam tot mai tare, simteam nevoia sa lovesc ceva. Nu mai suportam acest lucru. Cum am sa merg mai departe daca ma gandesc la ea nonstop si sufar aiurea?!

Ma ridic si ma sprijin in maini, apoi las frau liber lacrimilor pe care nu le mai pot controla. Incep sa strang si mai tare lenjeria albastra de pe acest pat de spital, pe care am ajuns. Incep sa suspin, si sa plang de-a binelea. Marco, vazandu-ma, isi aseaza o mana pe umarul meu.

- Inca te gandesti la ea? Ma intreaba acesta cu o voce ragusita, incercand sa ma priveasca in ochi, dar eu imi feream privirea. Nu imi placea sa ma vada cineva asa. Cred ca este a treia oara cand Marco ma vede plangand. Prima data a fost cand parintii mei m-au lasat al nimanui, a doua oara pe treptele clubului cand am vazut-o pe Hera si a treia oara, aici, in spitalul asta nenorocit in care am ajuns din cauza ei.
- Taci dracu! Ii spun eu incruntandu-ma la el, dandu-i o palma, ferindu-i mana sa se apropie de fata mea. Doar nu avea de gand sa-mi stearga lacrimile. Asta mai lipsea. Sta aici pe capul meu si ma face sa-mi amintesc toate neplacerile posibile din viata mea.
- Stii, Tom… - imi spune acesta, ridicandu-se de pe scaun, ducandu-se la masuta din incapere – Nu fi asa aspru cu mine, doar mi-am facut datoria de cel mai bun prieten. – Incepe sa curete cateva mere dintr-un bol, apoi continua sa vorbeasca. Daca nu eram eu, sufereai si mai mult dupa copila aia, imi spue acesta, aducandu-mi platoul cu mere taiate. Mai stau cateva secunde sa trag aer, apoi incep sa tip la el.
- O iubesc pe femeia aia! Cum vrei sa-mi treaca asa usor? Crezi ca mi-ai facut un bine? Pleaca cu astea! Ii spun eu nervos, dandu-i cu palma peste platoul cu mere care se sparge pe podea. Marco ofteaza si se aseaza la loc pe scaun langa mine si suna dintr-un clopotel , pentru a veni o femeie sa curete cioburile si bucatile de mar imprastiate.
Ma priveste surprins si parca ar vrea sa mai spuna ceva, dar banuiesc ca si el si-a dat seama ca ar fi inutil.A inceput sa ma enerveze rau atitudilea lui Marco, iar vorbele lui se rasucesc ca un cutit in inima mea sfasiata. Urasc ca el are dreptate si imi face mie capul mare cu asta. Acum chiar ma intreb daca am sa mai imi revin vreodata. Oare am sa stau asa posomorat toata viata mea? Poate Marco are dreptate…sunt mlte femei in lume... dar parca niciuna nu mi-a intrat la inima ca ea. Of la dracu, de ce nu imi iese odata din cap?

Ma intind pe pat, spuandu-i lui Marco sa ma lase sa dorm si ma intorc pe partea opusa, pentru a nu-i vedea privirea, dar iata ca nu pot sa am deloc liniste, pentru ca cineva bate la usa salonului in care eram internat. Probabil este femeia de servici, care a venit sa stranga dezastrul de pe podea. Asta mai lipsea, pun pariu ca Marco va da vina pe mine.
Persoana respectiva intra in incapere si ma saluta. In momentul in care i-am auzit vocea, mi-am dat seama ca nu era femeia de serviciu sau o asistenta si ma intorc, ridicandu-ma, stand sprijinit de perete. Se apropie de mine, cu un buchet mare de flori, pe care mi-l baga in fata, zambind mai discret. Parca nu ii venea sa zabeasca.
- Ce naiba faci cu florile astea? Ai inebunit? Sa stii ca mirosul garoafelor nu o sa ma faca sa ma simt mai bine, Kaname. Ii spun eu, dandu-i buchetul de flori la o parte. Oare ce cauta Kaname aici? Pana acum nu a venit, nici macar nu i-a raspuns lui Marco la telefon cand a incercat sa-l sune. Oare ce este cu vizita asta neanuntata?

Acesta ma intreaba cand ma externeaza si ii spun ca maine voi fi eliberat din spital. Dupa ce i-am spus aceste lucruri, statea pe ganduri…
- Kaname, lasand externarea lui Tom, cat mai ai de gand sa o tii pe Hera la tine? Ii spune Marco razand, batandul pe umar. Kaname se uita foarte mirat la el, de parca nu ar stii despre ce vorbeste. Era foarte agitat, uitand ce mai voia sa spuna. Dar cum adica o gazduieste pe Hera? Se afla la el acasa iar eu nu stiam asta? Dupa reactia lui Kaname, cred ca asa este. Fiind asa de suprins, banuiesc ca Marco nu avea de unde sa stie, dar se pare ca tot a aflat. Asta se poate doar in cazul in care o urmareste pe roscovana, ceea ce imi starneste curiozitatea, dar preferam sa arat ca nu imi pasa, desi, chiar imi doream sa aflu mai multe. Il vad pe musafirul nostru, care a venit sa ma viziteze, cum incearca se nege spusele lui Marco, dar cred ca era prea tarziu. Ori Kaname nu voia sa aflu si stia doar Marco ori Marco chiar avea de gand sa ma distruga total, amintindu-mi in fiecare secunda de ea, fiinta aia nenorocita. Acum bineintele sta la alt barbat sa o sponsorizese si sa-i faca mofturile.

- Este adevarat? Intreb eu cu jumatate de gura, uiitandu-ma in alta parte. Stiu ca nu trebuia sa intreb asta, dar chiar voiam sa stiu daca este adevarat.

- Chiar iti pasa asa de mult, incat sa stii daca este adevarat sau nu, Skali? Ma intreaba Kaname, stand cu mainile incrucisate, radicand o spranceana si zambind intr-un mod diabolic. Doamne, cat putea sa ma enerveze in momentul asta! Bine inteles ca nu imi pasa, adica nici nu stiu de ce vreau adevaraul. Pana la urma trebuie sa mi-o scot in cap pe fata asta. De ce m-ar interesa pe mine unde este si ce face, dupa ce s-a intamplat?

- Bineinteles, ca nu. – ii spun, intorcundu-mi privirea furioasa, spre el, provocandu-i rasete. Hmm ce era asa de amuzant? – Totusi, daca este la tine, poti sa-i spui ca nu mai exista pentru mine! – stai putin, daca ma gandesc mai bine la asta, Kaname ar putea sa-i spuna Herei ca am vorbit despre ea, iar ea ar crede ca inca imi pasa de ea, si la naiba, imi pasa! Dar nu trebuie sa stie ea. Gandindu-ma la acest lucru, ii spun prietenului meu sa nu ii spuna nimic finitei aleia, dar acesta tot neaga ca roscovana s-ar afla la el. Acesta incepe sa rada si mai tare, iar eu deja fierbeam de nervi. A venit aici sa ma omoare, sau ce? I-am spus sa se opreasca odata din ras si sa plece. Bineinteles, asta si voia sa faca, dar vorbele lui Marco l-au mai oprit in pragul usii pentru cinci minute.

- Tom, maine seara am sa-mi iau lucrurile si vin la tie pentru o sptamana, doua, trei, depinde. Trebuie sa vorbesc cu tine si sa facem cateva proiecte. Plus ca ai nevoie de cine care sa-ti ridice moralul, nu-i asa, prietene?! Este stabilit. Imi spune acesta mandru, scotand un mobil din buzunar, pentru a da cateva telefoane.

Si eu si Kaname am ramas surprinsi, iar dupa acest lucuru, Kaname ne spune ca are treaba si iese ca un taifun pe usa saslonului, unde naiba se grabea? Ah, de ce imi pun acum o mie de intrebari in legatura cu el? Imi vine sa-i strang pe toti de gat. Totusi, aprob propunearea lui Marco. Daca m-ar lasa singur in casa, ar fi periculos, poate as cadea intr-o depresie din cauza nenorocitei aleia. Accept asta doar pentru a avea pe cineva langa mine, ca sa nu se asigure ca fac vreo prostie, din cauza unei femei stupide, care mi-a distrus viata. Marco bucuros, de raspunsul meu, incepe sa dea telefoane peste telefoane, iar eu ma intorc in partea opusa, rugandu-ma sa adorm, poate pentru toata viata. Abia astept sa ma externeze maine si sa imi iau viata de la capat. Pur si simplu nu mai rezist, am suferit prea mult. Trebuie sa o iau de la capat si sa o dau pe Hera uitarii…




Sper ca v-a placut acest capitol, astept parerile voastre. " hug "

Capitolul a fost grozav si nu pot sa cred ca idiotul de Tom nu crede in iubirea Herei si vrea sa o uite.Bine ca macar Kaname e acolo sa incerce sa indrepte lucrurile in bine
Ms de anunt te pup si nu ma uita cand e vorba de urmatorul

Asghjghst! Marco asta merita bataie.. De fapt nu, merita mai mult de atat. Daca ai de gand sa il rapesti sau sa ii faci ceva la un moment dat, atunci sa stii ca sunt disponibila si fac o munca de mercenar impecabila. Ba chiar nu las urme, nu trebuie sa ma platesti, sunt alegerea ideala pentru lichidarea acelui.. Aghh!! Asa, acum ca m-am calmat, sa stii ca imi place nextul si chiar se vede evolutia ta de-a lungul tutror acestor capitole ceea ce ma bucura nespus. Abia astept continuare, sunt tare curioasa ce se va mai intampla si cum vor evolua lucrurile. Si, desi nu vreau sa grabesc nimic, Marco o sa moara, fie ca vrei tu sau nu. Mno, deja incep sa aberez. Te pup. :*