Capitolul 1: Anuntul – Partea 1

~ Flash Back ~

15 Iunie 2001 – Tokyo – Scoala Generala Nr. 18 – Premierea de sfarsit de an, clasa a8a A

- As vrea sa-i felicit pe toti elevii acestei clase care au fost minunati pe parcursul al celor 8 ani in scoala noastra. Speram ca i-am ajutat si ca le-am deschis drumul in viata. Acum il voi lasa pe dirigintele lor sa ii premieze si sa spuna fiecare cateva ceva despre ei. spuse Tsunade, directoarea scolii.
- Ii voi striga pe toti in ordine alfabetica. Spuse Kakashi luând o foaie de hartie si dregandu-si glasul.
Toti erau emotionati, dupa cateva secunde profesorul incepuse : Shino Aburame, Choji Akimichi , .... , Sakura Haruno, Hinata Hyuga , Neji Hyuga , Kiba Inuzuka , ... , Shikamaru Nara , Gaara No Subaku, Temari No Subaku , ... , Rock Lee , Ten Ten , Sasuke Uchiha , Naruto Uzumaki , Ino Yamanaka. Acestea erau minuatii elevii ai clasei a8a A. Toti iesisera in fata pentru a-si primi diplomele si pentru a fi aplaudatii. Unii zambeau cu gura pana la urechi, alti se inrosisera putin , iar unii stateau ingandurati zambit doar in coltul gurii. Aceasta premiera era sfarsitul unei etape a vietii, dar inceputul altuia. Era un moment minunat. Acest lucru il gandeau toti in timp ce zambeau la pozele facute de parintii inlacrimati. Totusi, urmau sa se desparta si sa nu se mai intalneasca pentru mult timp. Acest lucru ii intrista pe toti. O sa le fie dor unul de altul, chiar daca nu s-au inteles asa bine. Incercau sa pretuiasca ultimele momente de stat impreuna. Urma banchetul dupa care adio.
Dupa petrecere iesira toti afara stand intr-un cerc si strigand cat ii tineau puterile :
- NU O SA UITAM NICODATA ACESTE CLIPE !!!

~ End of Flash Back ~

Acum in prezent : 15 Iunie 2011 – New York – Birourile firmei "Fame" – Sakura Haruno ( povestit de ea)

Stau pe scaunul de la birou jucandu-ma cu niste pixuri cand observ sa un mail nou in casuta. Il deschid si vad ca e de la o adresa destul de lunga. Imi arunc ochi pe titlu si vad ca scrie cu caractere mari si ingrosate Reuniunea clasei a8a A 2000 – 2001. Cand am citit mai sa cad de pe scaun. Imi revin si dau un print. Citesc cu atentie tot mailul si vad ca eram invitata la reuniunea clasei mele din scoala. Totusi mi se pare cam ciudat, stau cateva clipe si imi arunc ochi pe ceasul din coltul monitorului si vad ca sub el este si data, suntem in 15 Iunie 2011, au trecut exact 10 ani decand am terminat scoala, uimitor. Of, cu toate astea am uitat sa ma prezint, sunt Sakura Haruno si sunt mana dreapta a sefului firmei "Fame" , o firma foarte importanta de modeling, ce ajuta, lanseasa diferite modele mai tinere, care ajung aici cu greu. In acelasi timp se ocupa de modele foarte cunoscute din lumea intreaga si chestii din astea, prezentari, sedinte foto si alte chestii.
Isi are biroul principal in New York unde ma aflu eu acum. Am parul roz ca florile ciresului, pana pe la jumatatea spatelui. Ochii ii am verzi ca cele mai scumpe smaralde intalnite. Am 1,75 cm si sunt foarte cunoscuta. Am o personalitate variata, sunt buna, draguta , comunicativa , inteligenta , creativa si modesta , dar daca cineva ma sacaie pot deveni o scorpie, deci nu va puneti cu mine. In momentul de fata sunt imbracata intr-un costum de birou, o fusta neagra deasupra genunchiului,o camasa alba si o pereche de pantofi negri, inchisi in fata cu toc de 5 cm.Altceva nu prea stiu ce sa va mai spun... poate va intrebati cum am ajuns la 24 de ani sa fiu mana dreapta a sefului unei firme asa importana ? Pai, dupa ce am terminat scoala, am facut cursuri de managment, comunicare si toate alea si am inceput de jos. La 15 ani eram fata de copiator si incetul cu incetul am avansat. Cei drept, e vina si tatalui meu care are si el afacerile lui cu transporti si s-a bagat in treaba mea in asa fel incat am ajuns ca la 17 ani sa lucrez intr-un birou mai micut in care scriam diferite documente, cei drept trebuie sa-i multumesc ca fara el nu ajungeam se sunt acum, dar m-am simtit putin ciudat fiinca unii se uitau urat la mine din cauza acestui fapt. Ma rog, sa lasm trecutul si pe tata. Cum ziceam la varsta mea o duc foarte bine, chiar prea bine cum zic unii. Am un birou mare, gigant defapt foarte frumos. Are peretii mari, mov cu on model intesant in unele locuri , unul dintre ei fiind numai din geamuri acoperite cu o perdea roz cu flururii mov. Un birou mare din sticla in mijlocul incaperii, care are in partea dreapta acel perete prin de ferestre.Pe el avand o mica imprimanta, laptopul meu roz si cateva hartii si pixuri.In fata acestuia, la vreo doi metri o canapea de 3 persoane, alba din piele. In fata acesteia o masuta din sticla pe care deobicei este un ceainic foarte frumos decorat cu simboluri japozene. In partea dreapta si stanga a acestei mese doua fotolii tot albe. Deobicei acest loc il folosesc cand am mici intalniri de afaceri. Deasupra canapelei sunt cateva tabluri, unul cu Tokyo, unul cu New York, unul cu un cires si unul cu emblema firmei. In partea stanga a biroului, pe perete exista o biblioteca cu cartii si dosare. Cam asa arata biroul meu, mi se pare gigant, da’ ce sa fac ? Acum ca tot v-am descris locul unde ma aflu, am sa ma intorc la acel mail care as putea spune ca m-a socat. Il mai citesc odata cu mare atentie si observ ca respectiva intalnire cu fostii mei colegii este pe 17 Iunie fiind urmata de un week-end impreuna cu ei. Stai putin, 17...asta e in 2 zile. Sar ca arsa de pe scaun si fug spre biroul directorului meu. Bat la usa si intru. Acesta ma intreaba ce s-a intamplat, iar eu ii spun despre reuniune si ca trebuie sa plec urgent maine in Tokyo. Se uita putin cam ciudat la mine si da un telefon. Tot timpul da asa telefoane si rezolva tot. Doamne nu inteleg cum face sa sune pe cine trebuie cand trebuie. Am si eu o agenta plina cu numere, doar ca sunt putin aiurita si in loc sa gresesc si sa ma fac de ras si sa fac de ras si firma, prefer sa ii rog pe el. A, ca tot vorbeam de director. E un tip, as putea spune, de vreo 25-26 de ani pe care il cheama Christian Maron, dar mi-a zis sa-i spun Chris. E inalt cu parul maro si ochi verzi cu maro, are niste ochi geniali, cand te uiti in ochi lui cam te pierzi, asa le pacaleste pe fetele mai tinere, iar pe mine cand le vad ma face sa chicotesc. Ma rog, sa lasam « farmecul « lui Chris si sa ne intoarcem la telefon care mi-a rezolvat problema cu biletul de avion pentru maine si cazarea in Tokyo desi eu nu-i cerusem asa ceva, dar el a insistat cum face deobicei. I-am multumit de 3 ori si am plecat spre casa ca sa-mi fac bagajul si sa merg repede sa fac rost de o rochi pentru asa-zisa petrecere.


Sper ca v-a placut. In urmatoarele capitole am sa descriu si viata celorlalti. Din cate stiu eu nu am citit nici un fic asemanator si imi rau daca este vreo unul , dar eu nu am luat ideea de undeva. Cum am mai spus sper ca va placea ideea si astept comentariile voastre.

hey..poi ma bucur k ai fkt shi uh un fik...imi plk cum ai inceput,nu s-a vazut k e primul tau fik,oricum ideea pare originala ,defapt,chair este,ai descriere si tot ce mai pot sa spun este k astept cu nerabdare sa pui nextu

Miau !

Draga mea Ade , ma bucur ca ai facut si tu un fic .

Pai sa fiu sincera nu cred ca mai este un fic asemanator


Cel putin eu una chiar nu am mai citit

Descriere ai , si inca cum . Imi place cum descrii , foarte frumos scumpo

Actiunea , nu este grabita . Te descurci foarte bine

Nu ai un dialog lung si nici sec , ce-i drept :D

Imi place cum ai inceput , tot ce pott sa mai spun este

Felicitarile mele scumpo , si parerea ti-o spun dupa ce mai pui cateva capitole

Pentru ca sa pot sa-mi formez o parere mult mai clara

Deocamdata e bine , imi place

Astept next-ul , sper sa vina repejor

Vreau sa vad atunci cand se intalnesc , hihihi

Spor la scris si la idei !!

Pupici !!

Mrr

E foarte tare!
Abia astept nextu, Ade!
Pune-l repede

Buna scumpo !
Vai , vai , vai ..
Nu pot sa cred ...
E super !
Imi pare rau ca nu am dat comm mai devreme dar , acum am vazut fic-ul
e super ..
Ai tot ce iti trebuie ..
Descriere , naratiune , dialog .. totul este perfect ..
Si domnul director , nu se da si el la Sakura ?
He he
Ce ganduri mai am si eu
Hai cu next-ul scumpo !
Pupici ..
Ador fic-ul ..
Ce mai astepti ?
Next
Scuze , am mancat cam multa ciocolata ..
Next

Buna!
Mersi mult .
Nu-i nimic ca n-ai vazut mai devreme ficul.
Si eu ma gandeam ca directorul ii cam face ochi dulci si alea alea...s-ar putea sa intervina si el la un moment dat...
Cred ca am sa pun nextu' in seara asta sau maine dimineata.

Vreau next-ul , vreau sa vad ce se intampla , vreaaau , vreaaau !

Cum am zis cred ca in seara asta pentru ca deja am ideile in cap.
Deci, in seara asta.

Hihi , deabea astept >:D<

Frumos scumpoo! Imi place muult! Vreau nextul.

Hey hey.Bine ai venit si ma bucur sa vad un fic.Nu cred ca am intalnit aceasta idee si imi place.

Deci continuarea.Sa vedem ce se intampla in cadrul acelei reuniuni..

Hey! Va multumesc pentru ca va place.
Totusi pana cand vor ajunge la reuniune va mai dura putin pentru ca vreau sa descriu pe toti, ce fac in momentul de fata si asa mai departe.

Of of of of of of of
Deabea astept sa vad reuniunea

Am venit cu continuarea. Sper sa va placa. Am si poze de data asta.

Capitolul 2 : Anuntul – Partea 2

15 Iunie 2011 – Paris – Galeriile de arta "Lafayeme" – Hinata Hyuga ( povestit de ea)

Stau concentrata cu paleta de culori in mana stanga, iar in mana dreapta cu pensula. Incerc sa redau pe sevalet o poza mai veche din scoala. Ce-mi veni sa desenez asa ceva, nu stiu, doar ca am gasit-o intr-o zi si m-am gandit ca ar fi o pictura foarte frumoasa. Lundu-ma cu toate astea, am uitat sa ma prezint, ma numesc Hinata Hyuga si sunt pictorita. Am propia mea galerie, nu foarte mare, dar nici mica pe "Avenue Pierre Loti" , aproape de Tour Eiffel. Am parul lung, negru spre mov , drep care se termina cu niste fire ondulate. Am ochii mari, lila. Sunt o fire mai timida si imi gasesc linistea in pictura. Pe lânga pictura imi place sa ma plimb prin parcurile din Paris si sa stau in galeria mea, vorbind cu oamenii. Desi sunt timida, imi place sa vorbesc cu oamenii care intra in galeria mea pentru ca nu intra foarte multi, iar cei care intra imi spun tot timpul ca sunt uimiti de ceea ce fac, iar eu le zambesc si le dau cate un ceai special japozen. Sa lasam lucrurile despre mine si sa ne intoarcem la desenul pe care incerc sa-l fac acum. Poza pe care vreau sa o redau e destul de veche, in ea sunt eu , m-am recunoscut dupa parul meu mov. Il aveam desprins cu o clamita cu capuri de craniu..hmm ciudat, nu prea sunt genul meu. Ma rog , sa continuam. Am o rochie mov spre negru cu un sortulet alb in forma de inima, un fel de corsed tot alb, iar marginea de jos si de la gat tot alba. In spatele meu este o fata cu parul roz, scurt. Pe cap are o boneta de infimiera. Este imbracata cu o rochie alba, avand in picioare niste sosete lungi albe si o pereche de cizme scurte cu niste x-uri rosii. Un ochi il are acoperit cu un fel de petec. Langa ea este o fata bruneta cu doua cocuri mici, purtand o rochie rosie lunga si niste aripi de "dracusor" . In fata acesteia este o fata blonda, cu ochi albastri si o palarie de vrajitoare pe cap, intr-o parte avand aceleasi cranii ca mine. E imbracata cu o rochie,presupun pentru ca e in spatele nistor dovleci de Halloween giganti. In spatele blondei, cocotata pe niste dovleci este alta fata blonda cu o coafura destul de ciudat, are 3 codite vizibile, 2 sus si 1 jos. Poarta o rochie cu partea de sus neagra, fara bretele si in partea de jos mov. Pe mana are un tatuaj cu un craniu. Imi place foarte mult poza asta, nu stiu de ce. Cred ca era o piesa de teatru din cauza cortinei. Cum ziceam ma concentram sa pictez aceasta poza si ma descurcam foarte bine pana cand usa de la incaperea in care ma aflam se deschide si o vad pe asistenta mea Luci. Aceasta este o fata inalta cu parul maro, scurt si cu ochi albastri. Era imbracata cu o camsa alba si o pereche de pantaloni negri. Vazando, las pensula si paleta jos si ma uit spre ea. Aceasta se apropie de mine spunand :
- Uite. si imi intinde o foaie cu un titlu ingrosat. Ai primit chestia asta acum cateva minune si citind titlu m-am gandit ca e important si l-am printat.
- Multumesc, Luci. Tot timpul pot avea incredere in tine.
Aceasta a zambit si a iesit din camera lansandu-ma singura. Incep sa citesct mail-ul si vad ca scrie mare Reuniunea clasei a8a A 2000 – 2001. Hmm..au trecut deja 10 ani. Of, nu pot sa cred ca au trecut asa multi ani decand am plecat din Tokio. Incep sa citesc afland ca daca nu ma grabesc sa-mi iau un bilet de avion ca daca nu, s-ar putea sa pierd toata distractia. Asa ca m-am uitat repede in oglinda sa vad daca sunt aranjata bine si sa nu fiu murdara de acoarele pentru ca asa patesc si am fugit spre agentia de turism. Lundu-ma cu toate astea nu am zis cu ce sunt imbracata. Sunt imbracata cu o bluza mai lunga galbena cu dungi portocali, am la gat un lantisor in forma de inima, o pereche de colanti negri, o bratara lata, portocalie pe mana dreapta si in picioare o pereche de pantofi cu toc bej. Cum spuneam fugeam pe straziile din Paris, ajungand destul de repede la o agentie de turism de unde mi-am luat repede un bilet. Pentru ca era din scurt a trebuit sa ma multumesc cu ce am gasit, adica un bilet cu excala la Londra si in New York. Acest lucru fiind asigurat am sunat-o pe mama sa-i spun ca vin in Tokyo si am fugit acasa pentru a-mi face bagajele.

15 Iunie 2011 – Londra – Hotelul ‘ Hamilton‘– TenTen ( povestit de ea)

Stau la o masa din restaurantul hotelului si imi iau micul dejun, ochiuri cu sunca si suc de portocale. Sunt TenTen si sunt managera hotelului ‘ Hamilton ‘ din Londra. Am 24 de ani, am parul maro prins in doua cocuri mici si am ochi caprui. Sunt o fire glumeata si imi place sa traiesc viata la maxim. Cred ca va intrebati cum ajuns managera hotelul. Ei bine asta nu a fost chiar asa usor. Am inceput de jos si timp de 6 ani de munca am reusit sa ajung ceea ce sunt acum. In momentul de fata, ma relaxez stand la o masa in restaurantul hotelului. Citesc cateva reviste si astept sa se conecteze internetul pentru a-mi citi mail-urile. Daca tot v-am ce fac si cine sunt, va spun si cum sunt imbracata : am o rochie roz scurta cu umeri goi si o cureluta in talie, iar in picioare o pereche de pantofi cu toc de aceiasi culoare. Cum ziceam, vreau sa-mi citesc mail-urile, asa ca deschid frumos internetul si dau pe mails. Vad acolo ca primul de la cineva din Tokyo. Interesant. Deschid frumos si vad un titlu gigant : Reuniunea clasei a8a A 2000 – 2001. Raman uimita si cu gura cascata timp de cateva secunde,dupa care mai iau o gura din cafeaua mea. Citesc cu atentie mailul si vad ca trebuie sa viu in Tokyo in vinerea asta. Ma panichez, las totul pe masa si fug la receptie sa il rog pe baiatul de acolo sa-mi fac rezervare la un avion. Baiatul arata destul de bine, nu pot zice ca nu, are parul negru, ochi verzi si o pereche de ochelari de vedere cu rama neagra. In timp ce el imi face rezevare, incep sa ma gandesc la lucrurile pe care le voi lua si ma intorc spre baiat ca sa vad cat ii ia. Dupa inca 2 minute e gata. In sfarsit. Vreau sa fug spre lift, dar imi amintesc de mic dejunul meu si de laptop. Ma duc in restaurant si imi continui mic-dejunul, vorbind cu manegera hotelului ‘ Hamilton ‘ din Tokyo pentru a-mi face o rezervare. Aceasta imi face, iar eu ii multumesc si ma intorc la ouale mele. Yamm, ce bune sunt ! Dupa inca 15 minute, termin si ma duc in camera mea pentru a ma pregati. Ajunsa acolo, incep sa rascolesc prin dulapuri pentru a gasi hainele perfecte pentru vacanta mea in Tokyo. Totusi sa va spun cum arata camera. Cum intri pe usa, in fata ai living-ul, potrivit ca marime, cu o canapea si 2 fotolii, o masuta de cafea si un televizor LCD. Strabatand livingu-l, pe peretele opus usii de intrare, este usa de la dormitor. Acesta deste destul de mare, cu un pat dublu cu multe perne si pernute in mijloc, in partea dreapta o fereasta mare cu perdele asortate cu camera care este verde, iar in stanga usa de la garderopa mea si de la baie. Ma intrept spre usa de la garderopa o deschid si vad ca totul este aruncat in stanga si-n dreapta. Stau cateva momente socata dupa care imi amintesc de ce e asa. Azi dimineata am cautat rochia de pe mine si nu am gasit-o usor. Macar acum am toate hainele la indemana si tot ce trebuie sa fac este sa le aleg si sa le pun in valiza. Asa ca hai la treaba TenTen , ai ceva de munca.

15 Iunie 2011 – Milano – Cafeneaua « Monden « – Ino Yamanaka ( povestit de ea)

Sunt Ino Yamanaka si sunt fotomodel. In momentul de fata ma aflu la o cafenea din centrul orasului si discut cu asistenta mea despre urmatoarele sedinte foto alea , alea. Imi place foarte mult viata de model. Multa lume spune ca sunt perfecta in acest rol, iar eu le zambesc si le multumesc. Daca tot am zis ce zice lumea despre mine, ar trebui sa ma descriu putin. Sunt o fata inalta, blonda cu ochi albastri. Sunt o fata de treaba, draguta , buna, creativa si desteapta si URASC glumele cu blonde. Doamne ce oameni prosti sunt aia care fac glumele cu blonde. Oricum daca cineva zice vreo gluma din asta de fata cu mine sau despre mine e var si amar de el, numai se mai aproape de mine pentru foarte mult. Deci, sunt si rea si sunt mandra de asta. In momentul de fata vorbesc cu Anita, fata care se ocupa cu programul meu ca sa spun asa. Ea este bruneta-roscata si are ochii verzi-aurii. Imi place mult de ea. E foarte buna, comunicativa si cooperativa. Ea e imbracata cu o bluza roz legata cu niste funde pe umeri si o fusta de aceiasi culoare legata tot cu niste funde in sold. Are in urechi o pereche de cercei roz micuti, la maini niste bratari colorate, in par are o clamita in forma de bomboana si are parul prins in doua codite. Eu pe de alta parte am parul desprins, un maieu mov si o pereche de blugi bleo. Discutand noi, observ un mail nou si il deschid. Are un titlu destul de mare : Reuniunea clasei a8a A 2000 – 2001. Vazandu-l ii spun Anitei sa anuleze tot. Fata se uita la mine ciudat, iar eu intorc laptop-ul. Aceasta zambeste si spune :
- Este minunat, Ino. Era si timpul sa ai o vacanta
- Ai dreptate. Numai stiu nimic de colegii mei. Si nu mi-ar strica nici un iubit.
Am inceput amandoua sa radem, facandu-i pe ceilalti din cafenea sa se intoarca la noi. Daca tot am zis de cafenea, aceasta era favorita mea. Avea peretii mov cu modele abtracte lila. Noantele erau minunate. Fotoliile si canapele erau albe, iar masutele din sticla. Pe langa diferite bauturi aici puteai lua si masa. Lumea deja ma cunostea pe aici, iar chelnerita stia ce vreau deobicei, un coktail de fructe si dupa poate mai comand si altceva, dupa caz. Sa lasam cafeneaua si sa ne intoarcem la reunine. Hmm...oare cum v-a fi ? Doamnee, numai am rabdare asa ca ii spun Anitei sa mergem la agentia de peste drum sa-mi cumpar bilet. Cand am zis sa-mi , bruneta s-a uitat putin dezamagita la mine, probabil se gandea ca sa vina cu mine. Totusi nu vreau sa o iau cu mine, merg acasa asa ca vreau sa « uit » de modeling. Am sa o trimit pe Anita la Roma sau la Pisa sau unde vrea ea. Ajunse la agentie spun ca vreau un bilet pentru a ajunge in Tokyo pana vineri. Rezolv cu asta si ii spun Anitei sa-si aleaga unde sa mearga pentru ca ii dau o vacanta. Aceasta incepe sa sara si sa ma imbratiseze. Ii spun ca merita si plec in spre casa pentru a-mi face bagajele. O sa fie minunat. Tot drumul spre casa m-am gandit la mama, la tata, la sora mea si la floraria din Tokyo. Vaii doamne ce flori frumoase vindeam. Of ! Abia astept sa ajung in Tokyo. Spun asta si intru in apartamentul meu, plin de flori care imi aminteau de casa. Dau fuga in dormitor si incep bagajele.


15 Iunie 2011 – Barcelona – Clubul « Roco « – Temari No Subaku ( povestit de ea)

Sunt in clubul Roco cu niste prieteni. Dansam , cantam , vorbim alea alea. Ma rog. Sunt Temari si sunt o dansatoare. In mare parte dansez “ streed dance “, iar impreuna cu niste prieteni avem o trupa si participam la diferite concursuri. Eu sunt blonda si deobicei imi prind parul in 4 « codite « ,iar toata lumea zice ca aceasta coafura ma reprezinta si ca e unica. Am ochii verzui-albastri. Sunt o fata de cartier, ca sa zic asa. De treaba , amuzanta, glumeata, creativa, intelegenta, tupeita, rea si altele. Pe langa dans imi plac foarte mult evantaeele. Am unul gigant. Imi place si moda. In momentul de fata sunt imbracata cu un hanorac negru cu un buzunar portocaliu , o fusta portocalie si o pereche de baschetii negri. Ma simt bine asa , deci distractie la maxim. Impruna cu Linda, o dansatoare foarte buna , ca mine . Hihi, modestia ma ataca. Deci, Linda este o fata cu care ma inteleg foarte bine. E o fata bruneta cu parul scurt si ochi albastri. Acum e imbracata foarte cool. Are un maieu albastru, o pereche de blugi rupti si 2 manusi colorate. In picioare are o pereche de baschetii colorati. Impreuna cu ea, acum dansam de numai putem. Dansam si dansam. Of, stai ca am obosit. Cobor de pe ring si ma duc la masa unde vad ca am un mesaj. Titlu : Reuniunea clasei a8a A 2000 – 2001. Aleluia !! Cat asteptam momentul asta !! Ii fac semn Lindei sa vina si ii arat. Mai vorbim putin si eu plec spre casa pentru a-mi face bagajele. Abia astept ! O sa fie distractie la MAXIM !!

Poze:
- Hinata
- Luci
- Poza pictata de Hinata
- TenTen
- Baiatul de la receptie
- Ino
- Anita
- Temari
- Linda
- Chris, seful Sakurei

Poza cu Sakura nu am gasit.


Sper ca va placut. Imi pare rau ca e asa scurt la Temari dar m-am grabit . Imi pare rau.

Mersi mult !

Miau !

Imi place , foarte frumos
Felicitari draga mea
Abea astept sa vad ce se mai intampla
Spor la scris si la idei !
Pupici dulci !
Mrr

Da vrem next-ul !

BuNa !
Vai , ce tare e .
Doamne ...
Hai cu next-ul
Ma intreb .. oare , baietii ce fac ?
Hai cu next-ul
Imi place fic-ul
Pupici

Ade ade ade! Sa vezi ce bataita iti dau eu:)) PUne nextul!

Uhu , haide cu next-ul !